Că mântuirea se săvârşeşte prin harul lui Dumnezeu şi prin voinţa omului (V)

Despre adevărata pocăinţă şi despre roadele ei

Adevărata pocăinţă “face curată mintea celui ce se pocăieşte” zice înţeleptul Didim.(1) Iar Sfântul Nil zice că foarte mult poate pentru mântuire grija cea bună, pe care trebuie să o lucrăm neîncetat ca să ne mântuim şi să nu pierim.(2) Fiindcă atunci când, întorcându-te, suspini din adâncul inimii, zice profetul Isaia, atunci te mântui.(3) Căci “întristarea după Dumnezeu lucrează pocăinţa spre mântuire fără remuşcări.”(4) “Nici unul dintre cei care folosesc leacul drastic al pocăinţei nu va pieri.”(5)

Dumnezeiescul Gură de Aur zice: “Pocăinţa este dătătoarea împărăţiei cerului şi intrarea în Rai şi desfătarea de bucuria cea veşnică”(6). “Cel ce se pocăieşte pentru faptele înfricoşătoare pe care le-a săvârşit, chiar de nu va arăta o pocăinţă pe potriva păcatelor, va primi totuşi aceeaşi răsplată pentru ea.”(7)

Clement Alexandrinul zice: “Adevărata pocăinţă este nu atât faptul de a se recunoaşte cineva vinovat de acestea, ci mai ales de a le dezrădăcina din suflet, pentru care păcate se şi osândeşte pe sine la moarte”.(8) Şi în altă parte zice: “A te întoarce la pocăinţă înseamnă a înceta de la păcate şi a nu mai privi înapoi niciodată”(9). Şi iarăşi: “Cel mai bine este a nu păcătui deloc, dar este bine şi dacă cei ce păcătuiesc se pocăiesc, după cum întotdeauna cel mai bine este să fii sănătos, iar bine este să te refaci după boală”(10).
Sfântul Vasile cel Mare ne îndeamnă zicând: “Nu deznădăjdui, nici nu te opri din rugăciune, ci apropie-te, păcătos fiind, ca să Îl preamăreşti tu pe Stăpânul, pentru ca să Ii dai Lui prilej de a-Şi arăta iubirea de oameni în iertarea păcatelor tale. Fiindcă dacă te temi să te apropii, pui piedică bunătăţii Lui şi împiedici bogăţia bunătăţii Lui, şi însuşi faptul de a veni la tine.”(11) Şi iarăşi: “Ne-am înrăit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă, dar pocăinţa fără post nimic nu lucrează.”(12)

Note:
(1) Sf. Ioan Damaschin, Sacraparallela, 40, 3, PG, 96, 141C.
(2) Ibidem, 144A.
(3) Cf. Is. 30:15. LXX.
(4) Loc neidentificat.
(5) Sf. Ioan Damaschin, op. cit., 40, 3, PG, 96, 141D.
(6) Sf. Ioan Gură de Aur, Despre post, PG, 62, 758.
(7) Idem, Selecţii din diferite cuvântări, 3, Despre pocăinţă, PG, 63,591. Apud Sf. Ioan Damaschin, Sacraparcdlela, 40,96, 116A.
(8) Clement, Care bogat se mântuieştel, 39, PG, 9,644C.
(9) Ibidem, 645A.
(10) Idem, Paidagogos, A, 9, PG, 8, 348B. Cf. Sf. Ioan Damaschin, Sacra parallela, 40, 3, PG, 96, 141B.
(11) Sf. Ioan Gură de Aur, La pilda celui ce datora cei zece mii de talanţi şi care cerea 100 de dinari şi că ţinerea de minte a răului este mai rea decât orice păcat, 6, PG, 51, 27.
(12) Sf. Vasile cel Mare, Despre post, Cuvântul 1, 3, PG, 31, 168A.

de Sf. Nectarie de Egina – OMILIA 7 (Despre Îngrijirea sufletului – Sophia 2009)

Articole asemanatoare:

1. Că mântuirea se săvârşeşte prin harul lui Dumnezeu şi prin voinţa omului (IV)
2. Că mântuirea se săvârşeşte prin harul lui Dumnezeu şi prin voinţa omului (VI)
3. Că mântuirea se săvârşeşte prin harul lui Dumnezeu şi prin voinţa omului (II)
4. Că mântuirea se săvârşeşte prin harul lui Dumnezeu şi prin voinţa omului (I)
5. Că mântuirea se săvârşeşte prin harul lui Dumnezeu şi prin voinţa omului (III)