Decalogul vieţii creştine – Porunca 1

“Dacă vrei să intri în viaţă, ţine poruncile (Matei 19,17)”.

Sfântul Grigorie Palama este unul dintre cei mai mari Părinţi şi teologi ai Bisericii noastre. În tot cazul, cel mai mare al epocii post-bizantine, luptătorul pentru Ortodoxie şi apărătorul isihasmului. S-a născut la Constantinopol în anul 1226, din părinţi înstăriţi, cultivaţi şi evlavioşi. Dând dovadă de o iscuţime rară, a devenit cel mai tânăr cunoscător, atât al filozofiei “lumeşti”, cât şi al celei după Hristos. Pe prima a învăţat-o, studiind la Universitatea imperială, aflată atunci sub conducerea renumitului filozof Teodor Metohitul, iar pe cea din urmă devenind ucenic al Mitropolitului purtător de Dumnezeu, Teolipt la Filadelfiei, care l-a iniţiat în rugăciunea minţii. Când a împlinit 20 de ani, a părăsit lumea şi a intrat în viaţa monahală. S-a retras în muntele Papikio din Tracia, apoi la Athos, la schitul Veriei şi în cele din urmă, din nou în Athos. Aici a atins înălţimea sfinţeniei şi a primit de la Născătoarea de Dumnezeu harisma teologiei.

Pentru o mică perioadă de timp, în jurul anului 1335 a fost numit egumen al mănăstirii Esfigmenu. Din schitul său aghirotic, Sfântul Grigorie a fost chemat să apere Ortodoxia şi mai ales tradiţia isihastă, care era războită crunt de călugărul latin Varlaam din Calabria şi de cei împreună cu dânsul, Grigorie Achindinul, Nichifor Gregoras, şi alţii. În acest scop a scris două cuvântări doveditoare “Despre purcederea Sfântului Duh,” trei triade de cuvântări “Pentru cei care se liniştesc în sfinţenie”, prin care respinge acuzaţiile varlaamice împotriva isihaştilor, vestitul “Tomos Aghioritic,” în care face o expunere succintă a învăţăturii isihaste ş.a.

Învăţătura Sfântului Grigorie Palama, care recapitulează întreaga tradiţie teologică ortodoxă, a fost confirmată de patru sinoade ţinute la Constantinopol (în anii 1341 şi 1347 şi două în anul 1351). Virtutea şi contribuţia lui în Biserică l-au adus în anul 1347 pe scaunul de arhiepiscop al Tesalonicului, unde a strălucit prin sfinţenia, minunile şi activitatea lui pastorală, şi dovadă sunt omiliile lui deosebite. A adormit la 14 noiembrie 1359. La scurt timp (1368) a fost proclamat sfânt printr-un act sinodal. În afară de lucrările dogmatice, Sfântul Grigorie a scris importante cuvinte ziditoare. Unul dintre acestea, scurt dar foarte folositor, este “Decalogul Legii creştine”, care va fi expus în cele ce urmează. Scriitorul sfânt reformulează învăţătura evanghelică şi patristică, luând ca model Decalogul mozaic, îndrumându-l pe cititor într-un mod minunat de la Vechiul Testament spre Noul Testament, de la Legea profeţilor, nedesăvârşită, la Legea desăvârşită a lui Hristos.

DECALOGUL VIETII CRESTINE

Porunca I – Eu sunt Domnul Dumnezeul tău.

Unul este Domnul Dumnezeul tău, (Deuter. 6, 4) cunoscut ca Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Tatăl este nenăscut, Fiul născut din Tatăl, mai înainte de veci, înainte de timp şi fără patimă. Ca Logos, a fost numit şi Hristos, deoarece a uns prin El însuşi firea omenească pe care a primit-o de la noi. Sfântul Duh este de la Tatăl, nu prin naştere, ci prin purcedere. Acesta este singurul Dumnezeu adevărat, în trei ipostasuri, care nu sunt despărţite în fire, voinţă, slavă, putere, lucrare, şi toată cunoştinţa dumnezeirii. Doar pe Acest Dumnezeu în Treime să-l iubeşti şi să-I slujeşti din tot cugetul, cu toată inima şi cu toată puterea ta.

Şi poruncile şi cuvintele Lui vor fi în inima ta, ca să le împlineşti, să le cercetezi şi să le spui când stai, când păşeşti pe cale, când te afli în pat, când te ridici. Să-ţi aminteşti neîncetat de Domnul Dumnezeul tău, şi doar de Acesta să te înfricoşezi. Să nu uiţi nici de El, nici de poruncile Lui, şi astfel îţi va da puterea să faci voia Lui, pentru că nu cere de la tine nimic altceva, decât să-I fii credincios şi să-L iubeşti, şi să mergi pe căile tuturor poruncilor Lui. Acesta este lauda ta, şi Dumnezeu tău.

Tu, ştiind că îngerii cei mai presus de lume sunt nepătimaşi şi nevăzuţi, şi că diavolul care a căzut din cer este foarte rău, înţelept, puternic, şi foarte iscusit să-l înşele pe om, să nu crezi că este cineva vrednic de aceeaşi cinste cu Dumnezeu.

Deasemenea, văzând mărimea cerului şi universul mişcător, strălucirea soarelui, luminozitatea lunii, claritatea altor astre, văzduhul mult folositor la răsuflare, bogăţia roadelor pământului şi ale mării, să nu-ţi faci dumnezei din niciuna dintre acestea. Toate sunt zidirile Singurului Dumnezeu, supuse Acestuia, Care le-a creat pe toate din nimic, prin Cuvântul Său: “Căci El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit” (Psalmi 32, 9).

Aşadar, doar pe Acesta, Domnul şi Creatorul universului să-L preaslăveşti ca pe Dumnezeu, de El să te alipeşti cu iubire, şi Lui să-i arăţi pocăinţă zi şi noapte pentru păcatele tale, cu voie şi fără de voie. Pentru că Acesta este Milostiv şi îndurător, îndelung răbdător şi Mult Milostiv, şi Binefăcător veşnic. El a făgăduit şi dăruieşte împărăţia cerească, viaţa fără durere şi fără de moarte, şi lumina cea neapropiată, ca să se desfăteze cei care-L cinstesc, I se închină, îl iubesc şi păzesc poruncile Lui. Dar El însuşi este Dumnezeu zelos, şi Judecător drept şi răzbunător înfricoşător. Necredincioşilor şi neascultătorilor, care încalcă poruncile Lui, le pune înainte iadul veşnic, focul cel nestins, durerea neîncetată, mâhnirea nemângâiată, locul întunecat şi neliniştit, pe care le-a pregătit pentru primul apostat viclean, diavolul, şi pentru cei care au fost înşelaţi de acesta, după ce s-au lepădat de Creatorul lor, prin lucrările, cuvintele şi gândurile lor.

de Sfântul Grigorie Palama
(extras din: Glasul Sfinţilor Părinţi – Editura Egumeniţa 2008)

Articole asemanatoare:

1. Decalogul vieţii creştine – Porunca 3
2. Decalogul vieţii creştine – Porunca 10
3. Decalogul vieţii creştine – Porunca 2
4. Decalogul vieţii creştine – Porunca 4
5. Decalogul vieţii creştine – Porunca 7