Fapte facute cu prudenta si dragoste p.2

Binele sa se faca in chip bun

- Parinte, cum ganditi atunci cand va infruntati cu o problema?
- Ma gandesc ce se poate si ce nu se poate face omeneste. O examinez din toate partile. “Voi face asta. Voi vedea ce reactie ca avea loc de aici, care de dincolo… Ce rau poate pricinui sau la ce poate folosi”. Eu intotdeauna incerc sa cercetez o problema din mai multe parti, astfel incat rezolvarea ce-o voi da sa fie cat mai corecta. Pentru ca se pot face multe greseli daca nu se ia aminte. Daca cineva va intelege prea tarziu ce trebuie sa faca, nu foloseste, deoarece, cum se spune, pasarica deja a zburat. Sa spunem ca cineva n-a luat aminte si a dat foc la o casa. Ei bine, nu-l spanzura nimeni pentru asta, dar raul s-a facut.

Unde s-a ivit o problema. A venit cel care era raspunzator in aceasta problema si mi-a spus: “Ei, acum s-a aranjat problema. M-am dus, am aflat pe cutare si cutare, le-am spus asta si asta si totul s-a rezolvat”. “Abia acum a inceput problema”, ii spun. “Aceea care a fost n-a fost problema. Acum s-a aprins focul. la inceput au fost doi carbuni mici, care s-ar fi stins de la sine”. Acela credea ca prin actiunile lui a rezolvat problema si chiar a vrut sa-l laudam pentru aceasta. Dar prin ceea ce a facut, a pricinuit un scandal mare si a marit problema.

Este nevoie de multa atentie, prudenta si discernamant pentru ca binele sa se faca in chip bun si sa foloseasca, pentru ca altfel, in loc sa se foloseasca, il demonizeaza pe celalalt. Apoi, ceea ce gandeste cineva sa faca trebuie mai intai sa se coaca, pentru ca de o rupe necoapta, adica hotaraste pripit, poate sa aiba probleme mai tarziu si sa se chinuiasca. Chestiunile serioase, daca se intarzie putin, dupa aceea se rezolva repede si corect. Se poate ca cineva sa aiba desteptaciune, dar sa aiba impreuna cu ea si slava desarta si iubire de sine, si in actiunile lui sa premearga acestea si sa nu ia aminte. De pilda un caine de vanatoare, atunci cand inainteaza cu atentie, desi nu e de rasa, gaseste urmele iepurelui. In timp ce altul, care e de rasa foarte buna si are toate insusirile, atunci cand se grabeste, alearga in dreapta si in stanga fara rezultate. Actiunea savarsita inaintea gandirii are mandrie. De aceea sa nu se mai grabeasca nimeni sa actioneze, ci mai inainte sa se gandeasca si sa se roage. Atunci cand premerge rugaciunea, nu actioneaza spuma mintii, usuratatea, ci mintea cea sfintita.

Chiar si oamenii duhovnicesti procedeaza de multe ori ca si cum n-ar exista Dumnezeu. Nu-L lasa pe Dumnezeu sa actioneze. Dumnezeu stie cum sa lucreze. Desi exista mijloace duhovnicesti ca sa se rezolve anumite situatii duhovnicesti grele, cu toate acestea noi actionam lumeste. Cand eram la Sinai, un hoge mergea in fiecare vineri in manastire, urca in minaretul unei geamgii care era acolo si striga. Si avea o voce!… Se auzea pana sus la sihastria Sfintei Epistima. Dupa aceea manastirea a hotarat sa inchida poarta vinerea, atunci cand mergea hogea, ca sa nu mai poata intra. Eu nu stiam de aceasta hotarare. Intr-o zi, pe cand coboram spre manastire il vad pe hogea manios. “Acum am sa le arat eu”, imi spune. “De ce mi-au inchis poarta ca sa nu intru?”. “Au inchis-o ca sa nu intre camilele”, ii spun. “Nu cred ca au inchis-o pentru ca sa nu intri tu”. Dupa aceea am spus ceva despre aceasta si Parintilor. Un secretar imi spune: “Ii voi arata eu lui hogea! Il voi aranja eu. Voi scrie la guvern ca hogea ne face probleme”. “Asculta”, ii spun, “Ortodoxia nu procedeaza asa. Sa facem o priveghere, sa cantam slujba Parintilor Sinaiti, a Sfintei Ecaterina si lasam sa vorbeasca Dumnezeu. Ma voi duce si eu sus si ma voi ruga”. Am spus unor Parinti sa se roage si ei si astfel i-a venit o palma lui hogea incat a plecat singur, a disparut. Pentru ca, chiar daca ar fi inchis poarta, guvernul s-ar fi incredintat ca nu este adevarat faptul ca-i preseaza hogea si apoi ar fi avut probleme. Hogea ar fi spus ca monahii au inchis poarta deoarece mergea in fiecare vineri acolo, si ar fi facut un rau manastirii.

Un altul, mai demult, a vazut muntele Sinai si a vrut sa-si faca o casuta acolo sus, pe varful Sfintei Ecaterina!… S-a imbolnavit si s-a dus, a murit. Mai pe urma a venit si un altul sa faca ceva acolo si s-a dus si acesta, a murit. De aceea este mai bine sa nu ne bazam numai pe actiunile noastre omenesti, si sa ne rugam si sa-L lasam pe Dumnezeu sa lucreze.

(extrase din Trezvie Duhovniceasca – Cuv. Paisie Aghioritul)

Articole asemanatoare:

1. Fapte facute cu prudenta si dragoste p.1
2. Fapte facute cu prudenta si dragoste p.3
3. Fapte facute cu prudenta si dragoste p.4
4. Fapte facute cu prudenta si dragoste p.5
5. Efortul manturii…