De folos pentru tineri – Sfîntul Ioan de Cronstadt

„Sufletul nostru ca fiinţă umană spirituală activă nu poate să rămînă în nelucrare. Sau face binele, sau face răul, una din două. Sau creşte în el grîul sau creşte neghină. Dar, fiindcă orice bine vine de la Dumnezeu, iar mijlocul de a primi orice bine de la Dumnezeu este rugăciunea, numai cei se se roagă cu osîrdie, primesc de la Domnul har pentru facerea binelui, si în primul rînd, harul credinţei. Cei care nu se roagă este firesc să rămînă fără daruri duhovniceşti, lipsindu-se de bunăvoie de ele, din negrijă şi răceala a sufletului. Şi aşa cum în inimile celor ce se roagă cu sîrguinţă şi lucrează Domnului creşte grîul pornirilor, intenţiilor şi faptelor bune, tot aşa şi în inimile celor care nu se roagă, creşte neghina tuturor răutăţilor, care înăbuşă puţinul bine care a mai ramas de la harul Botezului, Mirungerii şi apoi al Pocaintei şi Împărtăşaniei. De aceea trebuie să arătăm cea mai mare grijă holdei inimii noastre, ca să nu crească în ea neghina răului: lenea, huzurul, necredinţa, iubirea de avuţie, zgîrcenia, invidia, ura şi celelalte. Sa ne plivim în fiecare zi holda inimii, măcar cu rugăciunea de seară şi de dimineaţă. Să o împrospătăm cu suspine mîntuitoare şi cu lacrimi, precum ploaia cea timpurie de dimineaţă, şi ploaia cea tîrzie, de seară.

Şi să mai facem şi altceva: să punem în brazda inimii noastre seminţele virtuţilor – credinţa, nădejdea în Dumnezeu şi iubirea de Dumnezeu şi de aproapele; să o îngrăşăm, să o fertilizăm cu rugăciune, cu rabdare, cu fapte bune şi să nu rămînem nici măcar un ceas în trîndăvie şi nelucrare, căci atunci cînd trîndăvim şi nu facem nimic, duşmanul se arată sîrguitor în a-şi semăna neghina. Dar pe cînd oamenii dormeau, a venit vrăşmaşul (…) a semănat neghina printre grîu şi s-a dus (Matei 13,25).

Trebuie, deasemenea, să nu uităm că faptele bune nu se pot face fără efort şi uneori se fac chiar din obligaţie; după cum căderea noastră în păcat nu poate fi ispăşită şi nici Împărăţia lui Dumnezeu cucerită decît prin straduinţă şi cei ce se silesc pun mîna pe ea (Matei 11,12). De ce oare calea cea strîmtă şi poarta îngustă duc spre viaţă ? Cine strîmtorează calea celor aleşi ? Cine îngustează poarta ? Lumea strîmtează calea aleşilor, diavolul o strîmtează, trupul o strîmtează. Acestea din urmă ne îngustează calea spre Împărăţia cerurilor.” (p. 119-120)

„Privind la Crucea Mîntuitorului, gîndeşte-te că pe ea a fost răstignită, pentru mîntuirea noastră, Iubirea însăşi şi mai cugetă la fericirea cea mare pentru care am fost mîntuiţi de Domnul şi la chinurile de care ne-a izbăvit, din ghearele cărei fiare ne-a scos şi Cărui Părinte ne-a încredinţat ! Ce iubire nemăsurată ! Ce răscumpărare nemăsurată ! Răscumparare de ameninţarea chinurilor veşnice ! Nemăsurată şi negrăită fericirea cea fără de sfărşit.” (p.121)

„Cînd zici o rugăciune, zi-o după rînduiala, cum scrie la carte, nu sări de la un cuvînt la altul fără să pătrunzi adevărul pe care îl conţine şi fără a-l simţi cu inima. Străduieşte-te ca lucrarea pe care o faci, cuvintele pe care le spui, să-ţi treacă prin inimă.

Uneori inima, s-ar putea să se împotrivească: din lenevie, dintr-o încremenită insensibilitate faţă de ceea ce citeşti, din îndoiala sau din necredinţa, sau de ceva ca o lingoare şi o senzaţie de asfixiere; din neatenţie, din cauza că eşti atras sau preocupat de alceva; sau fiindcă nu ţi-a ieşit din minte jignirea cuiva, din sete de răzbunare faţă de acela; sau îţi stă gîndul la o desfătare lumească, sau la ultimul roman pe care l-ai citit şi, în general, la vreo carte cu conţinut profan; nu fi egoist, caută să-ţi învingi pornirile nesăbuite ale inimii; oferă-I-o lui Dumnezeu, ca pe o ofrandă bineplăcută Dă-Mi, fiule, inima ta ! (Pilde 23,26). Atunci rugăciunea ta te va face de un neam cu Dumnezeu, te va uni cu El şi cu cerul întreg şi te vei umple de Duh şi de roadele lui: adevăr, pace, bucurie, dragoste, îndelungă-răbdare, inimă zdrobită.

Ai vrea să isprăveşti mai repede pravila de rugăciune, ca să dai odihna trupului ostenit. Roagă-te din inima şi vei avea parte de cel mai linistit somn, mai profund şi mai sănătos. Nu te grabi, rugîndu-te oricum. Cu preţul unei jumătăţi de ora de rugăciune vei cîstiga trei ore de somn sănătos. Cînd lucrezi sau eşti la serviciu, te grăbeşti ? Trezeşte-te mai devreme, nu lenevi în pat, roagă-te sîrguitor şi vei avea parte de linişte, energie şi succes în tot ce vei face peste zi.

Te doare inima din pricina grijilor vieţii ? Înfrînează-ţi-o. Să-i fie ei comoară Dumnezeu, nu deşertăciunile vieţii. Învaţ-o să se lege mai mult de Dumnezeu, prin rugăciune, decît de zădărniciile lumii acesteia. Ca să nu te ruşinezi în zilele bolii tale şi în ceasul morţii, precum cel bogat în averi lumeşti şi sărac în credinţă, nădejde şi dragoste. Dacă nu te vei ruga aşa cum am spus, nu vei spori în viaţa, în credinţă, în înţelelepciune duhovnicească. (p.122)

(fragmente extrase din Sfîntul Ioan de Cronstadt – Viaţa mea în Hristos)

„… Aceasta este voia lui Dumnezeu: să ascultăm de cineva care este aproape de El şi să ne călăuzească spre El. Doar de asta avem nevoie.” (Părintele Porfirie)

„Întrebare: Cum să cunoastem voia lui Dumnezeu în diferitele împrejurări ale vieţii noastre?
Răspuns: Voia lui Dumnezeu pentru noi se poate cunoaşte numai prin întrebare şi sfătuire cu Părinţii duhovniceşti.” (Arhim. Efrem, stareţul Sf. Mănăstiri Vatoped, Sf. Munte Athos)

Articole asemanatoare:

1. Sfantul Ioan Iacob de la Neamt despre Intristare
2. CUM SA PETRECEM DE ANUL NOU – Ne invata lamurit Sfantul Ioan Gura de Aur
3. Cuvânt pentru cei ce, împărtăşindu-se, nu aşteaptă sfârşitul Liturghiei