Sfînta Împărtăşanie
Iubiţi credincioşi,
Sfînta Împărtăşanie cu Trupul şi Sîngele Domnului formeaza centrul vieţii noastre duhovniceşti. Fără de aceasta nu putem avea viaţa în Hristos, nu ne putem mîntui. Căci aşa ne spune Mîntuitorul: “De nu veţi mînca Trupul Fiului Omului şi de veţi bea Sîngele lui, nu veţi avea viaţa întru voi”(Ioan 6, 51-53). Sfîntul Botez, Spovedania şi Sfînta Împărtăşanie sunt tainele de bază ale Bisericii Ortodoxe care asigură mîntuirea credinciosilor nostri. Şi dacă Botezul este “uşa Tainelor”, iar Spovedania este numita “al doilea Botez”, Sfînta Împărtăşanie este cununa Tainelor, căci ea desăvîrşeşte uneşte direct pe om cu Dumnezeu prin Trupul şi Sîngele Domnului.
Sfînta Împărtăşanie se sfinţeşte întotdeauna numai în cadrul Sfintei Liturghii, prin prefacerea pîinii şi vinului în Trupul şi Sîngele lui Hristos. De fapt aceasta este şi scopul Sfintei Liturghii, să sfinţească darurile prin Duhul Sfînt şi să le prefacă în Trupul şi Sîngele Domnului. Sfînta Împărtăşanie se mai numeşte şi Euharistie, adică mulţumire, sau recunostinţă, pentru că ni se dăruieşte din iubire ca un dar de mulţumire şi de recunoştinţă faţă de Domnul nostru Iisus Hristos.
Dacă Sfînta Împărtăşanie este viaţa noastră, nădejdea mîntuirii nostre, cea mai înaltă formă de unire cu Hristos şi de mulţumire, cît suntem în trup, să vedem care sunt condiţiile principale care ne fac vrednici de împărtăşanie. Cea dintîi condiţie obligatorie pentru cel ce se împărtaşeşte este să fie ortodox adevarat şi să aibă mare credinţă în Dumnezeu. Că cine nu vine cu credinţă şi cu lacrimi la Sfînta Împărtăşanie, spre osîndă se împărtăşeşte. A doua condiţie principală pentru cel care vrea să se împărtăşească, să fie spovedit după riduială la un duhovnic iscusit. Nimeni din credincioşi, începînd de la vîrsta de şapte ani, nu se poate împărtăşi cu Prea Curatele Taine, dacă mai întîi nu s-a spovedit, dacă nu şi-a facut canonul rînduit şi dacă nu i-a dat dezlegare duhovnicul lui. Numai în cazuri urgente, de moarte, bolnavii pot fi împărtăşiţi imediat, ca să nu moară lipsiţi de Hristos. Dar şi atunci, dacă ei nu cer şi nu accepta Sfînta Împărtăşanie, nu trebuie să li se dea. Dorinţa stăruitoare, liberă a credinciosului, spovedania cu căinta şi dezlegarea duhovnicului îl fac pe fiecare fiu al Bisericii Ortodoxe vrednic de Prea Curatele Taine.
Iată şi alte condiţii fixate de Sfinţii Parinţi şi de Biserica pentru primirea Sfintei Împărtăşanii. Credinciosul este dator să-şi cerceteze conştiinţa sa dacă şi-a marturisit toate păcatele la duhovnic, dacă nu a ascuns vreun păcat de moarte la spovedanie, dacă şi-a făcut canonul rînduit, dacă este împăcat cu toţi oamenii, ştiind că fără împăcare şi dezlegare nu se poate împărtăşi nimeni cu cele Sfinte. Aceasta o spune cu autoritate şi Sfîntul Apostol Pavel, zicind: “Oricine va mînca pîinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de Trupul şi Sîngele Domnului. Ci să se ispitească omul pe sine, şi aşa din pîine să mănînce şi din pahar să bea. Că cel ce mănînca şi bea cu nevrednicie osînda işi mănîncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi mor ” (I Corinteni 11, 27-30).
Apoi credinciosul este dator să postească cele patru posturi, miercurea şi vinerea, afară de caz grav de boală. Cine nu posteşte, deşi poate, nu se poate împărtăşi. Exceptii se pot face cu copiii, cu cei bolnavi grav şi cu bătrînii care nu pot posti. Însă toate să fie cu binecuvantarea preotului respectiv. Cel ce doreste să se împărtăşească trebuie să ţină curăţenie cu soţia în posturi şi sărbători, iar dacă se împărtăşeşte între posturi, să postească facultativ şi să ţină curaţenie cel putin şapte zile înainte şi trei zile după împărtăşanie. Altă condiţie principală, credinciosul să pună hotărîre înaintea lui Dumnezeu şi duhovnicului că nu va mai face niciodata păcatele marturisite. Orice abateri de la rînduiala Bisericii trebuie discutate cu duhovnicul, de care credinciosul trebuie să asculte ca de însuşi Hristos.
Iubiţi credincioşi
Vedeţi ce spune mai ales Sfîntul Apostol Pavel pentru Sfînta Împărtăşanie ? “Să cerceteze omul pe sine şi aşa să mănînce din pîine şi să bea din pahar, ca cel ce mănîncă şi bea cu nevrednicie, osînda îşi mănîncă şi bea!” La fel şi Sfinţii Părinţi nu stabilesc exact de cîte ori pe an să ne împărtăşim ci cum să ne pregătim mai bine pentru a fi vrednici de cele sfinte. Dacă pînă acum cîţiva ani se punea accentul pe pregatirea canonica pentru Împărtăşanie, adică pe rugăciune, post şi spovedanie, astăzi se pune accentul mai ales de cîte ori să ne împărtăşim, adică pe deasa împărtăşanie. Aceasta arată că a slăbit credinţa nostra. De aceea punem accentul pe cantitate, pe deasa împărtăşanie, cu o mai rară spovedanie, şi cu post cît de scurt. Probabil se va dori pe viitor chiar împărtăşania zilnică, după practica Bisericii Catolice, ceea ce ar fi un adevarat dezastru duhovnicesc.
Pînă acum centrul de greutate, locul de formare şi creştere duhovnicească era rugăciunea cu post şi deasa spovedanie. Acum se constată o refuzare sau o marginalizare a spovedaniei şi un zelotism superficial pentru Sfînta Împărtăşanie. Semnalul de alarmă la dat mănăstirea Valdimireşi – Galaţi pînă în anul 1955, ajungînd să împărtăşească pe oameni fară spovedanie şi chiar pe mîncate, după modelul catolic, călcînd total Sfintele Canoane şi tradiţia milenară a Bisericii Ortodoxe. Rezultatele negative ale acestei practice necanonice au fost foarte grave: Desacralizarea Spovedaniei şi a Sfintei Împărtăşanii, călcarea în picioare a Canoanelor, a unei tradiţii canonice profound respectate la noi, fanatizarea maselor de credincioşi necatehizaţi, necinstirea postului, divizarea sacramentală în sînul Bisericii noastre, dezorientatea preoţilor şi credincioşilor, care s-a săvîrşit prin distribuirea Sfintelor Taine mirenilor acasă, ca să se împărtăşească fiecare liber, după dorinţa !
Aceasta este o adevărată nebunie, batjocorire de cele sfinte şi ierosilie, adică sacrilegiu. Vedeţi unde se ajunge cu cele sfinte dacă nu se respectă Canonele şi practica Bisericii ?
Niciodată nu a slăbit credinţa în Dumnezeu mai mult ca acum. Niciodată nu s-a profanat Spovedania şi Împărtăşania mai mult ca acum.La împărtăşanie mulţi se grăbesc, dar la rugăciune şi post, la iertare şi curăţenie, la pocăinţă cu lacrimi, mai nimeni nu se sileşte. În ce case se mai posteşte azi miercurea, vinerea şi cele patru posturi de peste an ? În ce familii nu se avortează copii şi nu se practică paza de a nu avea copii ? Sau ciţi dintre credincioşi pot spune că sunt împăcaţi cu ai lor ? Cîţi merg astăzi regulat la slujbele Bisericii, cîţi fac milostenii, se spovedesc adesea la cei mai iscusiţi duhovnici şi se roagă cu lacrimi ? Mai nimeni. Doar calugării şi credincioşii bătrîni de prin sate. Marea majoritate caută o mîntuire mai uşoară, fără nici o osteneală. Cu adevarat deasa împărtăşanie nu sporeşte credinţa, ci mai degrabă o slăbeşte, aruncînd pe om în mîndrie.
Ce este, deci, de făcut ? Să ne întoarcem la marea evlavie şi tradiţie din trecut, acceptînd excepţii şi pogorămînt numai cu cei bolnavi, bătrînii, şi mame cu copii mici. Şi de cîte ori pe an se cuvine să ne împărtăşim ? De cîte ori se simte fiecare pregătit şi îi dă voie duhovnicul. De obicei călugării se împărtăşesc, cel mai des saptămînal, în deosebi schimonahii bătrîni şi bolnavii; iar cel mai rar la 30-40 de zile. Mirenii se pot împărtăşi regulat în cele patru posturi şi cel mai des la 30 de zile. Iar cei ce se află sub canon, numai dupa împlinirea canonului şi cu dezlegarea duhovnicului său.
Să ne apropiem de Trupul şi Sîngele lui Hristos cu foarte mare credinţă, cu smerenie şi căinţă; cu multe lacrimi, cu post şi curăţenie şi, mai ales, cu împăcare şi inimă curată. Astfel, să ne spovedim şi să primim numai aghiasmă mare pînă la terminarea canonului rînduit. Iar cei care defăimează Canonele Bisericii şi rînduiala ei milenară şi care se spovedesc rar, din fugă şi superficial, să se întoarcă la pocainţă pînă nu este prea tîrziu.
Acesta este drumul parcurs de Sfinţii Părinţi şi pe acesta se cuvine să mergem, dacă dorim să fim vrednici de Cina Domnului şi să ne mîntuim. Amin.
Arhimandrit IOANICHIE BALAN
Articole asemanatoare:
Leave a Reply
Citatul Săptămînii
Ioana Maria are nevoie de noi !
Ajutati-l pe Andrei!
I) CINE A DESFIINTAT CANOANELE:
1) 9 Apostolic (Toti credinciosii care intra in biserica si asculta scripturile dar nu raman in continuare la slujba si la sf Impartasanie, aceeia trebuie sa se excomunice ca facand neoranduiala in Biserica)
2) 2 Antiohia (excomunica pe cei ce se feresc de Sfanta Euharistie)
3) 80 Trulan (cateriseste clericul si excominica mireanul care de trei ori la rand a lipsit de la Biserica fara a avea un motiv binecuvantat)
4) 11 Sardica (acelasi lucru) ?
POATE TU ?
II) CINE COMBATE PE:
1) Sf Ioan GURA de AUR, Omilia la III Efeseni (in zadar se savarseste Liturghia in fiecare zi daca nu va impartasiti. … Acestea le spun nu ca sa va impartasiti oricum, la intamplare, ci ca sa va faceti vrednici.)
2) Sf Chiril al Alexandriei (indepartandu-ne de sf Impartasanie ne facem prieteni ai diavolului)
3) Sf Vasile cel Mare, Epistola 93 catre patriciana Chesaria (Impartasire zilnica si hotararea de a primizilnic sf Trup si Sange al lui Hristos e un lucru bun si folositor, caci El insusi o spune limpede: ,, cel ce mananca Trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica” <> … Cu toate acestea noi <> ne impartasim doar de 4 ori pe saptamana: duminica, miercurea, vinerea si sambata, precum si in zilele in care se face pomenirea vreunui sfant)
POATE TU ?
III) CINE IMPUNE ASUPRA BISERICII LUI HRISTOS TRADITII LOCALE ?
Traditia se defineste ca ,, ceea ce s-a crezut pretutindeni, intotdeauna si de catre toti”. Nu ceea ce sa crezut DE CATRE UNII DIN ROMANIA IN SECOLELE DIN URMA.
POTE TU ?
IV) CINE STABILESTE ZILELE CAND PREOTII DE MIR AU RELATII CONJUGALE ?
POATE TU ?
Citat: “Mirenii se pot împărtăşi regulat în cele patru posturi şi cel mai des la 30 de zile.”
Sunt curios daca o astfel de regula are o baza canonica. Sau este o recomandare personala a autorului.
Citat: “Doar calugării şi credincioşii bătrîni de prin sate. Marea majoritate caută o mîntuire mai uşoară, fără nici o osteneală. ”
Autorul cunoaste bineinteles viata si inima fiecaruia si poate trage astfel de concluzii.
Sau preotii care se impartasesc obligatoriu la fiecare Liturghie pe care o savarsesc si ei sunt dezastruosi?
Citat: “Aceasta arată că a slăbit credinţa nostra. De aceea punem accentul pe cantitate, pe deasa împărtăşanie, cu o mai rară spovedanie, şi cu post cît de scurt. Probabil se va dori pe viitor chiar împărtăşania zilnică, după practica Bisericii Catolice, ceea ce ar fi un adevarat dezastru duhovnicesc.”
Asta inseamna ca in opinia autorului in Biserica primara, in care stim ca credinciosii se impartaseau la fiecare Liturghie, a fost un dezastru duhovnicesc?
Ar fi poate util sa postati si un citat din cartea “Taina Imparatiei” a parintelui Alexander Schemann pentru un studiu comparativ.
Citat: “De fapt aceasta este şi scopul Sfintei Liturghii, să sfinţească darurile prin Duhul Sfînt şi să le prefacă în Trupul şi Sîngele Domnului.”
Dar Hristos spune:
Luati, mancati, acesta este trupul Meu … Beti dintru acesta toti … Aceasta sa faceti imtru pomenirea Mea.
Nu inseamna aceasa ca scopul Liturghiei este Impartasirea credinciosilor, iar nu prefacerea? Ca daca vinul si painea se prefac in Sfintele Tain, dar nu le consuma nimeni atunci si-a atins scopul Sfanta Liturghie?