subscribe: Posts | Comments | Email

Par. IUSTIN PARVU: “Mamaa…N-avem mame…n-avem nici societate…n-avem nici har…

0 comments
5 Flares Filament.io Made with Flare More Info'> 5 Flares ×
Print Friendly

Reporter: Sfintia Voastra, am intalnit in invataturile crestine aceasta sintagma: «a fi contemporan cu Iisus». E drept ca aceasta sintagma am gasit-o si in domeniul filosofiei, de exemplu, la un filosof danez, Kierkegaard. Cum mai este posibila aceasta ajungere in contemporaneitate cu Iisus?

Parintele Iustin Parvu: A fi contemporan cu Iisus Hristos, aceasta este datoria crestinului. Ce-ar fi facut Hristos daca era in situatia mea? Pai Hristos ar fi facut asa si asa. Atunci eu ma conformez sa fiu in aceasta prezenta a lui Hristos. Cand eram in celula Aiudului, acolo veneau toate starile de lucruri. Erai si mort, erai si viu. Erai adus in stadiul de lepadare de lumea aceasta, de tot ce este omenesc, de ceea ce este trecator. Ca nu mai veneai tu.. Pe tine nu te mai interesa daca traiesti pana maine sau nu. Eram asa de bine pregatit incat, pentru mine ca raman aici, nu-i nimic, ca ma duc dincolo, iar nu-i nimic…

Pe strazi, dimineata, trupa, armata mergeau in cantece, veneau in cantece, copiii se jucau in curtea din jurul inchisorii… Cresteau si copacii din partea birourilor directorilor… Cand am intrat in celula erau cat nuiaua, cat degetul, si cand am iesit, umbreau toate geamurile si erau copaci mari. Iata ca aicea: ce faceam eu aicea? Decat sa traiesc prezenta si contemporaneitatea Mantuitorului Hristos. Exact ceea ce au facut si Apostolii. Ce a facut Sfantul Spiridon? El mereu a fost contemporan cu Iisus Hristos, «ca fara Mine, spunea Mantuitorul, nu veti putea face nimic». Deci El este prezent permanent si ne calauzeste in toate imprejurarile.

Rep: Sfintia Voastra, oamenii va iubesc, va cauta, va asteapta zi de zi. Dumnezeu v-a dat aceasta misiune de a fi o calauza de incredere a sufletelor. Un Testament spiritual?

Parintele Iustin Parvu: Ei, va potriviti la ce spune lumea? Ei, lumea asta e ca o turma… Uite batrani. E batran, dar nici de multe ori nu este intelept un batran. Dar lumea cand te-a luat asa, merge inainte asa. Si tu te minunezi de altfel de lumea asta care socoteste caruntetea ca e si intelepciune sau poti sa faci ceva?

Rep: Sfintia Voastra, ati dus o viata in rugaciune, in credinta, ochii va reflecta sufletul curat. Totusi, ati fost incercat in viata aceasta.

Parintele Iustin Parvu: Nu prea am dus-o. Nu…am avut numai…. Cea mai frumoasa viata am avut-o acolo, intre zidurile inchisorii. Pai da, pentru ca aicea e scoala si formarea Omului, dragii mei. Formarea omului nu este viata libera, asa. Formarea omului este cand este pus la incercare, cand este pus sa se contopeasca cu Lumina. Pui o banda de fier in foc. Dar pana nu aduci temperatura la anumite grade, banda nu se contopeste cu focul. O vezi mereu asa. Dar abia ce ai ajuns la inaltimea unor grade de incercari si ai ajuns ca nu mai traiesti tu, ci Hristos in tine, atunci incep sa cred ca esti si tu asa, un infinit.

Rep: Si atunci, Sfintia Voastra, ce putem face noi ca sa ne contopim cu Lumina, caci acum nu avem nici o constrangere, avem libertatea…

Parintele Iustin Parvu: Pai tocmai asta este nenorocirea. Nu stim sa folosim libertatea aceasta. Nu stim sa o folosim. Daca noi am sti sa ne folosim libertatea, am fi pe Pamantul acesta ingeri toti. Ar fi doar cantari de blagoslovie, colinde permanente si viata fericita in bucurii. Dar daca noi nu stim sa folosim toate acestea…si vine si ispita, pe partea cealalta. Ca i-a adus acuma si televizor, si calculator, I-a adus si Internet, i-o adus si chip, i-o adus toate acestea. Si este mult mai greu la ora actuala sa lupti. La inceput, Sfintii Parinti stiau una. Aveau un singur Diavol cu care luptau. Acuma au venit inca o tabara, si inca o tabara. La inceputuri, crestinismul se ridica prin fortele sale proprii. A venit a doua perioada a lumii in istorie, cand jumatate este a Omului si jumatate a Domnului. Vine partea a treia, ultima. Alta cale de mantuire nu se poate decat printr-o rabdare extraordinara. La oleaca de credinta, adaogi rabdarea asta enorma si ai avansat mai mult decat cele doua perioade. Acuma sunt vremuri grele cu toata supratehnica asta. Si te obsedeaza si te munceste, mai… Acuma vezi ca merge in masina omul si da drumul la toate zdranganelile. N-ai nici acolo liniste. Te urci intr-o cursa (autobuz -n.rep.), nu-i chip nici acolo sa stai.

Rep: Inainte, in satul traditional, duminica era dedicata pentru slujba si odihna. Acum, nici duminica…Tot timpul se vorbeste, se face una, se desface alta. Nu se mai tace…

Parintele Iustin Parvu: E arta flecarelii. A flecari. Dar se mai vorbeste cu sens. Dar daca Diavolul la Iasi, de pilda, iti pune toate mascariciurile pe blocuri si in dreapta si in stanga ca nu mai ai chip sa te mai uiti! Sau bucurie. De la 10 km, 5 km iti pun toate traznaile pe tablouri si fotografii! Pai ce sa mai faca copiii nostri? Cum sa reziste? In casa acolo, cand sta copilul cu parintii lui traieste o drama nemaipomenita. Taica-su care vine beat si asa, si spune acolo si vrute si, o mama care abia isi creste copiii…cu un sot numai sminteala si cadere, ce poate sa mai faca? Copiii mereu sunt in nestire…trec prin incercari grele. Vin copii si-mi spun ca nu se impaca mama cu tata si nu mai pot sta in casa, ii alunga, dorm pe la vecini. Ce sa le spun? Mai copii, stati si voi acolo pana va faceti mari, ca sa plecati si voi, sa va casatoriti, sa mergeti la o facultate… Ei, copilul acesta ce formare mai are? Este o societate care nu se mai gandeste, este o societate la ora actuala care nu se mai gandeste cu nimic la formarea si vederea spirituala a Omului. Scoala deformata. Armata deformata. Ce sa mai spun? Sanatate deformata. Familii deformate.

Rep: Si atunci, ce Om se naste acum?

Parintele Iustin Parvu: Acum se naste omul cum il formezi. Si acuma se poate creste dupa Hristos, sigur. Uite, sunt familii care merg cu copilasii la Biserica, postesc lunea, miercurea, vinerea. Copiii sunt foarte destepti, is ageri si vin cu cornuletul si branza de la scoala in buzunar si-l aduce acasa, nu-l mananca miercuri la 11 – 12 cand il primeste la scoala.

Rep: Sfintia Voastra, cunoasteti povestea cu Turnul Babel. Cum o ganditi in contextul actual?

Parintele Iustin Parvu: Pai ce sa o mai gandim? E asa de evident incat nici Turnul Babel nu era asa de realizat cum este realizat acuma. Sunt 7.000 ani de istorie, din care 2.000 de ani dupa Mantuitorul Hristos, si privesti la Turnul Babel. Uite, te asezi cu vorbitorul acesta (se refera la reportofon- n.rep.), il pui, si diseara tu realizezi Turnul Babel. Amestecarea limbilor… scoala Diavolului este asa de puternica incat la ora actuala… Povestile lui Ion Creanga…

Rep: Cum vedeti drumul spatiului monahal pe viitor, misiunea manastirilor? Pe Muntele Athos, in scurta mea sedere, am vazut ca se fac modernizari. Se fac sosele, circula masini, e drept ca nu peste tot, caci mai exista o parte asa cum era in urma cu 900 de ani.

Parintele Iustin Parvu: Pe viitor il vad foarte incetosat. Da, da… Pana si ei, ca si noi, oameni fiind, au cazut. Lupta e foarte puternica. Athon, ca si o cetate, sau un oras, o tara are o armata care o apara. O armata formata cu virtuti, cu calitati, cu mostenitori ai unui trecut cum avem noi pe Mircea cel Batran, Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Petru Rares. Vedeti, acestea au operat in viata noastra, au format.

La fel, athonitii s-au adunat aicea ce avem noi in societate, in lumea asta. Au venit rusii pravoslavici si s-au extins acolo. Erau rusii lui Sfantul Serafim de Sarov. Erau rusii lui Dostoievski. Si se mentin rusii acestia… Dar la ora aceasta nici ei nu mai au. Vin rusi dupa Revolutie. Rusi revolutionari, oameni revolutionari, neputinciosi, ca si noi. (…) De ce s-a intamplat fenomenul acesta al emigrarii la noi? Cineva a avut tot interesul ca sa loveasca in unitatea noastra, in credinta noastra, in istoria noastra. Si merge pana astazi aceasta lovitura. Cine stie cat va dura? Si Athonul ca si Sinai, Meteora, ca si Romania, toate au venit la acelasi nivel de cadere morala si spirituala. Apoi spune: «cand veti vedea ca se intind firele electrice prin Athon, aproape ca este si sfarsitul lor». Nu mai sunt grecii de altadata. E un grec ciopartit. Nu mai e romanul de altadata. E un roman ciopartit. Iata cum am ajuns la un crestinism nevertebrat, garbovit, secatuit.

Toate serbarile care se fac in concernul nostru, se fac numai duminica, numai in sarbatori. Asa cum lucra muncitorimea in perioada comunista, patronul face aceleasi greseli paganesti. Il exploateaza pe om, ii da un pret derizoriu, il exploateaza si omul sta la dispozitia patronului si spune votezi pe cutare, mai ramai la noi, nu, te duci mai departe…
In Romania a fost si va ramane o oaza deosebita fata de Balcani, Rusia. Nadajduiesc ca Romania va fi un far luminos pentru Europa. Nadajduiesc.

Rep: Dar pentru liderii intelectuali si politicieni, fata catre Europa n-a insemnat si pastrarea traditiei, ci tocmai nevertebrarea noastra.

Parintele Iustin Parvu: Ce-i politica asta? Politica asta este o farfara care nici nu se poate compara cu marile idealuri ale neamului nostru. Astia n-au nimic comun cu idealurile noastre, idealurile unei natiuni.

Rep: Am impresia ca este o Romanie recenta. De ce nu recuperam istoria? Ce face intelectualitatea?

Parintele Iustin Parvu: Intelectualii nostri, sa ma ierte, dar nu mai au nici o legatura cu ceva traditional, ceva care sa continue sa lucreze la idealurile nationale. Intelectualul, saracul, a ajuns si el la o marfa de vanzare. A facut o carte aicea, pe calculator si o vinde in America. Acolo se vinde pentru 4 -5 ani. Face un ban si vine si face o casuta aici. Sotia sta acolo si el sta aici.

Intelectualul nostru a divortat de mult de valorile noastre. Dar cum sa aiba, cand un profesor universitar spune ca el este de 18 ani profesor la universitate si are…4 studenti la… matematica? Lucreaza cu 4 studenti si nu intereseaza pe nimeni de nimic. Daca-l intrebi pe studentul nostru ce gandeste de valori, de noi, hmm, asta prea putin il intereseaza. Ei, si atunci, iata unde s-a ajuns. Ce mai face studentul nostru, tanarul acesta care iese dupa atatia ani de scoala? Se vinde foarte simplu, se duce si nu mai sta aicea. Uite, dar si ceilalti! Nu mai avem nici un sobar, un cizmar. N-avem un tamplar sa-ti faca un geam.

Rep: Bolnitele. Sunt legate atat de nebunie cat si de saracie. E prima forma prin care Biserica venea si-l proteja pe celalalt, fie ca era nebun… Bolnitele sunt atestate din secolele XV, XVI in Tara Moldovei, Tara Romaneasca, Transilvania… Apoi, ele capata rol laic, de spital si nu mai sunt la manastiri decat sporadic. De ce nu s-a recuperat istoria si in acest sens? De ce noi ratam si acum astfel de subiecte atat de profunde si interesante de studiat? Ma gandesc la un filosof francez, Michel Foucault, care a studiat o Istorie a nebuniei… iar noi, noi, ce am facut, ma refer la intelectuali?

Parintele Iustin Parvu: Te temi acuma sa-l ocrotesti pe nebun. Ca patesti ca la Tanacu. Da, va spun… Daca il vezi cu mintea slaba ii spui: mai, du-te acasa, nu te pot opri aici. Pentru ca indata vine acuma si spune ca l-ai omorat. Abia asteapta, au tot interesul sa fie facuta o greseala si sa spuna “Uite calugarul criminal!”. Presa noastra, politica noastra, viata noastra sociala este condusa de inamicul numarul unu al Omului. Cand spun Om, ma gandesc la ortodox, la crestin, la valoarea lui si la personalitatea lui. Cei care ne oprima pe noi, sunt cei care l-au prigonit pe Hristos de la inceput si l-au dus la Rastignire. Ei bine, ei nu fac astazi decat acelasi lucru, de Rastignire a lui Hristos.

Rep: Ca asa am ajuns sa avem tot felul de falsi profeti care vin si incearca sa ne convinga ca ei inventeaza roata in secolul XXI, ca roata acum au descoperit-o ei insisi…

Parintele Iustin Parvu: Acolo avea un fel de bolnita unde maicutele ingrijeau de bolnavi, le citeau, faceau rugaciuni, le faceau Liturghie. Se stie cum a iesit fata asta din spital si a venit la Tanacu… Aveau tot interesul sa loveasca Biserica. Fara cunostinte, lucrarea asta a iesit pe mana unui gazetar. Nu avea o notiune mai clara… «O rastignit-o domnule, zicea». Sau «Uite ca a aparut calugarul criminal…» si s-a terminat cu lumea asta. Biserica si-a luat mana de pe el… Nici o judecata, nici o cercetare, nimic, da-l pe mana legii. Legea cine este? Crima si pedeapsa!

Rep: Ce mai inseamna sa fii un om virtuos?

Parintele Iustin Parvu: Sa fii la locul tau. Sa fii model pentru copiii tai, sotia ta. Sa muncesti cinstit. Sa nu te dedai la furturi. Sa fii multumit cu ceea ce este.

Sa muncesti exact ce facea taranul nostru acum 150 de ani. Tata venea din Iasi, noi aveam pamant acolo. Plecam vineri, faceam 2 zile pana in judetul Neamt cu caruta incarcata cu 700-800 de kilograme. Ajungeam sambata, paaana la 15 -20 kilometri de casa. Suna toaca si clopotul de Vecernie la Biserica. Tata zicea gata. Trageam la Lipan, era un maidan, se lua o masa si acolo stateam, dragii mei, pana duminica la ora 12 – 13, cand cantau cocosii. Si atunci tata zicea «mai, sobasma, hai s-om merge». Si ajungeam acasa. In 2-3 ore. Dar nu, sarbatoarea era sarbatoare. Asa era tata meu. A fost om gospodar, corect. A crescut copiii cu o mama evlavioasa, cu frica de Dumnezeu. Si, cu aceasta straduinta a lor am intalnit si eu viata manastirilor. Si am ajuns ceea ce sunt. Nu-mi trebuie mai multa filosofie.

Rep: Ce reprezinta spatiul monahal pentru Sfintia Voastra?

Parintele Iustin Parvu: Este viata mea!

Rep: Este totul, intr-adevar, e asa de frumos aici!

Parintele Iustin Parvu: Spunea Parintele Gheorghe Calciu: «Sarbatori, Hristos a inviat, Hristos s-a inaltat, tot asa, in sfarsit, bucurie, lume, Hristos se naste, unul zicea, altul raspundea, sa-l slavim pe Hristos». Si el credea. Credea. Credea cumva. Dar cand a ajuns acasa de la biserica si i-a spus Mama «Hristos a inviat!», atunci «Adevarat ca a inviat». Dar de ce? «Ca a spus Mama». Pai da, cand a spus Mama, asa este. Dragii mei, asta-i Mama. Ea este Apostolul. Mama. Ea este marele Preot. Ea este geniul si eroismul… Mamaa… (Parintele Iustin, in aceste clipe, parca, vorbea din alta lumea, vocea sa era asemenea unei mangaieri de ceruri infinite; era o stare greu de marcat prin cuvinte- n.rep.). N-avem mame… n-avem nici societate…n-avem nici har…Mamaaa…

de Marius Sidoriniuc

5 Flares Twitter 0 Facebook 5 Filament.io Made with Flare More Info'> 5 Flares ×

Leave a Reply

5 Flares Twitter 0 Facebook 5 Filament.io 5 Flares ×