PREOT PROF. GHEORGHE-RADU SĂLĂGIAN: Legea scrisă pe piatră este desfiinţată (deci şi sabatul), după cum zice Sfântul Apostol Pavel: “Iar dacă slujirea morţii, săpată în liere de piatră, s-a făcut întru atâta slavă încât fiii lui Israel nu-şi puteau aţinti ochii în faţa lui Moise din pricina slavei feţei lui, care se veştejea, atunci, slujirea Duhului, cum să nu fie ea mai mult întru slavă? Că daca a avut parte de slavă slujirea osândei, cu mult mai mult prisoseşte-n slavă slujirea dreptăţii! Ba încă, în această privinţă, nici ceea ce era slăvit nu este slăvit faţă de slava cea covârşitoare (aceasta înseamnă relaţia dintre cele două Testamente: lumina Vechiului Testament păleşte în strălucirea Noului Testament, asemenea unei lumânări care arde-n razele soarelui). Că dacă ceea ce era trecător s-a săvârşit întru slavă, cu mult mai mult va fi întru slavă ceea ce este netrecător” (2 CORINTENI 3, 7-11).

TACHE MIHAI: Iisus spune: “Fiul Omului este şi Domnul Sabatului” (LUCA 6, 5). Prin aceste cuvinte Hristos susţine Sâmbăta.

PREOT PROF. GHEORGHE-RADU SĂLĂGIAN: La prima lecturare a textului biblic, se pare că ai dreptate. Hai să intrăm în profunzimea lui: “Şi le zicea: Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă, aşa că Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei” (MARCU 2, 27-28), adică o poate schimba când voieşte aşa cum a şi făcut.

TACHE MIHAI: În favoarea sâmbetei sunt cuvintele Mântuitorului: “Să nu credeţi că am venit să stric legea, nu am venit să stric, ci să plinesc” (MATEI 5, 17-19).

PREOT PROF. GHEORGHE-RADU SĂLĂGIAN: Nu trebuie uitat faptul că rabinii au falsificat înţelesul cuvintelor că Domnul ar fi spus “mai întâi trebuie să-ţi ajuţi părinţii, apoi să-ţi faci datoria şi către Templu”, zicând: “Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu, de dragul datinei voastre? Că Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cel ce va blestema pe tatăl său ori pe mama sa să fie pedepsit cu moarte (Oare în creştinism, după Legea Veche, mai poate fi aplicată această prescripţie vechi-testamentară?). Voi însă spuneţi: Cel ce i-ar zice tatălui său ori mamei sale: Darul cu care aş putea să te ajut I L-am dăruit lui Dumnezeu, acela poate să nu cinstească pe tatăl său ori pe mama sa. Aşadar, aţi desfiinţat porunca lui Dumnezeu de dragul datinei voastre” (MATEI 15, 3-6). <va urma>

BIBLIOGRAFIE:

1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD; Tipărită cu binecuvântarea şi prefaţa Prea Fericitului Părinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; VERSIUNE DIORTOSITĂ DUPĂ SEPTUAGINTA, REDACTATĂ ŞI ADNOTATĂ DE BARTOLOMEU VALERIU ANANIA, ARHIEPISCOPUL CLUJULUI; Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; BUCUREŞTI – 2001;
2. MOLDOVAN, Preot prof. Dr. ILIE – CREDINŢA STRĂMOŞEASCĂ ÎN FAŢA OFENSIVEI ANTIHRISTICE SECTARE; Editura PRO-VITA VALEA PLOPULUI – Prahova; 1998.

de Preot Prof. Gheorghe-Radu Sălăgian – Şcoala cu clasele I-VIII “Avram Iancu”, Satu-Mare

Am văzut că susţii cu toată certitudinea că şi noi creştinii ar trebui să ţinem sâmbăta ca zi de odihnă şi sărbătoare săptămânală. În această privinţă, ar fi bine să facem un joc de rol.

TACHE MIHAI: Sâmbăta este ziua poruncită a fi ţinută de evrei în amintirea ieşirii din robia egipteană. Eu aduc următorul argument biblic: ,,Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o pe ea, căci în acea zi S-a odihnit de toate lucrurile Sale” (FACERE 2,2-3).

PREOT PROF. GHEORGHE-RADU SĂLĂGIAN: Nu a fost dată ca lege, căci nu era nici un popor pe lume. Oare au lucrat Adam şi Eva când au fost creaţi în ajunul zilei? De la Adam până la Moise sunt 2500 de ani şi nicăieri nu se găseşte numele zilelor. De unde şti că această zi a fost sâmbăta? Sâmbăta nu s-a instituit în rai, ci a fost rânduită pe muntele Sinai după 2500 de ani, conform următoarelor argumente biblice:

-,,Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca s-o sfinţeşti. Şase zile să lucrezi; în ele fă-ţi toate treburile, dar ziua a şaptea este odihna Domnului, Dumnezeului tău; în ea să nu faci nici o muncă, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul ce poposeşte la tine, fiindcă-n şase zile a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o” (IEŞIRE 20,8-11);

-,,Dar omul curat, care nu se află departe-n călătorie, dar va zăbovi să facă Paştile, sufletul acela se va stârpi din poporul său, pentru că nu I-a adus Domnului darul la vremea lui; omul acela va purta păcatul asupră-şi. Iar dacă un străin se va apropia de voi şi se va aşeza în ţara voastră şi va face Paştile Domnului, după legea Paştilor şi după rânduiala lor să le facă: o singură lege să fie, şi pentru străin şi pentru băştinaş” (NUMERELE sau NUMERII 9,13-14).

Sâmbăta a fost rânduită exclusiv pentru evrei:

-,,Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: Porunceşte-le fiilor lui Israel: – Băgaţi de seamă, căci ele sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, pentru ca voi să ştiţi că Eu, Domnul, Eu sunt Cel ce vă sfinţeşte. Păziţi aşadar ziua de odihnă, căci sfântă Îi este ea Domnului şi vouă; cel ce o va întina, acela cu moarte va fi omorât, şi tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din neamul său. Lucrul să ţi-l faci în şase zile; a şaptea zi, cea de odihnă, odihnă sfântă va fi ea pentru Domnul; tot cel ce va lucra în ziua odihnei, cu moarte va fi omorât. Vor păzi aşadar fiii lui Israel zilele odihnei, şi vor face aceasta din neam în neam: legământ veşnic, veşnic semn între Mine şi fiii lui Israel, pentru că-n şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit” (IEŞIRE 31,12-17);

-,,Le-am dat şi sabaturile Mele, ca să fie ele semn între Mine şi ei şi să cunoască ei că Eu sunt Domnul Care îi sfinţeşte” (IEZECHIEL 20,12).

Sâmbăta – cuvânt ebraic – este un semn veşnic în aducere aminte că i-a scos pe evrei din robie. Sâmbăta a fost ţinută până la ,,vremea neamurilor”, după cum zice:

- MÂNTUITORUL: ,,Şi vor cădea sub ascuţişul sabiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce vremurile neamurilor se vor plini” (LUCA 21,24);

- SFÂNTUL APOSTOL PAVEL: ,,Dar ca nu cumva să vă socotiţi pe voi înşivă înţelepţi, nu vreau ca voi, fraţilor, să nu ştiţi taina aceasta: lui Israel i s-a făcut împietrire în parte până ce întregul număr al păgânilor va fi intrat” (ROMANI 11,25).

Acum nu suntem în vremea iudeilor, ci a neamurilor. ÎNCERCARE DE RESPIGERE A DUMINICII E SEMN DE RESPINGERE A ÎNVIERII.

Lege ,,veşnică” este şi TĂIEREA ÎMPREJUR pe care nici voi, nici neamurile nu o ma respectă. Jocul de rol nu se termină aici, ci va continua. <va urma>

BIBLIOGRAFIE:

1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD; Tipărită cu binecuvântarea şi prefaţa Prea Fericitului Părinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; VERSIUNE DIORTOSITĂ DUPĂ SEPTUAGINTA, REDACTATĂ ŞI ADNOTATĂ DE BARTOLOMEU VALERIU ANANIA, ARHIEPISCOPUL CLUJULUI; Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; BUCUREŞTI – 2001;
2. MOLDOVAN, Preot prof. Dr. ILIE – CREDINŢA STRĂMOŞEASCĂ ÎN FAŢA OFENSIVEI ANTIHRISTICE SECTARE; Editura PRO-VITA VALEA PLOPULUI – Prahova; 1998.

de Preot Prof. Gheorghe-Radu Sălăgian – Şcoala cu clasele I-VIII “Avram Iancu”, Satu-Mare

Adevarul absolut îsi are izvorul în Sfânta Treime. Fiul lui Dumnezeu, Care a venit sa marturiseasca adevarul si sa mântuiasca lumea El Însusi este Adevarul, dupa cum reiese din urmatoarele texte biblice:
-”Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine” (IOAN 14, 6);
-”Sfinteste-i întru adevarul Tau; cuvântul Tau este adevar” (IOAN 17, 17);
-”Iisus i-a raspuns: Daca am vorbit rau, marturiseste ce a fost rau (în sensul: “Demonstreaza aici, în fata tuturor, ce-a fost rau în cuvintele Mele!”. Replica pare adresata nu celui ce-L palmuise, ci arhiereului însusi, din a carui porunca a fost lovit); dar daca am vorbit bine, de ce Ma bati?” (IOAN 18, 23).

PROVOCARE SECTARA: Rastalmacind aceste citate, sectarii (de toate nuantele) afirma: “Daca Cuvântul este Adevarul, adica Scriptura, la o parte cu Traditia, cu învatatura Bisericii”.

RASPUNS ORTODOX: Hristos – Domnul S-a referit în aceste texte biblice nu la Scriptura, în opozitie cu învatatura apostolica si sobornoceasca, ci la El Însusi, Cuvântul întrupat, Logosul divin si Fiul Fecioarei, dupa cum reiese din urmatoarele versete biblice:
-”Întru-nceput (adica întru dimensiunea interioara – nemarginita si supratemporala – a lui Dumnezeu; în vesnicie; înainte de facerea lumii; anterior oricarei creatii; “mai înainte de toti vecii”) era Cuvântul (traducerea grecescului LOGOS si latinescului VERBUM. În filosofia elena: puterea creatoare a lui Dumnezeu, ratiunea de a exista a oricarui lucru. În revelatia ioaneica este vorba despre Fiul – a doua Persoana a Sfintei Treimi) si Cuvântul era la Dumnezeu si Cuvântul Dumnezeu era” (IOAN 1, 1);
-”…pentru aceea si Sfântul Care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (LUCA 1, 35).

Temelia si stâlpul “Adevarului” este Biserica, dupa cum mentioneaza Sfântul Apostol Pavel: “…casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului-Celui-Viu, stâlp si temelie a adevarului” (1 TIMOTEI 3, 15). Afirmatia Sfântului Apostol Pavel este indiscutabila. De aici se desprinde o concluzie elementara si fundamentala: Tot ce se lipseste de aceasta temelie – adica de BISERICA – ramâne în afara ADEVARULUI, adica se afla în afara de Hristos.

Adevarul ne vine noua de sus, de la Dumnezeu: “Cel ce M-a vazut pe Mine L-a vazut si pe Tatal…” (IOAN 14, 9). De aici urmeaza ca Tatal este cunoscut prin Fiul, “Cel ce S-a pogorât din cer” (IOAN 3, 13).

PROVOCARE SECTARA: În ratacirea lor, sectarii zic ca Adevarul care elibereaza, de la IOAN 8, 32, este închis exclusiv în Scripturi si ca numai aceste adevar ne face liberi.

RASPUNS ORTODOX: Într-adevar, Domnul a rostit urmatoarele cuvinte: “Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi” (IOAN 8, 32). Adevarul este Iisus Hristos, despre care Sfântul Apostol Pavel a scris: “Dar când a venit plinirea vremii (termenul hotarât de Dumnezeu pentru ca realitatea divina a planului Sau mântuitor sa devina realitate concreta), Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub lege, ca pe cei de sub lege sa-i rascumpere, ca sa dobândim înfierea” (GALATENI 4, 4-5), Care Se jertfeste neîncetat pe Sfintele Altare, deci IISUS EUHARISTIC.

În cele din urma, adevarul în sine, existent ca atare în lume, este opus minciunii, nedreptatii sau ratacirii, cum e opusa lumina întunericului, cum se opune credinta si virtutea fata de pacat, dar si cum Se pozitioneaza Hristos fata de diavol, El Însusi zicând: “Voi sunteti din tatal vostru Diavolul, si poftele tatalui vostru vreti sa le faceti. El de la-nceput a fost ucigator de oameni si nu a ramas întru adevar, pentru ca adevar nu este întru el. Când el graieste minciuna, dintr-ale lui graieste, fiindca el mincinos este, si tatal minciunii. Dar pentru ca Eu spun adevarul, pe Mine nu Ma credeti?” (IOAN 8, 44-45).

Mare maestru si tata al minciunii, diavolul pregateste un alt mare mincinos si tagaduitor al Fiului lui Dumnezeu Care a venit în trup, pe ANTIHRIST, despre care Sfântul Apostol Ioan scrie: “Pentru ca multi amagitori au iesit în lume, care nu marturisesc ca Iisus Hristos a venit în trup; unul ca acesta e amagitorul si antihristul” (2 IOAN 1, 7).

Venirea “în trup” priveste minunea întruparii Domnului în Fecioara Maria si nasterea Sa din ea, pe care sectarii o batjocoresc, dovedind astfel ca ei se afla în slujba diavolului.

CUVÂNTUL SFINTILOR PARINTI: “Hristos (Adevarul) e Cel prin Care tu vorbesti, prietene, El e Cela ce tu nu-L stii! Caci spiritul tau este orb, inima ta învârtosata. Dar daca vrei te poti vindeca. Marturiseste-te doctorului, El va deschide ochii sufletului tau si pe cei ai inimii tale. Cine este doctorul? Dumnezeu, prin cuvântul Sau si întelepciunea Sa te va vindeca” (Teofil al Antiohiei – PRIMA CARTE CATRE AUTOTHLIC, 5, S.SC., p.66).

BIBLIOGRAFIE:
1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURA, EDITIE JUBILIARA A SFÂNTULUI SINOD; Tiparita cu binecuvântarea si prefata Prea Fericitului Parinte TEOCTIST – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; VERSIUNE DIORTOSITA DUPA SEPTUAGINTA, REDACTATA SI ADNOTATA DE BARTOLOMEU VALERIU ANANIA, ARHIEPISCOPUL CLUJULUI; Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; BUCURESTI – 2001;
2. MOLDOVAN, Preot prof. Dr. Ilie – CREDINTA STRAMOSEASCA ÎN FATA OFENSIVEI ANTIHRISTICE SECTARE – Tiparita cu binecuvântarea Î.P.S. Dr. ANTONIE PLAMADEALA – Mitropolitul Ardealului; Editura PRO-VITA VALEA PLOPULUI – Prahova 1998.

de Preot prof. Gheorghe-Radu Salagian de la Parohia Ortodoxa Româna Micula Noua cu filia Bercu Nou si Scoala cu clasele I-VIII “Avram Iancu”, Satu-Mare.

“…cer cu iubire tuturor să nu părăsească corabia dreptei credinţe în care s-au născut şi botezat. Este o singură credinţă şi un singur botez. Numai cine nu-l respectă se rebotează, săvârşind un mare păcat. Păcatele se iartă prin pocăinţă, căci nimeni din cei botezaţi nu pot păstra imaculată haina botezului. Dacă am considera că ne-am spurcat după botez prin anumite vicii, atunci ar trebui să ne botezăm în fiecare zi”.

Temeiul cinstirii zilei de Duminică este absolut. Iisus a înviat în ziua cea dintâi a săptămânii şi S-a arătat ucenicilor. “Ziua cea dintâi a săptămânii” a devenit astfel ziua a opta a săptămânii celei noi din Împărăţia lui Dumnezeu. Nu numai Învierea Domnului a avut loc Duminica, dar şi arătarea Mântuitorului, cu ocazia încredinţării lui Toma, a avut loc de asemenea  Duminica, astfel: “Deci, fiind seară în acea zi de-ntâi a săptămânii (sâmbăta sau sabatul la iudei era ziua a şaptea), şi uşile fiind încuiate acolo unde ucenicii erau adunaţi de frica Iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!… Şi, după opt zile, ucenicii Săi erau iarăşi înlăuntru, şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!” (IOAN 20,19,26).

Un alt argument pentru cinstirea Duminicii este Ziua Cincizecimii, sau Pogorârea Duhului Sfânt care a avut loc tot Duminica, astfel: “Şi când a sosit ziua Cincizecimii (= Împlinirea perioadei de cincizeci de zile de la Paşti; sărbătoare prin care era celebrat legământul dintre Dumnezeu şi Israel şi înnoirea legământului), erau toţi împreună la un loc (= Cei doisprezece Apostoli)” (FAPTELE APOSTOLILOR 2,1).

Apostolii săvârşesc Frângerea Pâinii tot Duminica: “Iar în ziua cea dintâi a săptămânii, când noi ne-am adunat să frângem pâinea (Euharistia duminicală – în prima zi a săptămânii iudaice devenise o practică obişnuită a comunităţilor creştine. Din context înţelegem că membrii comunităţii s-au adunat sâmbătă seara, când începea de fapt ziua de sărbătoare, iar “frângerea pâinii” a avut loc după miezul nopţii), Pavel, care avea să plece a doua zi, a stat cu ei de vorbă şi şi-a prelungit cuvântul până la miezul nopţii” (FAPTELE APOSTOLILOR 20,7).

Strângerea de ajutoare pentru văduve şi orfani se face Duminica: “În ziua întâi a săptămânii fiecare dintre voi să-şi pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângere abia atunci când voi veni eu” (1 CORINTENI 16,2).

Răpirea în duh a Sfântului Ioan Evanghelistul, când a scris Apocalipsa, a avut loc Duminica: “În duh am fost (= Răpit; în stare de extaz) în zi de Duminică (Literal: Ziua Domnului. În latineşte: Domini Dies = Duminica), şi-n urma mea am auzit un glas mare de trâmbiţă…,” (APOCALIPSĂ 1,10).

Acestea sunt principalele argumente biblice pentru cinstirea Duminicii. Într-o altă relatare voi prezenta şi câteva argumente istorice şi patristice.

Argumentul cel mai forte pentru cinstirea Duminicii este unul de logică.

Vinerea, Domnul nostru Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce şi tot în acea zi înmormântat. Mare bucurie a fost sâmbăta pentru duşmanii lui Hristos că au scăpat de El. Noi creştinii, dacă cinstim sâmbăta (de la moartea lui Hristos încoace) înseamnă că ne bucurăm cu cei ce L-au răstignit. Ori Hristos, când le-a zis femeilor mironosiţe “Bucuraţi-vă!”, nu Duminica când a înviat? Ca şi creştin, dacă cinstesc sâmbăta, mă bucur de moartea lui Hristos şi prin excelenţă, devin un ucenic al lui Antihrist. Dacă cinstesc Duminica, mă bucur de Învierea lui Hristos şi învierea noastră.

Temeiuri patristice şi istorice despre cinstirea zilei de Duminică.

Din punct de vedere istoric, dovezile sunt şi ele o evidenţă în acest sens. Edictul Sfântului Împărat Constantin cel Mare de a fixa drept zi de sărbătoare Duminica  (fapt pentru care adventiştii îl stigmatizează cu titlul ,,Fiarei” din DANIEL 7,25) este numai consfiinţirea unei practici vechi de 300 de ani, deoarece, creştinii ţineau Duminica, dar erau opriţi de păgâni să o serbeze în public. Mărturiile istorice prisosesc. Pliniu, guvernatorul Bitiniei, pe vremea lui Traian, scrie despre serbarea Duminicii, următoarele: “Creştinii din provincia mea se adună într-o zi anumită înainte de răsăritul soarelui şi cântă imnuri lui Hristos”.

Sfântul Iustin Martirul scrie: “În ziua ce se cheamă ziua soarelui (Hristos), Duminică, cei de la oraş şi cei de la sate se adună în acelaşi loc”.

Sfântul Barnaba zice: “Cu bucurie noi sărbătorim prima zi în care a Iisus a înviat din morţi”.

Sfântul Irineu scrie: “Noi toţi păzim Duminica ca fiind ziua de odihnă, bucurându-ne de lucrurile lui Dumnezeu”.

Sfântul Ignatie Teoforul, unul dintre Părinţii Apostolici, zice răspicat: “Iată pentru ce noi care am fost crescuţi după legea veche, cu toate acestea am ajuns la o vie nădejde, nemai ţinând sâmbăta, ci Duminica, în care a început viaţa noastră prin Iisus” (EPISTOLA CĂTRE MAGNEZIENI CAP.9).

Istoricul Eusebiu zice: “Noi ne adunăm în ziua luminei, a adevăratului Soare”.

Tertulian scrie: “Sâmbăta este o orânduire care trebuie să înceteze, nefiind semn veşnic, ci trecător” (CONTRA EVREILOR).

Se vede deci că creştinii, după Învierea şi mai ales după Înălţarea Domnului şi Pogorârea Duhului Sfânt, au sărbătorit Duminica. Nici Constantin împăratul şi nici papa de la Roma, n-au schimbat sâmbăta, ci ÎNSUŞI MÂNTUITORUL NOSTRU HRISTOS.

BIBLIOGRAFIE:
1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD…;
2. MOLDOVAN, Preot prof. dr. Ilie – op. cit.

de Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian

Întrebarea care se pune este urmatoarea: Au vreun motiv mai deosebit unii dintre sectari sa se sustraga cinstirii zilei de Duminica si astfel sa osândeasca pe cei care o tin? Raspunsul este urmatorul: Au! Acesti sectari nu recunosc pe Hristos Cel înviat, Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului, precum nu-L recunosc nici pe Cel despre Care Sfântul Apostol Pavel zice: “Dar când a venit plinirea vremii (=Termenul hotarât de Dumnezeu pentru ca realitatea divina a planului Sau mântuitor sa devina realitate concreta), Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub lege, ca pe cei de sub lege sa-i rascumpere, ca sa dobândim înfierea” (GALATENI 4,4-5).

Dupa cum nu cinstesc pe Maica Domnului, nu cinstesc nici Ziua Învierii Domnului – Duminica. Recurgerea la cinstirea sabatului iudaic este si aceasta una dintre cele mai de seama blasfemii la adresa Mântuitorului Hristos, care Îl priveste pe Hristos cosmic.

Pentru a-si atinge scopul, sectarii nu se dau în laturi de la falsificarea textelor scripturistice. Astfel, adventistii au strecurat o rastalmacire, într-o editie româneasca a Bibliei, în felul urmator: “Deci, dar, ramâne înca repaus de sâmbata pentru poporul lui Dumnezeu” (EVREI 4,9). Traducerea în editia Sfântului Sinod (ca si în alte editii straine) suna în felul urmator: “Asadar, poporului lui Dumnezeu i s-a lasat o alta sarbatoare de odihna” (EVREI 4,9), în Editia Jubiliara a Sfântului Sinod, dupa Septuaginta. Acelasi lucru scrie si în cealalta versiune a Biliei. Nu poate fi vorba, în mod sigur, de repausul de sâmbata ca zi de 12 ore, ci de repausul cel ceresc care asteapta pe cei ce sunt vrednici de poporul lui Dumnezeu, dupa cum, tot Sfântul Apostol Pavel zice: “Prin urmare, sa ne straduim a intra în acea odihna, pentru ca nimeni sa nu cada dupa aceeasi pilda a neascultarii” (EVREI 4,11). Tot gresit au si versetul 8 din acelasi capitol, unde au înlocuit Iosua cu Iisus, ca sa însele poporul. În traducerea corecta, textul biblic este urmatorul: “Ca daca odihna le-ar fi adus-o Iosua, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit dupa aceea de o alta zi de odihna” (EVREI 4,8).

Prin urmare, Sfântul Apostol Pavel spune ca si crestinii trebuie sa se sileasca a intra în acel repaus ceresc, astfel: “Asadar, atâta vreme cât ne-a fost lasata fagaduinta de a intra întru odihna Sa, sa ne temem ca nu cumva cineva dintre voi sa para ca n-a mai prins-o din urma (Duminica lui Pavel: întregul proces al mântuirii se desfasoara din mers, ca într-o întrecere la alergari). Pentru ca si noua ca si lor li s-a binevestit, dar lor cuvântul propovaduirii nu le-a fost de nici un folos, deoarece, în cei ce l-au auzit, el nu s-a unit cu credinta. Pe când noi, cei ce am crezut, noi suntem cei ce intram întru odihna, dupa cum s-a zis: Juratu-M-am întru mânia Mea: Întru odihna Mea nu vor intra!, cu toate ca lucrurile erau încheiate înca de la întemeierea lumii, fiindca astfel a zis undeva despre ziua a saptea: Si în ziua a saptea S-a odihnit Dumnezeu de toate lucrurile Sale. Dar aici, în acest loc, înca o data: Întru odihna Mea nu vor intra!” (EVREI 4,1-5). Cât despre adevarata zi de pazit, ramâne Ziua Învierii – Duminica.

BIBLIOGRAFIE:
-1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURA, EDITIE JUBILIARA A SFÂNTULUI SINOD…;
-2. MOLDOVAN, Preot prof. Dr. Ilie – CREDINTA STRAMOSEASCA ÎN FATA OFENSIVEI ANTIHRISTICE SECTARE – Editura PRO-VITA VALEA PLOPULUI – Prahova, 1998.

Preot prof. Gheorghe-Radu Salagian

Iisus este Domnul şi al sâmbetei, precum este Domn şi Stăpân al tuturor, în sensul că nimeni nu poate să I Se împotrivească. Evreii căutau să-L omoare fiindcă dezlega sâmbăta, făcând din ea o zi de rând, iar nu una stfel:

Şi pentru aceasta Îl prigoneau Iudeii şi căutau să-L omoare, că făcea aceasta sâmbăta (l-a vindecat pe slăbănogul de la Lacul Betezda sau Vitezda). Iar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez. Deci pentru aceasta căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu” (IOAN 5,16-18).

Mântuitorul Hristos a arătat în fapt, prin Învierea Sa, că Legea cea Nouă, Legea harului începe prin Sângele Lui vărsat pentru eliberarea tuturor oamenilor de sub robia Satanei. Aşadar, Duminica este în ziua celei de-a doua zidiri a lumii, ziua de sărbătoare inaugurată de Hristos în Legea harului.

Dar chiar înainte de această pecetluire a zilei Duminicii, este bine să observăm punctul de vedere al Mântuitorului cu privire la sâmbătă. Când a venit tânărul cel bogat (MATEI 19,16-23), dornic să afle de la Mântuitorul cum să dobândească viaţa de veci, şi Domnul atrăgându-i atenţia asupra poruncilor, acela a întrebat: ,,Care porunci?” Domnul i le-a amintit şi Evanghelia indică între ghilimele din rândul acestor porunci din Decalog numai câteva, între care nu pomeneşte porunca sâmbetei; aceasta, tocmai că Mântuitorul nu a socotit-o folositoare pentru dobândirea vieţii de veci.

Zadarnic anatematizează doamna E. Whitte pe cei ce nu vor păzi sâmbăta, acest lucru l-ar fi spus chiar Mântuitorul când încă era pe pământ, dacă considera că este de o mare importanţă pentru creştini acest lucru. Ziua de sărbătoare pentru creştini, se înţelege, este ziua Duminicii – Ziua Învierii Domnului – Ziua bucuriei. Sabatul a fost numai umbra Duminicii.

Când adventiştii se referă la Sfântul Apostol Pavel că ar fi predicat numai sâmbăta, trag greşit concluzia că el o socotea ziua cea sfântă. Ca şi Mântuitorul, grăia, propovăduind cuvântul, când lumea era adunată. Aşadar, îi putea găsi adunaţi şi atunci le grăia. Când era vorba de porunci precise, Sfântul Pavel nu pomeneşte nimic de sâmbătă: ,,Pentru că porunca: să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturiseşti strâmb…”(ROMANI 13,9); iar colosenilor le spune răspicat: ,,Aşadar, nimeni să nu vă judece pentru mâncare sau băutură sau cu privire la vreo sărbătoare sau lună nouă sau sâmbete; ele sunt o umbră a celor viitoare, dar trupul e a lui Hristos” (COLOSENI 2,16-17). Iată toate sărbătorile vechi au căzut, fiind doar o umbră a sărbătorilor care vor veni prin Hristos, care au venit şi pe care Sfânta şi Dreapta Biserică Ortodoxă, batjocorită de secte cu o ură satanică şi antihristică le ţine cu toată dragostea pentru Hristos Cel Răstignit Vinerea şi Înviat DUMINICA.

BIBLIOGRAFIE:
- 1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD…;
- 2. MOLDOVAN, Preot prof. Dr. Ilie – op.cit.

Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian

-a) sabatul în Vechiul Testament şi la evrei;
-b) atitudinea Mântuitorului faţă de sabat;
-c) motivul respingerii cinstirii Duminicii de către sectari;
-d) temeiurile cinstirii Duminicii în Ortodoxie.

A. SABATUL ÎN VECHIUL TESTAMENT ŞI LA EVREI

Practicile religioase ale Bisericii fac parte şi din patrimoniul nostru spiritual de aproape 2000 de ani de creştinătate. Astfel, Biserica sărbătoreşte încă de la început Ziua Duminicii, nu Sabatul, care este o poruncă specifică pentru evrei. Mai întâi, se cade a şti că Domnul S-a odihnit în ziua a şaptea de lucrarea ce o săvârşise la întemeierea lumii. Şi El a hotărât ca în ziua aceasta să nu se lucreze; deci să se ţină sărbătoare. Nicăieri, însă, în Vechiul Testament nu găsim pomenită pe nume ziua sâmbetei, ci ,,ziua a şaptea”. Lucrul principal pe care l-a statornicit Dumnezeu a fost ca omul să lucreze şase zile, dar în ziua a şaptea să înceteze lucrul, pentru: a mulţumi lui Dumnezeu, rugăciune şi odihna trupului muncit într-o săptămână. Evreii au ajuns cu timpul ca să zică Sabatului – Sâmbătă. Drepţii Vechiului Testament nu pomenesc de sâmbătă. Dumnezeu le dă evreilor porunca:

,,Adu-ţi aminte de ziua odihnei (nu zice de ziua sâmbetei), ca s-o sfinţeşti. Şase zile să lucrezi; în ele fă-ţi toate treburile, dar în ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului Tău; în ea să nu faci nici o muncă, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care poposeşte la tine, fiincă-n şase zile a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, marea şi toate ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o” (IEŞRE 20,8-11).

Din această relatare biblică reiese că, Dumnezeu îi dojenea pentru un lucru aşezat odată şi uitat, mai ales după greaua robie de patru sute de ani din Egipt, când ei nu erau cruţaţi de loc de stăpânirea lui Faraon. Îi mustra că trăiau ca păgânii. Prin urmare le aduce aminte de ziua odihnei. Că ei au numit-o sâmbătă, nu constituie un temei ca noi creştinii să ţinem ziua aceasta, cum socot adventiştii.

Noul Testament, de altfel, nu ne obligă la aceasta. Pe vremea când umbla Mântuitorul cu trup pe pământ, exista sâmbăta la evrei, cu nume special şi ei o păzeau străşnicie, încât, uneori deveneau habotnici. Şi Mântuitorul a intrat în conflict foarte adesea cu aceşti habotnici legiuitori. Aproape în fiecare sâmbătă Domnul săvârşea o vindecare, o minune, bunăoară, cu prilejul intrării Sale în sinagogi, când vestea Evanghelia, iar fariseii şi cărturarii se făceau pară de foc pentru aceasta.

În toate aceste prilejuri, Mântuitorul mustră pe toţi strâmbătorii Legii lui Dumnezeu, ruşinându-i, iar gloatele se bucurau, după cum reiese din următoarea relatare biblică:

,,Şi învăţa Iisus în una din sinagogi sâmbăta. Şi iată, o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputinţă şi era gârbovă şi nu putea nicidecum să se ridice. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, dezlegată eşti tu de neputinţa ta! Şi şi-a pus mâinile pe ea, şi ea îndată s-a îndreptat şi-L slăvea pe Dumnezeu. Dar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, drept răspuns a zis către mulţime: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; aşadar, în ele veniţi şi vă vindecaţi, dar nu în ziua sâmbetei! Iar Domnul i-a răspuns: Făţarnicilor! Fiecare din voi oare nu dezleagă sâmbăta boul sau asinul de la iesle şi-l duce de-l adapă? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care, iată, de optsprezece ani a legat-o Satana, oare nu se cuvenea să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sâmbetei? Şi zicând El acestea, toţi cei care-I stăteau împotrivă se ruşinau; şi toată mulţimea se bucura de toate faptele săvârşite de El” (LUCA 13,10-17).

Ce părere aveţi domnilor adventişti?

BIBLIOGRAFIE:
-1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD…;
-2. MOLDOVAN, Preot prof. Dr. Ilie – CREDINŢA STRĂMOŞEASCĂ ÎN FAŢA OFENSIVEI ANTIHRISTICE SECTARE – Editura PRO-VITA VALEA PLOPULUI – Prahova; 1998.

Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian

- Parinte Cleopa, va mai intreb ceva: Sunt unii din ” Oastea Domnului ” care cer credinciosilor sa faca legamant cu Iisus. Ce este acest legamant ?

- Tu spune-i : ” Eu sunt in oastea Domnului de cand m-am botezat si eram cat o papusa. De atunci am facut legamant cu Iisus si m-am lepadat de satana si de toate lucrurile lui si m-am facut ostas al lui Iisus Hristos !”. Si daca nu crede, ada-i Molitfelnicul si arata-i unde spune : ” Iata te-ai facut ostasul lui Iisus Hristos “. Si eu sunt un ostas de cand m-a nascut mama, de cand m-am botezat si am legamant cu Hristos ca voi face voia lui. Nu-mi mai trebuie legamantul tau.

Oastea Domnului a fost aprobata de Biserica odata cu organizatia de binefacere a femeilor din Bucuresti, in anul 1923. Mergeau la spitale, ingrijeau bolnavii, duceau ajutor la cei bolnavi, foarte multi crestini paraseau imoralitatile. Si alta asociatie era in Ardeal, asociatia Sfantului Gheorghe, care in numele Sfantului Gheorghe lupta impotriva catolicilor, a protestantilor si a unitilor. Acestea trei au mers cat au fost conduse de mitropolitul Nicolae Balan. Cat timp au avut conducatori buni, ea a adus mare folos Bisericii. Dupa aceea s-au facut pepiniera pentru sectari. Se adunau prin case si cantau cantari facute de ei. Ca si sectarii, nu mai mergeau la biserica, nu ascultau de preot. Sfantul Apostol Pavel arata ca ostasii lui Iisus Hristos, daca vor sa se incununeze, trebuie sa se lupte dupa lege ( II Tim. 2,5 ), iar daca sunt ostasi numai cu numele si au parasit practica traditionala a Bisericii lui Hristos, apoi unii ca acestia nu mai sunt ostasi ai lui Hristos, ci dezertori si oameni nelamuriti in credinta, care, in loc de folos, aduc pagube Bisericii.

Anul trecut a venit un preot la mine din judetul Covasna si mi-a zis : ” Parinte, am avut tot satul in ” Oastea Domnului ” si toti au trecut la penticostali. Am ramas numai cu zece familii ortodoxe “. Iata cum s-au rupt de Biserica si s-au facut pepiniera de sectari. Iar ostasii Domnului adevarati, care au ramas in Biserica si asculta de Biserica si de preot, care tin cele patru sfinte posturi si miercurea si vinerea, care se marturisesc regulat, se impartasesc si nu fac nimic fara voia Bisericii si a preotilor, aceia sunt ostasi adevarati, aceia sunt fii ascultatori ai lui Hristos.

Vedeti cati suntem noi aici ? Toti suntem in oastea Domnului ! Stiti de cand suntem in oastea Domnului ? De cand ne-am botezat. Ati auzit ce zice preotul la botez ? ” Fa, Doamne, pruncul acesta, ostas ales al Tau “. De atunci ne-am facut fiii lui Dumnezeu dupa dar si ostasi ai lui Iisus Hristos, de cand ne-am botezat. Iar Oastea Domnului a fost o asociatie crestina cu scopul sa trezeasca constiinta omului sa se lepede de pacate, cum a fagaduit la botez. Ca la botez asa spune : ” Ma lepad de satana si de toate lucruriel lui “. Si atunci cei din ” Oastea Domnului ” au spus : sa va lepadati de betie, de curvie, de hotie, de injuraturi, de fumat, de toate rautatile acestea. Sora mea cea mare, Maria, a murit in ” Oastea Domnului “. La fel si cumnatul meu. O, daca as avea eu credinta ei ! La biserica mergea regulat. Atunci le daduse si steaguri si un fel de decoratii la ostasii Domnului. Erau trecuti in Oastea Domnului si ofiteri, aveau multi preoti. A pornit foarte bine oastea Domnului. dar cand au venit comunistii, au dezbinat-o tare si multi s-au dus la secte, lepadandu-se de Biserica.

Am auzit ca unii din cei ce-si zic ” ostasi ai Domnului” fac adunari si predica prin casele oamenilor, fara sa stie preotii si fara sa ramana in legatura cu ei. Sfintele canoane nu dau voie mireanului si nici chiar preotului sa predice in public, fara porunca episcopului locului.

Iata ce zic sfintele canoane in aceasta privinta : ” Nu se cuvine crestinului mirean a porni cuvant in public sau a invata, insusindu-si lui dregatoria bisericeasca, ci a urma randuielii celei predate de Domnul si a deschide auzul la cei ce au luat darul invatatorescului cuvant si a invata de la dansii cele dumnezeiesti “.

Sfantul Apostol Pavel spune corintenilor : Au doara toti sunt apostoli ? Au doara toti sunt prooroci ? Au doara toti sunt talcuitori ? Ce te faci pe tine pastor, oaie fiind ? Ce te faci cap, picior fiind ? Ce te apuci a comanda osti, fiind randuit intre soldati ? ( I Cor. 12, 29-30 ). Cum vor propovadui daca nu sunt trimisi ? ( Rom. 10, 15 ).

Deci, cel ce predica fara sa fi fost trimis de episcopul sau preotul sau, acela este pe calea neascultarii si stim cu totii ca neascultarea lucreaza moarte. Iata, fratilor, eu v-am invatat cat am putut din mila lui Dumnezeu, dupa a mea slaba putere. V-am raspuns la intrebarile voastre si va indemn cu toata dragostea, cat inca mai sunt in viata, sa iubiti biserica, sa ascultati de preotii vostri, sa nu lipsiti de la sfintele slujbe, sa va spovediti regulat, sa faceti milostenie dupa putere. sa va rugati cat mai mult si sa va iubiti duhovniceste unii pe altii.

Acestea sunt sfaturile mele pe care le dau tuturor celor care vor sa se mantuiasca si sa dobandeasca Imparatia Cerurilor. Dar va rog si eu acum sa nu ma uitati la sfintele voastre rugaciuni, ca sunt batran si bolnav si in curand trebuie sa stau inaintea Domnului nostru Iisus Hristos, sa dau raspuns de toate faptele mele, bune sau rele, cate le-am facut pe acest pamant. Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti, prin harul Duhului Sfant, ca sa mosteniti viata cea vesnica intru lumina si slava Preasfintei Treimi. Amin.

de Arhim. Cleopa Ilie

Secta combină elemente de învătătură ortodoxă cu “descoperiri” primite de Dogaru de la o întreagă ierarhie cerească inventată de el. Elucubratiile continute în aceste “descoperiri”, pe care Dogaru le-a publicat deja în vreo trei volume, sunt pe de-o parte grotesti, pe de altă parte debile, dar nu fără puterea de a duce în ispită pe cei ce nu sunt tari în sfânta credintă ortodoxă.

Pentru a nu relua aici principalele erezii ale acestei grupări eretice autohtone, vă invit să accesati un site care prezintă in extenso această sectă.

Articol în Ziua privind o recentă ispravă a acestor impostori.

sursa