Cum se cuvine a sta crestinii in Biserica

Biserica are închipuirea cerului şi cîte lucruri are cerul, pe acelea le are şi Biserica.

De aceea, fraţii mei, cînd intraţi în biserică să socotiţi că aţi intrat înlăuntrul cerului, fiindcă Biserica are închipuirea cerului. Tinda bisericii închipuieşte pămîntul, iar naosul (mijlocul) bisericii închipuieşte cerul; iar Sfîntul Altar închipuieşte scaunul lui Dumnezeu cel mai presus de ceruri, cum zice Sfîntul Simeon al Tesalonicului. Cinci lucruri dau strălucirea dumnezeiască a cerului: Tronul Prea Sfintei Treimi, trupul Domnului nostru Iisus Hristos, Care şade de-a dreapta Tatălui, Maica Domnului, cetele îngerilor şi cetele tuturor sfinţilor.

Acestea cinci se află şi în Biserica lui Hristos. Căci în biserică locuieste Dumnezeu. In biserică se săvîrşeşte în toate zilele Sfînta Liturghie, iar pe Sfînta Masă stă Sfîntul Trup şi Sînge al Domnului nostru Iisus Hristos. In biserică se află şi Maica Domnului şi îngerii şi toţi sfinţii, pentru că unde este Impăratul, acolo se cade să fie şi oastea Impăratului. Cerul are pe el soarele, luna şi stelele, de asemenea şi biserica are pe Hristos în locul soarelui, pe Maica Domnului în locul Lunii şi cetele îngerilor şi ale sfinţilor în locul stelelor.

Sfînta Masă din altar închipuieşte, atît Mormîntul Domnului, cît şi scaunul de heruvimi pe care se odihneşte Dumnezeu, cum spune Sfîntul Ghermano. Sfînta Evanghelie de deasupra închipuieste pe Hristos, Care şade de-a dreapta Tatălui – pe scaun.

Iar icoana lui Hristos, a Maicii Domnului, a Sfîntului Ioan Botezatorul şi a celorlalţi sfinţi, închipuiesc cerul coborît pe pămînt. Sfînta Cruce înălţată desupra catapetesmei înseamna că aşa se va arăta pe cer crucea la a doua venire, cum zice Domnul: Şi atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului(Matei 24, 30). Dar şi forma din afară a bisericii închipuieşte cerul. Astfel prin toate acestea biserica este chip şi icoană a cerului.

Sfîntul Ghermano zice şi el că biserica este cer pămîntesc şi toată mulţimea ortodocşilor cîntă în ea, zicînd cu glas de bucurie: In biserica slavei Tale stînd, în cer ni se pare a sta. Iar Sfîntul Ioan Gură de Aur spune că biserica este mai înaltă şi mai cinstită decît cerul, ca Cerul şi pămîntul vor trece, iar cuvintele Mele nu vor trece, zice Domnul (Matei 24, 35). Biserica are cuvintele Domnului şi nu va trece, ci va rămîne în veac.

Intrucît biserica este cer pămîntesc, suntem datori, precum stau îngerii şi sfinţii în cer inaintea lui Dumnezeu, aşa se cade să stăm noi creştinii în Biserica lui Hristos. Ingerii şi sfinţii stau cu frică şi cutremur, la fel se cade să stea şi creştinii în biserică. Ingerii şi sfinţii nu se gîndesc la nici un lucru pămîntesc şi lumesc în ceruri, asa şi creştinii nu se cuvine a se gîndi la nici un lucru pămîntesc şi lumesc cînd sunt în biserică. Ingerii şi sfinţii trăiesc în pace deplină în ceruri, acest fel de pace a sufletului, a trupului şi a minţii se cuvine să o aibă şi creştinii cînd stau în biserică. Ingerii şi sfinţii sunt în dragoste şi unire în ceruri, acest fel de dragoste şi unire trebuie să aibă creştinii în biserică, precum şi acasă. Ingerii şi sfinţii nu vorbesc între ei în ceruri, nu rîd, nici privesc încoace şi încolo, ci cu mare luare aminte şi evlavie caută numai la singurul Dumnezeu. Care este de faţă inaintea lor. La fel şi creştinii în biserică, nu se cuvine a vorbi între ei, nici să rîdă sau să privească într-o parte şi alta, ci numai în jos sau spre Sfîntul Altar şi să asculte dumnezeieştile cuvinte cu luare aminte şi evlavie, stiind că stau înaintea Impăratului ceresc – Iisus Hristos.

Intotdeauna şi la orice slujbă, fie Utrenie ori Vecernie, se cuvine să stea creştinii în biserică cu frică şi evlavie, dar mai ales în timpul Sfintei Liturghii. Căci în timpul dumnezeieştii Liturghii se jerfeşte tainic pentru noi însuşi Fiul lui Dumnezeu. Acum pîinea şi vinul se prefac în însuşi Trupul şi Sîngele Domnului nostru Iisus Hristos, prin harul şi lucrarea Prea Sfîntului Duh. In timpul Sfintei Liturghii stau de faţă cu multă frică toate cetele îngerilor, heruvimii cei cu ochi mulţi, serafimii cei cu cîte şase aripi, şi toate cetele sfinţilor, ale strămoşilor, ale părinţilor, ale proorocilor, ale apostolilor, mucenicilor, ierarhilor, cuvioşilor şi drepţilor. În timpul Sfintei Liturghii creştinii trebuie să închipuiască pe heruvimi, pe îngeri şi pe sfinţii, lepădînd de la ei toată grija cea lumească. De aceea se cîntă în biserică: Noi, care pe heruvimii cu taină închipuim şi făcătoare de viaţă Treimi, întreit sfînta cîntare îi aducem. Toată grija cea lumească acum să o lepădăm. La fel, cînd zice preotul: Sus să avem inimile, adică să avem inimile şi mintea la cele cereşti. Atunci noi răspundem: „Avem către Domnul”.

Acum unde sunteţi voi creştini care, cînd vă aflaţi în biserică nu gîndiţi că sunteţi în cer, şi vorbiţi în biserică în timpul slujbei pentru lucruri deşarte şi pămînteşti? Unde sunteti voi, creştinilor, care în timpul Sfintei Liturghii nu veniţi la slujbă sau staţi în biserică fără frică şi evlavie, cu neorînduială şi pricinuiţi nelinişte în rîndul creştinilor? Sau priviţi la cei din jur, iar nu spre Sfîntul Altar. Sau vorbiţi şi rîdeţi în biserică, făcînd şi pe alţii să vorbească şi chiar să rîdă. Sau intraţi în biserică certaţi şi neîmpăcaţi unii cu alţii, spre a voastră osîndă şi bucuria vrăşmaşului. Ce faci, omule? Fiul lui Dumnezeu se jerfeşte din dragoste pentru tine, şi tu rîzi şi vorbeşti? Duhul Sfînt Mîngîietorul se pogoară de sus în timpul Sfintei Liturghii ca să sfinţească cinstitele daruri, şi tu faci neorînduială în biserică? Sfînta Treime este de faţă atunci împreună cu toţi sfinţii şi tu dormitezi şi stai fără evlavie şi frică la Sfînta Liturghie? Stai în cer şi te gîndeşti la cele pămînteşti? Cînţi împreună cu îngerii şi în acelaşi timp vorbeşti pentru cele pămînteşti? Cu trupul eşti în biserică, iar cu mintea la cele de afară?

Pentru aceasta, fraţii mei, vă rog, în numele Domnului, să staţi în Biserica lui Hristos cu toată luarea aminte, cu buna rînduială, cu evlavie, cu pace, cu linişte şi toată smerenia trupului şi a sufletului, împăcaţivă unii cu alţii şi îmbrăcaţi cuviincios, şi aşa să aduceţi rugăciunile voastre lui Dumnezeu. Că auzi ce spune Domnul prin gura proorocului Isaia: Spre cine voi căuta, decît spre cel smerit şi blînd, care se cutremură de cuvintele Mele? (Isaia 66, 2).

Dimpotrivă, cel care nu stă la biserică cu evlavie şi bună rînduială, nimic nu se foloseşte, ci mai degrabă se întoarce acasă osîndit. Căci cum va cauta Dumnezeu la cel fără rînduială şi certat cu fratele sau? Cum va asculta Domnul rugăciunea celui neiertat cu fratele său şi stăpînit de mîndrie? Sau cum va asculta pe cei ce vin îmbrăcaţi necuviincios şi se roagă cu mintea risipită şi fără umilinţă? Cu adevarat, la aceştia se împlineşte cuvîntul proorocului David: Rugăciunea lui să se prefacă în păcat (Psalm 108, 6).

Precum cei ce intră într-o gradină frumoasă şi adună flori mirositoare, cînd ies de acolo răspîndesc în jurul lor bună mireasmă, la fel şi voi creştinilor, cînd ieşiţi din această gradină duhovnicească, care este Biserica lui Hristos, să nu ieşiţi deşerţi, ci să aveţi în mintea şi inima voastră cuvintele sfinte ce le-aţi avut în biserică pe care să le mirosiţi ca pe nişte flori, să le cugetaţi, să le sădiţi în sufletul vostru şi să le spuneţi şi celorlaţi din casele voastre. Căci se cade vouă, creştinilor, cînd veniţi de la biserică să daţi celorlalţi care n-au putut veni învăţăturile, cuvintele de folos şi sfaturile pe care le-aţi primit în biserică.

Dar nu numai cu cuvîntul se cuvine să arataţi celorlalţi că aţi ieşit din biserică, ci mai ales cu faptele, cu exemplul şi cu ţinuta cuviincioasă a trupului vostru. Cei care veniţi la biserică să dovediţi că aţi ieşit din casa lui Dumnezeu, că aţi fost în cer, ca aţi cîntat cu îngerii, că aţi vorbit cu Hristos, cu Maica Domnului şi cu toţii sfinţii Lui.

Din învăţăturile Sfîntului Nicodim Aghioritul, cuprinse în Hristoitia, cap. 12, Bucureşti 1937, paginile 457-509.

Articole asemanatoare:

1. In ce fel se cade a se duce crestinii la Biserica
2. Despre pierderea simtamantului pocaintei la crestinii de azi
3. Parintele Amfilohie Branza – Tinerii si Biserica
4. Despre Biserică
5. Biserica, Trupul lui Hristos (II)