Apostazia – “Fericiti cei prigoniti”
“Si veti fi dati si de parinti, si de rudenii,
si de prieteni, si de frati si vor ucide dintre voi.
Si veti fi urati de toti pentru numele Meu.” (Luca 21, 16-17)
Prigoana comunista din secolul XX a fost cea mai cumplita din toate prigoanele istoriei crestinismului, iar indepartarea lui Dumnezeu, adica indepartarea lucrarii simtite a Harului dupa cele doua Razboaie Mondiale, a dus la faptul ca lumea intreaga este afundata in criza si in nimic isi afla iesirea, pierzand pentru totdeauna buna randuiala si asezare a firii lasate de Dumnezeu. (Arhim. Sofronie Saharov)
Experienta lagarului comunist a fost zguduitoare pentru intreaga Ortodoxie: zeci de mii de biserici au fost sterse de pe fata pamantului si zeci de milioane de crestini au fost martirizati.
“Trebuie sa ne eliberam de Dumnezeu”: iata dorinta vadita sau ascunsa a multora dintre arhitectii civilizatiei europene. Pentru aceasta ei lucreaza prin umanism si Renastere, prin rationalism si voluntarism, prin parlamentarism si revolutionarism.
Pustiit este omul umanist, infricosator de pustiit, fiindca din el a fost alungata constiinta si simtirea nemuririi lui personale si in viata lui s-a inscaunat principiul “homo homini lupus” (omul e lup pentru om). (Sf. Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si Ecumenismul)
Revolutia Bolsevica din 1917
Spre sfarsitul Primului Razboi Mondial, sub influenta unor agitatori, straini de credinta pravoslavnica, ce profita de situatia incerta si tulbure datorata razboiului, izbucnesc in Rusia mai multe revolte, care culmineaza cu o lovitura de stat. Revolutia din 1917 din Rusia este inrudita prin origini, metode si scopuri cu Revolutia Franceza din 1789. Sub falsele lozinci despre pace, libertate, egalitate, fraternitate, atunci ca si acum s-a infaptuit singurul “program”, anume: “cu matele ultimului popa vom sugruma pe ultimul rege”. Abolirea monarhiei si distrugerea radacinilor crestine au fost obiective majore ale acestora. Astfel a inceput construirea unei alte ordini, unei noi asezari ai lumii.
In martie 1917, Tarul Nicolae al II-lea abdica. Pe 17 aprilie 1917, Lenin, Zenoviev, Lunacharscki si alti bolsevici, multi dintre ei venind de la New York cu instructiuni si planuri precise, sosesc la Petrograd, unde se afla deja Trotki si impreuna pun la cale mersul Revolutiei. Pe 6 noiembrie, dupa dezintegrearea sistematica a armatei rusesti prin intrigi si comploturi, se declanseaza Revolutia bolsevica, iar a doua zi la Petrograd se instaleaza guvernul prezidat de Lenin, guvernul numit Consiliul Comisarilor Poporului. Incepea “marele intuneric”…
extras din: Fericiti cei prigoniti – Martirii neamului romanesc – Marin Matei – “Motu”























