Cuvânt despre rugaciune cu lamuririle ei (III)

11) Daca esti încântat sau înduiosat de vreun cuvânt al rugaciunii, ramâi la el: caci atunci se afla lânga tine pazitorul tau, rugându-se împreuna cu tine.

Sf. Atanasie. Ramâi la acele cuvinte care îti dau cainta sincera si dulceata dumnezeiasca, pentru ca atunci îngerul tau pazitor se roaga împreuna cu tine lui Dumnezeu.

12) Nu fi îndraznet chiar daca ai dobândit curatia, ci apropie-te mai bine cu smerita cugetare si vei îndrazni mai mult (te vei ruga cu mai multa îndrazneala).

Sf. Atanasie. Nu fi îndraznet chiar daca ai sti ca esti curat si eliberat de tot pacatul ca sa nu-L mânii pe Stapânul tau, ci roaga-te cu smerenie adânca si atunci îti va veni de la Dumnezeu mai mare dorinta si har pentru a te ruga mai înflacarat si mai sincer.

13) Chiar daca ai urcat pe toata scara virtutilor, tot sa te rogi pentru iertarea pacatelor tale, auzindu-l pe Pavel, care striga pentru pacatosi (auzind ca si Pavel se pune în rândul pacatosilor atunci când striga): dintre care cel dintâi sunt eu (1 Tim. 1, 15).

Sf. Atanasie. Chiar daca ai urcat cu adevarat pe toata scara virtutilor, trebuie sa te rogi lui Dumnezeu pentru pacatele tale, auzind cum marele Pavel, dupa asemenea osteneli si având asemenea sfintenie, a scris catre Timotei ca Domnul Iisus Hristos a venit în lume sa-i mântuiasca pe cei pacatosi si a adaugat: dintre care cel dintâi sunt eu.

14) Mâncarea, de obicei, este dreasa cu ulei si sare; iar rugaciunea este însufletita de curatie si de lacrimi.

Sf. Atanasie. Sarea si untdelemnul dreg si fac mâncarea placuta la gust; iar curatia si lacrimile dau aripi rugaciunii si zboara mai grabnic sus la Dumnezeu.

15) Daca te vei îmbraca în blândete si nerautate, nu vei avea nevoie de multa osteneala ca sa ai mintea libera.

Sf. Ilie. Daca te vei îmbraca în mare smerenie si nerautate, nicidecum nu vei avea nevoie de mare osteneala ca, atunci când te vei ruga, sa-ti aduni mintea din amintirile desarte si pacatoase. Si, dimpotriva, cine nu are în sine mare smerenie si nerautate, acela, stând la rugaciune, nicidecum nu poate avea mintea sa concentrata, ci, ca un rob, se duce cu mintea când spre un lucru, când spre altul, neîntelegând ce spun buzele lui.

Sf. Atanasie. Daca te vei îmbraca în blândete si bunatate, nu vei mai avea nevoie de mare osteneala ca sa-ti eliberezi mintea astfel încât sa nu mai rataceasca de colo colo si sa nu se mai împrastie în timpul rugaciunii.

16) Pâna când nu vom dobândi rugaciunea lucratoare, ne vom asemana copiilor care învata pentru prima data sa mearga.

Sf. Atanasie. Pâna când nu ne vom deprinde sa ne rugam cu mintea concentrata si cu inima curata, vom fi asemenea copiilor mici, care sunt învatati sa mearga. Ei sunt luati de mânute si tinuti ca sa nu cada; daca li se întâmpla sa cada, sunt ridicati si, daca iarasi cad, iarasi sunt ridicati – si tot asa pâna când învata sa mearga fara sa cada. Sa procedam si noi cu noi însine asa cum se procedeaza cu copiii, care putin câte putin învata sa mearga, ca sa învatam sufletul nostru si mintea noastra sa stea la rugaciune singuri, fara sprijin, fara caderi si fara ridicari.

Minei. Asa cum cei care îi învata pe copii sa mearga, daca acestia dupa putin timp cad, iarasi îi ridica si îi învata sa mearga cum trebuie, fara sa cada, si noi, când mintea noastra cade în timpul rugaciunii din nazuinta catre Dumnezeu, sa o reînviem si sa o îndreptam pâna când va sta fara sa mai cada.

17) Încordeaza-te sa aduni, mai bine zis, sa închizi mintea ta în cuvintele rugaciunii. Daca ea din pricina vârstei fragede va obosi si va cadea, adu-o iarasi aici, pentru ca mintii îi este specifica nestatornicia. A o face statornica poate numai Cel cu puterea Caruia stau toate. Daca te vei nevoi fara încetare în aceasta lucrare (de a tine mintea într-un singur loc), te va cerceta si pe tine Domnul si, punând hotar marii mintii tale, îi va spune în rugaciunea ta: Pâna aici vei veni si mai departe nu te vei întinde (Iov 38, 11). Este cu neputinta sa legi duhul, dar, unde este Facatorul duhului, acolo toate I se supun.

Sf. Atanasie. Cu toate puterile sileste-te sa aduci în rugaciune mintea ta întreaga si curata si sa închizi si sa zavorasti tot cugetul tau si tot gândul tau în acel concept care da cuvânt rugaciunii savârsite de tine, neîngaduindu-le sa se abata nici într-o parte, nici într-alta. Daca mintea ta oboseste si cade de pe aceasta culme, fie din neputinta fireasca, fie din obiceiul ei rau, ridic-o si du-o iarasi la locul sau. Sa nu-ti fie greu sa o aduni în tine daca vrei sa o îndrepti si sa o tamaduiesti, deoarece mintii îi este specific sa fuga de la locul ei si sa nu ramâna în cugetare buna si în rugaciune. Insa lui Dumnezeu îi este specific sa faca fiecare faptura sa stea la locul sau. De aceea, daca te vei osteni si vei lupta cu mintea ta, învatând-o sa stea nemiscata în timpul rugaciunii, în cele din urma va cerceta sufletul tau Dumnezeu, Care va închide marea la locul ei si, adunând laolalta marea gândurilor mintii tale, îi va spune în timpul rugaciunii: pâna aici vei veni – pâna la Mine si mai departe nu te vei întinde – nu te vei muta de la Mine. Este imposibil sa tii mintea legata astfel încât sa nu plece de la rugaciune si sa nu rataceasca încolo si încoace. Însa Dumnezeu, care a creat-o, poate, atunci când Se salasluieste în cineva, sa o tina si sa o faca statornica, pentru ca Lui orice faptura I se supune si ramâne în hotarele pe care i le arata voia Lui.

18) Daca ai vazut vreodata Soarele (dreptatii – pe Hristos Dumnezeu), poti discuta cu El asa cum se cuvine. Caci cum poti comunica fara gres cu ceea ce nu ai vazut?

Sf. Atanasie. Daca ai vazut vreodata adevaratul soare — pe Hristos Domnul, poti discuta cu El cu toata frica si evlavia, Il poti iubi si proslavi cu vrednicie si în chip placut lui Dumnezeu. Iar, daca nu l-ai vazut, cum poti face toate acestea?

Minei. Dumnezeu este soarele dreptatii, precum este scris, este soarele care straluceste cu toate razele bunatatii; iar sufletul, de obicei, este ori ceara, când îl iubeste pe Dumnezeu, ori noroi, când iubeste materia. Asadar, cum se usuca noroiul, prin natura sa, la soare, iar ceara în chip firesc se topeste, asa si sufletul iubitor de materie si iubitor de lume, primind de la Dumnezeu învatatura si împotrivindu-se ei, se întareste, ca noroiul la soare si se duce singur la pieire, asemenea Faraonului; iar sufletul iubitor de Dumnezeu, sub influenta lui Dumnezeu, se topeste ca ceara si, primind în sine pecetluirile lucrurilor dumnezeiesti si formându-se dupa ele, devine în duh locasul lui Dumnezeu.

19) Începutul rugaciunii este alungarea pornirilor numai cu cuvântul sau numai cu încordarea mintii chiar în momentul zamislirii lor; mijlocul rugaciunii este aflarea mintii numai în ceea ce se rosteste sau se cugeta (în rugaciune), iar sfârsitul ei este încântarea fata de Domnul.

Sf. Atanasie. Începutul si temelia tare a rugaciunii bune este ca cel ce se roaga sa alunge numai cu cuvântul ferm, înca de la început, pornirile gândurilor rele care se apropie de mintea lui. Mijlocul ei este ca mintea sa fie închisa toata în cuvintele si ideile rugaciunii si sa nu se gândeasca la nimic altceva, nici macar la cele mai neînsemnate lucruri. Sfârsitul ei este ca mintea sa intre în uimire si sa urce cu totul la Dumnezeu. De aceea, savârsind rugaciunea, nu este de ajuns sa alungam numai gândurile rele, îndata ce vin, ci trebuie sa închidem mintea noastra în cuvintele rugaciunii si sa o înaltam cu totul la Dumnezeu. Si tocmai aceasta rugaciune este rugaciunea desavârsita si plina de har.

20) Una este bucuria pe care o au în timpul rugaciunii cei ce vietuiesc în obste si alta este bucuria ce îi viziteaza pe cei ce se roaga în tacere si singuratate. Cea dintâi poate fi putin supusa plutirii în vazduh, iar cea de-a doua este toata plina de smerita întelepciune.

Sf Atanasie. Una este bucuria ce are loc în timpul rugaciunii savârsite în adunarea fratilor si alta este cea din timpul rugaciunii savârsite în tacere si singuratate. In timpul rugaciuni savârsite în obste mintea poate ajunge la slava desarta sau poate fi tulburata de vreun gând sau fantezie si de aceea nu va fi atât de curata si integra ca în timpul rugaciunii savârsite în singuratate si nu va dobândi acea bucurie si acea mângâiere ce sunt daruite rugaciunii savârsite în tacere, caci ea, fiind savârsita cu mare smerenie si curatie, se învredniceste de minunata rasplata.

(extrase din Sf. Ioan Scararul – Despre rugaciune si Trezvie in invataturile Sfintilor Parinti)

Articole asemanatoare:

1. Cuvânt despre rugaciune cu lamuririle ei (IV)
2. Cuvânt despre rugaciune cu lamuririle ei (IX)
3. Cuvânt despre rugaciune cu lamuririle ei (II)
4. Cuvânt despre rugaciune cu lamuririle ei (VI)
5. Cuvânt despre rugaciune cu lamuririle ei (VII)