Clipe grele…

Sunt clipe grele-n viaţa
Şi sarcini ce mă apasă-n jos
Şi patimi care mă răsfaţă
Dar nu-mi aduc nici un folos.

Sunt clipe-n care care-i tot mai greu
Să mă ridic din groapă
Şi mă afund din ce în ce mai rău
Şi nu-i o mână să mă tragă.

Mă zbat ca peştele-n nisip
Şi nu găsesc scăpare
Şi-as vrea, oricât ar fi de greu,
Să aflu alinare.

Mă zbat şi strig mereu
Dar nimeni nu mă-aude,
Şi-atunci în gândul meu
Răsun-o voce dulce, dulce.

E-o vorbă dulce şi iubită
Ce-ajunge până în adânc
La inima-mi zdrobită
Din pieptul meu înfrânt.

Ea vine să-mi arate
Că nu m-a părăsit
Şi că mai mult nu poate
Ca să mă vadă îngrozit.

Şi-n clipa aceea am simţit
Că am ieşit din ceată.
Şi doritor eu am pornit
Spre-o nouă şi frumoasă viaţă.

La o viaţă lină şi curată
Luptând se-ajunge, dacă vrei,
Lângă Maica Preacurată
Şi sub Acoperământul ei.

de Monah Pimen Vlad

Nu am gasit articole asemanatoare