Cuvânt despre rugaciune cu lamuririle ei (II)

3. Daca avem de gând sa mergem sa stam înaintea împaratului Dumnezeu si sa discutam cu El, sa nu pornim pe calea aceasta nefiind pregatiti cum se cuvine, ca nu cumva El, vazând de departe ca noi nu avem armele si vesmintele potrivite pentru înfatisarea înaintea împaratului, sa le porunceasca robilor si slujitorilor, legându-ne, sa ne duca undeva departe de la fata Sa, iar cererile noastre sa le rupa si sa ni le arunce în fata.

Sf. Atanasie. Pregatindu-ne sa mergem sa ne înfatisam înaintea împaratului nostru Dumnezeu ca sa-L rugam sa ne ierte datoriile, sa nu pornim pe aceasta cale fara sa ne orânduim asa cum se cuvine; ci si sufletul nostru, si inima noastra si mintea noastra sa le umplem cu frica de Dumnezeu si cu evlavia, cu dorinta arzatoare de Dumnezeu si cu nadejdea, dar mai ales cu smerenia. Altfel, vazându-ne de departe, înainte de a ajunge la El si vazând ca nu avem aceste arme launtrice în inima si acest vesmânt luminos al sufletului, El Se va supara din pricina nechibzuintei si a nerusinarii noastre si va trimite slugile Sale ca, legându-ne cât mai repede posibil, sa ne duca departe de la fata Sa, iar manuscrisul rugaciunii noastre sa ni-l rupa si sa ni-l arunce în fata.

4. Sa fie haina sufletului tau când vei merge sa stai înaintea fetei Domnului tesuta toata din firele nepomenirii de rau. Iar daca nu va fi asa, nici un folos nu vei dobândi din rugaciune.

Sf. Atanasie. Când vei merge sa te înfatisezi înaintea lui Dumnezeu în rugaciune, sufletul tau sa se îmbrace în haina de pânza fina, împarateasca, adica pânza care a fost facuta din cugetari ceresti, tesuta din firele rusinii, ale evlaviei si ale bunatatii si cusuta cu aurul iertarii ocarilor si al iubirii pentru vrajmasi. Altfel nu vei dobândi folos din rugaciunea ta.

5. Continutul rugaciunii tale sa nu fie împestritat: caci vamesul si fiul risipitor cu un singur cuvânt L-au plecat pe Dumnezeu spre mila.

Sf. Atanasie. Rugaciunea ta sa fie savârsita; fara vorbe frumoase si desarte; cuvintele ei sa izvorasca numai dintr-o minte luminata si concentrata si din inima curata. Caci si vamesul, si fiul risipitor, si tâlharul de pe cruce – pentru un singur cuvânt rostit cu multe suspine au primit iertare si s-au împacat cu Dumnezeu.

6. Înfatisarea înaintea lui Dumnezeu (ca înfatisare) este aceeasi în rândul tuturor celor care vin înaintea Lui; dar (ca obiecte si teluri) în cadrul ei exista o mare diversitate si deosebire. Unii discuta cu Stapânul (Dumnezeu) ca si cu un prieten pentru a-i apara pe ceilalti, nu pe ei, aducându-I cântari si rugaciuni sârguincioase. Altii Ii cer (Lui, Celui duhovnicesc) bogatii, slava si mare îndrazneala. Altii Il roaga sa-i izbaveasca cu desavârsire de potrivnicul lor. Altii îl sâcâie cu privire la vreo distinctie, altii – cu privire la iertarea desavârsita a datoriei (asa încât nici grija fata de ea sa nu le mai ramâna); altii – cu privire la eliberarea din temnita, iar altii – cu privire la dezlegarea pacatelor.

Sf. Atanasie. Înfatisarea înaintea lui Dumnezeu în rugaciunea pe care toti o înalta catre El, în exterior este aceeasi, dar ca lucrare si cerere are o mare diversitate. Caci unul merge la El cu o evlavie si pentru un motiv, altul cu alta evlavie si pentru alt motiv. Unii se apropie de Dumnezeu si cu îndrazneala revarsa înaintea Lui rugaciunea lor, ca niste prieteni buni si niste persoane dragi, se închina Lui si îl roaga pentru altii, nu pentru ei. Altii cer pentru sine sa-i învredniceasca de mare cinste duhovniceasca si mai cer bogatii si dragoste. Altii striga sa-i elibereze cu desavârsire de potrivnicul lor. Altii cauta sa le dea un anumit rang. Altii îl roaga sa le dea un zapis, cum ca toate datoriile lor sunt platite astfel încât sa nu se mai nelinisteasca din pricina lor. Altii plâng pentru eliberarea din temnita si izbavirea de pedeapsa. Altii varsa lacrimi sa le daruiasca iertarea greselilor.

7. Mai întâi de toate în manuscrisul rugaciunii noastre sa punem multumirea sincera; apoi – marturisirea (pacatelor) cu cainta în suflet; dupa aceea sa-I înfatisam Împaratului si cererea noastra. Aceasta rânduiala a rugaciunii este cea mai buna, dupa cum i-a aratat unuia dintre frati îngerul Domnului.

Sf. Atanasie. Noi înainte de toate, chiar la începutul rugaciunii noastre sa punem multumirea curata si din tot sufletul adusa înaintea lui Dumnezeu pentru marile Lui binefaceri fata de noi si pentru mângâierile zilnice, pe care le primim din darurile Lui împaratesti. La al doilea punct al rugaciunii noastre sa punem marturisirea cu cainta si zdrobire de inima a pacatelor, în care si ziua si noaptea cadem fara oprire. Si la al treilea punct al rugaciunii noastre sa-I dezvaluim Împaratului Ceresc cererile noastre, rugându-L staruitor si cu toata smerenia sa aiba grija de noi, sa ne miluiasca si sa ne mângâie dupa mare mila Sa si dupa nemarginita Sa bunatate sa ne învredniceasca de împaratia Sa. Aceasta rânduiala a rugaciunii este cea mai buna, dupa cum a auzit un monah vrednic de cinstire de la îngerul Domnuluil. Asa sa si procedam în rugaciune: în primul rând sa-ti multumim lui Dumnezeu pentru milele Lui; în al doilea rând sa-I marturisim pacatele noastre, iar în al treilea rând sa-L rugam sa fie milostiv fata de noi.

8. Daca ai fost vreodata acuzat înaintea unui judecator vazut, nu mai ai nevoie de alt exemplu pentru a învata cum sa stai înaintea lui Dumnezeu în rugaciunea ta. Iar, daca nu ai stat niciodata (la o astfel de judecata), nici nu ai vazut cum sunt altii chinuiti în timpul ei, învata aceasta cel putin din rugamintile staruitoare cu care bolnavii îi îndupleca pe doctori atunci când trebuie sa li se taie madularele sau sa li se faca anumite cauterizari.

Sf. Atanasie. Daca ti s-a întâmplat vreodata pentru vreo fapta sa stai legat sau nelegat înaintea judecatorului, care a fost gata sa te pedepseasca pentru ea, nu ai nevoie de alt exemplu cu privire la acea mare frica pe care trebuie sa o ai fata de Dumnezeu când stai înaintea fetei Lui ca înaintea celui ce te osândeste pentru multimea nenumarata de pacate. Iar, daca nu ai stat la o astfel de judecata, ca un criminal acuzat, nici nu ai vazut cum sunt altii chinuiti si pedepsiti, cel putin învata sa te rogi cu frica si cu lacrimi din ceea ce fac bolnavii atunci când medicii se pregatesc sa le taie madularele sau sa le faca anumite cauterizari sau sa le scoata dintii: îndata ce aud despre unele ca acestea încep sa tremure înainte de a fi întinsi pe masa de operatie si încep sa-i roage staruitor pe medici ca, daca o operatie sau alta este inevitabila, cel putin sa nu îngreuieze mâinile lor, ci pe cât posibil sa lucreze mai usor cu instrumentele lor.

9. Nu folosi cuvinte alese în rugaciunea ta; caci deseori bâiguielile simple si neînfrumusetate ale copiilor L-au înduplecat pe Tatal lor, Care este în ceruri.

Sf. Atanasie. Nu folosi cuvinte alese în rugaciunea ta, straduindu-te sa vorbesti în timpul ei cu cuvinte elevate si frumoase. Nu cuvintele multe, ci cele sincere, pline de evlavie si umilinta Il îndupleca mai degraba pe Dumnezeu Tatal nostru cel ceresc, precum se vede din multe locuri ale Sfintei Scripturi – si îl bucura, asa cum îl bucura pe un tata gânguritul simplu al copilasilor lui.

Minei. Copilasii lui Dumnezeu sunt aceia care sunt copii când e vorba de rautate (1 Cor. 14, 20). Marea lor valoare este determinata de cuvântul Domnului: De nu va veti întoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra în împaratia cerurilor (Mt. 18, 3).

10. Nu te stradui sa spui multe ca, din pricina cautarii cuvintelor, sa nu ti se împrastie mintea. Un singur cuvânt al vamesului L-a înduplecat pe Dumnezeu si o singura vorba plina de credinta l-a mântuit pe tâlhar. Vorba multa în rugaciune, de obicei, duce mintea la visare si o împrastie, iar vorba putina o aduna.

Sf. Atanasie. Sa nu-ti doresti sa spui multe în rugaciunea ta ca nu cumva mintea sa ti se împrastie si sa se piarda, alergând dupa cuvintele pe care trebuie sa le spui, ci, daca nu esti prea învatat, spune de mai multe ori acele cuvinte si acea rugaciune care îti dau cainta, evlavie si lacrimi. Astfel mintea ta va ramâne neîmprastiata si se va pastra râvna înflacarata în inima ta. Vamesul pentru un singur cuvânt a fost iertat si tâlharul mântuit.

Minei. În rugaciune nu trebuie sa vorbim mult sau sa spunem multe o data, ci trebuie sa spunem putine, sa spunem unul si acelasi lucru de mai multe ori.

(extrase din Sf. Ioan Scararul – Despre rugaciune si Trezvie in invataturile Sfintilor Parinti)

Articole asemanatoare:

1. Cuvânt despre rugaciune cu lamuririle ei (IV)
2. Cuvânt despre rugaciune cu lamuririle ei (V)
3. Cuvânt despre rugaciune cu lamuririle ei (VIII)
4. Cuvânt despre rugaciune cu lamuririle ei (VI)
5. Cuvânt despre rugaciune cu lamuririle ei (VII)