Alături de sinistrații în suferință…

“Eram odată împreună cu Sf. Siluan şi priveam o corăbioară nimerită în furtună. Oamenii panicaţi aveau de ales între a rămâne în corabie, aşteptând terminarea furtunii sau a veni cu luntrea până la mal. Amândouă variantele erau la fel de primejdioase. Atunci unul din călugări a suspinat şi a zis: “Ah, cum mă doare sufletul meu pentru ei!” Sf. Siluan i-a răspuns: “Dacă sufletul tău s-a îndurerat pentru ei, înseamnă că ei sunt salvaţi”. Şi-ntr-adevăr, oamenii aceia au ajuns toţi la mal.” (Din amintirile Părintelui Sofronie Saharov…)

Cu durere observăm, în aceste zile, dezlantuirea stihiilor naturii si drama romanilor inzapeziti, izolați, rămași fără alimente și curent electric de zile intregi. Să ne adunăm, dar împreună, la rugaciune pentru aproapele nostru, la citirea de acatiste, din psaltire, spre a-L îndupleca pe Bunul Dumnezeu, Care pentru păcatele noastre ne încearcă.

Așa să ne rugăm, după cum frumos spunea și Cuviosul Paisie Aghioritul: “E stare de alarmă. Este trebuință de multă rugaciune cu durere. Durerea este totul. Dacă nu este timp, chiar şi un suspin pentru durerea celuilalt este o rugăciune din inimă, adică echivalează cu ore întregi de rugăciune”.

Articole asemanatoare:

1. Parintele Arsenie Papacioc – Despre Suferinta
2. Parintele Arsenie Papacioc – Suferinta
3. La început de post alături de Sf. Vasile cel Mare
4. Grija cea multa departeaza de Dumnezeu (I)
5. Grija cea multa departeaza de Dumnezeu (II)