DESFRÂUL ŞI CODUL PENAL – “despre pacatul sodomiei” p.2

Comisia nu a fost însă suficientă. Bayer continuă: În pofida permisiunii date homosexualilor să cenzureze componenţa comisiei de la 1971, activiştii acestora din Washinton au hotărât că trebuie să dea încă o lovitură psihiatriei… O tranziţie prea lină ar fi lipsit mişcarea de arma ei principală – ameninţarea cu dezordini. Ei s-au adresat Frontului pentru eliberarea homosexualilor chemându-l să organizaze o demonstraţie în mai 1971. Împreună cu conducerea Frontului, ei au elaborat cu grijă strategia organizării dezordinilor, dând atenţie până şi celor mai neînsemnate detalii.

În mai 1971, psihiatrii protestatari au năvălit în adunarea reprezentanţilor aleşi ai profesiunii lor. Au înhăţat microfonul şi l-au dat unui activist din exterior, care a proclamat: “Psihiatria este o formaţiune duşmănoasă. Psihiatria duce împotriva noastră un război nemilos de exterminare. Puteţi considera că prin aceasta v-am declarat război… Vă negăm orice autoritate asupra noastră”. Nimeni nu a exprimat vreun protest. După aceea, respectivii activişiti au apărut înaintea Comitetului pentru terminologie al APA (Asociaţia Psihiatrică Americană). Preşedintele acestuia a lansat prezumţia că de fapt comportamentul homosexual poate că nici nu reprezintă un semn de tulburare psihică şi că această nouă abordare aproblemei trebuie să se reflecte neapărat în “Manualul de diagnoză şi tratament”.

Când, în anul 1973, Comitetul s-a întrunit în cadrul unei şedinţe oficiale dedicate acestei probleme, în spatele uşilor închise a fost luată hotărârea dinainte elaborată. În prima etapă, APA a hotărât că pe viitor diagnosticul de “homosexualitate” trebuie să fie aplicat numai în cazurile de homosexualism egodistonic, adică în cazurile când orientarea homosexuală duce la “suferinţe evidente” ale pacientului. Dacă pacientul, în ce-l priveşte, se simte normal cu orientarea sa sexuală, se consideră de acum înainte inadmisibil să i se pună diagnosticul: “homosexual”.

În a doua etapă, cuvintele “homosexualism” şi “homosexualitate” au fost eliminate din Manual, întrucât, după cum s-a spus în comentariile din ediţia a 10-a, diagnosticul acesta a fost recunoscut ca “discriminator”.

În anul 1973, ca şi în prezent, nu existau nici un fel de argumente ştiinţifice şi mărturii clinice care să justifice o asemenea schimbare de atitudine în ceea ce priveşte homosexualitatea. Este neapărată nevoie să remarcăm că hotărârea APA cu privire la excluderea “homosexualităţii” din lista diagnosticelor le-a adus multe neplăceri celor care doreau să îşi depăşească orientarea sexuală (de exemplu, pentru că visau la o familie adevărată şi la copii). Problema homosexualităţii a dispărut de pe ordinea de zi a conferinţelor şi simpozioanelor, în condiţiile unei ignoranţe crescânde cu privire la ceea ce reprezintă de fapt orientarea homosexuală.

În anul 1978, la cinci ani după ce APA a hotărât eliminarea “homosexualităţii” din Manual, a fost făcut un sondaj în rândul a 10.000 de psihiatri americani membri ai APA. S-a dovedit că 68% dintre psihiatrii care au acompletat şi au înapoiat formularul continuau să considere homosexualitatea o tulburare psihică. În prezent, sunt supuşi discriminării cei ce doresc să scape de orientarea lor homosexuală pentru că pe de o parte nu vor să-şi reprime sentimentele, iar pe de altă parte ei văd că modul homosexual de viaţă nu corespunde valorilor lor fundamentale şi concepţia lor despre ceea ce înseamnă o viaţă împlinită.

Acum, când au trecut deja douăzeci de ani, observăm fenomene şi mai îngrijorătoare. În ultima ediţie a “Manualului de diagnostic şi tratament” al APA vedem modificări alarmante în ceea ce priveşte definiţia PEDOFILIEI. Potrivit DSM-IV, omul nu mai este considerat pedofil dacă se limitează la a face avansuri copiilor ori să-şi imagineze contactul intim cu ei. El este socotit astfel numai atunci când conştientizează faptul că face un lucru rău şi încearcă din această cauză un sentiment de nelinişte sau când pedofilia “îl împiedică să ducă o viaţă normală”. În timpul revoluţiei sexuale şi culturale a anilor ‘60, anumite grupuri active din punct de vedere politic au declarat cu vehemenţă că homosexualitatea nu mai reprezintă acum o formă nedorită de comportament, ci, dimpotrivă, una dezirabilă, şi că nu omul în speţă este bolnav, ci mai degrabă trebuie considerată “bolnavă” societatea – şi atunci, în legătură cu toate aceste evenimente, concepţia psihanalitică de “boală” a devenit şi mai nebuloasă.

În loc să şteargă homosexualitatea din lista diagnosticelor lundu-se după APA, OMS-ul (Organizaţia Modială a Sănătăţii) ar putea să facă prima şi decisiva cercetare autentică asupra acceptabilităţii sociale a modului homosexual de viaţă şi să analizeze datele medicale existenet cu privire la această problemă. Din punct de vedere medical, un asemenea mod de viaţă nu poate fi socotit nicidecum “dezirabil”. El este însoţit, lăsând deoparte SIDA, de numeroase alte boli serioase, care au urmări nu numai asupra individului, ci şi asupra societăţii în ansamblul ei.

Indiscutabil, SODOMIA este un păcat. Într-o serie de cazuri, este o boală păcătoasă. Iar nouă ni se impune la început toleranţă faţă de acest fenomen, iar apoi se încearcă să fie prezentat ca normă. La televizor sunt transmise căsătorii homosexuale, rulează filme corespunzătoare, se încearcă să se organizeze parade gay. Comanditarii acestor proiecte nu se dau în lături de la nimic [AVDEEV, Dr. Dmitri - PROBLEME ACTUALE ALE PSIHOTERAPIEI ORTODOXE - Traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas; Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului - SOFIA - Editura Cartea Ortodoxă; Bucureşti; pag. 77-83].

de Preot Gheorghe Salagian

Articole asemanatoare:

1. DESFRÂUL ŞI CODUL PENAL – “despre pacatul sodomiei” p.1
2. DESFRÂUL ŞI CODUL PENAL – “despre pacatul sodomiei” p.3
3. DESFRÂUL ŞI CODUL PENAL – “Trupul Sfinţit – suport omenesc al unui Om îndumnezeit”
4. DESFRÂUL ŞI CODUL PENAL – “înseamnă că ne depărtăm treptat cu o viteză uimitoare de Hristos”
5. Patriarhia critică scoaterea incestului şi prostituţiei din Codul Penal