Bibliotecarul de la Mănăstirea Antim

L-am gasit pe Părintele Grigore Babus în chilia sa, pierdut printre sute de mii de volume. Biblioteca Sfântului Sinod de la Mănăstirea Antim din Bucuresti, locul unde s-a ascuns de lume si în care oamenii l-au cautat ca să i se spovedeasca.

Coleg de Seminar la Cernica al Patriarhului Teoctist si al Părintelui duhovnic Sofian Boghiu, Arhimandritul Grigore Babus spune ca a fost “un slujitor permanent si statornic al Domnului”.

“Draga, am ajuns un om batran si cocosat”, se adreseaza părintele, strangându-mi mainile cu caldura în causul palmelor sale. Maini care au cunoscut durerea catuselor în detentie la Jilava si Aiud si care au sapat apoi la digul de la Salcia, în cei mai mult de zece ani de munca silnica. Nici glasul de odinioara, imprimat pe o caseta veche din alte timpuri, nu i-a mai ramas decât amintire.

Ultimul ucenic

“Draga, eu sunt din comuna Teiesani, judetul Prahova, iar la 13 ani am plecat la Mănăstirea Cheia.” Il avea acolo pe unchiul lui, batran la 70 de ani, caruia i-ar fi folosit un ajutor. Toti călugării din mănăstire erau ucenicii lui, iar Părintele Grigore Babusi a fost ultimul. “Am mers la 13 ani si am stat până la 18. Ma ocupam de toate treburile, faceam curatenie, mancare, spalat, curatat, toate ale copilului”, spune Arhimandritul Grigore Babus, ferecându-si privirea sub pleoape.

Rânduit să dea examen la Seminar, după cum isi deapana viata, bibliotecarul Sfântului Sinod a cazut în banca alaturi de cel ce a fost Părintele Sofian Boghiu, pe care mai târziu l-a regasit staret la Mănăstirea Antim, acolo unde s-a si stins din viata.

După Seminar, Părintele Grigore Babus a fost numit cantaret la Patriarhie si apoi diacon, iar în 1948, hirotonit preot si ales staret pentru Mănăstirea Cheia. Acolo a stat numai trei luni, pentru ca Patriarhul Iustinian l-a chemat inapoi în Capitala, la Catedrala, unde intr-un final l-a numit bibliotecar, lângă actualul Arhiepiscop al Clujului, Bartolomeu Anania, la Palatul Patriarhal. Acum Biblioteca a Sfântului Sinod de la Mănăstirea Antim.

Anii de detentie

Tot de la Catedrala l-a luat si Securitatea în 1959, la 13 martie. “N-am inghitit comunismul “, se scuza părintele. I-au cotrobait prin casa, i-au luat lucruri, cristaluri, mobilier vechi si de valoare si o cruce de aur pe care o primise de la Patriarhul Iustinian. N-au reusit, în schimb, sa-i smulga vreo vorba despre ceilalti. Si mai ales nu au apucat să il treaca prin reeducare.

“M-au luat si m-au dus la inchisoarea Uranus, doua luni de ancheta, la Jilava, trei luni, si în final la Aiud.” La Uranus a inceput ancheta, l-au pus fata în fata cu Radu Gyr, legat la ochi cu doua bucati de tabla prinse cu guma, să nu vada în laturi. “Piatra din piatra să nu rămâna din aceasta puscarie”, a spus atunci Părintele Grigore Babus, când, ca un caine tras de lesa, era plimbat pe scarile inchisorii dintr-o camera de tortura în alta. Si nu a mai ramas nici o caramida din puscaria Uranus. In schimb, isi aduce aminte Arhimandritul de Adrian Sas, omul care s-a ocupat de el si care la finele anchetei a simtit nevoia să isi lipeasca palmele groase de fata părintelui. “Il compatimeam, era un copil, daca avea 20 de ani.”

“La Jilava am stat trei luni, intr-o camera cu trei paturi suprapuse, unde eram la gramada, cate doi intr-un pat de 70 de centimetri. O viata infernala.” Nici la Aiud nu a fost mai bine, dar după scurta vreme a ajuns la Salcia si apoi la munca aproape de Dunare, unde gardianul, “om cumsecade, care ne pazea”, l-a lasat să cante lângă apa.

Numai când s-a intors acasa, în ‘62, cu o camasa cu maneca scurta si o plasa cu maruntisuri, nimeni nu l-a mai cunoscut. Dar i-au dat postul inapoi, cei de la Ministerul Cultelor l-au sfatuit să uite ce i s-a întâmplat, iar credinciosii au inceput sa-i calce pragul să il asculte si să i se spovedeasca.

“Ati avut cosmar, Preafericite!”

L-a cunoscut pe Patriarhul Teoctist la Seminarul de la Cernica, dar i-a fost povatuitor mult mai târziu, în 1990, când Preafericitul a ramas la carma Bisericii Ortodoxe Române. De ce l-a sfatuit pe Patriarh să rămâna? “Pleca cine era seful si nu se intrevedea cine să fie. Nu era o lupta, dar se cauta si au ajuns la atatea formule, asa cu semn de intrebare.” Era Părintele Cleopa de la Sihastria, om teologic pregatit, duhovnic mare, după cum spune Părintele Babus, dar care nu vroia să se faca Patriarh. “Ori la treaba asta nu merge oricum numai cu duhovnicia, trebuie să te lupti cu cei din preajma ta si cu cei de departe.” Atunci l-a sfatuit pe Preafericit să se interneze undeva si apoi să stea o vreme la o mănăstire până se limpezesc apele. “Si asa a fost la Elias doua luni si o luna la mănăstire la Sinaia.” Când a aflat ca va pleca o delegatie la patriarh să il convinga sa renunte l-a sunat: “Sa-i primiti cu zambet si bunavointa si primul cuvânt sa va apartina”. Chiar daca a fost amenintat de musafiri, Patriarhul Teoctist l-a ascultat pe părintele de la Antim: “Nu-i adevărat ca au fost aici. Ati avut cosmar, Preafericite!”. A doua zi când a dat telefon la Palat a fost informat ca se intoarce Patriarhul.

CV Grigore Babus

S-a nascut la 3 iunie 1915 în comuna Teiusi, judetul Prahova. La 13 ani a plecat ucenic la Mănăstirea Cheia, acolo unde era staret unchiul sau, Părintele Grigore Georgescu. După numai 5 ani, când a implinit varsta majoratului, s-a dus si a dat examen la Seminarul Teologic de la Cernica. Seminarului i-au urmat Facultatea de Teologie si ani petrecuti în Bucuresti si la Cheia, pentru inceput drept cantaret la Catedrala, iar apoi ca staretla Mănăstirea Cheia. Acum, Arhimandrit, Părintele Grigore Babus este bibliotecar la Biblioteca Sfântului Sinod de la Mănăstirea Antim.

sursa

Nu am gasit articole asemanatoare