Explicarea Dumnezeieştii Liturghii (II)

Introducere

Lucrarea Dumnezeieştii Liturghii înseamnă preschimbarea darurilor pe care le aduc credincioşii – pâine şi vin – în Trupul şi Sângele lui Hristos. Scopul ei este sfinţirea credincioşilor, care prin Dumnezeiasca Împărtăşanie primesc iertarea păcatelor lor, moştenirea împărăţiei cerurilor şi orice bun duhovnicesc. La această lucrare şi la acest scop contribuie rugăciunile, psalmodiile, citirile scripturistice, şi toate cele care se săvârşesc şi sunt pomenite în decursul Liturghiei.

În cadrul acesteia privim ca într-un tablou zugrăvită întreaga viaţă a lui Hristos, de la Naştere şi până la sfârşit, pentru că sfinţirea Darurilor, adică Jertfa însăşi, propovăduieşte moartea, Învierea şi Înălţarea Lui. Sfintele Daruri se preschimbă în însuşi Trupul Domnului, Care S-a răstignit, a Înviat şi S-a Înălţat. Toate câte preced Sfânta Jertfă arată evenimentele care s-au întâmplat înainte de moartea Domnului, adică venirea Lui în lumea, activitatea publică, minunile şi învăţătura Lui. Iar cele care urmează Sfintei Jertfe, simbolizează pogorârea Sfântului Duh asupra Apostolilor, întoarcerea oamenilor la Dumnezeu şi comuniunea lor cu El.

Credincioşii care merg la biserică şi participă la toate acestea cu mintea concentrată, devin mai statornici în credinţă, mai fierbinţi în evlavia şi iubirea lor faţă de Dumnezeu. Aşadar, cu asemenea dispoziţii să se învrednicească să se apropie de focul Sfintelor Taine şi să se împărtăşească cu convingere şi obişnuinţă orice credincios. Acesta este pe scurt înţelesul Dumnezeieştii Liturghii. Acum să-l studiem cât putem mai amănunţit, începând cu cele care se săvârşesc la Sfânta Proscomidie(1).

I. PROSCOMIDIA

1. Cinstitele Daruri
Pâinea şi vinul aduse de credincioşi pentru Liturghie, care simbolizează Trupul şi Sângele Domnului, nu sunt aşezate de la început în Sfântul Altar pentru Sfânta Jertfă, ci mai întâi sunt puse la Proscomidiar şi închinate Domnului, ca daruri de cinste – aceasta este de fapt şi denumirea lor, Cinstitele Daruri. Oferim lui Dumnezeu pâine şi vin pentru că acestea constituie hrana exclusiv omenească, prin care se întreţine şi se manifestă viaţa noastră. De aceea se şi crede că, atunci când aduce cineva hrana, este ca şi cum şi-ar oferi propria viaţă.

Aşadar, de vreme ce prin Dumnezeieştile Taine, Dumnezeu ne dăruieşte viaţa veşnică, era firesc şi ca darul nostru să însemne într-un mod concret viaţă, pentru ca să nu fie nepotrivită jertfa noastră cu răspunsul lui Dumnezeu, ci să aibă ceva înrudit. Dealtfel, Domnul ne-a poruncit să-I aducem pâine şi vin, iar El să înapoieze darul ca Pâine cerească şi Potirul vieţii. A voit să-I oferim noi hrana vieţii trecătoare, iar Acela să ne dea înapoi viaţa veşnică, pentru ca, astfel, harul Lui să apară ca răsplată, şi mila Lui nemăsurată, ca lucrare a dreptăţii.

2. Pomenirea Jertfei pe Cruce
Preotul, după ce ia în mâini prescura din care va scoate părticica sfântă, care se va preschimba în Trupul lui Hristos, zice: “întru pomenirea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. Cuvintele acestea se referă la toată Liturghia şi corespund poruncii pe care i-a lăsat-o Domnul când a înfiinţat Tainta Dumnezeieştii Euharistii: “Aceasta s-o faceţi spre pomenirea Mea” (Luca 22, 19). Dar care este această pomenire? Ce ne vom aminti despre Domnul la Liturghie şi vom povesti despre Acesta? Nu cumva cele prin care ni S-a arătat Dumnezeu Atotputernic? Adică, faptul că a înviat din morţi, a dăruit lumină orbilor, a poruncit vânturilor să stea, a săturat mii de oameni cu puţine pâini? Nu, Hristos n-a cerut să ne amintim acestea, ci mai ales acelea care arată neputinţă, adică răstignire, patimă, moarte. Pentru că patimile erau mai necesare decât minunile. Patimile lui Hristos ne-au adus mântuirea şi învierea, în timp ce minunile Lui arată doar că Acesta este adevăratul Mântuitor.

Deci, după ce preotul spune: “întru pomenirea Domnului…” adaugă cele care arată răstignirea şi moartea. Adică, taie cu copia pâinea, rostind şi profeţia: “Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un Miel spre junghiere s-a adus, şi ca oaie fără de glas, înaintea celor ce o tund, aşa nu şi-a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat, şi neamul Lui cine-l va spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui” (Isaia 53, 7-8). Şi după ce aşază pe Sfântul Disc părticica sfântă pe care a tăiat-o, adaugă cuvintele: “Se jertfeşte Mielul lui, Dumnezeu, Care ia asupra Lui păcatele oamenilor” (vezi Ioan 1, 29). După aceea însemnează Sfântul Agneţ cu semnul Sfintei Cruci, arătând astfel modul în care a avut loc jertfa: prin cruce. După aceea, cu cuţitul care are formă de suliţă, împunge Sfântul Agneţ în partea dreaptă şi zice: “şi unul dintre ostaşi cu suliţa coasta Lui a împuns”. Şi vărsând în Sfântul Potir vin şi apă, completează: “şi îndată a ieşit sânge şi apă” (Ioan 19,34).

Nota:
(1) Proscomidiorul este locul special care se află în stânga Sfintei Mese, unde se aşază (se pun înainte) darurile care se aduc de către credincioşi pentru dumnezeiasca Euharistie. Aici are loc pregătirea necesară de către preotul liturghisitor.

de Sfântul Nicolae Cabasila
(extras din: Glasul Sfinţilor Părinţi – Editura Egumeniţa 2008)

Articole asemanatoare:

1. Explicarea Dumnezeieştii Liturghii (III)
2. Explicarea Dumnezeieştii Liturghii (IV)
3. Explicarea Dumnezeieştii Liturghii (V)
4. Explicarea Dumnezeieştii Liturghii (VI)
5. Explicarea Dumnezeieştii Liturghii (I)