Povatuirile Duhovnicesti – partea IX

401. Liniştea şi tăcerea sunt prietenele lacrimilor, lucrătoarele aducerii aminte de moarte, zugrăvitoarele chinurilor veşnice, iscoditoarele judecăţii, slujitoarele pomenirii lui Dumnezeu, vasele sporirii nevăzute.

Cel ce cu adevărat şi-a cunoscut păcatele sale, îşi înfrânează limba, iar cel ce vorbeşte mult, încă nu s-a cunoscut pe sine însuşi. Prietenul tăcerii şi liniştii se apropie de Dumnezeu şi vorbind cu El, se luminează de lumina Lui.

402.  Tăcerea lui Hristos şi rostirea Lui tăcută ce ocolea slava deşartă l-a ruşinat pe Pilat. Petru, spunând un cuvânt, „a plâns amar”, nu şi-a adus aminte de cuvântul proorocului: „zis-am: păzi-voi căile mele, ca să nu greşesc cu limba mea” şi nici de cuvântul altcuiva: e mai bine să cazi din înălţime, decât cu limba.

403. Cel ce se îngrijeşte de ieşirea sufletului său şi plânge întotdeauna pentru păcatele sale, nu are nici o plăcere să stea de vorbă cu cineva, nici chiar cu un copil mic, căci tot păcatul vine de la limbă şi cel ce iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu, urăşte vorbirile cu oamenii.

404. Cel ce iubeşte liniştea cea binecuvântată îşi închide cu desăvârşire gura, iar cel ce se veseleşte cu oamenii şi iubeşte vorbirile cu ei, se lipseşte de bucuria cerească. Cel ce urăşte lumea şi toate deşertăciunile lumeşti, iubeşte liniştea şî, prin linişte, se face prietenul lui Dumnezeu. După cum fumul alungă albinele, aşa vorbirea cu oamenii alungă liniştea şi aducerea aminte de Dumnezeu.

405. Cel ce iubeşte castitatea şi păzeşte liniştea, cu cinstita tăcere se va face fiul lui Dumnezeu Celui Prea Înalt. Dar ca să păstrezi o curată castitate e cu neputinţă, fără linişte şi tăcere. Tocmai de aceea, Dumnezeu, în chip deosebit priveşte spre cel liniştit, tăcut şi smerit.

406. Să adormi întotdeauna cu aducerea aminte de moarte şi cu învăţătura lui Hristos, căci nu există o armă şi un ajutor mai puternic ca acela care se dă omului prin aceste două lucruri. Dar aceste două mari şi slăvite lucrări nu se pot ţine altfel decât în linişte, cu tăcere şi citire.

407. Cel ce şi-a biruit trupul, adică cel ce n-a căzut în curvie, şi-a biruit firea, iar cel ce şi-a biruit firea, s-a ridicat, desigur, mai presus de fire, iar cel ce a devenit astfel trăieşte ca un înger în veacul acesta.

408. Cel ce şi-a frânt inima se leapădă de sine, dar cum să-şi frângă inima omul care n-a lepădat şi n-a urât orice dorinţă rea ?

409. Privegherea şi înfrânarea cu linişte curăţă mintea de gândurile rele, iar somnul cel mult îndepărtează sufletul de Dumnezeu şi-l coboară în prăpastia morţii.

410. Privegherea cu linişte curmă înfocarea, iar cel ce le neglijează întâmpină visuri pline de sminteală.

411. Ochii plânşi sunt un acoperământ al inimii, o plasă a gândurilor, o înfricoşare a nălucirilor.

412. Monahul veghetor este un vânător de gânduri: rugându-se în liniştea de noapte, el le alungă.

413. Monahul iubitor de Dumnezeu se bucură de priveghere, iar cel nepăsător fuge de ea ca de foc. Pe primul îl acoperă Dumnezeu, iar pe cel de-al doilea îl siluieşte diavolul.

414. Există oameni nenorociţi care, din lenevirea lor, nu vor pentru nimic în lume să înceapă cinstita linişte şi faptele bune, ci vor să se mântuiască fără de osteneală, ceea ce e cu neputinţă. Dumnezeu făgăduieşte Împărăţia iar cei nepăsători nu-L ascultă. Diavolul îi aruncă în iad şi pe el îl iubesc. Ce este mai pierzător decât această nebunie?

415. Fii stăpână inimii tale şi şezând în linişte, cu smerenie, în chilia ta, vei zice râsului: du-te, şi se va duce şi plânsului celui dulce: vino, şi va veni.

416.  Nimic nu-i ajută sufletului în ceasul ieşirii sale mai mult ca liniştea, tăcerea şi aducerea aminte de Dumnezeu.

417.  În vremea ieşirii tale, îngerii lui Dumnezeu, împreună cu păzitorul tău, vor arăta toate faptele tale cele bune, posturile, privegherea, liniştea, tăcerea, minunata rugăciune cea neîncetată, desele metanii şi chiar însăşi rogojina ta roasă de mulţimea metaniilor, ca mărturie împotriva demonilor. Şi sufletul tău văzând acestea, se va bucura atunci, dacă vei împlini cu osârdie tot ce te-am învăţat în cartea aceasta. Pe de altă parte, şi demonii vor arăta dacă uneori te-ai trândăvit, sau n-ai postit sau n-ai privegheat sau nu te-ai liniştit sau, rătăcind încolo şi încoace, i-ai smintit pe bărbaţi sau singură te-ai smintit de ei. Toate acestea, demonii cei răi le vor arăta în vremea ieşirii tale, pe zapis cu ziua şi ceasul — şi faţa pe care ai smintit-o sau de care te-ai smintit. Dacă tu cu adevărat te vei pocăi de toate acestea şi celelalte si cealaltă vreme o vei petrece în linişte şi tăcere, atunci vor birui ai noştri, cu darul lui Hristos, adică îngerii cu păzitorul tău. Atunci, îngerii cei purtători de lumină te vor lua şi vor merge cu tine la ceruri. Dar dacă va precumpăni partea cea potrivnică — ceea ce mă rog să nu ţi se întâmple! — atunci nu mai ştiu ce să zic.

Tocmai de aceea, peste tot, în această carte, te-am îndemnat ca să petreci în linişte şi ca să te îndepărtezi de legătura cu bărbaţii. Dacă mă vei asculta, atunci îmi vei aduce în ceasul acela o mare mulţumire, iar dacă nu mă vei .asculta, atunci să ştii că tu singură, cu propria ta voinţă, te-ai dat în mâinile vrăjmaşilor. Dacă te temi de Dumnezeu, îngrijeşte-te de sufletul tău, căci nu eşti un copil şi nu eşti nechibzuit, ci ştii ce este bine şi ce este rău, ce este spre mântuire şi ce este spre pierzare. Nu ştii când va veni moartea, astăzi sau mâine, în miezul nopţii sau la miazăzi. De aceea ia aminte la cele ce ţi-am scris.

418. Am depus trudă şi grijă ca să aduc de peste tot dumnezeieştile mărturii şi ca să-ţi arăt adevărata cale a virtuţii şi a mântuirii, ca să nu-ţi şoptească gândul, sau mai bine zis diavolul: eu n-am ştiut, de aceea am rătăcit.

419. Adeseori m-ai silit să-ţi alcătuiesc o scrisoare de aducere aminte pentru ca, având-o întotdeauna lângă tine şi citind-o, să-ţi poţi încălzi râvna şi să-ţi alungi nepăsarea. Şi iată că eu am împlinit porunca binecuvântatului tău suflet. Ştiind că gândul tău într-adevăr a îndrăgit cinstita linişte, mama tuturor faptelor bune, şi că ţi-ai dat sufletul ca să alergi pe calea liniştii, eu am adunat tot ce am auzit de la Sfinţii noştri Părinţi şi învăţători ai lucrării unei vieţi liniştite şi m-am îndemnat să ţi le vestesc exact şi adevărat.

420. Şi iată, buna mea soră, tu ai cunoscut bine acum ce lucrare este mântuitoare pentru sufletul tău. Cum odinioară te învăţam prin viu grai, tot astfel şi acum, ca şi cum aş petrece zi şi noapte cu tine, ţi-am descris toată fapta cea bună în cartea de faţă, îndeosebi prea cinstita linişte şi tăcere şi te rog, prea doritul meu copil întru Domnul, nevoieşte-te în aceste puţine zile ca să dai un ajutor sufletului tău. Eu, după cum prea bine ştii, n-am nevoie de osteneala ta, ci îţi doresc mântuirea.

Te rog, nu pogorî sufletul meu de viu în iad, când voi auzi ceva necuviincios despre tine. Căci cel ce nu petrece în linişte, este necuviincios şi deşert — nu cunoaşte pieirea sufletului său şi chiar dacă o cunoaşte, nu vrea s-o îndrepte.

Eu m-am silit să-ţi arăt cu orice chip în această carte şi cele bune şi cele rele, ca să nu ai răspuns înaintea Domnului nici în cele bune, nici în cele rele.

Domnul nostru Iisus Hristos astfel vorbeşte despre iudei: „De-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat n-ar avea, iar acum, nu au nici o dezvinovăţire pentru păcatul lor”.

Aşa, buna mea soră, dacă eu nu ţi-as fi arătat toată calea mântuirii, ai fi putut răspunde: eu n-am ştiut toate acestea; dar acum tu nu poţi să te dezvinovăţeşti în nici un fel.

De aceea, pe cât îţi stă în putinţă, închide-te cu trupul şi cu sufletul tău, şi, vei dobândi har înaintea feţei Domnului.
Amin!

NOTE:

1. Tâlcuire la Psalmul I, în J.P. Migne, Patrologiae cursus completiis. Patres graeci (P.GV), Paris, 1857, tom XXIX, col. 216 D.
2. Cf. D.G. Tsami, Meterikon, I, Thessalonike, 1990, p. 122.
3. P.G., tom XXVIII, col. 25l-282.
4. P,G., tom CL, col. 1043-l088.
5. Patericul, trad. rom., Râmnicul Vâlcea, 1930, p. 228. Irenee Hausherr, Le Meterikon de l’abbe Isa’ie, „Orientalia Christiana Periodica”,  12,  1946, p. 286-301  (reluat în culegerea aceluiaşi Etudes de spiritualite orientale, Roma, 1969, clupă care cităm) menţionează răspunsul maicii Sarra într-o formă şi mai categorică: „Zicea anima Sarra fraţilor: «Eu sunt bărbat; voi sunteţi femei!»” („Orientalia Christiana Analecta”, 183, p. 103, nota 5).
6. Anclre Grabar, L’iconoclasme. Dossier archeologique, 7eme ed., Paris, 1984, p. 213-
7.  Patericul, traci. rom. cit., p. 43-’
8.  Voi HI, Roman, 1984-l988, passim.
9. Teodora Anghelina, fiica cea mai mică a împăratului bizantin Isaac al II-lea Anghelos (1185-l195 şi 1203-l204), detaliu biografic care a permis şi datarea cărţii la pragul dintre secolele al XH-lea şi al XIII-lea.
10.   Confundat, o vreme, cu avva Isaia din pustia schetică, cel clin Pateric (sec. al IV-lea) şi cu Isaia din Gaza (pustnicul săvârşit în 491, ale cărui învăţături sunt cuprinse în Filocalia, traci. D. Stăniloae, ed. a Il-a, voi. I, Sibiu, 1947, p..39l-401).
11.   Carte aparent foarte rară, nici un autor din cei amintiţi mai departe n-au găsit-o în biblioteci apusene, nici noi în Grecia.
221
12. Ediţie retipărită, cu adaosuri, în 1899 şi 1908. .13. Cf. I. Hausherr, loc. cit., p. 106.
14.  Une compilation spirituelle du XlIIe siecle. .,Le livre II de l’abbe Isaie”, în „Echos d’Orient”, 38; 1939, p. 72-90.
15.  V. supra, nota 5.
-   16. I. Hausherr. loc. cit., p. 111.
17.  Ibicl, p. 105-
18.  I. Hausherr, Note sur l’inventeur de la methode hesychaste, în „Onentalia Christiana Periodica”, 20, 1930, p. 180, nota 1.
19.  T. Gouillarcl, art. cit., p. 89-
20.  Ibicl., p. 83.
21.  Ibicl., p. 84.
22.  Ibicl.
23.  P.B. Paschou, Neon Meterikon. Agnosta kai anekdota paterika kai asketika keimena peri timion kai hagion Gynaikon, Atena, 1990. La p. 14, nota 17, autorul dă lista manuscriselor greceşti cunoscute azi, în număr de şase, clin secolele XIV-XVIII, păstrate în biblioteci de la Muntele Athos, Mănăstirea Sf. lo.an Teologul din Lesbos, St. Petersburg şi Paris.
24.  D.G. Tsami, Meterikon., Diegeseis kai bioi ton hagion meteron ţes ere/nou, asketrion kai gynaikon ţes orthodoxou Ekklesias, torn I-III, Thessalonike, 1990-l992.
25. Virgil Cândea,  O scriere fiiocalică uitată: Matericul Avvei Isaia în traducere românească, în Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu şi diac. asist. loan I. Ică jr. (red.), Persoană şi comuniune. Prinos de cinstire Părintelui Profesor Academician Dumitru Stăniloae la. împlinirea vârstei de 90 de ani, Sibiu, 1993, p. 223-229.
26. Fragmente româneşti din Materic care dovedesc răspândirea cărţii la noi se află însă în manuscrise de la Biblioteca Academiei Române, ca ms. rom. 4618, f. 132 si 4722, f. 6l – 79.

sursa

Articole asemanatoare:

1. Povatuirile Duhovnicesti – partea VII
2. Povatuirile Duhovnicesti – partea VIII
3. Povatuirile Duhovnicesti – partea I
4. Povatuirile Duhovnicesti – partea III
5. Povatuirile Duhovnicesti – partea II