Despre cresterea copiilor (IV)

Hai să mergem şi la altă poartă – la miros. Şi prin această poartă se introduce în suflet vătămare dacă nu este bine astupată; spre exemplu, parfumurile şi mirosurile plăcute. Nimic nu nimiceşte atâta vigoarea sufletului, nimic nu-l moleşeşte atâta, cât mirosirea parfumurilor plăcute.

Dar mi-ar obiecta cineva:
-Ce vrei să spui? Trebuie să-mi facă plăcere murdăria?
-Nu spun asta, dar să nu fie nici una, nici alta. Nici un copil să nu se parfumeze; îndată ce creierul a primit mirosul, a moleşit tot trupul. Prin parfum se aprind plăcerile şi se dă naştere păcatului. Prin urmare, astupă şi această poartă! Rostul mirosului este de a respira aerul, nu de a primi mirosurile plăcute. Poate că unii vor râde că ne ocupăm de lucruri mici când vorbim despre un astfel de mod de purtare; nu este vorba de lucruri mici, ci de fiinţarea, de educaţia şi formarea întregii lumi, dacă se aplică aceste reguli spuse de mine.

Mai este şi o altă poartă, mai frumoasă decât celelalte, dar greu de păzit, poarta ochilor. Pentru aceasta, ea este aşezată sus şi este plină de frumuseţi. Are multe portiţe de apărare. Ochiul nu slujeşte numai la văzut, ci se oglindesc în el toate cele înconjurătoare, când este complet deschis. Ochiului trebuie să-i dăm legi aspre. Mai întâi această lege: să nu duci niciodată copilul la teatru, ca să nu se pângărească în întregime prin cele ce aude şi vede. In pieţe, mai cu seamă când trece prin înghesuială de lume, pedagogul să ţină seamă de această lege şi să vorbească cu el în aşa chip, încât să nu se pângărească ochii copilului. Sunt multe mijloace prin care poţi face pe copil să nu-şi închipuie că merită să fie văzut şi admirat: dezbracă-l de prea multa podoabă: tunde-i părul de pe cap, aşa cum se cade să fie un copil. Dacă se supără copilul că este lipsit de podoabe, învaţă-l în primul rând că el este cea mai mare podoabă.

Astfel, pentru a face pe copil să nu se uite cu plăcere la lucrurile care i-ar vătăma sufletul, serveşte-te de povestirile acelea, destul de bune pentru a-l feri, în care se vorbeşte despre păcatele săvârşite de fiii lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor (Fac. 6, 4; Matei 24, 37-39; Luca 17, 27), despre cele întâmplate sodomiţilor (Fac. 19, 1-28), despre şi gheenă încă multe altele.

În privinţa educaţiei ochilor, pedagogul şi însoţitorul copilului trebuie să aibă multă grijă. Arată-i alte frumuseţi şi întoarce-i privirile, de la priveliştile de ruşine, spre cer, soare, stele, florile pământului, livezi, spre pozele frumoase din cărţi. Cu astfel de frumuseţi să-i încânţi vederea. Şi sunt încă alte multe lucruri frumoase care nu sunt vătămătoare.

Greu de păzit este această poartă. Foc zace în lăuntrul ochilor; focul este legat de însăşi natura ochilor şi ai putea spune că este chiar constrângător. Să înveţe copilul cântece dumnezeieşti. Dacă înlăuntrul sufletului său nu se deşteaptă nici o poftă, apoi nu doreşte să vadă nici în afară. Să nu facă baie cu femeile (rău e obiceiul acesta), nici să nu fie trimis unde sunt adunate mai multe femei la un loc. Să audă necontenit întreaga istorie a vieţii lui Iosif. Să afle învăţăturile despre împărăţia cerurilor şi ce mare răsplată se dă celor ce trăiesc în castitate. Făgăduieşte-i că ai să-i dai o mireasă frumoasă şi ai să-l faci moştenitorul, averii tale. Ameninţă-l în toate chipurile, dacă vezi că face altceva decât doreşti şi grăieşte-i aşa: “Nu vom reuşi, fiule, să-ţi găsim o soţie virtuoasă, dacă nu vei arăta multă grijă de tine, dacă nu vei dori să trăieşti virtuos; dar dacă te vei sili să trăieşti aşa, te voi însura curând”.

Dacă va fi învăţat copilul să nu rostească mai ales cuvinte de ruşine, atunci să sădeşti de sus, de la Dumnezeu, în sufletul lui evlavia. Vorbeşte-i despre frumuseţea sufletului. Fă să se nască în sufletul lui gânduri şi sentimente curate faţă de femei. Spune-i: “Cel care se lasă dispreţuit de o servitoare este el însuşi un servitor”. Spune-i că tânărul trebuie să aibă foarte multă grijă de el însuşi. Să aibă grijă mai mult de ochi decât de limbă: cuvintele sunt auzite îndată de oameni, pe când privirile nu sunt observate de toţi. Simţul văzului merge iute; poate ademeni, chiar între mulţi oameni, fară să fie observat, cu aruncăturile ochilor orice fată ar vrea. Tânărul să nu aibă legătură cu nici o femeie afară de mama lui. Nu-i da bani pe mână. Să nu se găsească ceva ruşinos în preajma lui. Învaţă-l să dispreţuiască distracţiile şi altele asemenea acestora.

Sfantul Ioan Gura de Aur – Despre Cresterea Copiilor

Articole asemanatoare:

1. Despre cresterea copiilor (II)
2. Despre cresterea copiilor (III)
3. Despre cresterea copiilor (I)
4. La pomenirea Zămislirii Sfintei Fecioare Maria (II) – Despre cresterea copiilor
5. Sfantul Ioan Iacob de la Neamt despre Intristare