Denia Acatistului Maicii Domnului
In fiecare an, in saptamana a cincea a Postului Mare, in toate bisericile ortodoxe se oficiaza, vineri seara, denia cu Acatistul Bunei Vestiri sau Slujba Imnului Acatist. Deniile sunt slujbe unice in serviciul liturgic ortodox. Deniile pot fi considerate slujbe specifice Postului Mare deoarece sunt savarsite numai in doua saptamani ale acestuia si anume: in saptamana a cincea (Denia Canonului celui Mare, respectiv Denia Acatistului Bunei Vestiri) si a saptea (Deniile din Saptamana Patimilor – incepand cu seara Floriilor pana vineri seara, inclusiv).
Sarbatoarea isi are originea in ajutorul dat de Fecioara Maria in timpul atacarii Constantinopolului de catre persi si avari, din anul 626. Patriarhul Serghie a facut procesiuni cu relicvele Crucii, cu icoana “nefacuta de mana” a lui Hristos si vesmantul Maicii Domnului. El a incurajat tot poporul sa inalte rugaciuni catre Nascatoarea de Dumnezeu. Ravna locuitorilor a fost atat de intensa, incat au reusit sa respinga inamicul. In semn de multumire, intreg poporul capitalei si-a petrecut noaptea victoriei cantand in picioare imnul Acatist in Biserica Fecioarei Maria din Vlaherna.
Praznuirea eliberarii Constantinopolului este cantata impreuna cu Acatistul si a fost transferata la inceputul secolului VIII, de pe 7 august pe 25 martie, de catre patriarhul Gherman in virtutea legaturii intime a acestui imn cu Buna Vestire. In secolul IX, patriarhul Metodie (842-847), sau, dupa alte surse, patriarhul Fotie (858-886) a deplasat inca o data aceasta praznuire a Acatistului intrand si in randuiala tipiconala a Postului Mare.
De citit si:
Imnul Acatist in iconografie
Denia Acatistului Bunei Vestiri
























