Principalele porunci ale Evangheliei (XII)
12. Crestinii sunt datori sa nu se îngrijeasca de bunurile pamântesti si nici sa iubeasca lumea si lucrurile din lume, ci sa caute bunurile ceresti si vesnice.
„Deci, nu duceti grija, spunând: ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele” (Matei 6, 31-32); „Cautati mai întâi Împaratia Lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea se vor adauga voua” (Matei 6, 33); „Si aceasta v-o spun fratilor: ca vremea s-a scurtat de acum, asa încât si cei ce au femei, sa fie ca si cum n-ar avea. Si cei ce plâng, sa fie ca si cum n-ar plânge, si cei ce se bucura, ca si cum nu s-ar bucura; si cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar fi folosi deplin de ea. Caci chipul acestei lumi trece” (I Corinteni 7, 29-31);
„Neprivind noi la cele ce se vad, ci la cele ce nu se vad, fiindca cele ce se vad sunt trecatoare, iar cele ce nu se vad sunt vesnice” (II Corinteni 4, 18); „Cât pentru noi, cetatea noastra este în ceruri, de unde si asteptam Mântuitor pe Domnul Iisus Hristos” (Filipeni 3, 20); „Caci nu avem aici cetate statatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa fie” (Evrei 13, 14); „Preadesfrânatilor! Nu stiti, oare, ca prietenia lumii este dusmanie fata de Dumnezeu? Cine deci va voi sa fie prieten cu lumea se face vrajmas lui Dumnezeu” (Iacov 4, 4); „Nu iubiti lumea, nici cele ce sunt în lume. Daca cineva iubeste lumea, iubirea Tatalui nu este întru el” (I Ioan 2,15).
de Sfântul Nicodim Aghioritul
extras din: Glasul Sfintilor Parinti – Editura Egumenita 2008
























