50 de ani de la mutarea la Domnul a Părintelui nostru Sf. Ioan Iacob Românul – Hozevitul

Viaţa Sfântului Ioan Iacob Hozevitul

Slujba Sfântului Ioan Iacob (audio)

Poezii crestine de Sfantul Ioan Iacob Hozevitul

Acatistul Sfântului Ioan Iacob Hozevitul

Pentru cei râvnitori cu adevărat pentru credinţa strămoşească

Site dedicat Sf. Ioan Iacob Hozevitul

***

Tropar, glas 8:
Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci lăsând lumea şi patria ta, ai luat Crucea lui Hristos şi în valea Iordanului te-ai aşezat spre nevoinţă. Pentru aceasta şi cu îngerii acum se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glas 8:
Pe unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ai fugit şi în pustie locuind, cu liniştea duhului te-ai logodit, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, neîncetat slăvind pe Hristos, Mântuitorul lumii. Pentru aceasta, cu evlavie, laudă şi cântare îţi aducem, zicând: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, astăzi, floare prea aleasă a Bisericii noastre.

***

CUNOSCÂND NEPUTINŢA, SĂ AVEM SMERITA CUGETARE

Zis-a un bătrân: “De vei auzi despre petrecerile cele mari ale sfinţilor părinţi şi aprinzându-te cu râvna, vei voi să le urmezi, apucă-te şi tu, chemând numele Domnului să te întărească în lucrul pe care l-ai ales. Şi dacă cu ajutorul lui Dumnezeu vei săvârşi, atunci mulţumeşte Celui ce ţi-a ajutat. Iar de nu vei putea să săvârşeşti nevoinţa lor, atunci măcar să-ţi cunoşti neputinţa şi slăbiciunea ta. Şi defaimându-te pe sine, smereşte-ţi gândul tău până la moarte, socotindu-te pe tine nevrednic şi sărac şi nerăbdător. Să ai mustrare în sufletul tău totdeauna, ca cel ce ai început şi nu ai săvârşit. Şi aşa poţi şi tu să te mântuieşti.”

CUMPĂNIREA LA NEVOINŢĂ

Mai zicea un alt sfant părinte, că vicleanul obişnuieşte ca pe cei ce se nevoiesc, când nu poate să-i împiedice de la nevoinţă, să-i îndemne la cele peste măsură, ca prin aceasta să-i surpe în groapa mândriei şi nu este nici un lucru mai urât lui Dumnezeu decât patima aceasta.

Deci, tu călătoreşte precum zice Scriptura, pe calea împărătească şi nu te abate nici în dreapta, nici în stânga, ci măsura cea de mijloc întrebuinţează la mâncare, adică cu măsură mâncând în fiecare seară.

Iar de îţi vei urma nevoii tale, fie din neputinţă sau boală, fie din altă pricină ca să strici ceasul cel obişnuit, să nu te îndoieşti, adică să nu te împuţinezi la suflet, căci nu suntem sub lege, ci sub dar.

Insă când mănânci să nu voieşti să te saturi, ci te ţine cu înfrânare, mai ales la bucatele cele poftitoare şi îndemnătoare spre lăcomie. Mâncărurile simple să le iubeşti totdeauna şi inima ta să o păzeşti în tot chipul, nevoindu-te la smerenie. Că jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit, inima smerită şi înfrântă Dumnezeu nu o va urgisi, precum zice Proorocul David în Psalmul 50.

Şi tot el zice în alt loc: “Smeritu-m-am şi m-a mântuit Domnul.” Deci toată nădejdea ta, fiule, aruncând-o spre Domnul, mergi cu pace în calea ta şi judecata ta ca la miazăzi.

SĂ NU JUDECĂM PE ALTUL

În zilele noastre multe suflete râvnitoare se păgubesc, neştiind să-şi păzească râvna cu deplină judecată. Căci după Cuvântul Sf. Pavel, însăşi mucenicia nu este primită înaintea lui Dumnezeu, dacă nu se face după lege, cu dreaptă socoteală.

Iată de pildă, sunt mulţi dintre noi care arată mare sârguinţă pentru dreapta credinţă şi păzesc cu frică rânduiala călugărească, dar de sporit nu sporesc duhovniceşte.

Să punem – bunăoară – vina pe lumea de azi, că este rea şi amăgitoare. Dar pe noi ne-a ales Domnul din lume şi ne-a întărit picioarele pe stânca de mântuire. Să zicem că mănăstirile nu sunt în regulă, dar creştinii nu aveau nici biserici şi nici mănăstiri şi cu toate acestea erau mai sporiţi cu viaţa decât monahii de astăzi.

Să dăm vina pe egumeni şi pe păstorii sufleteşti, că nu sunt iscusiţi şi nu poartă grijă de turmă, pentru asta ne primejduim şi nu sporim. Dar asta o pot zice numai noii începători şi oamenii simpli şi necunoscători, iar noi, care am îmbătrânit cu rasa şi am nimerit Ierusalimul, nu putem arunca vina pe egumeni. Dacă am căuta apoi să ne plângem că suntem străini şi necăjiţi, atunci ne râd creştinii cei din vechime, care erau totdeauna izgoniţi de păgâni şi mulţi erau duşi în robie, unde sufereau cele mai grele necazuri. Dar cu toată prigoana şi cu tot amarul robiei, viaţa creştinilor de la început strălucea ca o flacăra în întunericul păgânătăţii.

Orice vină am căuta să punem pentru amorţirea noastră, nu putem să ne îndreptăm. Toţi aproape cunoaştem poruncile, ştim cum să ne păzim Sfânta Credinţă, toţi am îmbrăcat haina pocăinţei, am luat pe umeri jugul cel uşor al Domnului şi mergem pe calea Noului Testament. Nu sunt ca altădată prigoane, nu mai este robie, dar paşii noştri tot se potrivesc şi nu sporim.

Fraţilor, dacă vom socoti mai bine, atunci vom vedea că pricinii poticnelii suntem noi înşine. Căci noi, mergând pe calea cea strâmtă a Crucii, nu luăm seama la mersul picioarelor noastre, ci căutăm la picioarele altora. Vreau să spun că lăsăm păcatele noastre uitate şi căutăm la păcatele străine. Dar nu numai că luăm seama la cele străine, ci ne sârguim să le arătăm şi altora şi să le judecăm!

“Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi şi cu ce măsură veţi da, cu aceea veţi şi lua!” zice Domnul în Sfânta Evanghelie, iar noi judecăm pe alţii cu asprime, iar de sus aşteptăm milă! De multe ori osândim pe alţii fără să fim încredinţaţi dacă sunt vinovaţi ori nu. Dar ceea ce ne vatămă mai mult este că judecăm şi clevetim pe slujitorii Sfanţului Altar, de care nu se cade a ne atinge.

“Cine eşti tu, care judeci pe sluga străină!”, zice Sf. Apostol Pavel. Stăpânul care 1-a pus în slujbă, Acela îl va judeca, iar dacă alunecă, poate să-l facă să stea, că Dumnezeu este puternic.

Păcatele şi neputinţele clericilor nu se cade a le scoate la arătare. Clericii sunt şi ei oameni neputincioşi, ieşiţi din plămădeala lumii deşarte. Ei n-au pogorât din cer, nici n-au crescut între îngeri. Lumea de azi i-a odrăslit, în lumea aceasta deşartă au crescut, la şcoala lumii au învăţat. Iar după ce au intrat în slujba Altarului, lumea tot nu-i lasă în pace. Viermele lumesc este azi mai iute şi mai stricător ca altădată. El pătrunde ca şi vântul cel rău în toate părţile.

Vântul stricăciunii cu moda cea nouă călătoresc astăzi repede ca şi gândul. Cele ce se fac ori se vorbesc la capătul pământului în America, peste câteva clipe se fac cunoscute până şi de copiii cei mici de la corturi. Altădată trebuiau să treacă ani de zile pentru ca să vină o veste de acolo, iar acum vine repede ca fulgerul. Şi după cum merg veştile tot aşa de repede merge şi stricăciunea prin lume.

Preoţii fiind în legătură cu lumea azi se vatămă mai uşor ca înainte. Datoriile lor sunt aceleaşi ca şi la început, însă piedicile au sporit, duhul lumii s-a înăsprit şi s-a sălbăticit. Ştiinţa a declarat cel mai aprig război împotriva vieţii duhovniceşti, iar lumea merge orbeşte după ştiinţă, depărtându-se de Sf. Credinţă. Stăpânitorul viclean al veacului acestuia aruncă cele mai aprinse săgeţi împotriva feţelor bisericeşti. Lumea aceasta deşartă, după ce otrăveşte duhul omenesc cu tot felul de amăgiri, mai are şi pretenţia să vadă pe clerici sfinţi de pe icoană. Insă unde au vlăstărit oare clericii? Nu din rădăcina lumii?

Dacă rădăcina ar fi mai de soi, atunci şi vlăstarele ar fi mai bune. Sarea care se scoate din mare, uşor se topeşte când dă de umezeală. Preoţii sunt sarea cea ieşită din marea lumii şi pentru că vânturile lumeşti sunt astăzi mai rele şi mai pătrunzătoare, pentru asta şi sarea se topeşte mai uşor ca altădată şi uneori se strică de tot. Dacă lumea este în veacul al optulea, preoţii nu pot să fie ca cei din vechime. Toate se schimbă după duhul vremii.

(extrase: Hrana Duhovniceasca – Sf. Ioan Iacob Românul – Hozevitul)

Articole asemanatoare:

1. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul – Cuvânt de mare actualitate
2. Pelerinaj în Ţara Sfântă cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la mutarea la Domnul a Sfântului Cuvios Ioan Iacov Românul
3. 12 ani de la mutarea la Domnul a Părintelui Ilie Cleopa
4. Acatistul Sfantului IOAN IACOB Cel Nou de la Neamt (HOZEVITUL)
5. Pomenirea Parintelui nostru Cuv. Ioan Damaschinul (+749)

1. 

   scrieri Sf. Ioan Iacob says:

   4 August 2010 at 17:29

   Puteti citi (si descarca) integral cartea Sf. Ioan Iacob “Din Ierihon catre Sion” la http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/
   Cartea contine toate scrierile Sfantului adunate de ucenicul sau Pr. Ioanichie, si a fost publicata la Ierusalim in 1999

   reply