Cu ce mirări ne mai miră Bădiliţă?
Am fost invitat în mai multe rînduri să-mi exprim părerea despre articolele lui Cristian Bădiliţă pe care acesta le publică cu nemiluita pe greco-catolica.ro. Luînd seama la limbajul folosit faţă de Ortodoxie, care, vorba Dumnealui, „se complace într-o submediocritate autosuficientă strigătoare la cer”, îmi vine în minte imaginea unui forumist nervos căruia nu i se acceptă comentariile de către administator. Cristian Bădiliţă scrie cu disperare pe site-ul greco-catolic articole mult prea lungi ce se termină cu „va urma”, deoarece ortodocşii, pur şi simplu, nu-l mai bagă în seamă. Sincer să fiu, aşteptam să găsesc în aceste articole lucruri mai serioase, dar am fost mirat să descopăr trucuri a la Dan Brown, despre un creştinism primar neînţeles îndeajuns de către Biserica Oficială şi injurii la adresa Ortodoxiei de tipul celor auzite pe stradă de la sectari.
Mai întîi, mă nedumereşte faptul că Domnul Bădiliţă vorbeşte atît de urît despre Ortodoxie fără să o cunoască. Cu propria lui gură mărturiseşte că de 20 de ani se împărtăşeşte la catolici, fiind formal ortodox. Această nehotărîre între cele două confesiuni îmi descoperă un om care, de fapt, nu este serios. Dacă ar fi trecut la catolici, l-aş fi respectat mai mult. Cum să faci parte dintr-o adunare pe care o ponegreşti, împărtăşindu-te într-o altă adunare, care, la rîndul ei, condamnă adunarea ta şi, deci, şi pe tine? Domnul Bădiliţă vorbeşte atît de urît despre monahii ortodocşi, afirmînd că „rugăciunea lor se confundă cu blestemul sistematic”, dar nu ştiu în ce mănăstiri şi la ce dohovnici s-a spovedit domnia sa. Parcă mai real mi se pare să vină Moş Gerilă la slujbă într-o mănăstire, decît Bădiliţă.
Îmi pare rău că un om care a trudit asupra unor lucrări importante, cum sînt Patericul Egiptean şi Septuaginta, se arată atît de clătinat în dragostea sa pentru Ortodoxie şi pentru poporul din care face parte. Nu m-aş mira dacă această încrîncenare va distruge desăvîrşit mitul patrologului Bădiliţă, lăsînd în urmă un loc gol, după cuvîntul Psalmistului: „căuta-vor locul lui şi nu-l vor mai afla” (Ps. 36.10).























