Părintele Gheorghe Calciu – Un soldat în straie preotesti

Părintele Gheorghe Calciu este cel care te vindeca de lasitate. Nu cu post si rugăciune, ci prin prezenta sa. Cuvântul si fapta ii confirma legenda de “dusman personal al lui Ceausescu”. Cei 21 de ani de inchisoare politica indurati i-au creat o aura care poate trezi demnitatea în fiecare din noi.

Chipul i-a fost imblanzit de rugăciune, dar privirea i-a ramas de luptator. Vorba aspra si gestul repede il tradeaza pe omul de actiune de sub reverenda.

Părintele pretuieste marturisirea aproape cat o rugăciune. Si nu-i este greu să-si depene povestea.

A luat viata-n piept cu pasiunea primei iubiri. Il bantuise gândul călugăriei încă de mic, dar a crezut ca menirea este să vindece oamenii de boli trupesti. Tanjind după fapte marete, studentul de anul III la Medicina s-a impotrivit instalarii comunismului în România. Anul 1948 a fost cel al lichidarii de către comunisti a oricarei opozitii. Au fost arestati mii de oameni. Printre acestia si Gheorghe Calciu, care a fost condamnat la 14 ani de inchisoare pentru “subminarea securitatii statului “. Calvarul e un cuvânt prea stramt pentru suferinta de care a avut parte. Nu-si explica de ce a fost posibila “reeducarea ” de la Pitesti, sub care s-a prabusit si a inviat. “Poate am fost pedepsiti pentru păcatele noastre. Poate ca acesta a fost pretul trufiei noastre de a crede ca suntem capabili să rascumparam păcatele neamului, iar Dumnezeu ne-a dovedit ca numai Hristos este Rascumparatorul”, presupune părintele.

Moartea sau preotia

Rememoreaza anii cumpliti de temnita parca atins usor de aripa nostalgiei. Nu-i este la indemana să ne vorbeasca despre faptele sale bune. După insistente, ne povesteste cum a incercat să-l salveze pe unul dintre colegii sai de celula, Costache Oprisan, care era bolnav de tuberculoza. “Eram la Jilava. Dimineata, Costache se aseza de-a curmezisul patului deasupra vasului în care ne faceam nevoile si tusea indelung. Ii ieseau toate secretiile mirositoare, cheaguri de sange si bucati mici de tesut din plamani. Era un spectacol infricosator si gretos. In prima zi eram paralizat de scarba si am icnit a voma. Costache s-a ridicat spre mine cu ochii iesiti din orbite si inlacrimati din cauza efortului si mi-a spus: “Iarta-ma!”. Am simtit ca ma inghite pământul de rusine. De-atunci l-am ingrijit numai eu pe Costache. Fără dezgust, ci, dimpotriva, cu o bucurie inexplicabila. Poate am reusit să-i lungesc zilele, dar nu i-am salvat viata, chiar daca, printr-un doctor, am reusit să-i procuram unele medicamente.” Nici momente de deznadejde n-au fost putine. In toiul torturilor la care erau supusi pentru a-si face “demascarea “, Gheorghe Calciu i-a propus unui prieten, Puiu Dobre, să se sinucida impreuna. S-a gândit ca daca tot le este dat să se sfarseasca acolo, macar să nu fie singuri în moarte. “I-am scris gândul meu pe o bucata de sapun, dar când i-am dat-o, am fost observati de gardieni. Atunci l-am cunoscut pe Turcanu, care m-a snopit în bataie.” Spaima de moarte a invins atunci în el. Tot din disperare i-a promis lui Dumnezeu ca se va preoti daca va iesi viu de acolo.

Sapte predici explozive

Eliberat, s-a casatorit cu sora a doi fosti detinuti politici si a urmat Facultatea de Filologie, sectia Franceza. “Imi placea să fiu profesor, dar nu eram multumit, pentru ca fagaduisem să devin preot.” Fostii detinuti politici nu erau insa admisi la Teologie. A mers în audienta la patriarhul Iustinian Marina, care i-a rasfoit dosarul si l-a indemnat să-l depuna la secretariatul Institutului Teologic, dar fără autobiografia incriminanta. Secretarul Institutului, călugărul Antonie – azi mitropolit al Ardealului -, a trecut cu vederea lipsa biografiei.

După licenta în Teologie, patriarhul l-a numit profesor de limba franceza la Seminarul din Bucuresti. Părintele Gheorghe Calciu slujea la capela Seminarului si acolo a tinut un sir de predici care au ramas în constiinta publica drept “Cele Sapte Cuvinte către Tineri”. “Le-am rostit intr-un moment în care constiinta româneasca era pregatita să le auda. Aceste cuvântari au creat un curent subteran de rezistenta, sustinut mai ales de tinerii teologi. Ceream numai libertatea credintei si încetarea abuzurilor “, spune părintele.

In mai 1978 a fost din nou arestat. Timp de cinci ani, cat a stat inchis, numeroase grupuri de români din exil si comunitati crestine au făcut presiuni pentru eliberarea sa. Mircea Eliade si Eugen Ionescu au constituit Comitetul pentru Salvarea Părintelui Calciu si au intervenit pe lângă oficialii occidentali. “De cate ori se acorda României Clauza natiunii celei mai favorizate, de atatea ori trimitea administratia americana la Bucuresti o lista cu detinutii de constiinta, pe care eu eram primul, spre a fi eliberati. Intr-un târziu am fost scos din inchisoare. Securitatea m-a amenintat ca daca nu plec voi fi iarasi incarcerat. Ambasada SUA mi-a transmis ca sunt binevenit în America. După un an de la eliberare, am emigrat în Statele Unite.”

Ostilitatea neocomunistilor

In lumea libera, Părintele Calciu si-a continuat opozitia fata de regimul lui Ceausescu. A calatorit prin toata Europa, prin Canada si SUA si a dezvaluit abuzurile regimului de la Bucuresti. A organizat o serie de demonstratii cu românii din exil si a participat la audieri în Senatul american.

In luna martie a lui 1990, Părintele Calciu a revenit în România cu intentia de a se intoarce definitiv. A fost primit ostil. Urmarit de agenti ai Securitatii, în mod vizibil, pentru a-l face să se teama, a fost amenintat cu bataia “de grupuri de muncitori”.

A hotarat sa-si continue viata pe pământ american. Pastoreste din 1989 biserica ortodoxa “Sfânta Cruce” a comunitatii române din Alexandria, Washington D.C.

Isi viziteaza anual tara natala si nu a obosit să lupte pentru drepturile românilor de lângă România.

Tentativa de asasinat

Prin 1987 sau 1988, FBI l-a sfatuit pe Părintele Calciu să plece din zona Washingtonului, pentru o vreme, căci Securitatea vroia sa-l lichideze. A plecat pentru vreo zece zile intr-un alt oras, la un prieten american care l-a ajutat de la inceputul venirii în SUA si care il vizitase în România, pe când era persecutat. Insa, apoi s-a intors la Washington, putin rusinat ca s-a speriat degeaba. Părintele Calciu spune ca s-a simtit deseori urmarit de oamenii Securitatii, mai ales atunci când se afla în Europa. Totusi, nu s-a temut si nu a tacut. După ‘89 l-a cunoscut pe Liviu Turcu, seful retelei de spionaj românesc în SUA, care defectase înainte de Revolutie. “Turcu mi-a spus ca intr-adevăr se incercase asasinarea mea, printr-un cubanez, dar ca s-a renuntat la plan din cauza consecintelor pe care le-ar fi avut asupra relatiilor româno-americane. Mai mult, Turcu pretindea ca el insusi se opusese uciderii mele, desigur, pe considerentele aratate”, afirma părintele.

CV Gheorghe Calciu

* 23 noiembrie 1925 – se naste la Mahmudia – Tulcea, ca ultimul dintre cei 11 copii ai familiei Calciu
* 1945 – absolva Liceul “Princepele Carol” din Tulcea si se inscris la Facultatea de Medicina din Bucuresti
* 1948-1962 – este intemnitat pentru “subminarea securitatii statului” si trece prin “reeducarea” de la Pitesti
* 1962-1963 – este detinut în lagar la Viisoara, în Baragan; se inscrie la Facultatea de Filologie
* 1967 – absolva Facultatea de Filologie din Bucuresti (Limba franceza) si devine profesor în Bucuresti
* 1971 – este licentiat al Facultatii de Teologie din Bucuresti; este primit profesor de franceza la Seminarul ortodox din Bucuresti; predicile sale fac valva
* 1979-1984 – sufera din nou în puscariile comuniste, după ce a rostit celebrele “Sapte Cuvinte către Tineri”, veritabile atacuri la adresa dictaturii lui Ceausescu
* 1984-1985 – este arestat la domiciliu, 1985 – autoritatile române il silesc să emigreze; alege să plece în SUA
* din 1989 este preot-paroh la biserica “Sfânta Cruce” din Alexandria, Washington (SUA)
* Se stinge din viată noiembrie 2006, după o luptă grea cu o boală incurabilă.

sursa

Articole asemanatoare:

1. 2 ani fara Parintele Calciu
2. Un dar pe care Dumnezeu l-a facut Ortodoxiei – de PR. GHEORGHE HOLBEA
3. Părintele Lavrentie Sovre – Greu e calugar
4. Parintele Arsenie Papacioc despre parintele Justin Parvu: “ARE DREPTATE!”
5. Parintele Nicolae STEINHARDT – 20 de ani de la plecarea la Hristos.