Despre trezvie, lupta cu gandurile si rugaciune – p.4

21. Cine nu are rugaciunea curatita de ganduri, acela nu are arma pentru lupta – ma refer la acea rugaciune care sa lucreze neincetat in ascunzisurile launtrice ale sufletului si prin chemarea Domnului Iisus Hristos sa-l biciuiasca si sa-l arda pe vrasmasul care lupta in ascuns.

22. Trebuie sa privesti inlauntru cu privire agera si atenta ca sa-i recunosti pe cei ce intra. Indata ce-i recunosti, sa zdrobesti prin impotrivire capul sarpelui si in acelasi timp sa strigi cu suspine catre Hristos. Si vei dobandi atunci experienta nevazutei ocrotiri dumnezeiesti si vei vedea clar starea indreptata a inimii (cum sa pastrezi inima in starea cea dreapta).

23. Asa cum cel ce tine in mana oglinda si, stand in mijlocul multor altora, privind in oglinda, vede si chipul sau, vede si chipurile celorlalti, care privesc in aceeasi oglinda asa si cel ce se apleaca in intregime in inima sa vede in ea si propria stare si vede si chipurile negre ale etiopienilor celor tainici.

24. Mintea nu poate birui singura iluzia demonica: sa nu indrazneasca la aceasta niciodata. Caci sunt vicleni (vrasmasii nostri) si, prefacandu-se biruiti, deseori morti, prin slava desarta il doboara pe luptator. Insa impotriva chemarii numelui lui Iisus nu indura sa stea nici o clipa, nici sa urzeasca curse impotriva ta.

25. Fii atent sa nu cazi in ingamfare (nici sa nadajduiesti in nascocirile tale) asemenea vechiului Israel: astfel si tu vei fi predat vrasmasilor celor tainici. Caci acela, fiind izbavit de egipteni de catre Dumnezeul tuturor, a nascocit apoi pentru sine un ajutator – un idol din metale topite.

26. Iar prin idol sa intelegi ratinea nostra slaba, care , atat timp cat Il va chema impotriva duhurilor rele pe Iisus Hristos, le va alunga cu usurinta si cu pricepere va pune pe fuga puterile nevazute ale vrasmasului, dar indata ce va indrazni sa nadajduiasca fara chibzuinta numai in sine, va cadea si se va zdrobi, asemenea porumbelului. Domnul este ajutorul si aparatorul meu, in El a nadajduit inima mea si mi-a ajutat si a inflorit trupul meu (Psalmul 27, 9-10); si cine, in afara Domnului, se va ridica cu mine impotriva celor ce viclenesc si cine va sta impreuna cu mine impotriva celor ce lucreaza faradelegea (Psalmul 93, 16) – nenumaratele ganduri? Iar cel ce nadajduieste in sine, nu in Dumnezeu, va cadea in modul cel mai uimitor.

27. Iata chipul si randuiala tacerii inimii: daca voiesti sa duci lupta (cu izbanda si asa cum trebuie), un animal micut, paianjenul, sa-ti fie exemplu pentru aceasta. El prinde si omoara insecte mici – muste, iar tu, daca la fel ca el (vei sta in vizuita panzei tale) te vei stradui sa taci in sufletul tau, nu vei inceta niciodata sa lovesti pruncii babilonieni - lovire pentru care te fericeste prin David, Duhul Sfant (Psalmul 136, 9). Daca, insa, nu vei avea parte de acest lucru, inca nu ti-ai linistit mintea asa cum trebuie.

28. Asa cum este cu neputinta ca marea cea frumoasa sa fie pe taria cerului printre stele si asa cum omul, care umbla pe pamant, nu poate sa nu respire aerul de aici; tot asa ne este noua cu neputinta sa curatim inima noastra de gandurile patimase si sa alungam din ea vrasmasii cei tainici fara chemarea deasa a numelui lui Iisus Hristos. <<va urma>>

de Sfantului Isihie al Ierusalimului

Articole asemanatoare:

1. Despre trezvie, lupta cu gandurile si rugaciune – p.1
2. Despre trezvie, lupta cu gandurile si rugaciune – p.3
3. Despre trezvie, lupta cu gandurile si rugaciune – p.2
4. Începutul ştiinţei rugăciunii (IV) – Unirea dintre rugăciune şi celelalte virtuti
5. Sfantul Ioan Iacob de la Neamt despre Intristare