Rugaciunea (II) – Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită

* Atenţia minţii care se osteneşte să afle rugăciunea, va aduce rugăciunea. Pentru că rugăciunea urmează ca nimic altceva atenţiei. Deci, să ne îngrijim cu râvnă să dobândim luarea-aminte.

* Uneori, prin modul în care vei sta la rugăciune vei putea degrabă să te aduni şi să te rogi bine, alteori te vei osteni mult, fără să-ţi împlineşti scopul. Aceasta se întîmplă, ca să cauţi cu mai multă fierbinţeală rugăciunea. Şi după ce o vei primi, s-o ai ca pe o izbândă nedespărţită.

* Să ştii că sfinţii îngeri ne îndeamnă la rugăciune, şi stau împreună cu noi, şi se bucură, şi se roagă pentru noi. Deci, dacă ne arătăm nepăsători şi primim gândurile pe care ni le aduc demonii, îi vom mânia mult pe îngeri. Pentru că în timp ce aceştia se luptă atât de mult, noi nici pentru noi înşine nu vrem să-L rugăm pe Dumnezeu, ci dispreţuind slujirea lor, şi părăsindu-l pe Domnul Dumnezeul lor, vorbim cu duhurile necurate.

* Rugăciune adevărată face cel care oferă întotdeauna lui Dumnezeu ca jertfă primul său gând.

* Să nu te rogi să ţi se împlinească voia ta, pentru că oricum nu este aceeaşi cu voia lui Dumnezeu, ci mai ales, aşa cum ai învăţat, spune în rugăciune: “Facă-se voia Ta” (Matei 6, 10). Şi pentru fiecare lucru să ceri de la Dumnezeu să se facă voia Lui, pentru că Acesta vrea binele în folosul sufletului tău, în timp ce tu, nu ceri întotdeauna spre folosul tău.

* De multe ori am cerut prin rugăciune lui Dumnezeu să mi se întâmple ceva despre care socoteam că e bine. Şi stăruiam cu nesăbuinţă să cer, silind voia divină. N-am lăsat ca Dumnezeu să rânduiască ceea ce ştia El că este spre folosul meu. Şi astfel, după ce am primit ceea ce am cerut, m-am mâhnit apoi mult, că n-am cerut să se facă voia Lui. Pentru că lucrul nu mi-a ieşit aşa cum credeam!

* Cine este mai bun decât Dumnezeu? Deci, în grija Lui să lăsăm toate necazurile, şi va fi bine. Pentru că cel bun, oricum dăruieşte daruri bune. În rugăciunea ta să ceri doar dreptatea şi împărăţia lui Dumnezu, adică virtutea şi cunoaşterea dumnezeiască. Şi toate celelalte ţi se vor adăuga. Încredinţează-I cu încredere lui Dumnezeu, nevoile trupului tău, şi Acesta îţi va arăta că i-ai încredinţat şi nevoile duhului.

* Să te lupţi să nu ceri răul nimănui în rugăciunea ta, ca să nu dărâmi ceea ce zideşti, făcând scârboasă rugăciunea ta. Datornicul cu zece mii de talanţi, din parabola evanghelică, să-ţi fie pildă! Dacă nu-l ierţi pe cel care te-a vătămat, nici tu nu vei dobândi iertarea păcatelor. Pentru că Sfânta Evanghelie, spune despre datornicul cu zece mii de talanţi care n-a iertat pe datornicul său, “că a fost dat chinuitorilor” (Matei 18, 24-35).

* Este bine să nu te rogi doar pentru tine însuţi, ci şi pentru fiecare semen de-al tău, încât să urmezi astfel rugăciunii îngerilor.

* Nu te mâhni dacă nu primeşti imediat de la Dumnezeu ceea ce ceri. Pentru că vrea să-ţi facă mai mult bine, răbdând cu tărie în rugăciune. Ce lucru mai înalt există, într-adevăr, decât să te însoţeşti cu Dumnezeu, şi să vorbeşti împreună cu El?

* Domnul, voind să-i înveţe pe ucenicii Săi că trebuie să se roage şi să nu-şi piardă curajul, le-a povestit o parabolă potrivită (Luca 18,1-8). În această parabolă, un judecător nedrept spunea despre o femeie văduvă, care cerea cu insistenţă dreptatea ei: “Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, totuşi fiindcă văduva aceasta îmi face supărare îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere”. Şi Domnul a zis în încheiere: “La fel şi Dumnezeu va face în scurt timp, voia celor care strigă la El ziua şi noaptea”. Deci, de aceea nici tu să nu-ţi pierzi curajul şi să nu te mâhneşti pentru că n-ai primit, căci vei primi mai târziu. Să fii bucuros şi să stărui, îndurând oboseala sfintei rugăciuni.

* Să treci cu vederea nevoile trupului când te rogi, ca să nu pierzi folosul cel mare al rugăciunii, printr-o înţepătură de ţânţar sau prin bâzâitul unei muşte.

* Dacă ai grijă de rugăciune, să te pregăteşti de atacurile demonilor, să rabzi cu bărbăţie loviturile lor, pentru că vor năvăli asupra ta fiarele sălbatice să te chinuiască. Cel care rabdă cele triste se va bucura şi de cele fericite. Şi cel care rabdă cele neplăcute se va desfăta şi de cele mulţumitoare.

* Să nu-ţi faci vreo imagine despre Dumnezeu când te rogi, nici să îngădui să apară vreo înfăţişare în mintea ta, ci apropie-te nevăzut, de Dumnezeu Cel nevăzut. Să nu pofteşti să vezi cu ochii trupului tău îngeri, sau puteri, sau pe Hristos; ca să nu se întâmple să-ţi pierzi cu desăvârşire mintea, şi să primeşti astfel lupul în loc de păstor, şi să te închini vrăjmaşilor demoni. Păzeşte-te de cursele demonilor, pentru că apar acolo unde te rogi în linişte şi curat. Deodată îţi apare o înfăţişare ciudată, ca să te împingă la mândrie, căci acolo vei bănui că se află dumnezeirea, dar Aceasta este nevăzută şi fără formă. Ingrijeşte-te să ai multă smerenie şi bărbăţie, şi nu se va atinge de tine lucrarea demonilor. Şi îngerii, în mod nevăzut, vor alunga departe toată lucrarea lor.

Când atotvicleanul demon foloseşte multe mijloace şi nu poate să împiedice rugăciunea dreptului, atunci se retrage puţin. Dar se răzbună mai târziu, îndemnându-l la mânie, ca să-i dispară starea interioară specială, care s-a creat prin rugăciune. Sau îl incită cu plăcerea trupească, tocmai ca să-i întineze sufletul.

* Când te rogi aşa cum trebuie, să te aştepţi la ispite. Deci, împotriveşte-te puţin cu bărbăţie, ca să păstrezi rodul rugăciunii. Pentru că de la început spre aceasta ai fost rânduit: să lucrezi rugăciunea şi să păstrezi roadele ei (Vezi Facere 2,15). Deci, după ce ai lucrat, nu lăsa nepăzit câştigul tău, altfel nu te-ai folosit deloc din rugăciunea ta!

* Dacă te rogi în chip bineplăcut lui Dumnezeu, vor veni asupra ta asemenea încercări, încât o să crezi că este cu dreptate să te mânii. Dar nu există deloc mânie îndreptăţită împotriva aproapelui. Dacă cercetezi cu luare-aminte cazul, vei afla că este cu putinţă să îndrepţi situaţia şi fără mânie. Deci, lucrează într-aşa fel, încât să nu te mânii!

* Duhul Sfânt, luând parte la neputinţa noastră, vine la noi, cu toate că suntem necuraţi de patimi şi de păcate. Şi dacă află mintea rugându-se cu sinceritate doar Acestuia, o ia în stăpânire şi pierde toată ceata gândurilor şi cugetelor viclene care-o înconjoară, şi-o îndeamnă la iubirea rugăciunii duhovniceşti.

Ai dorinţă să te rogi? Fă-te mort faţă de cele de pe pământ. Să ai întotdeauna patria în cer, dar nu doar prin cuvinte, ci prin viaţă îngerească şi prin cunoaştere dumnezeiască. Leapădă-te de toate, ca să moşteneşti totul! Dacă eşti teolog adevărat, te vei ruga cu adevărat! Şi dacă te rogi cu adevărat, eşti un adevărat teolog!

* Fericită este mintea care la vremea rugăciunii nu plăsmuieşte înlăuntrul ei nicio înfăţişare! Fericită este mintea care se roagă nestingherită şi dobândeşte în timp, mai mult, dorul după Dumnezeu! Fericită este mintea care la vremea rugăciunii, devine nematerială, şi liberă de toate! Fericită este mintea care la vremea rugăciunii, rămâne netulburată de niciun lucru!

* Dacă la vremea rugăciunii, simţi o bucurie mai mare decât orice altă bucurie, atunci într-adevăr ai aflat rugăciunea adevărată.

de Sfântul Nil Ascetul
extras din: Glasul Sfintilor Parinti – Editura Egumenita 2008

Articole asemanatoare:

1. Rugaciunea (I) – Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită
2. Că mântuirea se săvârşeşte prin harul lui Dumnezeu şi prin voinţa omului (VI)
3. Că mântuirea se săvârşeşte prin harul lui Dumnezeu şi prin voinţa omului (V)
4. Că mântuirea se săvârşeşte prin harul lui Dumnezeu şi prin voinţa omului (II)
5. Că mântuirea se săvârşeşte prin harul lui Dumnezeu şi prin voinţa omului (IV)