Parintele Arsenie Papacioc: “Este o batjocura ceea ce a facut Mitropolitul Nicolae Corneanu!”

1. Gestul Mitropolitului Nicolae Corneanu nu este necontrolat, ci este demonstrativ. Ma exprim si ceva mai mult: nici macar nu recunoaste, dupa ce a fost fotografiat, de unde se vede ca el insusi se considera vinovat. Consider ca este o batjocura ceea ce a facut Mitropolitul Nicolae Corneanu! Habar nu are ca este ortodox! A fost comunist – si nu orice fel de comunist, ci unul vandut comunistilor! Este si ramane o capetenie comunista. Referitor la apostazia sa, am primit vesti si din Grecia. Grecii astia, domnule, le stiu pe toate, sunt foarte atenti. Sinodul B.O.R. insa nu a dat niciun raspuns; Sinodul nostru tace. Ar fi cazul sa se trezeasca si sa ia o masura! (…) Personal, il consider un alintat, nici macar un copil – pentru ca unui copil ii poti gasi o scuza. (…) Sinodul trebuie sa ia o masura, dar, din pacate, Sinodul nostru doarme. Ma astept totusi sa aiba o reactie ferma, inteleapta. Pana la urma, oricum adevarul va birui, iar sinodalii care acum se tem sa ia o masura vor ramane niste lasi, de nicaieri. Mitropolitul Corneanu oricum, demult era cunoscut pentru abaterile sale bisericesti: facea Liturghie dupa Liturghie, pentru copii, in aceeasi Biserica, la fel ca si catolicii; schimba doar Masa; caraghios, nu? Greseli de genul acesta Sfintia Sa are foarte multe, insa pe parcursul anilor s-a tot tolerat. Si-acum nici macar nu-si recunoaste greseala, desi a fost fotografiat! Un alintat…

- Care este părerea Sfinţiei Voastre despre ecumenism şi până unde credeţi că ar avea voie să ajungă această colaborare ecumenică – între ortodoxie şi alte confesiuni?

- Nu accept nici un fel de colaborare ecumenică, nici un fel de început, ce să mai vorbim despre sfârşit… Nu accept să păstrăm legătură. Suntem ortodocşi, şi o cirtă, o iotă, dacă se cedează, s-a cedat tot, pentru că Hristos vrea de la noi să rămânem întregi. Dracul, în schimb, vrea să-i dai o unghie şi dacă i-ai dat-o, asta înseamnă că nu mai eşti stăpânul întregului, ci eşti doar o parte din întreg, pentru că adevărul nu se măsoară cu metrul. Ori cedezi mult, ori cedezi puţin, e totuna, înseamnă că ai cedat tot.

- Înseamnă că mişcarea ecumenică o caracterizaţi ca pe o mişcare satanică, diabolică?

- Aşa este. O mişcare satanică, am şi spus lucrul acesta. Mi s-a pus şi o întrebare, în acest sens, în cartea pe care am scris-o „Singur Ortodoxia”… Şi am zis acolo: Toţi dracii sunt ai dracului! Asta-i…, nu ne putem juca cu adevărul, nu accept să se schimbe nimic, nici o iotă, nimic! Catolicii de ce au schimbat crucea, dogmele, canoanele, considerându-se fără de nici o greşeală după teoria lor, infailibili, prin ei înşişi? Adevăratul creştin este un ascultător desăvârşit faţă de cele spuse de Hristos, iar Hristos este ortodox, pentru că Îl cinsteşte drept pe Tatăl Său. Ortodox înseamnă a fi drept slăvitor, drept cinstitor. Aceasta e părerea mea.

Eu personal aştept o Hotărâre din partea Sinodului, însă din păcate, Mitropolitul Bartolomeu Anania se pare că a rămas cam singur.

Nimeni nu îşi doreşte moartea, însă sunt situaţii în viaţă când e mai bine să mori decât să faci compromisuri. Iertaţi-mă, vă rog, însă aici vreau să îl parafrazez pe George Coşbuc, „cu-o moarte toţi suntem datori”, dar nu-i totuna ortodox să mori sau ecumenist vândut.

Ce ecumenism? Suntem de peste 2000 de ani în ortodoxie şi acum ne-am trezit să facem plocoane Papei de la Roma! E mai mult decât o mare greşeală. Adevărul e mai presus de toate!

Fraţii mei, acum eu nu vă vorbesc ca un mare erou, ci mă rog lui Dumnezeu să mă întărească în lupta mea de a rămâne ortodox. Dar în ceea ce mă priveşte, eu aşa gândesc, sub nici un chip nu am de gând să cedez. Ferească Dumnezeu!

Am trăit şi continuăm să trăim în vremuri apostolice. Adevărul rămâne acolo unde n-ai cedat. Dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Ortodoxia va supravieţui prin el.

Pentru că, dragii mei, dacă ar fi vorba să comparăm cele de aici cu cele ce urmează după viaţa aceasta, e îngrozitor să te gândeşti că intri dincolo ca un trădător al adevărului!

Nu poţi să renunţi nici măcar la o unghie, este unghia mea! Putem să ne prezentăm la Judecată cu ciuntiri, cum vine asta?! Eu sunt ortodox numai cu o mână, nu şi cu cealaltă? Dar să nu murim de mai multe ori, ci doar o singură dată! O luptă n-are nici un sens, dacă nu este spre o victorie sigură. De aceea trebuie gândită foarte bine strategia luptei. Când porneşti un război, trebuie să fii sigur de biruinţă, iar cel care biruie, întotdeauna, este doar Adevărul. Mă bucur că încă mai sunt oameni conştienţi şi maturi: atât în Rusia, Grecia, cât şi în ţara noastră care sunt capabili de o atitudine sănătoasă. Deocamdată am pierdut o bătălie, nu şi războiul. Acestea sunt cuvintele mele şi aceasta este părerea mea”.

(din cuvantul Parintelui Arsenie Papacioc, partial reprodus in timpul conferintei “Ecumenism si fanatism“, 3 iunie 2008; intreg cuvantul parintelui Arsenie, cuprinzand si o parte care nu a fost citita in timpul conferintei, pe blogul lui Danion Vasile, la: Parintele Arsenie Papacioc: „Am pierdut o batalie, nu si razboiul…” )

2. Noi nu suntem de acord cu ceea ce a făcut Înaltul Mitropolit, pentru că Sfinţii Părinţi combat această faptă. Dacă un episcop ar face aşa ceva, trebuie să fie caterisit. Noi urmăm hotărârile Sfinţilor Apostoli, ale Sfintelor Sinoade şi ale Sfinţilor Părinţi. Sfântul Munte rămâne credincios în tradiţia şi credinţa ortodoxă. Astfel că, atunci când patriarhul latinofon Vekkos a cerut aghioriţilor să se unească cu papa, aceştia au refuzat, dând mărturie a dreptei credinţe chiar şi cu preţul vieţii. Aşa şi noi urmăm tradiţia înaintaşilor, pentru a nu se pierde dreapta credinţă, care ne conduce la mântuire. Pentru aceasta, mitropolitul Nicolae ar trebui să se pocăiască pentru ceea ce a făcut. Dacă nu se pocăieşte, preoţii din mitropolia lui să nu-l mai pomenească la slujbe, pentru că el, de fapt şi de drept, este garantul dreptei credinţe în Biserică, dar el deja a încălcat-o. În credinţa ortodoxă nu facem nici adăugiri, nici împuţinăm”.

(Părintele Sava Cucurakis de la Marea Lavră – Sfântul Munte Athos)

sursa

Articole asemanatoare:

1. Parintele Arsenie Papacioc despre parintele Justin Parvu: “ARE DREPTATE!”
2. Părintele Arsenie Papacioc – Canonisirea femeilor care si-au lepădat pruncii
3. CIPUL la SFANTUL SINOD. Parintele Arsenie Papacioc contra fiarei si cipurilor biometrice: NU acceptati sub nici un chip!
4. Sf. Sinod face apel la credinciosii din Timisoara sa nu participe la mitingul in sprijinul lui Nicolae Corneanu
5. Părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul mănăstirii Sf. Maria din Techirghiol a fost internat luni la Spitalul Judeţean Constanţa

1. 

   Parintele Diacon Gh. Cazacu says:

   16 November 2008 at 17:09

   O definitie buna a profetului se afla in Exodul 7.1 de unde Dumnezeu i-a spus lui Moise: “Iata ca te fac Dumnezeu pentru Faraon; si fratele tau Aaron va fi proorocul tau.” Deci, in cuvintele de azi, un profet este un “purtator de cuvant”, bineinteles, un purtator inspirat de cuvant. Adica, si-a primit cuvintele direct de la Dumnezeu prin Duhul Sfant. De exemplu, David a fost un profet, spunand: “Duhul Domnului vorbeste prin mine, si cuvantul Lui este pe limba mea” (2 Samuel 23.2; cf. Faptele 2.30).

   Profetia a avut un rol important in prima biserica. Cuvantul se afla in Noul Testament de 210 de ori (cele mai multe din narativele evangheliei se refera la profetii Vechiului Testament). Sunt profeti adevarati si profeti falsi. Isus spune asa (Matei 7.15), chiar spunand ca multi oameni afirma ca sunt profeti dar nu asculta pe Dumnezeu! (Matei 7.22). Ioan Botezatorul e singurul om din Evanghelii (Matei, Marcu, Luca si Ioan) care se numeste un profet (Luca 1.76). Si singura proorocita, Ana (Luca 2.36). Si multi oameni Il acceptau pe Cristos ca un profet (Luca 24.19; Ioan 7.40).

   De la Faptele Apostolilor la Apocalipsa, conceptul profetie se afla numai de 104 de ori si majoritatea este in Faptele Apostolilor (35 ori) si 1 Corinteni (22 ori) si 21 in Apocalipsa. Caci Faptele Apostolilor este o carte istorica si evenimentele din ea au avut loc inaintea celoralte carti, trebuie sa lasam Faptele sa ne formeze gandirile cu privire la profetie, vorbirea in limbi si botezul in Duhul Sfant.

   Bazat pe o profetie de la Ioel (2.28-31), in prima predica dupa invierea lui Cristos, Petru spune ca profetia va fi mai obisnuita in epoca crestina decat in epocile anterioare (Faptele 2.17, 18). Cand Isus a inviat din morti, L-a trimis pe Duhul Sfant peste apostoli si i-a dat multor oameni daruri miraculoase (Ioan 14.25-26; 15.26-27; 16.13; Faptele 1.4-8). In Efeseni 4.8-11, Pavel scrie: “De aceea este zis: “S-a suit sus, a luat robia roaba, si a dat daruri oamenilor”. Si acest: “S-a suit” ce inseamna decat ca inainte Se pogorase in partile mai de jos ale pamantului? Cel ce S-a pogorat, este acelasi cu cel ce s-a suit mai presus de toate cerurile, ca sa umple toate lucrurile. “Si El a dat pe unii apostoli; pe altii, prooroci; pe altii, evanghelisti; pe altii, pastori si invatatori”. Dintre aceste daruri exista darul profetiei.

   Este un fapt interesant ca primul profet mentionat pe nume in epoca crestina este Agab in Faptele Apostolilor 11.27-30, dupa ce paganilor le-a fost oferit Evanghelia (Corneliu a fost primul pagan sa fie botezat spre iertarea pacatelor – Faptele 10.48). Citeste din nou Faptele 2.17-18 si 2.38-39. Intrucat profetii au fost “purtator de cuvant”, toti apostolii au fost profeti dar intrucat apostolii aveau o slujba speciala in biserica timpurie, au fost mai multi profeti decat au fost apostoli.

   In Faptele 13, biserica din Antioh avea sapte profeti si invatatori. Se spune in Faptele 15.32 ca Iuda si Sila au fost profeti. Filip, care a fost dintre diaconi in Faptele 6, a avut patru fete care au fost proorocite. In Faptele 19, gasim doisprezece barbati care au fost botezati gresit care au fost botezati potrivit si dupa ce L-au primit pe Duhul Sfant, au vorbit in limbi si au profetit.

   In 1 Corinteni, majoritatea referintelor la profetie se afla in capitolul 14, ca si vorbirea in limbi (14 dintre 22 intamplari). In capitolul 14.3, Pavel spune scopul profetiei: “Cine prooroceste, dimpotriva, vorbeste oamenilor, spre zidire, sfatuire si mangiiere”, pe care le-a facut prin a preda mesajul inspirat al lui Dumnezeu. In versetul 4, Pavel spune ca daca cineva vorbeste in alte limbi, se zideste pe sine insusi si prin urmare, daca nu este cineva care poate traduce, trebuie sa fie tacut in adunare: “Daca Sunt unii, care vorbesc in alta limba, sa vorbeasca numai cate doi sau cel mult trei, fiecare la rand: si unul sa talmaceasca. Daca nu este cine sa talmaceasca, sa taca in Biserica, si sa-si vorbeasca numai lui insusi si lui Dumnezeu” (14.27-28).

   De fapt, se pare ca din cauza mandriei in biserica din Corint, erau crestini cu darul profetiei, dar nu astepteau pe “traducatori”, profeteau intr-o alta limba si crestinii nu intelegeau mesajul (citeste 14.6-11). Pavel spune ca dorinta crestinului trebuie sa fie ceea a “zidirii sufletesti a Bisericii” (14.12).

   Vedem in Efeseni 2.20 ca biserica e zidita pe invatatura apostolilor si a profetilor. Prin urmare, daca cineva e un profet adevarat, invatatura lui este atat de inspirata si atat de autoritara ca cea a apostolilor si a profetilor din primul secol! Si toti sunt obligati sa o asculte.

   VORBIREA IN ALTE LIMBI,

   Sa vorbim pe scurt despre vorbirea in limbi. Afara de Marcu 16.17, vorbirea in limbi nu se afla in Evanghelii. In ziua Cincizecimii (Faptele 2), aflam vorbirea in limbi dintre apostoli. Asta este prima intamplare a vorbirii in limbi si trebuie sa defineasca vorbirea in limbi pentru noi. In Faptele 2.4, apostolii au fost scufundati (botezati) in Duhul Sfant, s-au umplut de El si “au inceput sa vorbeasca in alte limbi”.

   Limbile acestea au fost limbi recunoscute; n-au fost bolboroseala. Multimea care a venit in Ierusalim pentru sarbatoare a fost uimita caci “fiecare ii auzea vorbind in limba lui” (2.6). Unii au fost din Mesopotamia, Iudea, Asia, Egipt, oaspeti din Roma, Iudei sau prozeliti, si chiar Arabi! Si au auzit lucrurile minunate ale Evangheliei in propriile lor limbi (2.11)! Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca El i-a inspirat pe oameni sa vorbeasca Mesajul Evangheliei in limbile tuturor!

   In 2.8, oamenii au intrebat: “Cum, deci, ii auzim vorbind fiecaruia din noi in limba noastra, in care ne-am nascut?” Nu ne nastem in bolboroseala ci ne nastem in limba parintilor nostri – fie romaneste, fie ruseste, fie franzeza, fie nemteste.

   Urmatoarea intamplare in care gasim vorbirea in limbi este in Faptele 10 cu privire la Corneliu, primul neevreu care a devenit crestin. Si aici aflam a doua ocazie in care Duhul Sfant a coborat peste cineva. O sa vorbim despre botezul al doilea al Duhului Sfant intr-o clipa. Dar aici, vorbim despre vorbirea in alte limbi.

   A fost o ura mare intre iudei si neevrei (vezi Ioan 4.9). De fapt, Dumnezeu i-a trimis lui Petru o viziune speciala ca sa-i spuna ca neevreii pot fi acceptati in fata lui Dumnezeu (Faptele 10.9-16). Cand oamenii trimisi de la Corneliu au venit la Petru, inca a sovait sa mearga cu ei (10.17-23). Cand a ajuns la Corneliu, i-a spus Petru, “Stiti?” le-a zis el “ca nu este ingaduit de Lege unui Iudeu sa se insoteasca impreuna cu unul de alt neam sau sa vina la el; dar Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat. De aceea am venit fara cirtire cand m-ati chemat; va intreb, deci, cu ce gand ati trimis dupa mine?” (10.28-29).

   Corneliu, fiind un prozelit la religia iudaica, vroia sa fie mantuit si a trimis dupa Petru ca sa auda “cuvinte prin care va fi mantuit el si toata casa sa” (11.14). Petru este cel care l-a invatat pe Corneliu despre Isus dar in cuvintele lui Petru: “cum am inceput sa vorbesc, Duhul Sfant S-a pogorat peste ei” (11.14). Intamplarea aceasta se cheama “botezul in Duhul Sfant”. Dar observati aici in cuvintele lui Petru ca Duhul Sfant a coborat peste Corneliu inainte sa auda Evanghelia! A coborat “cum a inceput sa vorbeasca” Petru despre Isus, deci, inainte sa auda Petru Evanghelia. Este clar ca botezul lui Corneliu in Duhul Sfant n-a fost pentru mantuire!

   Sa ne intoarcem la Faptele capitolul 10 in intamplarea actuala. Biblia spune: “Pe cand rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorat Duhul Sfant peste toti cei ce ascultau Cuvantul. Toti credinciosii taiati imprejur, care venisera cu Petru, au ramas uimiti cand au vazut ca darul Duhului Sfant s-a varsat si peste Neamuri. Caci ii auzeau vorbind in limbi si preamarind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: “Se poate opri apa ca sa nu fie botezati acestia, care au primit Duhul Sfant ca si noi?” (10.44-47). Daca suntem obiectivi, putem vedea ca coborarea Duhului Sfant peste Corneliu a fost un mesaj catre Petru si “credinciosii taiati imprejur”, adica crestini iudaici ca viziunea lui Petru mai devreme in capitol s-a referit la faptul ca neevrei pot fi acceptati inaintea lui Dumnezeu. Daca privim comportamentul lui Petru mai tarziu (Galateni 2.11-14), vedem ca Petru mai avea o problema cu partasia cu neevrei. Cu ocazia aceasta (Faptele 10-11), s-a cerut un miracol direct de la Dumnezeu peste neevrei ca sa-l convinga pe Petru ca neevreii ar trebui sa auda Evanghelia si sa fie mantuiti.

   BOTEZUL IN DUHUL SFANT:

   Darul acesta a fost vizibil, a fost cunoscut prin faptul ca neevreii au vorbit in alte limbi si L-au laudat pe Dumnezeu. Deci, botezul in Duhul Sfant a fost o intamplare speciala – de fapt, s-a intamplat numai in doua ocazii, cu apostoli si aici cu Corneliu si casa sa. Petru spune in Faptele 11.15: “Duhul Sfant S-a pogorat peste ei ca si peste noi la inceput”. La inceputul a ce? Fara indoiala, la inceputul bisericii – in ziua Cincizecemii (Faptele 2). Deci, Petru implica faptul ca botezul in Duhul Sfant s-a intamplat la inceputul bisericii cu apostoli si aici cu neevreii. N-a fost o intamplare zilnica, nici saptamanala, nici anuala.

   Faptele Apostolilor 19 este cealalta intamplare a vorbirii in alte limbi. Apolo era un crestin care cunostea numai botezul lui Ioan botezatorul si nu preda ca Isus a murit si a inviat din nou. Preda in orasul Efes. El a plecat si mai tarziu, Pavel a sosit si le-a pus intrebarea ucenicilor: “Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut?” (19.2). Numai apostolii pot da darul Duhului Sfant (fara sa vina direct din rai, ca in exemplele apostolilor si al lui Corneliu) – Faptele 8.15, 17-18. Ucenicii, care au fost doar botezati ca sa astepte prima venire a lui Isus, i-au dat lui Pavel raspunsul: “Nici n-am auzit cu toate ca a fost dat un Duh Sfant” (19.2). Deci, nu-au fost botezati “in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh” (Matei 28.19) si n-au auzit promisiunea “veti primi darul Sfantului Duh” (Faptele 2.38).

   Cand Pavel a auzit ca au fost doar botezati cu botezul lui Ioan, Pavel i-a botezat “in numele Domnului Isus” (19.5). Dupa aceea, Pavel si-a pus mainile peste ei si Duhul Sfant a corborat peste ei si au vorbit cu alte limbi (19.6) si profeteau. Afara de Faptele Apostolilor si 1 Corinteni, vorbirea in alte limbi nu se afla in Noul Testament.

   Dictionarele grecesti definesc “vorbirea in alte limbi” in acelasi mod – este abilitatea de a vorbi intr-o limba pe care vorbitorul n-a studiat-o inainte. Nu este o bolboroseala. Faptul este ca “vorbirea in alte limbi” nu este o limba de extaz. Se vede clar ca, in Faptele 2, vorbirea in alte limbi a fost vorbirea in limbi inteligibile. In cazul lui Corneliu, Petru a spus: “Dumnezeu le-a dat acelasi dar, ca si noua” (11.17), deci, Corneliu si casa sa au vorbit in limbi inteligibile. In lumina folosirii lui Luca a “vorbirii in alte limbi” in Faptele 2, implicam ca “vorbirea in alte limbi” in Faptele 19 este acelasi lucru.

   In fiecare alta intamplare a cuvantului “limba” in Biblia greaca (Septuaginta), nici nu se refera la “limba de extaz”. Toate referintele sunt la o limba cunoscuta fara Isaia 29.24 si 32.4 si in aceste doua pasaje, se refera la actul de a se balbai. Deci, in 30 de intamplari, “limba” se refera la o limba umana normala. In continuare, celelalte verbe grecesti din 1 Corinteni 12 si 14 care au legatura cu “vorbirea in alte limbi” inseamna traducerea a limbii de la o limba necunoscuta intr-o limba cunoscuta (vezi 1 Corinteni 12.10; 14.26 [hermeneia]; 12.30; 14.5, 13, 27 [diermeneuo] si 14.28 [diermeneutes]).

   Unii spun ca “limbi ingeresti” (1 Corinteni 13.1) sunt limbi de extaz dar ei spun acest lucru fara dovada. In alte parti ale Bibliei, cand un inger a vorbit cu oamenii, a folosit limba umana si viceversa e adevarat. Faptul este ca Pavel nu spune ca chiar exista o “limba ingereasca” in pasajul respectiv! Spune numai ca daca ar fi posibil sa vorbeasca intr-o “limba ingereasca”, ar fi fara valoare daca nu are dragoste.

   Totusi, Pavel ne invata clar ca botezul in apa spre iertarea pacatelor este singurul botez disponibil in ziua de astazi: “Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez” (Efeseni 4.5). Botezul acesta este botezul pe care l-a poruncit Isus in Matei 28.19-20. Este botezul pe care l-au administrat apostolii spre iertarea pacatelor (Faptele 2.38; 8.12; 8.38; 10.48; 16.15; 16.33; 18.8). Este botezul pe care ceilalti autori ai Noului Testament l-au invatat (1 Corinteni 12.13; Galateni 3.26-27; Efeseni 5.26; Coloseni 2.11-12; Tit 3.5; Evrei 10.22; 1 Petru 3.21).

   Faptul este ca nu mai exista profetia, nici vorbirea in alte limbi (1 Cor. 13.8), nici botezul in Duhul Sfant. Fiecare a fost un aspect particular al vietii bisericii in primul secol. Biblia ne invata ca miracolele au avut un scop special – a confirma mesajul Bibliei (Marcu 16.17-20; Evrei 2.2-3). Numai apostolii au putut sa transmita mai departe darurile miraculoase si toti dintre ei au murit (Faptele 8.15, 17-18). Punctul acesta trebuie inteles clar.

   In mijlocul discutiei lui Pavel despre daruri (1 Corinteni 12-14), Pavel spune: “Proorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit. Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte; dar cand va veni ce este desavarsit, acest ‘in parte’ se va sfarsi” (13.8-10). Intrebarea este “ce este ‘cel desavarsit’”? In contextul acesta, este opusul “profetiei”, “limbii” si “cunostintei”. Toate aceste daruri aveau legatura speciala cu revelarea voii lui Dumnezeu. Deci, “cel desavarsit” este voia lui Dumnezeu revelata complet. Avem voia lui Dumnezeu revelata complet, continuta acum in Biblie, “legea desavarsita a slobozeniei” (Iacov 1.25). Vezi si Efeseni 4.11-13 de unde Pavel spune ca atunci cand avem “unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu” nu mai avem nevoie de daruri miraculoase. Unirea credintei se afla in Biblie, care produce credinta (Romani 10.17) si cunostinta Fiului lui Dumnezeu si se afla in Noul Testament.

   Unii spun ca “cel desavarsit” se refera la sfarsitul lumii sau la venirea lui Cristos sau dragostea completa/desavarsita. Totusi, primele doua optiuni nu sunt in contextul capitolului 13 si nici una dintre cele trei nu se potrivesc in argumentul lui Pavel. Nici una dintre cele trei nu sunt in contrast cu “profetie”, “limbi” sau “cunostinta”.Admin

   reply