O continuare la articolul: “Un alt punct de vedere”

,,Că tu eşti popor sfânt al Domnul Dumnezeul tău şi te-a ales Domnul Dumnezeul tău ca să-i fi poporul Lui ales din toate popoarele de pe pământ” (DEUTERONOM 7,6). ,,Dumnezeul vostru nu este al nostru. Acela care începe prin a alege un singur popor pentru a le distruge pe celelalte nu este tatăl tuturor oamenilor” (JEAN-JACQUES ROUSEAU). ,,Antisemitismul este o reacţie de înţeles faţă de defectele evreieşti” (THEODOR HERZI). Mă gândesc că în viitor ne aşteaptă puţine bune şi multe rele. Este foarte greu de înţeles evenimentele care vor preceda APOCALIPSA.

APOCALIPSA nu va putea fi înţeleasă decât în contextul Istoriei Universale şi a Istoriei românilor. Parafrazându-i pe părinţii Manifestului Partidului Comunist, Karl Marx şi Friedrich Engels, de mii de ani o stafie umblă pe mapamond. La început în jurul Mediteranei, iar mai târziu în toată lumea. Este stafia urmaşilor lui Israel, a căror istorie a însemnat o lungă succesiune de lupte pentru averi, pentru putere şi pentru dominaţia lumii, pe de o parte, de zbucium, privaţiuni, umilinţe şi deziluzii, pe de altă parte. În timp ce o coterie (cred că aici cu înţelesul de categorie) de evrei cămătari îmbuibaţi domnesc peste uriaşe imperii financiare, industriale, comerciale, de mass-media etc. – hotărând soarta lumii, schimbând gucerne, înfometând popoare, declaşând războaie şi revoluţii, numeroase cohorte de evrei amărâţi, cărora de mii de ani li se promite paradisul pe această lume, suferă.

Au suferit întotdeauna; şi în antichitate, când erau robi în Egipt sau în Babilon şi când au fost alungaţi din propria ţară, şi în Evul Mediu când au fost alungaţi sau ucişi în Spania, Franţa, Anglia, Italia, Polonia, Rusia şi în Epoca Modernă, când au fost exterminaţi în lagărele de concentrare şi aztăzi, din cauza acţiunilor teroriste din propria ţară sau de aiurea. (Scriind toate acestea, scot în evidenţă că nu suntem noi ortodocşii antisemiţi, recunoscând suferinţele prin care a trecut şi trece poporul ales, dar nu trebuie să uităm unde marii aristocraţi ai acestui popor duc pe acest popor şi mai ales întreaga omenire.

În comentariile mele inspirate, voi publica în continuare, dacă mi se va permite, ca românii să cunoască adevărata lor istorie, dar şi evenimentele care preced a doua venire a Domnului). BIBLIOGRAFIE: – HRISTEA, Ieronim – DE LA STEAUA LUI DAVID LA STEAUA LUI ROTHSCHILD – profeţia stăpânirii universale – Editura Ţara Noastră; Bucureşti; pag.17, intitulat ANTAGONISMUL ETERN.

Întotdeauna evreii au reprezentat adevărate ţinte ale urii piblice a popoarelor în mijlocul cărora au fost obligaţi să trăiască, şi aceasta nu fiindcă s-au născut evrei: cauzele fiind mai complexe… Potrivit cunoscutului filosof Nae Ionescu, trezirea pasiunilor dezlănţuite ale maselor împotriva unei categorii umane existente în ţările lor poate avea loc în următoarele condiţii:

-1. când categoria respectivă constituie un grup diferit în mod fundamental de masele în mijlocul cărora îşi duce viaţa;
-2. când aceste diferenţe se referă la un substrat de o natură din ce în ce mai puternic afirmată, când ele sunt înţelese ca tot atâtea motive de superioritate faţă de celelalte etnii şi când conduc, în consecinţă, la un proces deliberat de secesiune, care are drept rezultat izolarea categoriei respective chiar în sânul societăţii;
-3. când, ca urmare a acestei izolări, viaţa internă a grupului în chestiune sfârşeşte prin a dobândi forme misterioase pentru membrii celeilalte etnii;
-4. când acest grup sau categorie reprezintă un pericol permanent pentru ordinea celorlalte etnii, pentru structura lor spirituală, politică, socială şi economică.

Reputatul filosof considera că aceste 4 situaţii se verifică perfect în cazul persecuţiilor creştinilor în Imperiul Roman. Atât prin ethosul şi modul lor de viaţă, cât şi prin ideea generală pe care o aveau despre lume, creştinii se deosebeau fundamental de populaţia Romei. Conştienţi de superioritatea absolută a vieţii lor, duceau departe de ceilalţi cetăţeni o existenţă radical diferită şi nu doar în plan religios: însăşi viaţa aceasta i-a împins să se izoleze şi mai mult, ,,cel puţin pentru a fi la adăpost de tentaţiile păgâne”. BIBLIOGRAFIE: – Idem; Ibidem; pag.17-18.

de Preot Gheorghe Salagian

Articole asemanatoare:

1. Un alt punct de vedere – Preot Gheorghe Salagian

1. 

   Preot Gheorghe Sălăgian says:

   19 February 2009 at 14:21

   ANTAGONISMUL ETERN – CONTINUARE Între grupul iudeilor care de peste 5000 de ani îndură ura publică şi grupul creştinilor care au suferit persecuţii în Imperiul Roman există unele similitudini: -1.şi unul şi celălalt au fost diferite în mod fundamental de masele în mijlocul cărora îşi duceau viaţa; -2.ambele grupuri au aceeaşi origine evreiască şi acelaşi izvor spiritual: Biblia. Iată de ce încă odată trebuie ca noi creştinii să renunţăm la anisemitism. La aceasta ne îndeamnă şi Sfântul Apostol Pavel, care zice: ,,Întreb deci: Oare lepădat-a Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din urmaşii lui Avraam, din seminţia lui Veniamin” (ROMANI 11,1); ,,Pentru că nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi taina aceasta, ca să nu vă socotiţi pe voi înşivă înţelepţi; că împietrirea s-a făcut în Israel în parte, până ce va intra tot numărul neamurilor. Şi astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris: ,,Din Sion va veni Izbăvitorul şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov” (ROMANI 11,25-26). Cu toate similitudinile enunţate, diferenţele dintre aceste două grupuri sunt mai pregnante, astfel: -1.în timp ce evreii conservatori în mozaism suferă ura tuturor popoarelor lumii de peste 5000 de ani, creştinii, care au îmbrăţişat învăţăturile Mântuitorului, au suferit numai persecuţiile evreilor din religia mozaică şi a Imperiului Roman, ultimul până când i-a cunoscut bine menirea; -2.în timp ce religia mozaică a îmbrăcat forme misterioase, grupul de evrei creştini, începând cu Apostolii Mântuitorului, s-au adresat deschis lumii întregi cu bunătate şi cu credinţă într-un Dumnezeu de pe lumea cealaltă şi ar mai fi multe altele. BILIOGRAFIE: Ibidem, pag.18.

   reply
2. 

   Preot Gheorghe Sălăgian says:

   20 February 2009 at 12:43

   CE PUTEM ÎNVĂŢA DIN MARTIRIUL LUI CONSTANTIN BRÂNCONEANU ŞI A COPIILOR SĂI? Constantin Brâncoveanu a fost nepot după tată al domnitorului Matei Basarab. a venit pe lume la 15 august 1654, în localitatea care-i poartă numele: Brâncoveni, în părţile Romanaţiului. Rămas orfan de tată la vârsta de un an, mama sa doamna Stanca, descendentă din familia Cantacuzino, s-a ocupat să-i de-a o creştere aleasă şi mai ales să-l crească cu frică de Dumnezeu. A învăţat carte şi alfabetul diplomaţiei la curtea unchiului său, stolnicul Constantin Cantacuzino, care a stat lângă el până la moarte şi i-a fost ca un adevărat tată, motiv pentru care Brâncoveanu îi va spune ,,tata Constantin”.Fiind înzestat cu însuşiri deosebite, blând şi bun din fire, vioi la minte, plăcut la înfăţişare şi cu avere, când a ajuns la vârsta căsătoriei a ales de soţie pe Maria, fiica lui Neagoe şi nepoata lui Antonie Vodă, cu care a avut 11 copii: 4 băieţi şi 7 fete. Cinstit şi harnic, Brâncoveanu a fost chemat de tânăr în slujba de dregător domnesc, mai întâi de Duca Vodă şi apoi de Şerban Cantacuzino, urcând în dregătorie până la demnitatea de mare logofăt. VA URMA. BIBLIOGRAFIE: -HRISTEA, Ieronim – DE LA STEAUA LUI DAVID LA STEAUA LUI ROTHSCHILD, Editura Ţara Noastră; pag.258-259.

   reply
3. 

   Preot Gheorghe Sălăgian says:

   21 February 2009 at 06:45

   2.CE PUTEM ÎNVĂŢA DIN MARTIRIUL LUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU ŞI A COPIILOR SĂI? La moartea voievodului Şerban Cantacuzino, în 29 octombrie 1688, boierii şi toţi dregătorii ţării l-au rugat pe Constantin Brâncoveanu să primească domnia. Era tânăr, nu împlinise 35 de ani, era mulţumit cu ceea ce ajunsese, astfel că nu-şi dorea domnia. A primit-o atunci când i s-a spus că este voinţa ţării ca el s-o apere de duşmani şi să-i asigure liniştea şi pacea. A fost uns domn de către mitropolitul ţării Teodosie. Deşi era înconjurată de trei mari imperii care o duşmăneau: rusesc, turcesc şi habsburgic, în domnia lui de de 25 de ani, ţara nu a cunoscut războiul, fiind cârmuită cu multă înţelepciune şi chibzuinţă. Datorită acestei politici prudente şi demne, dusă faţă de cele 3 imperii, la 1695 a primit titlul de ,,Principe al Sfântului Imperiu”, iar sultanul i-a acordat domnia pe viaţă. VA URMA. BIBLIOGRAFIE: Ibidem; pag.259.

   reply
4. 

   Preot Gheorghe Sălăgian says:

   22 February 2009 at 06:38

   3.CE PUTEM ÎNVĂŢA DIN MARTIRIUL LUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU ŞI A COPIILOR SĂI? Având model pe Ştefan cel Mare al Moldovei, al cărui nume l-a purtat cel de-al doilea fiu al său, evlaviosul domn muntean a purtat o grijă aleasă pentru sfintele lăcaşuri ortodoxe: biserici, mănăstiri, paraclise, bolniţe şi trapeze au fost ctitorite, reparate sau restaurate, crăiasa acestora constituind-o Hurezi (Horezu), una dintre cele mai minunate mănăstiri construite pe plaiurile româneşti. La fel şi cei ce conduc aztăzi destinele acestui popor, ar trebui să îl aibă model pe Brâncoveanu, nu să şi sară să facă paşapoarte biometrice, că nu aceasta este prioritatea principală a neamului românesc. Neamul nostru românesc se va menţine în siguranţă prin Biserica lui Hristos care este ,,stâlpul şi temelia adevărului”, iar toţi demnitarii vor fi judecaţi de sfinţii noştri demnitari la a doua venire a Domnului, după cum zice Sfântul Apostol Pavel: ,,Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?” (1 CORINTENI 6,2). VA URMA. BIBLIOGRAFIE: Ibidem.

   reply