Despre cresterea copiilor (II)
Haide deci să venim mai întâi la prima poartă, Limba: căci limba este aceea care se întrebuinţează cel mai mult. Mai înainte de toate celelalte, să-i facem uşi şi zăvoare, nu de lemn, nici de fier, ci de aur. Căci cu adevărat de aur este şi oraşul pe care-l construim. După ce acest oraş va fi gata construit, n-are să locuiască în el un om, ci însuşi împăratul tuturor, în cursul acestei lucrări veţi vedea unde vom aşeza palatul împărătesc al lui Dumnezeu.
Aşadar, să facem acestei porţi uşi şi zăvoare de aur, adică din cuvintele lui Dumnezeu, după cum spune Profetul: “Cuvintele lui Dumnezeu sunt în gura mea mai dulci decât mierea şi fagurele, mult mai de preţ decât aurul şi pietrele preţioase” (Ps.l 18, 103; 18, 11). Să învăţăm pe copii să aibă necontenit pe buze cuvintele lui Dumnezeu, chiar şi când merg, să nu le aibă în chip silit, nici superficial şi nici rar, ci continuu. Uşile nu trebuie să fie acoperite numai cu foiţe de aur, dimpotrivă, să fie făcute groase şi solide, lucrate în întregime din aur; în locul pietrelor bătute pe dinafară, să aibă pietre preţioase. Zăvor al acestor uşi să fie Crucea Domnului, făcută în întregime din pietre preţioase, pus de-a curmezişul la mijlocul uşilor. Dacă vom face uşi de aur atât de groase şi le vom pune zăvor, să le facem lor şi locuitori vrednici.
Care sunt aceştia? Să învăţăm pe copil să rostească totdeauna cuvinte cuviincioase şi evlavioase. Să avem multă grijă să alungăm pe cetăţenii străini, ca să nu se strecoare printre locuitorii acestui oraş oameni amestecaţi şi stricaţi, adică: cuvinte de insultă, de batjocură, cuvinte necugetate, de ruşine, lumeşti; pe toate acestea să le alungăm, nimeni să nu intre prin aceste porţi. Să intre numai împăratul (Iez. 44, 24). Lui şi celor ai Lui să-I fie deschisă această poartă, ca să se spună şi despre ea: “Aceasta este poarta Domnului, iar drepţii vor intra prin ea (Ps. 117, 19), precum şi cuvintele lui Pavel: “Dacă este vreun cuvânt bun, spre zidire, să fie folositor ascultătorilor” (Efes. 4, 29). Gura să rostească cuvinte de mulţumire şi cântece sfinte. Să vorbească totdeauna despre Dumnezeu şi despre filosofia Cea de Sus. Cum va fi cu putinţă aceasta? Prin ce mijloace vom învăţa pe copii să se poarte astfel? Dacă vom supraveghea cu multă grijă toate cuvintele lor. Cu copilul, lucrul este foarte uşor. Cum? Copilul nu se luptă nici pentru bani, nici pentru măriri. Este copil încă. Nu-l preocupă nici femeia, nici grija de copii şi nici grija de casă. Cine i-ar da deci prilej ca să insulte şi să hulească? Cel mult, dacă se ceartă cu cei de o vârstă cu el.
Pune deci numaidecât copilului lege ca să nu ocărască pe nimeni, să nu hulească pe nimeni, să nu se jure, să nu înjure, să nu se bată. Când îl vezi că-ţi calcă legea, pedepseşte-l, uneori, printr-o căutătură aspră şi severă, alteori, prin cuvinte usturătoare, iar alteori, prin cuvinte de mustrare; deşteaptă-i uneori ambiţia prin cuvinte măgulitoare de a fi mai bun decât alţii, alteori fagăduieşte-i răsplată pentru o purtare bună. Nu-l bate mereu şi fără socoteală, ca să nu-l obişnuieşti să fie crescut prin bătaie. Dacă se va obişnui să fie educat numai prin bătaie, va învăţa să dispreţuiască bătaia. Iar, dacă a învăţat să dispreţuiască bătaia, ai stricat totul. Dimpotrivă, să se teamă de bătaie, dar să n-o primească. Să fie mişcat biciul, dar să nu cadă pe spatele copilului. Ameninţările să nu meargă până la faptă. Dar să nu creadă că se reduc numai la ameninţări cuvintele tale. Ameninţarea atunci este bună, când este crezut că se va traduce în faptă. Căci, dacă cel ce a greşit îţi află gândul, va dispreţui şi ameninţarea şi bătaia. Dimpotrivă, să se aştepte să fie pedepsit, dar să nu-l pedepseşti, ca să nu se stingă teama de pedeapsă, ci teama să rămână ca un foc plin de putere ce arde de peste tot toţi spinii sau ca o cazma ascuţită ce sapă până în adânc. Când vei vedea că teama are bune rezultate, fii blând. Firea omenească are nevoie şi de blândeţe.
Învaţă pe copil să fie îngăduitor şi bun cu oamenii. Dacă-l vei vedea că înjură şi insultă pe servitor, nu trece cu vederea acest lucru, ci pedepseşte-l pe copil. Dacă ştie că nu-i este îngăduit să înjure şi să insulte sluga, cu atât mai mult nu va înjura şi insulta pe ceilalţi oameni; închide-i gura la orice cuvânt râu şi urât. Dacă-l vei vedea că huleşte pe cineva, astupă-i gura şi îndreaptă-i limba spre propriile sale greşeli şi scăderi. Sfătuieşte şi pe mamă să-i dea copilului astfel de învăţături; tot aşa şi pe pedagog, ca şi pe servitorul ce-l însoţeşte la plimbare, pentru ca toţi la un loc să-i fie paznici şi să observe ca nu cumva să iasă din gura copilului, prin uşile cele de aur, acele cuvinte urâte şi rele. Să nu crezi câ-ţi trebuie mult timp ca să ajungi la bune rezultate, îţi sunt de-ajuns două luni şi ai reuşit în totul dacă de la început îl observi, îl ameninţi şi pui atât de mulţi supraveghetori. Buna lui deprindere se preface într-o a doua natură.
Aşadar, această poartă va ajunge o poartă vrednică de a intra prin ea Domnul numai dacă nu se vor rosti nici cuvinte de ruşine, nici cuvinte necugetate şi nici un alt cuvânt rău, ci numai cele ce se cuvin Stăpânului. Dacă cei care instruiesc pe copiii lor pentru a fi buni ostaşi îi iau de mici şi-i învaţă să tragă cu arcul, să se îmbrace cu haine ostăşeşti, să călărească, fără ca vârsta copiilor să le fie o piedică, aşadar cu cât mai mult trebuie ca aceia care se pregătesc pentru oastea cerească să se îmbrace cu toată această podoabă împărătească! Să fie învăţat deci copilul să cânte psalmi lui Dumnezeu, spre a nu-şi petrece vremea cu cântece de ruşine şi povestiri nefolositoare. Aşa să fie întărită această poartă. Să fie aleşi acei cetăţeni despre care am vorbit. Pe ceilalţi să-i omorâm înlăuntru, cum omoară albinele pe trântori şi nu-i lasă nici să iasă afară, nici să bâzâie.
Sfantul Ioan Gura de Aur – Despre Cresterea Copiilor
Articole asemanatoare:
Citatul Săptămînii
SINAXAR ORTODOX
SANATATEA NOASTRA
Ajutati-l pe Siluan !
Ioana Miruna Enache
Ioana Maria are nevoie de noi !
Ajutati-l pe Andrei!
