Fii linistit ca adâncul marii
Lasa valurile vietii sa spumege în jurul tau ca si marea furtunoasa, dar tu staruie sa ramâi cu sufletul linistit ca si adâncul marii.
Un comandant de armata privea cu sânge rece cum se misca armata sa în timpul luptei, când înainte, când înapoi. Iar când au venit la el aghiotantii sai, îngroziti, facându-i cunoscut pierderea luptei, el nu s-a tulburat deloc. “Cum adica?”, l-au întrebat mai târziu. Iar el raspunse: “Când m-a nascut mama mea, eu n-am stiut nici de victorie, nici de înfrângere. De ce, ca om matur, sa nu pot sa-mi pastrez tinuta, pe care am avut-o când eram doar un copil?”. Sau acel cuvânt asemanator al dreptului Iov: “Gol am iesit din pântecele mamei mele si gol ma voi întoarce în pamânt” (Iov 1, 21).
O mama si-a certat fiul ca a calatorit trei ani prin lume: “Ti-ai parasit casa si te-ai dus sa ratacesti prin lume!”. “Te înseli, mama, i-a raspuns fiul; picioarele si ochii mei au ratacit prin lume, însa eu în tot timpul acestor trei ani am petrecut cu tine sub acelasi acoperamânt”.
Vântul poate sa îndoaie stejarul oricât ar vrea, radacina stejarului va ramâne însa linistita. Stejarul este adânc înfipt cu radacinile sale în pamânt si acest lucru îl scapa de toate vânturile. Tot asa trebuie sa fii si tu în sufletul tau; sa prinzi radacini adânci în Dumnezeu, pentru ca numai acest lucru te poate mântui de orice valuri, de orice îndoieli.
(extrase din Invataturi despre Bine si Rau – Sf. Nicolae Velimirovici)
























