Cind omul va avea credinta dreapta si tare, unita cu fapte bune si mai ales rugaciune si post, unul ca acela poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa faca minuni mari si sa primeasca de la El tot ce va cere, spre folosul sufletului lui si al altora.

Acest adevar ni-l arata Mintuitorul nostru Iisus Hristos, in Sfinta Evanghelie care s-a citit astazi, prin urmatoarele cuvinte: De veti avea credinta cit un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo si se va muta si nimic nu va fi voua cu neputinta (Matei 17, 20). Apoi aratind puterea cea mare a postului si a rugaciunii, zice: Dar acest neam de demoni nu iese decit numai cu rugaciune si cu post (Matei 17, 21).

Pentru a ne putea da seama de puterea credintei, vom aduce marturia Sfintului Apostol Pavel care, aratind multe din faptele credintei, zice: Prin credinta pricepem ca s-au intemeiat veacurile cu Cuvintul lui Dumnezeu, de s-au facut din nimic cele ce se vad… Prin credinta, Enoh a fost luat de pe pamint ca sa nu vada moartea. Prin credinta, Noe, luind instiintarea de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau inca, a gatit, cu evlavie, o corabie spre mintuirea casei sale… Prin credinta, Avraam, cind a fost chemat, a ascultat si a iesit la locul pe care era sa-l ia spre mostenire si a iesit nestiind incotro merge… Prin credinta, insasi Sarra a prins putere sa zamisleasca fiu (desi trecuse de virsta cuvenita), pentru ca L-a socotit credincios pe Cel ce ii fagaduise.

Prin credinta, cind s-a nascut Moise, a fost ascuns de parintii lui trei luni, caci l-au vazut prunc frumos si nu s-au temut de porunca regelui… Prin credinta a parasit Egiptul, fara sa se teama de urgia regelui, caci a ramas neclintit, ca unul care a vazut pe nevazutul Imparat. Prin credinta, au trecut israelitii Marea Rosie, ca pe uscat, pe cind egiptenii, incercind a trece si ei, s-au inecat (Evrei 11, 3-29).

La aceste marturii, despre puterea credintei, amintite de Sfintul Pavel din Vechiul Testament, putem adauga si altele mult mai mari luate din istoria crestinismului, de la Hristos pina astazi. Prin credinta, Fecioara Maria a primit vestea cea buna de la arhanghelul Gavriil si s-a invrednicit sa nasca in trup pe Hristos, Mintuitorul lumii. Prin credinta, Sfintul Ioan Botezatorul a primit sa boteze in apele Iordanului pe Fiul lui Dumnezeu si a vazut pe Duhul Sfint ca un porumbel sezind deasupra Lui. Prin credinta, pescarii galileeni au lasat toate si, urmind lui Hristos, au devenit pescari de oameni. Prin credinta, Apostolii au primit harul Duhului Sfint si, cu puterea Lui, au vestit Evanghelia mintuirii in toata lumea. Prin credinta, Pavel, vasul alegerii, s-a convertit la Hristos pe calea Damascului si a ajuns cel mai mare apostol al neamurilor. Prin credinta Apostolul Petru a primit sa fie rastignit la Roma, pe cruce, cu capul in jos pentru dragostea lui Hristos, iar Sfintului Pavel i s-a taiat capul.

Prin credinta, zeci de milioane de crestini au primit cu bucurie sa fie arsi de vii, taiati, sfisiati de lei, sau inecati in mare, pentru Evanghelie, strigind: “Sintem ucenici ai lui Hristos si fii ai lui Dumnezeu dupa dar si sintem gata sa ne dam viata si sa traim cu El in veci, decit sa ne lepadam si sa ne osindim in iad!” Prin credinta, ucenicii Sfintilor Apostoli si toti dumnezeiestii Parinti au marturisit si au aparat dreapta credinta ortodoxa, prin cuvint si prin minuni si au fixat-o definitiv in dogme si canoane la cele sapte Sinoade Ecumenice.

Prin credinta, multi crestini iubitori de Hristos au parasit grijile si placerile lumii si s-au facut calugari, sihastri si sfinti prin minastiri, prin munti si prin crapaturile pamintului, ducind viata ingereasca. Prin credinta, nenumarati pagini s-au convertit la crestinism si multi pacatosi s-au pocait si au devenit crestini desavirsiti. Prin credinta si dragoste pentru Hristos, casele crestinilor s-au transformat in biserici, fecioarele au devenit mirese ale lui Hristos, iar barbatii cu viata sfinta au ajuns marturisitori ai ortodoxiei si slujitori vrednici ai sfintelor altare. Prin credinta, dupa doua mii de ani de lupta cu puterile intunericului, crestinismul s-a raspindit in toata lumea, biruind marile arme ale Satanei necredinta, sectele, desfriul si ura dintre oameni.

Iubiti credinciosi,

Am aratat aici citeva marturii despre marile fapte ale credintei. In continuare voi vorbi pe scurt despre puterea rugaciunii si a postului. Mai intii, trebuie sa facem rugaciunea cu credinta (Matei 21, 22; Marcu 11, 24; Evrei 11, 6). Apoi trebuie s-o facem din toata inima (Deuteronom 4, 29; Psalm 118, 145; Ieremia 29, 13) si neincetat (Luca 21, 36; I Tesaloniceni 5, 17).

Faptele mari si minunate ale rugaciunii si postului sint nemasurate. Spre incredintare vom vorbi aici despre citeva din ele.

Prin rugaciune si post, Moise proorocul a luat din miinile lui Dumnezeu Tablele Legii (Iesire 34, 28). Prin rugaciune si post, marele prooroc Ilie a incuiat cerul sa nu ploua trei ani si sase luni; si iarasi cu rugaciune si cu post, a pogorit foc din cer si a descuiat cerul, de a dat Dumnezeu ploaie pe pamint (III Regi 18, 38). Cu rugaciune si cu post, Daniel proorocul a iesit nevatamat din groapa leilor (Daniel 6, 17-23). Prin rugaciune si post ninivitenii au scapat de pieire (Iona 3, 5-10). Rugaciune si post porunceste Dumnezeu, prin proorocul Ioil, sa faca iudeii spre a scapa de urgia Domnului (Ioil 2, 12-15).

Prin post de patruzeci de zile, Mintuitorul biruieste cele trei ispite ale satanei in pustie (Matei 4, 1-11). Cu rugaciune si cu post, Ana proorocita a nascut pe Samuel, fiind stearpa mai inainte (I Regi 1, 11; 16, 28). Cu rugaciune si cu post aspru a petrecut toata viata sa Sfintul Ioan Botezatorul si Inainte Mergatorul pentru care a fost marturisit de Insusi Mintuitorul drept cel mai mare om nascut din femeie (Matei 11, 10-19). Cu rugaciune si cu post s-au intarit Sfintii Apostoli in osteneala propovaduirii Evangheliei lui Hristos (II Corinteni 6, 4-5; 11, 27). Cu rugaciune si cu post se izgonesc diavolii din oameni (Matei 17, 19-21). Prin rugaciune si post sfintii lui Dumnezeu au facut minuni mari si multe, atit in Legea Veche cit si in Legea Harului, cum citim in Sfinta Scriptura, in cartile de cult si in vietile sfintilor.

Dar sa luati aminte ca nu toata credinta este buna, ci numai credinta cea dreapta, ortodoxa, unita cu faptele cele bune. Numai rugaciunile si posturile rinduite de Biserica dreptmaritoare sint bune, iar rugaciunile si posturile care le fac paginii, sectantii si ereticii sint uriciune inaintea lui Dumnezeu pentru ca nu se fac dupa indreptarul credintei apostolice. Sfintul Apostol Pavel ne arata ca, cel ce nu se lupta dupa lege, nu se incununeaza (II Timotei 2, 4-5). Numai cel ce slujeste lui Dumnezeu in adevar si lucreaza toate faptele cele bune dupa dreapta credinta si spre slava lui Dumnezeu, poate sa dobindeasca mintuirea sufletului sau (I Corinteni 10, 31; Filipeni 1, 9-11). Altfel toate posturile si rugaciunile noastre devin uriciune inaintea lui Dumnezeu (Isaia 1, 11-15).

Asadar, fratii mei, fiti cu mare luare aminte si sa nu va luati dupa cei rataciti de la dreapta credinta, carora li se pare ca vor dobindi mintuirea sufletelor lor, fara a asculta de Biserica lui Hristos. Auziti ce spune Sfintul Efrem Sirul: “Cind mintea omului va parasi dreapta credinta, toate faptele sale cele bune nu mai sint de folos”. Iar Sfintul Ioan Damaschin, aratind acelasi lucru cu alte cuvinte zice: “Binele nu este bine cind nu se face bine” (Filocalia IV, 1948, pag 194).

Despre puterea rugaciunii si a credintei se vorbeste si in Evanghelia ce s-a citit astazi, in care se spune cum a vindecat Mintuitorul un copil demonizat. Copilul a fost adus de tatal sau la ucenici, dar acestia n-au putut sa alunge duhul rau din el. Iar daca a coborit Domnul de pe Muntele Tabor, tatal copilului a ingenunchiat la picioarele Lui si a zis: Doamne, miluieste pe fiul meu ca este lunatic si greu patimeste; ca de multe ori cade in foc si de multe ori in apa. Si l-am adus la ucenicii Tai, dar n-au putut sa-l vindece… (Matei 17, 14-16).

Vedeti ce greu se vindeca un om epileptic, stapinit de duh necurat? Ca daca nici Apostolii n-au putut sa vindece acest copil demonizat, cu atit mai greu vor reusi preotii sa vindece pe cei stapiniti de diavoli, si mai ales pe cei robiti de patimi grele. Diavolul obisnuieste sa-l arunce pe cel epileptic uneori in foc, alteori in apa, ca sa-l omoare si sa ne amageasca a crede ca nu el, ci apa si focul l-au ucis. Dar asupra sufletului celui bolnav, vrajmasul nu are nici o putere. Insa pe cei robiti de patimi cumplite, precum: necredinta, mindria, minia, betia, desfriul si uciderea, oare nu-i chinuiesc diavolii mai rau ca pe cei epileptici?

Nu vedeti pe unii ca acestia cum ii chinuiesc patimile, cum se aprind ca de foc de patima miniei, a desfriului, a mindriei si a razbunarii, patimi ce stapinesc astazi toata lumea? Sau pe cei betivi si nepasatori de a lor mintuire, nu vedeti cum ii arunca diavolul in apa necredintei si a nesimtirii sufletesti? Unii ca acestia, chiar daca le vorbesti de rai, ei nu-l doresc. Iar daca le spui de boli grele, de moarte si osinda iadului care ii asteapta din cauza pacatelor facute, ei nu se cutremura, nici nu vor sa le paraseasca prin pocainta, caci pacatele vechi, adica patimile intuneca si orbesc mintea si omoara sufletul si constiinta oamenilor. Sa ne fereasca Dumnezeu de o asemenea orbire si moarte sufleteasca.

Milostivindu-Se Domnul de suferinta copilului, i-a zis tatalui sau: “Aduceti-l aici la Mine”. Apoi certind demonul, duhul rau a fugit, “iar copilul s-a facut sanatos din ceasul acela”. Apropiindu-se ucenicii de Hristos, L-au intrebat: Pentru ce noi n-am putut sa scoatem pe demon?… Pentru necredinta voastra! a raspuns Mintuitorul. Ca acest neam de demoni nu iese decit numai cu rugaciune si cu post (Matei 17, 19-21).

Din aceste cuvinte vedem ca Domnul mai intii cheama pe cel bolnav la Sine. Daca toti se feresc si chiar fug de cei bolnavi, Fiul lui Dumnezeu ii cheama la El, ii mingiie, pune miinile peste ei si ii vindeca atit pentru credinta bolnavilor, cit si pentru credinta rudelor si a celor ce ii aduc la El. Fara credinta tare in Dumnezeu, nimeni nu se vindeca si nu se poate face nici o minune. Dumnezeu cere si colaborarea noastra. El revarsa peste noi harul, mila si iertarea, iar noi trebuie sa-i aducem credinta noastra, smerenia si pocainta. De aceea a si raspuns ucenicilor ca din cauza necredintei lor n-au putut sa vindece copilul. Apoi spune Domnul ca diavolii se scot din oameni si patimile se scot din inimile noastre “numai cu rugaciune si cu post”.

Vedeti ce mare este puterea credintei ajutata de rugaciune si de post? Toate trei la un loc fac nenumarate minuni si vindecari, iar una fara alta nu aduc niciodata roade, nici nu ni se implinesc cererile. La orice cerere a credinciosilor, trebuie atit din partea lor, cit si a preotilor slujitori aceste trei virtuti obligatorii: credinta, rugaciune si post. Ba celor bolnavi li se mai cere si spovedanie generala, cu pocainta si hotarire de a nu mai pacatui.

Cea mai grea boala nu este cea trupeasca, ci cea sufleteasca, pentru ca pierde si trupul si sufletul. Cea mai grea demonizare a omului nu este epilepsia, care chinuieste numai trupul, ci este inrobirea omului de patimi ucigatoare de suflet. Un om stapinit de betie si desfriu este un om posedat de diavoli. Pentru aceea este mai greu de vindecat un betiv, un desfrinat, un ucigas, sau un om stapinit de ura, de lacomie, invidie, decit un om chinuit de un duh necurat, cum este copilul din Evanghelia de astazi.

Intristarea noastra este ca, astazi, numarul credinciosilor tineri si batrini stapiniti de asemenea patimi este cu mult mai mare ca odinioara. Inclinarea oamenilor tot mai mult spre betie si desfriu, spre necredinta si grupari sectare, spre egoism, divort si ucidere ne ingrijoreaza din ce in ce mai mult. Ba acest fenomen se extinde mai ales in rindurile celor tineri, in ultimii ani, prin filmele de groaza care duc la crima si filmele imorale care imping, in masa, la pacate pe atitia tineri care cad prada acestor droguri diabolice, straine de sufletul, de credinta si cumintenia neamului nostru.

Dumneavoastra, frati crestini, in calitate de fii ai Bisericii lui Hristos, de parinti, de frati si educatori de copii, aveti mare grija cum va cresteti copii pe care vi i-a dat Dumnezeu! Nu-i ucideti inainte de nastere prin avort, nici dupa nastere prin sminteala si lipsa de educatie religioasa! Nu-i lasati prada betiei, necredintei si desfriului la virsta tineretii! Sint copiii dumneavoastra, dar sint si copiii lui Hristos, care ne zice: Lasati copiii sa vina la Mine! (Luca 18, 16). Aveti grija de copiii ce vi i-a dat Dumnezeu! Vom da impreuna greu raspuns pentru ei, pentru fiecare suflet pierdut, furat, ucis de diavolul.

Duceti-i regulat la biserica, la rugaciune, la spovedanie, la Sfinta Impartasanie. Puneti-le la indemina carti crestinesti de zidire sufleteasca si scapati-i de desfriu si necredinta.

Rugam pe bunul Dumnezeu sa ne izbaveasca pe toti de cursele cele cumplite ale diavolilor ucigasi de oameni. Amin.

de Arhimandrit Cleopa Ilie

Puterile naturii care se manifestă în furtuni, vijelii, cicloni, tornade,etc., înspăimântă pe om. În astfel de împrejurări, omul vede limpede neputinţa sa. În schimb, arătarea prin minune stăpânirii absolute a Domnului asupra acestor forţe, constituie un mijloc convingător care ne îndeamnă să ne sprijinim numai pe Atotputernicia Sa dumnezeiască. Minunea umblării pe mare şi pe valuri a Mântuitorului Hristos, ne îndeamnă şi mai tare să ne întărim credinţa în puterea lui Dumnezeu. Această minune are loc imediat după ce Iisus a înmulţit cele cinci pâini şi doi peşti, săturând cu ele cinci mii de bărbaţi afară de femei şi de copii, după cum ne relatează Sfântul Evanghelist Matei:

,,Şi îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Şi dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să se roage în deosebi (Să se roage nu numai singur, ci şi în mod special, aşa cum o face mai ales în pragul marilor evenimente din viaţa Sa, păstrând astfel permanenta comuniune cu Tatăl). Şi făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era la multe stadii departe de ţărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte (Între orele 3 şi 6 după miezul nopţii), Iisus a venit la ei umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că este nălucă,  şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicând: Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino! Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit la Iisus. Dar văzând vântul puternic, s-a înfricoşat şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzându-şi îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit? Şi suindu-Se în corabie, vântul s-a potolit. Iar cei din corabie I S-au închinat, zicând: Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” (MATEI 14,22-33).

După ce Mântuitorul a potolit setea poporului după Cuvântul lui Dumnezeu, după ce a potolit şi foamea trupească prin minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor, El voia să de-a drumul mulţimilor ca să se întoarcă fiecare om la casa lui. Dar cine oare, după ce a participat la un astfel de ospăţ în care se servea pentru suflet pâinea cerească a Cuvântului lui Dumnezeu, iar pentru trup – pâine pământească, făcută prin minune, ar fi vrut să plece? Bucuria şi desfătarea pe care le aduce harul lui Dumnezeu în sufletele hrănite cu Cuvântul Său, care este Adevărul, sunt atât de vii, încât cei ce le simt, ar vrea să nu se mai sfârşească niciodată.

Un alt motiv pentru care Iisus voia a da drumul mulţimilor, ne este relatat de Sfântul Evanghelist Ioan: ,,Cunoscând deci Iisus că au să vină şi s-L ia cu de-a sila ca să-L facă rege, S-a dus iarăş în munte, numai El” (IOAN 6,15).

Mai mult decât orice, Mântuitorul evita slava deşartă a lumii, căci avea cea mai adâncă smerenie, dintre toţi cei smeriţi, de aceea şi de data aceasta Se retrage în munte.
Sfântul Evanghelist Matei notează în câteva cuvinte simple şi un alt scop pentru care Iisus S-a retras în munte, astfel: ,,Şi dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte ca să Se roage în deosebi. Şi făcându-se seară, era singur acolo” (MATEI 14,23).

În simplitatea acestor cuvinte se află o comoară de mult preţ, comoară duhovnicească. Iată unele din nestematele acestei comori.

Mai întâi Domnul era Singur. Nici unul din câţi au trăit vreodată pe pământ şi trăiesc n-au avut şi nu au de făcut vreun lucru asemănător aceluia pe care Hristos trebuia să-l îndeplinească în cei trei ani ai activităţii Sale publice, şi totuşi Iisus căuta prilejul să rămână Singur, nu pentru că era un egoist sau excentric, ci dimpotrivă, fiind desăvârşit, El nu putea avea asemenea scăderi. Cu această retragere în singurătate din vreme în vreme, Iisus ne învaţă că şi noi, fiecare, avem neapărată nevoie să întrerupem comuniunea necontenită cu alţii şi să ne gândim, din când în când nu mai la noi, meditând la mântuirea sufletului. Cu toţii ştim cât de uşor uităm de noi înşine în mijlocul grijilor vieţii şi în contact cu alţi oameni, mai cu seamă când aceştia trăiesc în mijlocul grijilor şi afacerilor lumeşti.

În al doilea rând ,,S-a dus să Se roage”, rugăciunea fiind scopul primordial pentru care Iisus voia să fie Singur. El S-a dus să Se roage, adică să înceapă o convorbire cu Părintele Său. În acest caz, El nu mai era Singur. Când cineva este singur, vorbind numai cu Dumnezeu, este într-o societate şi într-o convorbire foarte bună şi aleasă, căci mulţime de îngeri îi ţin tovărăşie în această sfântă convorbire.
De asemenea şi noi rămânem de multe ori singuri, dar, din nefericire, nu avem totdeauna scopul rugăciunii. De cele mai multe ori urmărim odihna, alteori avem scopuri vătămătoare, ucigătoare şi catastrofale. Oamenii caută singurătatea ca să-şi întipărească în mintea lor toate lucrurile rele şi ruşinoase pe care le-au văzut şi le-au auzit.

Oamenii rămân singuri ca să născocească vreun nou mijloc de câștig, vreo nouă pricină de a se mândri, arătându-şi vanitatea. Alţii rămân singuri ca să caute prilejuri de furturi, tâlhării, omoruri şi de diferite alte fapte rele. Acest fel de singurătate îl are pe Satana ca sfetnic şi colaborator, iar cei ce o practică sunt întovărăşiţi de mulţime mare de diavoli. Despre singurătate, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: ,,Bun lucru este pustia şi singurătatea când sunt legate numai de Dumnezeu”.

Aşadar, Domnul S-a retras în singurătate ca să Se roage, dar dacă Hristos este Dumnezeu, este Stăpânul universului către Care se înalţă nu numai rugăciunile noastre a celor ce vieţuim pe pământ, ci şi cele ale Bisericii Triumfătoare din ceruri, ce nevoie avea El de rugăciune?

El avea nevoie de rugăciune din mai multe motive:
-1) mai întâi, pentru că El luase asupra Sa trup omenesc şi ca Om simţea nevoia de a comunica cu Părintele Ceresc prin rugăciune;
-2) El Se dă pe Sine ca pildă desăvârşită de virtute şi sfinţenie prin toate faptele Sale şi toţi urmaşii Săi trebuie să privească şi să urmeze această pildă a Sa, deoarece El ne-a învăţat, atât prin cuvintele, cât şi prin exemplul Său şi rugăciunea obştească, căci El Însuşi lua parte la rugăciunile şi cultul comun de la sinagogi şi Templul din Ierusalim, dar ne-a învăţat şi cum să ne rugăm în particular, zicând: ,,Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti la arătare” (MATEI 6,6).

Aşadar Mântuitorul ne-a arătat că rugăciunea, atât cea obştească cât şi cea particulară, este absolut necesară, fiecare din ele îndestulează câte o nevoie a sufletului, după cum ne învaţă El Însuşi, zicând: ,,pe acestea trebuia să le faceţi, fără ca pe acelea să le lăsaţi” (MATEI 23,23).

Mai era un motiv foarte important pentru care Domnul Se ruga şi Se rogă şi astăzi şi anume de a ne trezi în sufletele noastre îndrăzneală, nădejde şi pace. Chiar dacă oamenii ne părăsesc, chiar dacă ne lipsesc toate mijloacele materiale de care avem nevoie, Hristos nu ne părăseşte. Cu ochiul Său neadormit, El ne urmăreşte din înălţimea cerului, precum a urmărit din vârful muntelui unde Se ruga, pe ucenicii Săi, care erau în primejdie pe mare. Ajunge ca noi să ne îndreptăm către Hristos prin credinţă şi răbdare şi să fim pe deplin încredinţaţi că rugăciunea noastră fierbinte nu se va pierde zadarnic în văzduh. Dacă omul este în stare să comunice prin telefonul fără fir cu semenul său din America sau din altă parte a lumii, ar fi oare cu neputinţă ca Dumnezeu Cel Unul în Fiinţă şi întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh să nu audă rugăciunile noastre? Nici vorbă. Dacă Mântuitorul, fără de păcat fiind S-a rugat, cu atât mai mult trebuie să ne rugăm noi păcătoşii. Dacă ne-am ruga 24 de ore din 24 şi atunci trebuie să considerăm că ne-am rugat foarte puţin.

Primejdia ucenicilor

În continuare, Sfântul Evanghelist Matei ne relatează următoarele: ,,Iar corabia era la multe stadii departe de ţărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă” (MATEI 14,24).
Situaţia critică a ucenicilor constituie prilej de a ne adăpa cu multe învăţături religios-morale. Ucenicii au petrecut o zi tare fericită, bucurându-se de o îndoită minune:

• învăţătura minunată a lui Iisus;
• înmulţirea pâinilor.

Seara era liniştită, se îmbarcaseră în corabie pe o vreme frumoasă şi au ajuns în mijlocul mării; dar iată: dintr-odată un vânt violent a stârnit o furtună mare, din cauza căreia corabia era zguduită şi purtată pe valuri ca o coajă de nucă, iar ucenicii s-au înspăimântat cumplit. Care dintre ei şi-ar fi închipuit că după o zi atât de frumoasă şi de minunată, vor întâmpina o criză atât de acută şi o primejdie aşa de mare? Şi totuşi, astfel de evenimente au loc în viaţa noastră cotidiană.

Viaţa noastră aici pe pământ este o mare sălbatică. Noi plutim pe ea, liniştiţi şi fără griji la început. Mulţi dintre noi îşi vor petrece vremea copilăriei şi a tinereţii în linişte, bucurie şi speranţă. Amăgiţi de această linişte, ne facem visuri atât de mari, încât uităm de multe ori realităţile vieţii pe care trebuie să le înfruntăm.

Alţii ajung la mijlocul vieţii lor, cu corabia umplută de persoane şi obiecte, ca ucenicii Domnului, cu cele 12 coşuri de firimituri, rămase după minune. În casa noastră mulţi petrecem pe banii noştri în sănătate şi mândrie, cu copiii şi rudele noastre; dar dintr-odată, aerul se schimbă: o primejdie neprevăzută zguduie şi nenoroceşte toată viaţa noastră individuală şi familială, ca pe o barcă în mijlocul valurilor. După prima nenorocire urmează a doua, apoi a treia, iar apoi şirul de necazuri se ţine lanţ, punând la încercare puterea noastră de rezistenţă. Atunci viaţa noastră se preface într-o mare tulburată, care încearcă furioasă să înghită în adâncul suferinţei şi al deznădejdii, sărmana bărcuţă a sufletului chinuit.

Să nu creadă nimeni că acest fenomen se mărgineşte numai la câteva persoane. El este atât de des întâlnit, încât apare ca o moştenire nelipsită omului pe pământ. Precum nu există nici un marinar care să fi umblat mult pe mare fără să întâmpine vreo furtună şi să lupte cu valurile, aşa nu există om care să se nască în lumea aceasta fără să plângă atunci când părăseşte încăperea întunecoasă din pântecele maicii sale ca să vadă lumina zilei şi tot aşa nu este om care să treacă prin această viaţă întunecoasă fără să plângă, până în ceasul în care va trece în cealaltă viaţă – viaţa veşnică, căci Mântuitorul zice: ,,În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (IOAN 16,33).

Acest adevăr ni-l demonstrează şi experienţa zilnică, căci în orice parte a globului pământesc te-ai afla, dacă-ţi îndrepţi ochii de jur împrejur asupra semenilor tăi, vei vedea următoarele:

• pe unul bolnav, suferind de o boală incurabilă şi dureroasă;
• pe altul orfan;
• pe alta văduvă şi fără sprijin;
• pe altul sărac, luptându-se zilnic ca să facă faţă lipsei şi foamei din familia sa;
• pe altul sau pe alta îi vei vedea nefericiţi în căsătorie sau că au copii răi şi neascultători;
• oameni exilaţi, nedreptăţiţi şi calomniaţi;
• oameni căzuţi în datorii financiare grele, părăsiţi şi lipsiţi de prieteni,etc.

O a doua învăţătură, la fel de importantă este aceea că ucenicii, când au fost surprinşi de furtună, călătoreau la porunca lui Iisus. El îi silise să plece şi totuşi ei au întâmpinat o atât de mare primejdie. Aşadar, cine ar putea să explice această nedumerire: dacă i-a trimis Iisus pe ucenici, pentru ce să întâmpine ei aşa primejdie? Dacă ar fi fugit de Hristos ca să trăiască de capul lor, dacă ar fi mers acolo unde Domnul nu le-a poruncit să meargă precum a făcut odinioară proorocul Iona, atunci ar fi fost de aşteptat să sufere urmările neascultării lor, dar ucenicii au îndeplinit cu credincioşie porunca lui Iisus, atunci de ce Dumnezeu i-a încercat cu această furtună?

Se întâmplă foarte des şi în mod obişnuit ca ucenicii lui Hristos, adevăraţii creştini, drepţi şi virtuoşi, să întâmpine piedici şi furtuni la împlinirea datoriilor lor, în drumul ascultării şi al supunerii voii lui Dumnezeu. Ştia Iisus foarte bine că ei vor întâmpina astfel de necazuri când vor propovădui Evanghelia la toate neamurile (MATEI 28,18-20; MARCU 16,16-17). Domnul însă nu se uită cu indiferenţă la suferinţele lor, ci dimpotrivă, ei constituie obiectul interesului din partea Sa şi obiectul iubirii Sale lucrătoare. Dar totuşi Mântuitorul îngăduie ca ei, mai mult decât alţii ca ei, mai mult decât alţii, să întâmpine piedici, împotriviri, necazuri şi suferinţe. El îngăduie acest lucru, fiindcă are în vedere un scop înalt şi sublim, vrând să-i facă părtaşi ai sfinţeniei Sale, după cum zice Sfântul Apostol Pavel: ,,Voi încă nu v-aţi împotrivit până la sânge luptându-vă cu păcatul şi aţi uitat îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii: Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja atunci când El te mustră; căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi-l bate pe fiul căruia îi poartă de grijă. Dacă e să-nduraţi, e pentru certarea voastră; Dumnezeu Se poartă cu voi precum cu nişte fii. Şi care este fiul pe care tatăl său nu-l ceartă? Dar dacă voi sunteţi scutiţi de această certare de care toţi au avut parte, atunci sunteţi copii nelegitimi, iar nu fii. Pe de altă parte, noi i-am avut pe părinţii după trup care să ne certe şi pe care i-am respectat; oare nu cu atât mai mult ne vom supune Tatălui duhurilor, şi prin aceasta să trăim? Pentru că ei ne pedepseau pentru puţine zile, după cum li se părea lor, dar Acesta spre folosul nostru o face, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui. Certarea, ori care ar fi ea, nu pare la început că e spre bucurie, ci spre-ntristare; dar mai târziu, celor ce au fost încercaţi (Mai precis: celor exersaţi, antrenaţi în vederea unui scop.) prin ea le pune-nainte roada cea paşnică a dreptăţii” (EVREI 12,4-11).

BIBLIOGRAFIE:

-BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, Editura Institutului Biblic…;

-BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD; VERSIUNE DIORTOSITĂ DUPĂ SEPTUAGINTA, REDACTATĂ ŞI ADNOTATĂ DE BARTOLOMEU VALERIU ANANIA, ARHIEPISCOPUL CLUJULUI; Tipărită cu binecuvântarea şi prefaţa Prea Fericitului Părinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; BUCUREŞTI – 2001;

-BELU, Preot prof. Dumitru – PREDICĂ LA DUMINICA A NOUA DUPĂ RUSALII – în volumul de predici LUMINĂ DIN LUMINĂ; Editura Mitropoliei Ardealului; Sibiu 1985;

-PAPACOSTA, Serafim – MINUNILE DOMNULUI – PREDICI; Editura Reîntregirea;  Alba Iulia – 2001.

Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian

După aceea, se duse aproape de Iordan; acolo trebuia să bea apă din pârâul Cherit, iar păsările de pradă, seara şi dimineaţa îi aduceau hrană. Cu toate acestea pârâul a secat curând; glasul lui Dumnezeu trimise pe prooroc la Sarepta, aproape de Tir şi Sidon, poruncind unei văduve să îl hrănească. La porţile cetăţii află pe o văduvă, care aduna surcele; deşi săracă, ea trebuia să-i poarte de grijă. El îi ceru puţină apă şi văzând graba cu care i-o aducea, a îndrăznit să-i ceară şi o bucăţică de pâine, iar văduva i-a răspuns că are numai un pumn de făină şi puţin untdelemn şi că a adunat câteva vreascuri ca să gătească pentru ea şi pentru copil şi apoi să moară. Mişcat de acest răspuns, Ilie o roagă să gătească mai întâi pentru el şi apoi pentru ea şi pentru copilul ei, căci: ,,Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ” (3 REGI 17,18).

Ilie a fost găzduit în casa văduvei şi se hrăneau prin minunea statornică, iar într-o zi fiul văduvei se îmbolnăvi şi muri. Mama acestuia, întristată, a crezut căci casa sa n-a fost vrednică a primi pe Sfântul Ilie, şi-i zice: ,,Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori fiul?” (3 REGI 17,18).

Ilie a luat copilul din braţele mamei sale şi l-a dus în odaia unde era el şi punându-l pe pat s-a întins de trei ori asupra corpului copilului şi-L striga pe Dumnezeu, rugându-L să întoarcă înapoi în trup sufletul copilului. Glasul lui s-a auzit şi sufletul copilului s-a întors în trup; copilul a înviat şi Ilie l-a dat mamei sale. Aşa s-a împlinit cuvântul Mântuitorului, Care zice: ,,Cine primeşte prooroc în nume de prooroc, plată de prooroc va lua şi cine primeşte un drept în nume de drept, răsplata dreptului va lua” (MATEI 10,41).

Dacă belşugul şi veselia erau în casa văduvei, nu era tot aşa şi în palatul lui Ahab. Cei trei ani şi jumătate de foamete şi de secetă au trecut; Ilie a primit poruncă de la Dumnezeu ca să se arate regelui lui Israel, făgăduindu-i venirea ploii. El a plecat fără frică, iar pe cale îl întâlneşte pe Obadia – mai-marele curţii şi-l trimite să-i spună lui Ahab de venirea lui. La reproşurile lui Ahab, Ilie îi răspunde: ,,Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire peste Israel; ci tu şi casa tatălui tău, pentru că aţi părăsit poruncile Domnului şi mergeţi după baali. Trimite dar acum şi adună la mine în muntele Carmel tot Israelul, dimpreună cu cei 450 de prooroci ai lui Baal şi cei 400 de prooroci ai Aşerei, care mănâncă la masa Izabelei” (3 REGI 18,18-19).

Ahab îndeplineşte porunca profetului, iar poporul alerga cu grămada la muntele Carmel, pe malul Mării Mediterane. Apoi, îndreptându-se către rege şi către popor, Ilie a zis: ,,Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi Lui! Şi dacă este Baal, urmaţi aceluia (Poporul însă n-a zis nimic). Prooroc al Domnului am rămas numai eu singur, iar prooroci ai lui Baal sunt 450 de oameni şi prooroci ai Aşerei, 400. Daţi-ne doi viţei; ei să-şi aleagă unul, să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar foc să nu facă, iar eu voi tăia în bucăţi pe celălalt viţel şi-l voi pune pe lemne şi foc nu voi face. Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu. Şi Dumnezeul Care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu” (3 REGI 18,21-24).

Ei au făcut cum i-a învăţat Ilie. De dimineaţa până la amiază, amăgitorii au chemat pe idolul lor, dar cu cât tăcerea dumnezeului lor era mai mare, cu atâta ei strigau mai tare, jucând împrejur şi se împungeau cu lăncile în cinstea lui, pe când Ilie plin de încredere şi de bucurie, nădăjduia în îndreptarea poporului în ziua acea şi zicea preoţilor lui Baal, chiar în batjocură, următoarele cuvinte: ,,Strigaţi mai tare, căci doar este Dumnezeu! Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva, sau este în călătorie, sau poate doarme; strigaţi tare să se trezească!” (3 REGI 18,27).

După ce regele şi poporul s-au încredinţat că Baal avea ochi, dar nu vedea, urechi şi nu auzea, a venit vremea să se arate şi puterea lui Dumnezeu. Ilie a chemat poporul în jurul său, aşează pe un altar 12 pietre, după numărul celor 12 seminţii ale lui Israel, a săpat împrejur un şanţ şi a pus jertfa deasupra lemnelor. A poruncit să se toarne apă pe jertfă până s-au umplut şanţurile din jurul jertfelnicului de apă, dupa care se roagă, zicând: ,,Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!” (3 REGI 18,36-37).

Cele din urmă cuvinte din călduroasa sa rugăciune răsunau încă, când a căzut foc din cer şi a consumat toată jertfa şi lemnele şi pietrele şi praful, secând toată apa de prin şanţuri. Văzând poporul această minune, plin de mirare, a strigat: ,,Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu!” (3 REGI 18,39).

Pentru a completa minunile din ziua aceea memorabilă, trebuia o mare binefacere: seceta trebuia să se sfârşească; cerul era senin, iar Ilie avertizează pe rege că aude zgomot de ploaie; dar numai el auzea; începu să se roage şi trimise pe servitorul său în vârful muntelui să privească spre mare; nu era încă nici un nor. De şapte ori îl trimite Ilie şi în sfârşit ucenicul aduce vestea că se zăreşte un norişor mic ca un pumn. Îl trimite la Ahab să-i spună să plece acasă ca să nu-l apuce ploaia.

Cerul se întunecă, norii se îngrămădesc, vântul suflă şi ploaia cade în torente, iar profetul merge pe jos după carul regelui, până la intrarea în Israel.

După minunile acestea văzute, binefaceri aşa de mari şi făgăduinţe solemne, Ilie a crezut că idolatria a fost nimicită şi că religia cea adevărată va înflori, dar s-a amăgit, căci Izabela, soţia lui Ahab, a pus preţ pe capul său. Ilie mâhnit, părăseşte curtea şi se retrage la Beerşeba; lăsând acolo pe ucenicul său, el singur se duse cale de o zi în pustie, unde Moise cu israeliţii rătăcise aşa de mult. Se aşeză pe o piatră şi dând curs gândurilor sale, plin de mâhnire şi de durere, văzând că Dumnezeu este uitat de poporul Său, disperând de a mai îndrepta pe Israel, strigă în tristeţea sa: ,,Îmi ajunge acum, Doamne! Ia-mi sufletul că nu sunt eu mai bun decât părinţii mei!” (3 REGI 19,4).

Obosit de drum îi veni somn şi adormi, iar Dumnezeu veghea asupra lui; de două ori îl deşteaptă îngerul şi-l roagă să mănânce, căci calea pe care o va străbate este lungă.

Deşteptându-se, văzu mâncarea lângă el; această a doua mană a pustiului întări puterile sale şi rătăcind 40 de zile, ajunse la Muntele Horeb. O peşteră îi servea drept azil noaptea, iar mânia Izabelei trecuse; era nevoie ca profetul să fie la postul său şi a doua zi, glasul dumnezeiesc îl întreabă: ,,Ce faci aici Ilie?” (3 REGI 19,9), iar Ilie răspunde: ,,Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci fiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat jertfelnicile Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând numai eu singur, dar caută să ia şi sufletul meu!” (3 REGI 19,10).

Ilie trebuia să ştie căci cu toate păcatele poporului său, Dumnezeu este milostiv şi drept. Dumnezeu îi porunceşte să stea pe munte înaintea Sa. Ilie se opreşte la gura peşterii; un vânt puternic zguduia muntele, dar Dumnezeu nu era în acel vânt. Stâncile Horebului se cutremură din temelie, dar Dumnezeu nu era în acel cutremur. Pară de foc săgeta şi lumina marginea muntelui, dar Domnul nu era în acel foc.

În toate aceste semne, Ilie nu văzuse preznţa divină; de frică intră iarăşi în peşteră; ieşi din nou: totul era liniştit, un vânt uşurel suflă în faţa lui şi în acel vânt simţi prezenţa Domnului Dumnezeu, şi Dumnezeu l-a întrebat: ,,Ce faci aici, Ilie?” (3 REGI 19,13). La această întrebare, profetul trebuia să spună din nou adevărul, zicând: ,,Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, că au părăsit fiii lui Israel legământul Tău, au dărâmat jertfelnicile Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia; numai eu singur am rămas, dar caută să ia sufletul meu!” (3 REGI 19,14)

Dumnezeu i-a poruncit să-şi reia misiunea sa şi să fie încredinţat, că judecăţile Sale, deşi amânate, nu sunt pierdute; Dumnezeu îi vesteşte urcarea pe tronul Siriei a lui Hazael, a lui Iehu în Israel şi a lui Elisei la misiunea profetică; toţi trei – însărcinaţi cu răzbunarea lui; iar ca să-l mângâie, Dumnezeu i-a spus că sunt încă în Israel 7000 de închinători adevăraţi, care nu şi-au plecat genunchii idolilor. Astfel plecă din Horeb şi veni la Abel-Meholo ca să-i încredinţeze lui Elisei mantaua profetică, nelăsându-i timp decât să-şi ia rămas bun de la familia sa.

Minunile în deşert i-au arătat şi ne arată şi nouă astăzi căci Dumnezeu nu-i părăseşte pe aleşii Săi; acest adevăr reiese şi din istorisirea biblică cu via lui Nabot (3 REGI 21)

Nabot era un om care avea o vie frumoasă ce se învecina cu marile grădini ale lui Ahab, iar acesta voia s-o cumpere fie pe bani, fie să-i dea alta în aschomb. Nabot îi zice că nu o vinde pentru că este moştenire părintească. Ahab se supără tare şi astfel Izabela pune pe câţiva oameni de-ai lor să spună că Nabot a vorbit de rău pe Dumnezeu şi pe rege. Nabot, pe baza mărturiilor mincinoase este condamnat la moarte şi ucis cu pietre de către popor; iar după aceea, Ahab a luat cu uşurinţă via lui. În urma uciderii lui Nabot Izreeliteanul, Ilie se prezintă înaintea lui Ahab şi cu fermitatea şi demnitatea care îl caracterizează, îi prezice sfârşitul, atât lui Ahab, cât şi sinistrei sale soţii – Izabela, zicându-le: ,,Aşa zice Domnul: Iată voi aduna peste tine necazuri şi te voi mătura şi voi stârpi din ai lui Ahab pe cei de parte bărbătească, fie rob, fie slobod în Israel; şi voi face cu casa ta cum am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat şi cu casa lui Baesa, fiul lui Ahia, pentru fărădelegea cu care M-ai mâniat şi ai dus pe Israel în păcat. Câinii vor mânca pe Izabela pe zidul Izreelului” (3 REGI 21,21-23).

Profetul a văzut cu mulţumire umilinţa regelui şi-l vesti că pedeapsa se va amâna pe timpul domniei fiului său, astfel: ,,Să ştiţi deci că nimic din ceea ce a spus Domnul împotriva casei lui Ahab n-a rămas neîmplinit. Domnul a făcut ce zisese prin robul Său Ilie” (4 REGI 10,10)

Misiunea profetului se apropia de sfârşit. Răsplata cea mare îl aştepta. Se duse la Iordan împreună cu ucenicul său Elisei şi în prezenţa acestuia s-a înălţat la cer într-un car de foc, cu trupul.

Toate aceste evenimente, Ilie le-a trăit aproximativ între anii 870-851 î.Hr.

Există o strânsă legătură între Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul şi Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul. Ioan Botezătorul a fost Înaintemergătorul Domnului în calitatea Sa de Mântuitor, iar Sfântul Prooroc Ilie va fi Înaintemergătorul celei de-a doua veniri a lui Hristos, mai ales că el, ca şi un alt drept al Vechiului Testament n-a trecut prin moartea pământească.

Din paginile Sfintei Scripturi aflăm că înainte de cea de-a doua venire a lui Hristos, lumea va fi amăgită de un fals Mesia, Antihristul, adică potrivnicul sau duşmanul lui Hristos.

Odată cu venirea Antihristului, vor apărea şi proorocii Domnului, Ilie şi Enoh, având drept scop întărirea duhovnicească a credincioşilor şi înfruntarea lui Antihrist. Aceasta ne învaţă Revelaţia (Descoperirea) dumnezeiască cuprinsă în Sfânta Scriptură, astfel:

,,Iată că Eu vă trimit pe Ilie proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşătoare; el va întoarce inima părinţilor către fii şi inima fiilor către părinţii lor, ca să nu vin şi să lovesc ţara cu blestem” (MALEAHI 3,23-24);

,,Enoh, bine-plăcut Domnului fiind, s-a mutat cu trupul şi este pildă de pocăinţă neamurilor” (ÎNŢ. SIRAH 44,16);

,,Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate” (MATEI 17,11);

,,Şi voi da putere celor doi martori ai Mei (Ilie şi Enoh) şi vor proorocii, îmbrăcaţi în sac 1260 de zile. Aceştia sunt cei doi măslini în cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. Şi dacă voieşte cineva să-i vateme, foc iese din gură şi mistuieşte pe vrăşmaşii lor; şi dacă ar voi cineva să-i vateme, acela trebuie ucis. Aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele proorociei lor şi putere au peste ape să le schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi. Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei şi-i va birui şi-i va omorî. Şi trupurile lor vor zăcea pe uliţele cetăţii celei mari, care se cheamă, duhovniceşte, Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi Domnul lor. Şi din popoare, din seminţii, din limbi şi din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile şi jumătate şi nu vor îngădui ca ele să fie puse în mormânt. Iar locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor şi vor fi în veselie şi îşi vor trimite daruri unul altuia, pentru că aceşti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de pe pământ. Şi după trei zile şi jumătate, duh de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat pe picioarele lor şi frică mare a căzut peste cei ce se uitau la ei. Şi din cer au auzit glas puternic, zicându-le: Suiţi-vă aici! Şi s-au suit la cer, în nori şi au privit la ei duşmanii lor” (APOCALIPSĂ 11,3-12).

Din cuvintele citate în Apocalipsă, rezultă că Ilie şi Enoh:

• vor fi îmbrăcaţi în sac;
• vor prooroci 1260 de zile;
• vor avea stăpânire să închidă cerul ca să nu plouă pe pământ, în timpul proorociei lor;
• vor avea putere să prefacă apa în sânge şi să lovească pământul cu tot felul de urgii;
• atunci când vor sfârşi proorocia lor de 1260 de zile, Antihrist se va război cu oaste împotriva lor şi-i vor omorî şi trupurile lor vor zăcea trei zile şi jumătate neîngropate în Ierusalim;
• după trei zile şi jumătate vor învia şi se vor înălţa din nou la cer în văzul tuturor şi cei care îi vor vedea, se vor înfricoşa foarte tare.

În această privinţă, Sfântul Ioan Damaschinul zice: ,, Vor fi trimişi Enoh şi Ilie Tezviteanul (MALEAHI 3,23-24; MATEI 17,10-12; MARCU 9,11-12) şi vor întoarce inima părinţilor către copii (MALEAHI 3,23-24), adică sinagoga către Domnul nostru Iisus Hristos şi către predica Apostolilor, dar ei vor fi omorâţi de Antihrist. Şi va veni Domnul din cer, în chipul în care Sfinţii Apostoli L-au văzut mergând la cer (FAPTELE APOSTOLILOR 1,11), Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit, cu slavă şi cu putere (LUCA 21,27) şi va omorî pe omul fărădelegii şi pe fiul pierzării cu Duhul gurii Lui (2 TESALONICENI 2,8). Aşadar, nimeni să nu aştepte pe Domnul de pe pământ, ci din cer, după cum El Însuşi ne-a dat încredinţare (MATEI 16,27; 25,31; LUCA 21,27)”.

Când vor predica Ilie şi Enoh, îi va auzi tot pământul şi-i va vedea toată lumea. Ei vor propovădui Dreapta Credinţă (Ortodoxia). Toate cuvântările şi minunile lor vor fi văzute la televizor. Ei ne vor pregăti pentru cea de-a doua venire a lui Hristos, ne vor întări în credinţă în vreme de persecuţii, căci Biserica Ortodoxă în acele vremuri va fi crunt persecutată, după cum zice Mântuitorul: ,,Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile” (MATEI 24,21-22).

Din toate cele expuse reiese că:

• trebuie să dăm o mare importanţă milosteniei cum a făcut văduva din Sarepta Sidonului;
• trebuie să luptăm împotriva păcatului lăcomiei;
• trebuie să-i cinstim în mod special pe aleşii şi slujitorii Domnului, cum a procedat tot această văduvă;
• trebuie să ne pregătim prin Credinţa Dreaptă (Ortodoxă) şi fapte bune pentru cea de-a doua venire a lui Hristos;
• nu trebuie să uităm că Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul este considerat de către poporul român şi Armata Română, ca ocrotitor al Forţelor Aeriene Române, precum şi a Aviaţiei Civile;
• este bine să-l avem pe Sfântul Ilie mijlocitor în rugăciune între noi şi Dumnezeu, aducându-i imne de laudă, zicând: ,,Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi Înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!”. Amin.

BIBLIOGRAFIE:
1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, Editura Institutului Biblic…;

2. SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN – DOGMATICA – Ediţia a III-a; traducere de Pr. D. Fecioru; Editura Scripta; Bucureşti – 1993;

3. ACATISTIER – Tipărit cu binecuvântarea I.P.S. PIMEN, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor; Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor;

4. ANTIHRISTICA – Semnele venirii lui Antihrist; învierea morţilor şi Înfricoşătoarea Judecată – Cuvânt înainte, studiu introductiv şi note de Arhimandrit Veniamin Micle; Sfânta Mănăstire Bistriţa, Eparhia Râmnicului; 1994;

5. BĂLAN, Arhimandrit Ioanichie – NE VORBEŞTE PĂRINTELE CLEOPA – vol. 7; Editura Episcopiei Romanului; 1998;

6. MAN, Arhimandrit Serafim – LIVADA DUHOVNICEASCĂ…; Cluj-Napoca 1990;

7. TIMUŞ, Episcop Gherasim – DICŢIONAR AGHIOGRAFIC, cuprinzând Vieţile Sfinţilor de la A la Z, cules, aranjat, stilizat, pus pe limbajul nou şi completat de diaconul Gheorghe Băbuţ după 100 de ani, editat de Mănăstirea PORTĂRIŢA; jud. Satu-Mare; 1998.

Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian

]]> http://www.calauzaortodoxa.ro/duminici-si-sarbatori/predica-la-sarbatoarea-sfantului-prooroc-ilie-tezviteanul-20-iulie/feed/ 0 http://www.calauzaortodoxa.ro/duminici-si-sarbatori/predica-la-duminica-a-viii-a-dupa-rusalii-inmul%c8%9birea-painilor/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=predica-la-duminica-a-viii-a-dupa-rusalii-inmul%25c8%259birea-painilor http://www.calauzaortodoxa.ro/duminici-si-sarbatori/predica-la-duminica-a-viii-a-dupa-rusalii-inmul%c8%9birea-painilor/#comments Sat, 17 Jul 2010 19:33:48 +0000 Călăuză Ortodoxă http://www.calauzaortodoxa.ro/?p=6149 Tot lucrul Celui Preainalt este binevenit. Nimic din ce face El nu e fara rost sau de prisos. De ce alearga oamenii intr-una fara nici o tinta, de ce fac atatea lucruri care nu-si au rostul? Pentru ca nu stiu care e tinta lor, pentru ca nu stiu care e rostul vietii lor. De ce se incarca oamenii atatea griji zadarnice care-i strivesc, mai-mai sa nu sa nu se poata misca sub povara atator lucruri de care nu au nevoie? Pentru ca nu cunosc singurul lucru care le trebuie.

Ca sa adune mintea omului cea imprastiata, ca sa vindece inima omului cea impartita, ca sa stranga laolalta puterile omului cele risipite, Domnul i-a aratat o singura tinta, numai una: imparatia lui Dumnezeu.

De ce Domnul nu le-a dat semn din cer fariseilor la cererea acestora? N-a dat El atatea semne din cer in alte imprejurari? N-a savarsit minuni nemaiauzite asupra bolnavilor, leprosilor, nebunilor, mortilor? In acele randuri minunea era binevenita, potrivita, necesara. Dar semn din cer pizmasilor farisei, iata o fapta necuvenita, lipsita de noima zadarnica!

De ce n-a mutat Domnul muntii din loc in loc, ori sa-i arunce in mare? Putea face lucrul acesta, nici nu incape vorba. De ce n-a facut-o? El, care poruncea marii sa se linisteasca si vanturilor sa stea, putea si sa zvarle muntii in mare. Dar avea rost sa faca una ca asta? Nu. Şi nici nu a facut. Marea insa trebuia potolita, vantul insa trebuia sa stea pentru ca oamenii se inecau si strigau dupa ajutor.

Numai dracii si pacatosii cer de la Hristos minuni desarte. Vedeti numai ce lucruri absurde pretinde Satana de la Domnul: sa prefaca pietrele in paini in pustietate, sa sara de pe acoperisul Templului! Şi vedeti ce vor si pacatosii cei impietriti, fariseii si carturarii, ai caror ochi vazusera atatea minuni savarsite chiar in fata lor de Hristos spre binele oamenilor: un semn! Sa arunce Hristos muntele in mare! Domnul insa n-a implinit nici diavolului, nici pacatosilor cererile lor. Dar niciodata nu a lasat neimplinitei minunile spre mantuire oamenilor.

Evanghelia de astazi ne infatiseaza o astfel de minune: inmultirea painii in pustie. Dar nu o pustie fara suflare de om, nu o pustie cu doar Satana; ci o pustie cu peste zece mii de oameni flamanzi (pentru ca se spune ca erau cinci mii de barbati, fara a mai socoti femeile si copiii).

Istoria Bisericii ne-a aratat de mii de ori ca nici un pustnic, nici un rugator, nici un de-minuni-facator n-a izbutit sa se ascunda de lume. Multi intreaba, fara temei: ce face un sihastru in pustie? Nu-i mai bine sa traiasca un calugar aproape de oameni, in slujba lor? Dar cum sa arda o candela neaprinsa! Monahul duce cu sine in singuratate o candela in sufletul sau, fara lumina. Acolo, in pustie, candela se aprinde prin rugaciune, post si lucrare. Iar daca se aprinde, lumina ei se vede in lumea intreaga, si lumea vine dupa ea si o afla, chiar de s-ar ascunde in desertul ars de nisip, pe crestele muntilor sau in pesteri nepatrunse. Departe de a fi nefolositor, monahul e de mai mare ajutor oamenilor decat oricine altcineva. Iar Mantuitorul arata limpede lucrul acesta in imprejurarea de fata. In pustia unde Se adancise, multimile veneau dupa Dansul.

Faptul ca Hristos a impartit multimilor paine si peste, precum si numarul painilor, al pestilor si al cosurilor ramase, toate au un talc anume, un inteles tainic. Inainte de moartea Sa, Domnul a numit painea pe care o binecuvantase: Trupul Sau. Aici nu o numeste astfel prin cuvinte, ci inchipuie lucrul acesta prin numarul painilor. Cinci paini pentru cele cinci simturi, iar cele cinci simturi inchipuie intreg trupul. Pestele e semnul vietii. in primele veacuri ale Bisericii se zugravea pestele ca semn al lui Hristos, simbol ce se poate vedea inca in vechile catacombe si adaposturi crestine. Hristos da asadar oamenilor spre mancare Trupul Sau si viata Sa. De ce pestii sunt doi? Pentru ca Domnul S-a dat si Se da pe Sine in jertfa atat in vremea vietii Sale pamantesti cat si, dupa inviere, in Biserica pana astazi. Şi ce inseamna faptul ca a frant painea El Insusi? Inseamna ca Se jertfeste de bunavoie pentru mantuirea oamenilor. Şi de ce le da Apostolilor painea si pestele, ca ei sa dea mai de parte multimilor? Pentru ca ei aveau sa-L duca pe Hristos in toata lumea, ei aveau sa-L dea noroadelor spre mancare a vietii. Ce inseamna cele douasprezece cosuri de paine ramase? Inseamna rodul imbelsugat al stradaniei apostolice. Recolta stransa de Apostoli va fi neasemuit mai mare deci samanta semanata, dupa cum fiecare cos cuprindea mai multa paine decat cele cinci paini mancate de multimile flamande care s-au saturat.

Aceste taine sunt adanci, sunt de nepatruns; cine sa cuteze a le scruta adancimile? Cine, in veacul acesta muritor, va cuteza sa patrunda adancurile acestor taine? Fie de ajuns aflarea lor de cei pentru care citirea si auzirea Evangheliei este o incantare. Din dulceata Evangheliei ingerii beau pe saturate. Iar omul cu cat mai mult citeste, cu cat mai mult se apleaca in rugaciune asupra Evangheliei, ci cat mai mult isi indreapta dupa ea viata lui, cu atat i se va deschide aceste inmiresmate adancimi incantatoare. Slava fie pentru aceasta Domnului nostru Iisus Hristos, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, Treimea cea deofiinta si nedespartita, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sf. Nicolae Velimirovici

.//.

„Şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, căutând la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii poporului” (Matei 14, 19)

Despre binefacerea către săraci

Socoteşte milostenia nu ca o cheltuială, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un câştig, căci tu dobândeşti prin ea mai mult decât ai dat. Tu dai pâine şi dobândeşti viaţa cea veşnică; tu dai haină şi dobândeşti veşmântul nemuririi; tu îngăduieşti locuirea sub acoperământul tău şi dobândeşti împărăţia cerului; tu dai cele trecătore şi primeşti în locul lor cele ce trăiesc în veci.

Când este vorba de a avea lucruri trecătoare, pământeşti, cu preţ ieftin, atunci noi suntem sârguitori şi râvnitori, dar când noi putem să ne agonisim aşa de uşor cele netrecătoare şi veşnice, întârziem şi ne trândăvim.

Când omul de la ţară pune sămânţa în pământ, şi prin aceasta pierde la vedere din avutul său, el totuşi nu se întristează şi nu socoteşte aceasta o pierdere, ci folos şi câştig. Dar tu, care trebuie să semeni un ogor mult mai nobil şi mai roditor şi să dai banul tău lui Hristos Însuşi, te împotriveşti, eşti greoi şi te dezvinovăţeşti cu sărăcia ta.

Dă deci săracilor, pentru ca atunci când vreodată tu însuţi nu vei putea să vorbeşti pentru tine, mii de buze să vorbească în locul tău şi milostenia să fie mijlocitorul tău; căci milostenia este banul de răscumpărare pentru sufletele noastre. Noi ajutăm pe cel nevoiaş, şi prin aceasta împăcăm pe Cel Preaînalt. De aceea strămoşii noştri au pus pe săraci la uşile bisericilor, pentru ca privirea lor să mişte la compătimire şi pe cei mai nesimţitori şi mai neiubitori.

Căci unde stă un cârd de bătrâni gârboviţi, înveliţi în zdrenţe şi cu toate semnele mizeriei, abia în stare a se ridica printr-un toiag, adeseori lipsiţi de vederea ochilor, sau în tot trupul schilodiţi, cine ar putea fi aşa de învârtoşat, ca piatra şi fierul, încât să poată rămâne nemişcat şi nesimţitor de vârsta acelora, de slăbiciune, de orbire, de sărăcie şi mizerie? De aceea stau ei înaintea uşilor noastre, şi mai mult prin privirea lor, decât prin cuvinte, îndeamnă la binefacere pe cei ce intră.

De aceea, niciodată să nu te duci la rugăciune fără milostenie, şi dacă te vei obişnui cu aceasta, nu te vei mai depărta de acest obicei vrednic de toată lauda, nici de bunăvoie, nici silit. Iată, chiar rugăciunea şi postul ne lipsesc de putere, dacă sunt fără milostenie. Postul nu se ridică la cer, dacă nu are de soră milostenia.

Tot aşa, milosteniile sunt aripile rugăciunii şi dacă nu dai milostenie, rugăciunea ta nu poate zbura la înălţime. Între amândouă trebuie să domnească o strânsă legătură şi unire, precum şi îngerul a zis către Cornelie: „Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu” (Fapte 10, 4).

Dar poate tu vei zice: „Cum pot eu să dau milostenie, când însumi sunt sărac?”. În adevăr, tocmai când eşti sărac poţi face aceasta, de multe ori chiar mai bine. Adică, bogatul adeseori este beat şi bolnav, ca de friguri, de mulţimea banilor săi şi are o iubire nesăţioasă către avuţie şi totdeauna voieşte a înmulţi ceea ce are.

Dar cel sărac este slobod de această boală, şi tocmai pentru că el nu o cunoaşte, cu atât mai uşor va împărtăşi dintru ale sale altuia. Milostenia nu se judecă după măsura posibilităţii, ci după voinţa cea bună. De aceea, văduva din Evanghelie, cu cei doi dinari ai săi, a întrecut pe cei bogaţi (Marcu 12, 42); iar altă văduvă, cea din Sarepta, a primit pe omul lui Dumnezeu, Ilie, deşi avea numai o mână de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior (III Regi 17, 12). Şi niciuna dintre acestea nu au fost oprite de sărăcie de la această faptă bună. Aşadar, nu aduce pricini de prisos şi nefolositoare, căci nu se cer daruri mari, ci numai multă bunăvoinţă.

Milostenia nu se preţuieşte după mărimea darului, ci după socotinţa cea bună a dătătorului. Tu eşti sărac, da; cel mai sărac dintre oameni. Dar nu eşti mai sărac decât văduvele acelea, care atât de mult au întrecut pe cei bogaţi. Poate nu ai tu însuţi cele de trebuinţă, dar nu eşti mai nevoiaş decât pomenita văduvă, care, deşi se afla la marginea sărăciei, aşteptând moartea şi înconjurată de un cârd de copii, totuşi n-a cruţat merinda sa cea mică, şi pentru aceea, în sărăcia ei, a câştigat o bogăţie nemăsurată, a prefăcut acel pumn de făină al său într-un hambar mare, ulcioraşul într-un butoi şi puţinul său într-un izvor îmbelşugat.

Însă cât de mult trebuie să dai? Dă cât poţi da. De ai un ban, cumpără cu dânsul cerul, nu pentru că cerul este aşa de ieftin, ci pentru că Dumnezeu este aşa plin de iubire. Dar dacă tu nu ai măcar un ban, atunci dă un pahar de apă rece, căci „cel ce va adăpa pe unul dintre aceşti mici numai cu un pahar de apă rece, nu-şi va pierde plata sa” (Matei 10, 42).

Adu-ţi aminte numai de răsplătirea cea slăvită şi mare a milosteniei. Solomon zice: „Cel ce miluieşte pe sărac, împrumută pe Dumnezeu” (Pilde 19, 17). Adică, fiindcă cei bogaţi nu împrumută bucuroşi banii fără o îndestulătoare chezăşie şi siguranţă, şi în multe chipuri fiind închişi spre compătimire, umblă numai după câştig, de aceea însuşi Dumnezeu Se dă amanet şi chezaş pentru cei săraci. „Încrede-te în Mine, zice El, împrumută-Mă pe Mine; Eu îţi voi întoarce însutit ceea ce tu dai săracilor”.

Aşadar, eu Te împrumut pe Tine, Doamne, când dau milostenie săracilor. Dar când îmi vei reîntoarce Tu mie aceasta? El va face aceasta atunci

„când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale… şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga… şi va zice celor de-a dreapta Sa: Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia care este pregătită vouă de la întemeierea lumii. Că am flămânzit, şi Mi-aţi dat de am mâncat; am însetat, şi Mi-aţi dat de am băut; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost, şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost, şi aţi venit la Mine” (Matei 25, 31-36).

Atunci vor zice cei ce au slujit Lui: „Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit, sau însetat şi Te-am adăpat? Când Te-am văzut într-o astfel de sărăcie? Când Ţi-am făcut noi Ţie acestea?”. Atunci El va zice: „Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40). Aşadar, este adevărat ceea ce Domnul zice prin Solomon: „Cine miluieşte pe sărac, împrumută pe Dumnezeu”.

Dar precum a împărţit El darul împărăţiei cereşti celor din dreapta, pentru binefacerea şi iubirea de oameni a lor, aşa a îngrozit pe cei din stânga Sa, cu osânda cea veşnică, pentru învârtoşarea inimii lor. „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, întru întunericul cel mai din afară, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25, 41). Şi pentru ce, oare? „Pentru că am flămânzit, şi nu Mi-aţi dat să mănânc”. Vrea să zică: „Eu pedepsesc nemilostivirea, ca rădăcină a tuturor relelor, şi laud binefacerea, ca rădăcină a tuturor faptelor bune. Pe unii îi îngrozesc cu focul cel veşnic, iar altora le făgăduiesc fericirea cea cerească”.

Într-adevăr, o, Doamne, făgăduinţele Tale sunt slăvite; frumoasă este împărăţia Ta, pe care noi o aşteptăm, şi grozav este iadul, cu care ne ameninţi! împărăţia Ta ne ademeneşte, iar iadul ne duce întru frica Ta cea folositoare. De aceea să-L împrumutăm pe Dumnezeu, pentru ca să-L avem datornic, iar nu judecător.

Sau cum, tu ai voi să nu dai nimic Mântuitorului Celui flămând? Tu şi cel sărac mâncaţi, şi unul şi altul, masa cea sfântă, Trupul Lui cel Sfânt, şi primiţi acelaşi pahar. Într-un lucru aşa de mare şi sfânt are săracul aceeaşi parte cu tine, iar dintr-un lucru mic şi neînsemnat tu nu voieşti să-l împărtăşeşti? Pe lângă asta, tu nu-i dai ceva din proprietatea ta; căci deşi ai averea de la părinţii sau strămoşii tăi, totuşi, toate acestea sunt ale lui Dumnezeu.

Pentru ce voieşti tu, oare, ca şi acel rob mişel din Evanghelie, a îngropa talantul tău în pământ? Dă-l săracilor, iar acolo este foarte sigur păstrat, căci acum însuşi Domnul te ocroteşte. Pentru că apărătorii cei mai siguri contra tâlharilor nu sunt zidurile, ci săracii. Iar cine voieşte să fie sigur de răsplătirea binefacerii sale, trebuie să creadă că, dând milostenie, mai vârtos primeşte decât dă.

Tocmai aceasta însemnează a socoti banii lucru mic, şi aceasta vrea să zică în adevăr a hrăni pe Hristos, a-I da de mâncat şi de băut, când nu dai milostenia cu mândrie şi cu îngâmfare, ci cu acea smerenie ca şi cum mai vârtos ţie însuţi, decât altuia, săvârşeşti binefacere. „Pe dătătorul de bunăvoie iubeşte Dumnezeu” (II Corinteni 9, 7).

Dimpotrivă, dacă ai da nenumărate comori cu mândrie şi cu îngâmfare, nu ai avea din ele nici un câştig, ca fariseul acela (Luca 18, 11-12) care zeciuia toată averea sa, şi totuşi s-a întors de la biserică fără folos, căci el era îngâmfat şi gândea lucruri înalte despre sine.

În sfârşit, să ne simţim datori şi sârguitori către milostenie, mai cu seamă iarna şi în sfintele Duminici. Vara, chiar de la anotimp capătă săracii multă înlesnire; ei au trebuinţă numai de o biată îmbrăcăminte, fiindcă razele soarelui le înlocuiesc veşmintele. Ei pot fi lipsiţi de un pat, n-au nevoie de încălţăminte, nici de o hrană mai bună, ci se îndestulează cu izvoarele apelor, cu oarecare legume neînsemnate şi cu puţine roade uscate; însuşi anotimpul le găteşte o masă, care pentru nevoia lor este de ajuns.

Pe lângă aceasta, mai au şi un alt ajutor, fiindcă foarte uşor pot găsi de lucru. Căci cei care zidesc case, care pregătesc şi ară ogorul sau se îndeletnicesc cu corăbiitul, au nevoie de slujba lor. Aşadar, vara ei au oarecare uşurare. Dimpotrivă, în timpul iernii trebuie a se lupta în toate părţile, şi cu deosebire sunt în multe feluri strâmtoraţi şi împresuraţi. Dinăuntru, foamea roade măruntaiele lor; dinafară, frigul îi înţepeneşte şi-i omoară.

De aceea, ei acum au nevoie de mai multă hrană, de îmbrăcăminte mai groasă. Le trebuie locuinţă, pat, încălţăminte şi multe altele. Dar ce este mai rău, ei nu pot acum găsi nimic de lucru, căci nu îngăduie aceasta anotimpul. Şi fiindcă acum au mai multe nevoi pentru trai, şi nici nu pot să lucreze, acum mai vârtos să le întindem mâini îndurătoare.

Afară de aceasta, Duminica cu deosebire este mai potrivită pentru milostenie. Poate tu vei zice: „Cum se poate recomanda pentru binefacere un timp mai mult decât altul?”. Iată cum! În această zi se odihnesc oamenii de toată lucrarea, dar prin odihnă şi duhul se face mai vesel şi mai senin, şi prin aceea mai aplecat spre a da. Şi mai mult încă, pentru acestei zile avem noi înşine a-i mulţumi pentru un bine peste măsură.

În această zi s-a biruit moartea, blestemul s-a ridicat, păcatul s-a stârpit, porţile iadului s-au deschis, diavolul s-a încătuşat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit, Dumnezeu iarăşi S-a împăcat cu oamenii, neamul nostru s-a reîntors nu numai la bunăstarea de mai înainte, ci încă la una şi mai înaltă, iar soarele întru această zi a văzut minunea cea mai vrednică de mirare şi de uimire, adică omul s-a făcut nemuritor. De toate acesta să ne aducem aminte, şi atunci Duminica va fi un mijlocitor pentru săracii care strigă către noi.

Adu-ţi aminte, omule, cât de multe şi mari daruri ai dobândit tu astăzi şi din câte rele mari te-ai slobozit. Duminica este ziua naşterii întregului neam omenesc, căci noi eram pierduţi şi astăzi iarăşi ne-am aflat, eram morţi şi iarăşi am înviat, eram vrăjmaşi şi ne-am împăcat.

De aceea, să cinstim această zi într-un chip duhovnicesc, nu prin ospeţe şi băuturi, nu prin beţie şi dans, ci prin aceea ca să sprijinim cu dărnicie pe fraţii noştri cei mai săraci. Fiecare, în această zi, precum a poruncit Pavel corintenilor, să depună ceva din averea sa pentru Domnul (I Corinteni 16, 1-2). Şi faceţi-vă vouă aceasta ca lege şi obicei neschimbat, ca în viitor să nu mai aveţi nevoie de îndemnare la aceasta.

Sf. Ioan Gură de Aur – “Predici la duminici şi sărbători”

Sfânta Evanghelie de astăzi ne relatează modul în care Mântuitorul a vindecat doi orbi şi un mut, astfel: “Plecând Iisus de acolo, doi orbi se ţineau după El strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David. După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie. Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela. Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şo toată neputinţa în popor”. (MATEI 9,27-35).

Domnul nostru Iisus Hristos este Lumina lumii şi fără lumina pe care El o împărtăşeşte sufletelor, omul rămâne orb pe vecie, întunecat şi de plâns. Aşadar, cea dintâi minune de dăruire a luminii este tămăduirea celor doi orbi.

Rugăciunea răbdătoare a orbilor.

Cei doi orbi aşteptau pe Mântuitorul Care Se întorcea din casa lui Iair, mai-marele sinagogii. Ei au auzit că Iisus vindecă pe slăbănogi, pe leproşi, pe îndrăciţi şi că tocmai înviase pe fiica lui Iair. Ei au înţeles că Acestui mare Făcător de minuni nu i-ar fi greu să le redea şi lor lumina ochilor. Deoarece le lipseau alte mijloace cu care să atragă asupra lor atenţia Domnului, ei Îl urmează, strigând: “Fiule al lui David!”. Obii Îl numesc aşa pe Iisus fiindcă toţi iudeii cunoşteau făgăduinţa lui Dumnezeu pe care o făcuse regelui David, că Mesia va fi descendent din neamul acestuia, iar în vremea aceea, tot poporul aştepta să vină Mesia ca să mântuiască lumea. Aşadar, cei doi orbi, care la suflet erau mai luminaţi decât cei ce aveau ochii sănătoşi, înţelegeau şi credeau că Iisus este Mesia Cel aşteptat. Ei Îl numesc aşa şi Îl mărturisesc în mijlocul poporului ca Fiu al lui David. Ce importanţă avea pentru orbi că fariseii şi cărturarii şi ceilalţi iudei îndeobşte aveau ochi sănătoşi, că citiseră Legea, că au văzut faţa Domnului, câtă vreme ochii sufletelor lor erau închişi? Orbii L-au recunoscut pe Fiul lui David pe Care nu L-au recunoscut cei ce vedeau bine. Aşa şi în vremea noastră sunt mulţi care au lumina culturii şi a ştiinţei, dar se arată mai orbi ca oamenii simpli, când este vorba să vadă lumina Evangheliei şi să primească adevărul cel mântuitor al lui Hristos.

Ce cer orbii de la Fiul lui David? Ei cer milă, zicând: “Miluieşte-ne!”. Ei ştiau din Psalmii lui David următoarele: “Va avea milă de sărac şi de sărman şi sufletele săracilor va mântui” (PSALM 71,13).

Mila pe care o cer orbii era o milă potrivită pentru suferinţa lor şi anume: dobândirea vederii trupeşti; însă rugăciunea lor: “Miluieşte-ne pe noi!”, era o rugăciune cunoscută, fiindcă le aducea aminte de Psalmul 50 prin care psalmistul cere mila, cu totul indispensabilă pentru mântuirea oricărui om şi de aceea nu este nici o împrejurare a vieţii noastre în care noi creştinii să nu simţim nevoia să ne rugăm fierbinte Domnului şi să zicem ca şi cei doi orbi: “Miluieşte-ne!”. Este însă de luat în seamă că orbii n-au zis fiecare în parte: “Miluieşte-mă!”, ci au zis împreună: “Miluieşte-ne!”. În felul acesta fiecare din cei doi orbi a cuprins în rugăciunea lui şi pe celălalt, cerând o milă comună – lumina ochilor – pentru amândoi, nu numai, fiecare, pentru sine însuşi, căci necazurile leagă între ei pe oameni, mai mult decât bucuriile. Oamenii care suferă aceleaşi necazuri, bolnavii care suferă de aceeaşi boală şi zac în acelaşi spital, prind adeseori mare dragoste unii de alţii şi se apropie unul de altul, iar dragostea şi mila dumnezeiască se revarsă mai din belşug când se roagă împreună mai mulţi care suferă împreună şi cer de la Dumnezeu aceeaşi binefacere. Rugăciunea este şi mai bine primită de către Dumnezeu, când cei care au păcătuit împreună, se duc la Biserică şi se roagă lui Dumnezeu, zicând: “Doamne miluieşte-ne şi ne iartă”.

De cea mai mare însemnătate este faptul că cei doi orbi, după ce au strigat de mai multe ori cerând milă de la Mântuitorul şi n-au primit-o momentan, nu deznădăjduiesc, ci Îl urmează strigând în tot timpul drumului parcurs de Iisus. Nu s-au sfiit să intre în casă, căci Domnul voind să pună la încercare credinţa lor şi să le împlinească şi mai bine rugăciunea, a mers în drumul Său, dând impresia că este indiferent la strigătele şi la rugăciunea lor. Iisus a folosit şi acum obişnuita Sa metodă, conform căreia pare că este surd la rugăciunile şi cererile noastre şi ne învaţă că trebuie “…să ne rugăm totdeauna şi să nu ne pierdem nădejdea” (LUCA 18,1).

El face cu noi acest lucru din trei motive:
-1. ca să ne unească mai tare cu El prin rugăciune;
-2. ca să ne întărească şi mai mult în credinţă;
-3. ca să ne facă vrednici de daruri şi mai mari şi de milă mai bogată decât o cerem noi.

Orbii mărturisesc credinţa şi primesc vindecare.

Abia când orbii au intrat în casă, Iisus Hristos a rupt tăcerea şi i-a întrebat: “Credeţi că pot să fac Eu aceasta?” (MATEI 9,28), adică dacă ei cred că El cu propria Sa putere poate să facă aceasta, sau dacă o va face precum făceau proorocii care aveau putere de la Dumnezeu? Domnul îi pune din nou la încercare pe cei doi orbi prin întrebarea aceasta, fiindcă, dacă cerem de la Hristos vindecare trupească sau sufletească, trebuie să avem mai întâi în sufletele noastre credinţa în atotputernicia Sa.

Cei doi orbi ştiau că Iisus vindecase pe alţii numai cu un singur cuvânt, dar mai trebuiau să creadă că Mântuitorul poate să facă şi cu ei acelaşi lucru, căci şi printre creştinii de astăzi, mulţi cred căci Hristos a făcut multe minuni – şi acum şi mai înainte, dar nu vor nicidecum să creadă că El Îşi va arăta milostivirea Sa nemărginită şi faţă de ei înşişi. În virtutea acestui fapt, mulţi renunţă la ajutorul lui Dumnezeu revărsat în Biserica Sa, prin Sfintele Taine şi apelează la un ajutor mai rapid pe care cred că-l vor obţine prin intermediul vrăjitorilor, fermecătorilor, bioenergeticienilor, popilor care ghicesc în cărţi, etc., aceasta pentru că nu au credinţa căci Hristos îi poate ajuta şi pe ei şi dacă ajutorul nu e pe moment, îşi pierd şi răbdarea. Ei doresc ca Mântuitorul să le răspundă solicitărilor lor, în mod automat, ca un robot, ceea ce El nu acceptă sub nici o formă. Astfel de oameni nu sunt purtători ai Crucii lui Hristos. Omul cu credinţă dreaptă şi adevărată crede că Domnul poate să facă şi pentru el însuşi, ceea ce a făcut cu alţii. La întrebarea pusă de Iisus, răspunsul celor doi orbi a fost promt: “Da, Doamne!” (MATEI 9,28).

Orbii au înţeles bine întrebarea Domnului, iar evreii nu L-au numit niciodată Fiu al lui David; orbii, însă, Îi dau un nume şi mai înalt şi Îl mărturisesc Stăpân, zicându-I: “Doamne!”. Credinţa orbilor, întărită de lunga tăcere a lui Iisus, s-a înălţat până la gradul unei cunoaşteri înalte a lui Iisus Hristos şi a unei mărturisiri înalte. Îndată după ce au rostit mărturisirea aceasta, Mântuitorul “S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fie vouă!” (MATEI 9,29), adică Domnul a atins cu degetul Său ochii cei închişi ai orbilor, poruncind să se sălăşluiască lumina în ochii lor, după credinţa lor, pentru că El cunoştea de mai înainte credinţa sinceră a orbilor, dat acum o dă pe faţă, atribuindu-i minunea, ca să trezască râvna altor oameni.

Este mare mângâiere şi întărire pentru credincioşi faptul că Mântuitorul Hristos cunoaşte bine credinţa lor, o răsplăteşte şi Se desfată în ea. Răsplata credinţei celor doi orbi a fost dobândirea vederii. Ei au văzut lumina zilei, au privit pe Dătătorul de lumină şi pe toţi pe care până atunci îi auzeau fără să-i vadă. Bucuria a strălucit în ochii lor de acum sănătoşi, căci, oricâtă bucurie ar simţi un orb, faptul că nu vede, acea bucurie este diminuată, dar atunci când cei doi orbi şi-au căpătat vederea, ochii lor strălucitori s-au umplut de bucurie.

Tot aşa se petrec lucrurile şi cu cei ce primesc lumina sufletească. Oricâtă bucurie ar simţi păcătosul, cât timp rămâne orb sufleteşte, nu poate să aibă adevărata bucurie – bucuria cunoaşterii lui Dumnezeu; însă când lumina credinţei a strălucit în sufletul său, când a cunoscut adevărul şi a primit de la Hristos slobozire de păcat, atunci se bucură şi se veseleşte, după cum zice Sfântul Apostol Petru: “Pe El, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită, dobândind răsplata credinţei voastre, mântuirea sufletelor” (I PETRU 1,8-9).

O poruncă expresă.

Înainte de a da drumul celor doi orbi care au primit vederea, “Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie” (MATEI 9,30).

Iisus Hristos face acest lucru din următoarele motive:
-1. ca să dea un exemplu de binefacere smerită, care se întoarce dinspre laude, divulgare şi admiraţie;
-2. El voia să ascundă deocamdată minunile Sale, ca să nu întărească intenţia iudeilor care voiau ca El să fie, nu un Mântuitor al sufletelor, ci un Mesia lumesc, conducător al poporului, Care să-i scoată de sub stăpânirea romană şi să întemeieze o putere iudaică mondială (dorinţa atât de mare pe care o are şi în zilele noastre francmasoneria şi se vede de unde moştenesc această dorinţă arzătoare);
-3. dacă minunile Sale ar fi fost vestite în popor de la început, El ştia că iudeii ar fi fost în stare să declanşeze o răscoală împotriva romanilor şi să-L aleagă rege; ei au încercat acest lucru, astfel: “Cunoscând deci Iisus că au să vină şi să-L ia cu de-a sila ca să-L facă rege, S-a dus iarăşi în munte, numai El” (IOAN 6,15).

Slava lumească fuge de cei ce se silesc să o dobândească şi se ţine de cei ce fug de ea, de aceea “ei ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela” (MATEI 9,31). Simţământul de recunoştinţă a fost mai puternic decât datoria de a se supune. Au crezut cei vindecaţi că porunca le era dată din smerenie şi aşa fiind, nu-i obliga. În general nu este drept să facem lucruri pe care Dumnezeu le interzice, ori cât de întemeiate ar fi motivele noastre, dar dacă vrem să lucrăm cu adevărat spre slava lui Dumnezeu, lucrarea noastră trebuie să fie în conformitate cu voia Lui, căci binele nu este bine, dacă nu este făcut spre slava lui Dumnezeu. Şi în zilele noastre mulţi oameni fac fapte bune pentru ca prin ele ei să se slăvească, dar puţini le fac ca prin faptele lor să se slăvească Dumnezeu. Acele fapte nu mai sunt consemnate în Cartea Vieţii.

Sfânta Evanghelie ne relatează în continuare, următoarele: “Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi fiind scos demonul, mutul a grăit, iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a arătat aşa (ceva) în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor” (MATEI 9,32-35).

Dacă Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat doi orbi trupeşte, în cazul mutului care avea demon, El descoperă la farisei că sunt orbi sufleteşte, născocind sinistra minciună: “Cu domnul demonilor scoate pe demoni” (MATEI 9,34).

Minciuna este negarea adevărului sau răstălmăcirea lui. Ea este ca zăpada: cu cât o rostogoleşti, cu atât creşte mai mult, încât dintr-un bulgăre mic, se face un morman întreg. La fel este şi minciuna: cu cât se răspândeşte din gură, cu atât ia proporţii mai exagerate, precum spune o vorbă din popor: “Din ţânţar se face armăsar”.

Minciuna sminteşte trei suflete deodată, pe puţin, astfel:
-1. sufletul mincinosului;
-2. sufletul celui căruia i se spune minciuna;
-3. sufletul celui despre care se minte.

Din cuprinsul acestei pericope evanghelice trebuie să ştim că orbirea ochilor sufleteşti este mult mai gravă decât a ochilor trupeşti, cum a fost în cazul fariseilor care L-au acuzat pe Mântuitorul.

Viaţa aceasta va trece şi se va sfârşi. Ochii cei mai frumoşi şi mai sănătoşi care au stârnit admiraţie şi complimente, au fost poate pricină de sminteală şi de păcat, se vor stinge şi vor putrezi ca şi ochii orbilor, care niciodată nu au văzut lumina; dar ochii lăuntrici, vederea sufletului cea luminată de adevărul Evangheliei, conştiinţa cea curată şi sfinţită, niciodată nu vor pieri. Lumina aceasta materială se va preface în lumina vieţii fericite şi veşnice. Să ne silim să dobândim această lumină, lepădându-ne de păcatul care întunecă şi orbeşte sufletul şi să ne luminăm cu LUMINA LUI HRISTOS care luminează tuturor. AMIN.

BIBLIOGRAFIE:
-1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ – Editura Institutului Biblic…;
-2. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD…;
-3. MAN, Arhimandrit Serafim – LIVADA DUHOVNICEASCĂ – PREDICI; Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului; Cluj-Napoca – 1990;
-4. PAPACOSTA, Serafim – MINUNILE DOMNULUI – PREDICI; Editura Reîntregirea; Alba Iulia – 2001.

Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian.

Sfânt ești, Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești!

Dobrogea este deținătoarea celor mai vechi Sfinte Moaște descoperite pe teritoriul României. Ele apartin preotului Epictet și monahului Astion care au primit cununa de “martiri ai lui Hristos” în ziua de 8 iulie anul 290. Aceste odoare de mare preț au fost scoase la iveala în vara anului 2001, în ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului, de o echipa de arheologi, romano-americana condusa de dr. Mihail Zahariade. Cripta se afla sub altarul bazilicii Episcopale a Halmyrisului, localitate antica situata intre Murighiol si Dunavat, jud. Tulcea.

Deși inscripțiile și locul unde au fost descoperite atestă cu certitudine identificarea lor, cercetătorul antropolog Nicolae Miritoiu a făcut o serie de analize, care au confirmat fără putința de tăgadă ca sfintele moaste apartin preotului Epictet si monahului Astion.

Trei surse certe pentru atestarea sfintelor moaște:

Prima sursa este Actul martiric (scris imediat după moartea celor doi), republicat în 1615 de eruditul iezuit Herbert Rosweyde, initiatorul colectiei hagiografice ACTA SANCTORUM.

Cea de-a doua sursa sunt impresionantele descoperiri de sub altarul Bazilicii Episcopale din Halmyris, cetate atestata ca Episcopie a Scythiei Minor de la sfârșitul secolului al V-lea. Cercetarea istorică a cetății se afla în grija Muzeului Național de istorie București, instituție care l-a delegat pe prof. univ. dr. Mihail Zahariade să se ocupe de șantierul arheologic. În campania de săpătură din anul 2001, în zilele premergătoare praznicului Adormirii Maicii Domnului a fost extinsa lucrarea de cercetare si sub altarul acestei bazilicii din cetate.

In ziua de 15 august Dumnezeu a binevoit sa scoata la iveala o cripta in care se aflau osemintele a doi martiri. In mijlocul criptei, pe peretele dinspre rasarit, se aflau fragmente dintr-o inscriptie. Din cele sapte randuri au fost descifrate primele doua in care este scris. Urmatoarele randuri din inscriptie nu s-au mai pastrat, insa in randul al V-lea este scris  si o parte din litera greceasca “V”. In ultimul rand apar prime trei litere ale verbului care inseamna “a molesta, a lovi”. Toate acestea l-au determinat pe prof. dr. Mihail Zahariade sa atribuie osemintele preotului Epictet si monahului Astion, a caror viata si patimire este prezentata in “Acta Sanctorum”, capitolul “Despre Sfintii Epictet preotul si Astion monahul martiri ai Halmyrisului din Scythia”.

Este indeobste cunoscut faptul ca, din evlavie, in primele secole, crestinii ingropau sfintele moaste sub altarele bisericilor, aratand astfel o continuitate cu Biserica primara, cand crestinii oficiau Sfanta Liturghie pe mormintele “sfintilor” (nume atribuit crestinilor din primele secole). Similitudini in acest sens sunt intalnite in majoritatea bazilicilor descoperite pe cuprinsul provinciei Scythia Minor (Dobrogea). Profesorul Mihail Zahariade ne-a marturisit ca a simtit de la inceput ca se afla in fata moastelor celor doi sfinti si, chiar in aceeasi zi a luat legatura cu Inalt Prea Sfintitul Dr. Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului pentru a-si exprima convingerea.

O comisie clericala, coordonata de Inalt Prea Sfintia Sa, a studiat osemintele care aveau aspectul unor moaste: nuanta aurie, miros specific. Toate acestea alaturi de argumentele de ordin istorico-literar au lasat de-o parte orice urma de indoiala. Drept urmare, insusi Inalt Prea Sfintia Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului a ridicat sfintele moastele din cripta si le-a asezat in racle frumos impodobite ce au fost asezate cu toata cinstea, patru luni mai tarziu, de 1 Decembrie 2001, in Catedrala Arhiepiscopala a Tomisului.

Pentru a fi subliniata importanta religioasa și istorica a descoperirii, la scurt timp au fost demarate lucrările de construcție ale unei mânăstirii în imediata vecinătate a bazilicii episcopale a Halmyrisului.

Cea de-a treia sursa de autentificare este valorosul studiu antropologic ce aduce completări și lămuriri de netăgăduit. Prin amabilitatea antropologilor Nicolae Miritoiu si Andrei D. Soficaru, elaborat pe parcursul a aproximativ zece luni de munca asidua, studiul amintit confirma cele scrise in urma cu 1700 de ani: vârsta celor doi, infatisarea lor, cauza mortii, modalitatile de schingiuire. Dupa efectuarea cercetarilor Nicolae Miritoiu si Andrei D. Soficaru au afirmat: “analiza antropologica ne permite sa credem ca moastele din cripta de la Halmyris apartin intr-adevar martirilor Epictet si Astion”. Acest studiu confirma varsta celor doi, consemnata de altfel si in “Acta Sanctorum”: “Sfantul Epictet, in varsta de aproape saizeci de ani [...] Astion [....] aproape 35 de ani”. Studiul antropologic scrie ca putem estima o varsta cronologica la deces de 64, 67 ani cu o marja de eroare de +/- 3 ani a unuia din cei doi, iar pentru cel de-al doilea de 49 de ani +/- 3 ani, incadrare valabila pentru 80-85% din cazuri. Eroarea este sensibila, mai ales ca este vorba despre oseminte vechi de peste 1700 de ani.

Un alt rezultat al cercetărilor a scos în evidenta urmele de violenta aflate în concordanta cu Faptele Sfinților unde scrie ca “…auzind acestea comandantul s-a infuriat peste masura si a dat porunca sa fie dezbracati si biciuiti cu toata puterea [...] Latronianus a poruncit ca ei sa fie ridicati pe stinghia de tortura si sfasiati cu carlige de fier.” Cei doi antropologi ne-au pus la dispozitie datele referitoare la studierea urmelor de violenta si concluziile la care au ajuns. Astfel, pentru primul din cei doi, se afirma ca omoplatul stang prezinta o fractura a acromionului, iar cel drept o fractura a marginii axilare. Mandibula prezinta, si ea, distrugerea alveolelor. “Aspectul si patina suprafetelor acestor fracturi indica cu multa probabilitate ca ele ar fi putut fi produse pe osul proaspat prin aplicarea unor lovituri cu obiecte contondente in regiunea posterioara a umerilor si a fetei, iar lipsa oricarei urme de reactie osoasa postfractum arata ca persoana a decedat la scurt timp dupa aceasta”, se arata in studiul citat. Referitor la osemintele celui de-al doilea, antropologii afirma ca “la humerusul drept …se observa o urma provocata de un obiect taios “.

De remarcat este si amanuntul referitor la o alta modalitate de a-i chinui pe cei doi prezentata, de asemenea, in izvorul istoric: “Apoi, a cerut sa se aduca vergi de frasin si sa fie loviti pana ce-si vor da duhul”. Cercetarea amanuntita a osemintelor a relevat prezenta unor mici “eschile cu aspect de ruptura de lemn verde”. La toate acestea se adauga confirmarea antropologica a decapitarii. Cauza decesului nu a putut fi stabilita decat pentru cel tanar, la care prima vertebra cervicala, atlasul, poarta dovada ca moartea a survenit in timpul decapitarii. Lipsa primelor doua vertebre cervicale, continua antropologii, ne impiedica sa facem aceeasi constatare si pentru cel varstnic, dar tinand cont de celelalte elemente discutate putem presupune ca ambii au avut acelasi sfarsit.”Antropologii Nicolae Miritoiu si Andrei D. Soficaru, in finalul studiului lor afirma ca “Avem de a face cu moastele a doi martiri crestini, schingiuiti si apoi executati prin decapitare.”

1700 de ani de evlavie a crestinilor in timpul vietii Sfintilor Epictet si Astion si chiar in timpul perioadei de prigonire a crestinilor, evlavia fata de cei doi se manifesta vizibil datorita darului facerii de minuni cu care au fost inzestrati, atat in timpul vietii, cat si dupa trecerea la cele vesnice. In actul martiric se specifica:

“Si toti cei care erau stapaniti de vreo infirmitate, indata ce din credință se atingeau de trupurile lor si, din dragoste fata de Dumnezeu, le sarutau, indata se indeparta de la ei toata nelinistea si durerea. Si astfel de semne si minuni au continuat sa se petreaca la mormantul lor necontenit dupa aceea”. (Acta Sanctorum)

Dupa 1700 de ani Sfintele lor moaste sunt cinstite ca la inceput in preziua praznuirii lor, 7 iulie, din Constanta spre Tulcea, la Halmyris, Inalt Prea Sfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului conduce o procesiune cu moastele Sfintilor Epictet si Astion, pentru ca, in ziua de 8 iulie, mii de pelerini, din intreaga tara sa isi plece genunchii langa raclele celor doi sfinti si sa participe la Sfanta Liturghie, oficiata la manastirea din vecinatatea vechiului Halmyris.

Vezi și:

Viata Sfinților Mucenici Epictet și Astion

Acatistul Sfinților Mucenici Epictet și Astion

Slujba Sfinților Mucenici Epictet si Astion – Mănăstirea Dervent (.PDF)

Această minune este relatată de primii trei Evanghelişti, astfel:
-MATEI 9,1-8;
-MARCU 2,1-12;
-LUCA 5,17-25.

Datorită importanţei ei, această minune este propovăduită de Biserica Ortodoxă în două duminici din cursul unui an bisericesc şi anume în:
-Duminica a VI-a după Pogorârea Sfântului Duh (MATEI 9,1-8);
-Dumninica a II-a din Sfântul şi Marele Post (MARCU 2,1-12).

Mai mult decât atât, ea (minunea) este vredinică de o deosebită pomenire, scoţând în evidenţă o dublă vindecare.

Sfântul Evanghelist Marcu notează mai întâi că, de îndată ce Domnul S-a întors în Capernaum, n-a aflat odihnă, astfel: “Şi după câteva zile a intrat iarăşi în Capernaum şi s-a auzit că este acasă. Şi s-au adunat atât de mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii; şi le grăia lor Cuvântul” (MARCU 2,1-2).

Locuitorii din Capernaum n-au aşteptat sâmbăta, Când Iisus obişnuia să vorbească în sinagogă. Ei s-au grăbit spre casa în care descinse Mântuitorul, căci prezenţa Sa deşteptase în ei dorul de a-L mai vedea şi auzi. Demn este de admirat faptul că aceştia nu erau de loc puţini. Îndată s-a adunat atâta mulţime, încât interiorul casei se umpluse şi mulţimea nu mai avea loc nici la uşă. Această râvnă cu care cei din Capernaum au venit la Domnul este cu atât mai plină de însemnătate, cu cât este pusă în contrast cu purtarea urâtă a Gadarenilor, din ţinutul cărora Mântuitorul tocmai Se întorcea, după cum relatează Sfântul Evanghelist Matei: “Şi iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. Intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace şi a venit în cetatea Sa” (MATEI 8,34; 9,1). “Cetatea Sa” este Capernaumul, oraşul Său de reşedinţă, unde venea acum din Gadara. Gadarenii s-au grăbit să-L îndepărteze pe Iisus din hotarele lor; locuitorii din Capernaum se grăbeau să umple locul unde Se afla El. Acest lucru se petrece în tot locul şi în toată vremea. Dacă unii îşi întorc faţa de către Domnul şi se îndepărtează de El, mulţi alţii sunt fericiţi să-L vadă şi să se apropie de El, alţii se grăbesc să meargă în urma Lui. Nu rămâne nici un gol vreodată în Biserica credincioşilor Domnului. Dacă noi ne îndepărtăm de Biserică, locul nostru îl vor lua alţii, dar golul se va face în sufletele noastre şi o prăpastie se va deschide în viaţa noastră. Locul trădătorului Iuda l-a luat în primul rând Matia, care a fost ales Apostol, apoi Pavel, care a devenit Apostolul neamurilor. Iată cum în locul unuia căzut, au venit doi.

“Şi le grăia lor Cuvântul” (MARCU 2,2). Iată cea mai bună activitate mântuitoare pe care Iisus o dăruieşte mulţimii ce se adunase să-L asculte cu atâta râvnă. Cu toate că Mântuitorul nu s-a aflat atunci într-un loc consacrat pentru predică, nici într-o zi potrivită, căci nu era în sinagogă, nici nu era zi de sâmbătă, totuşi El vestea Cuvântul lui Dumnezeu; deoarece pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru rugăciune – aceste două bune mijloace de comunicare a omului cu Dumnezeu şi al lui Dumnezeu cu omul – prilejul nu ni-l dă nici timpul, nici locul, ci propria noastră râvnă. Dumnezeu este gata să ne asculte şi să vorbească cu noi în orice clipă şi în orice loc; oriunde şi oricând deschizi Sfânta Evanghelie sau altă carte sfântă, vorbeşti cu Dumnezeu şi îţi vorbeşte Dumnezeu. Ce mare fericire! Pe oamenii mari ai lumii, ca să-i poţi întâlni câteva clipe, ai nevoie de atâtea ceremonii şi ţi se pun în cale atâtea piedici! Pe Dumnezeu însă poţi să-L întâlneşti cu uşurinţă în orice clipă. Şi totuşi, vai! De multe ori evităm să-L întâlnim.

Şi iată, cuvântul Domnului cel tămăduitor de suflete, se uneşte atunci cu tămăduirea unui trup bolnav, astfel: “Şi au venit la El aducându-I un slăbănog pe care-l purtau patru inşi” (MARCU 2,3). Boala de care suferea acel nefericit, produce o asemenea paralizie, încât bolnavul devine un cadavru viu, care zace pe pat. Pe acela îl purtau patru bărbaţi, ca şi cum ar fi dus un cadavru pe o năsălie. Vedem aici o privelişte foarte obişnuită şi instructivă. Pe pat nenorocirea omenească (priveliştea obişnuită, căci pe orice pat în care zace un bolnav este suferinţă omenească), sub pat – milostivirea omenească (adică priveliştea instructivă, aceasta fiind înalta faptă de milostenie a celor patru bărbaţi, care sunt adevăraţi instructori ai milosteniei pentru întreaga omenire în general şi întreaga creştinătate, în special şi în mod expert pentru noi creştinii ortodocşi). Mila poartă şi astăzi nefericirea semenilor noştri a oamenilor, ca să afle fiecare om milostiv mâine, acelaşi sprijin pentru sine; căci se prea poate ca cei ce astăzi dau ajutor suferinzilor, să fie mâine în situaţia de a primi şi ei ajutor de la alţii.

Dar, pe cât de milostivă şi iubitoare era fapta celor patru bărbaţi, pe atât de nemilostivă şi egoistă a fost purtarea mulţimii care se îngrămădise în casă. Te-ai fi aşteptat să vezi că cei ce ascultau acolo cuvântul lui Dumnezeu, văzând priveliştea mişcătoare a slăbănogului adus de cei patru bărbaţi, să deschidă un culoar de trecere, ca suferindul să ajungă până la Învăţătorul-Făcător de minuni. Dar, din nefericire, în cazuri asemănătoare, de obicei fiecare râvneşte să-şi păstreze locul, arătându-se indiferent faţă de ceilalţi. Acest lucru îl fac mulţimile, chiar şi atunci când cineva din mijlocul lor se găseşte într-o situaţie în care are nevoie de ajutor. Este adevărat că locuitorii Capernaumului de atunci, râvneau să audă cuvântul lui Dumnezeu; însă cuvântul nu adăpase sufletele lor, nu le înmuiase încă inimile, ca să le facă milostive şi compătimitoare. Dar când sufletele ascultătorilor nu sunt gata să primească înrâurirea cuvântului lui Dumnezeu şi să se schimbe, atunci, pentru ei cuvântul devine o vorbă zadarnică.

Să ne închipuim acum durerea acelui nefericit slăbănog, când a văzut că toate nădejdile lui se zădărniceau. Ajunse până la el faima Învăţătorului-Făcător de minuni. Credea nestrămutat că, dacă va reuşi să se apropie de Domnul, va fi vindecat de chinurile sale. Sosise ceasul hotărâtor: slăbănogul auzise că Învăţătorul Se afla în oraşul care el trăia. Şi totuşi, nu izbutea să se apropie de Dânsul, fiindcă compatrioţii săi nu înţelegeau să se mişte puţin de pe locurile lor, pentru ca un nenorocit să fie tămăduit!

Dar, în această lume, dacă nemilostivirea unora ne loveşte adânc, milostivirea şi lucrarea plină de nădejde a altora ne vindecă loviturile. Cei patru au socotit că misiunea lor nu se mărgineşte la aducerea paraliticului până în faţa casei în care Se găsea Mântuitorul. Ei n-au făcut ca alţii, care se grăbesc să renunţe la orice faptă bună, de îndată ce întâmpină piedici sau se izbesc de cea dintâi împotrivire din partea altor oameni.

Credinţa lor cea mare şi bunătatea lor statornică a dat naştere unei idei luminoase: “Şi neputând ei să se apropie de El din pricina mulţimii, au desfăcut acoperişul casei (care era în formă de terasă, aşa cum îl au casele din ţările calde) unde era Iisus şi, prin spărtură au lăsat în jos patul pe care zăcea slăbănogul” (MARCU 2,4). Deoarece nu au putut să se apropie de Hristos prin uşi, unul dintre ei a venit cu propunerea de a-l coborî prin spărtura acoperişului, propunere care nu li s-a părut fără de rost celorlalţi. Deoarece fiinţele însufleţite, nu se mişcă din loc, se vor mişca din loc cele neînsufleţite. Ideea, imediat a şi fost pusă în practică. De pe acoperişul care era drept, au luat cărămizile şi au desfăcut o parte din acoperiş, cu repeziciunea pe care o cerea prilejul şi cu grijă mare de a se folosi de această ocazie rară. Iată, deci, o privelişte cu totul neobişnuită. Spre uimirea tuturor celor de faţă, au lăsat pe funii patul în care zăcea trupul slăbănogului înaintea Domnului.

Mulţimea a dat dovadă de totală indispoziţie şi insensibilitate la suferinţa slăbănogului, deşi era bine dispusă de a asculta Cuvântul lui Dumnezeu ce ieşea din gura lui Iisus, iar această indispoziţie i-a determinat pe cei patru binefăcători la un sacrificiu şi mai mare pentru a-şi atinge scopul binecuvântat de a duce până la capăt lucrarea lor de dragoste.

Oare a rămas Domnul nepăsător în tot acest interval de timp? Nu ştia El oare ce eveniment trist se petrece afară? Nu auzea ce se petrece pe acoperiş, în timp ce El predica? Pentru ce nu S-a grăbit să vindece de la distanţă pe slăbănog şi să scutească pe cei patru binefăcători de acest efort foarte mare la care s-au expus? Iată patru întrebări la care se aşteaptă răspunsuri.

Atotştiutorul cunoştea foarte bine şi ştie şi acum ce se petrece cu toţi bolnavii. Nu stă El nepăsător la suferinţele noastre, căci de aceea S-a pogorât din ceruri, ca să mântuiască pe cei suferinzi. Totuşi El îl lasă pe om să se lupte cu piedicile, ca să-i înrădăcineze şi să-i întărească credinţa, făcând-o de nezdrucinat. Rădăcinile ei le adânceşte şi astfel credinţa creşte ca un pom înalt, pe care nu-l clatină vântul şi furtuna. Dumnezeu îl lasă pe om să facă tot ce poate cu puterile sale omeneşti, apoi îl ajută El, ducându-l la o finalitate minunată.

Când ne aflăm în suferinţă, nici prin cap să nu ne treacă ideea că rugăciunile noastre nu sunt ascultate de Dumnezeu. Iată ce reiese mai departe din această pericopă Evanghelică: “Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate sunt păcatele tale!” (MARCU 2,5). A văzut Iisus credinţa lor; de fapt credinţa lor era una strălucită, nu numai în ochii atotvăzători ai Domnului, ci şi în ochii tuturor celor de faţă. Credinţa lor era puternică. Ei credeau cu tărie că Iisus avea puterea şi bunătatea ca să învieze acel cadavru viu şi să-l facă pe paralitic sănătos. Mulţi oameni de pe faţa pământului au puterea fizică şi materială să facă multe fapte bune, dar nu au bunătatea, nici dragostea, ca să întrebuinţeze puterea lor în binefaceri. Hristos însă avea şi puterea şi dragostea, iar credinţa lor era smerită.

Deoarece bolnavul era paralizat şi nu putea să se mişte, ei nu au cerut de la Mântuitorul să cerceteze pe bolnav acasă, ca să-l vindece, aşa cum ceruseră alţii (ca de exemplu Iair – mai marele sinagogii din Capernaum). Ei au adus pe bolnav la Hristos, învingând toate piedicile. Acolo unde este o astfel de credinţă, care pune pe om în mişcare spre Hristos, niciodată piedicile nu sunt luate în seamă, fiindcă nici o putere potrivnică nu poate zădărnici atingerea scopului unei asemenea credinţe.

“Fiule!”. Iată cuvântul plin de dragoste, cu care Domnul Se adresează slăbănogului, când cei patru l-au pus în faţa Sa. Sfânta Evanghelie nu ne spune dacă slăbănogul sau ceilalţi care l-au adus, au adresat Domnului vreo rugăciune pentru rezolvarea acestei situaţii nefericite. Dar ei vorbeau atât de limpede şi atât de mişcător, prin fapte! Limbajul faptelor a fost de-ajuns. Unde vorbesc faptele, cuvintele sunt de prisos. Cuvândul “Fiule!”, cu care Mântuitorul Se adresează slăbănogului exprimă atâta duioşie, încât ar trebui să ne impresioneze pe toţi, căci el n-a ieşit niciodată în zadar din gura lui Iisus. Tot ceea ce propovăduia Mântuitorul, corespundea întru totul realităţii.

De o mare însemnătate pentru noi, sunt cuvintele Mântuitorului: “Iertate îţi sunt păcatele Tale”; adică: “Eu îţi iert păcatele”. Acesta este “plinirea” dorului celui mare, pe care I-L oferă Domnulul fiului Său aflat în suferinţă. Dar, oare nu pare cam fără de rost acest dar al iertării păcatelor? Doar nu l-au dus acolo, ca să i se ierte păcatele, ci ca să se vindece de paralizie. Oare nu se aşteptau toţi să-o zică bolnavului: fi sănătos, ia-ţi patul şi du-te? Ba da. Dar şi medicul, care videcă bolile trupeşti, oare nu face tot aşa? Nu combate mai întâi cauza bolii, pentru ca mai târziu să dispară şi efectele? Numai aşa bolnavul se face pe deplin sănătos. Aşa a procedat şi Medicul atotştiutor; căci pricina tuturor necazurilor, suferinţelor şi neputinţelor omului este păcatul.

După rânduiala obştească, de când a căzut omul în păcat, de când răul moral a pus stăpânire pe lume, de atunci, ca o urmare inevitabilă a păcatului, a venit şi oboseala, necazul, bolile de tot felul, iar în vârful tuturor relelor stă moartea. Ochiul Domnului a pătruns până în adâncul sufletului paraliticului. A văzut acolo cauza paraliziei – păcatul, iar prin cuvintele: “Iertate îţi sunt păcatele tale”, Mântuitorul mută gândul slăbănogului de la boala care era un efect al vieţii lui păcătoase, la cauza bolii, îl ajută să-şi întoarcă tot interesul şi dorinţa de însănătoşire spre sufletul bolnav de păcate. Îl ajută să înţeleagă veninul păcatului, greutatea şi urmările lui.

Este un eveniment mare, fericit şi de nepreţuit faptul că Iisus Hristos, Cel ce a iertat păcatele acelui slăbănog, El, Care a primit atâţia vameşi şi păcătoşi în vremea lucrării Sale mântuitoare de pe pământ şi le-a dat iertare şi a mântuit atâtea oi pierdute, nu S-a mărginit numai la aceştia. El a întemeiat în Biserica Sa o Taină specială şi veşnică – Taina Spovedaniei sau Taina Mărturisirii păcatelor, Taină prin care dă iertare de păcate la toţi păcătoşii care se pocăiesc, la toţi slăbănogii cu sufletul, care doresc să se tămăduiască. Când, în ziua cea slăvită a Învierii Sale din morţi, S-a arătat celor unsprezece Ucenici, care stăteau închişi în foişor, a instituit şi această Taină, prin cuvintele adresate lor: “Luaţi Duh Sfânt!, cărora veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi ţine, ţinute vor fi” (IOAN 20,22-23). El a mai făgăduit înainte de patimile Sale această Taină, adresând Ucenicilor Săi următoarele cuvinte: “Adevăr vă grăiesc: Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer” (MATEI 18,18). Prin aceste cuvinte, Domnul a arătat lămurit că, începând din acea vreme, nu va mai fi iertat în cer nici un păcat, dacă nu este mai înainte iertat pe pământ de preotul duhovnic, care dă iertare prin Taina Spovedaniei, ca un organ al lui Dumnezeu, ales special pentru această slujire.

Din acea afluenţă a poporului din Capernaum, nu lipseau nici cărturarii, adică acei farisei învăţători de Lege, care credeau căci numai ei ţin în mână sceptrul învăţăturilor Legii. De aceea ei s-au smintit, astfel: “Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte acesta astfel? El blasfemiază. Cine poate să ierte păcatele, fără numai Unul Dumnezeu?” (MARCU 2,6-7).

Fără îndoială Mântuitorul ştia bine căci cuvintele Sale despre iertarea păcatelor erau o provocare pentru cărturarii prezenţi acolo, care Îl spionau. Prin urmare, un om care se va lăuda că are în sine putere să ierte păcatele, comite o hulă şi o nelegiuire, uzurpând un drept cu desăvârşire dumnezeiesc. Dar Iisus Hristos arătase în milioane de feluri că avea putere dumnezeiască şi că era un Dumnezeu întrupat, Care S-a arătat printre oameni ca să mântuiască pe păcătoşi. Din nefericire însă, invidia, egoismul şi părerea de sine orbiseră mintea cărturarilor şi fariseilor în aşa măsură, încât ei sigmatizează cu cele mai întunecate culori minunile Domnului care arătau puterea Lui dumnezeiască. Aşa au făcut şi în cazul de faţă, numind “hulă” dreptul Mântuitorului de a ierta păcatele.

Este foarte trist căci neştiinţa, unită cu egoismul fariseic, a moştenit de douăzeci de veacuri încoace aceeaşi împotrivire plină de ură a fariseilor, împotriva iertării păcatelor, pe care o dă acum Biserica în numele lui Iisus Hristos, în Taina Spovedaniei, prin slujitorii ei, preoţii. Nici un preot nu s-a învrednicit vreodată să aibă el ca persoană particulară, puterea dezlegării de păcate. Numai ca organ al lui Hristos, preotul exercită acest drept, precum săvârşeşte şi celelalte Sfinte Taine. Totuşi, şi în această privinţă, egoismul înrădăcinat al celor care se împotrivesc adevărurilor dumnezeieşti, se răzvrăteşte, voind să împiedice pe oameni de la pocăinţă şi mântuire. Acest egoism se manifestă în primul rând, în sectari, care nici nu vor să ştie de această Sfântă şi dumnezeiască Taină a Spovedaniei.

Sfânţii Evanghelişti ne redau acum un episod care ar trebui să uimească pe cărturarii cei smintiţi şi să le întoarcă cugetele spre adevăr şi dreptate, astfel: ,,Şi îndată cunoscând Iisus cu Duhul Său că aşa cugetau ei în sinea lor, le-a zis: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre!?” (MARCU 2,8; MATEI 9,4). Această întrebare a Domnului care dovedea că El cunoştea pe deplin gândurile lăuntrice ale cărturarilor, arată că Iisus era Dumnezeu, căci numai Dumnezeu cunoaşte deplin, nu numai cele arătate şi auzite, ci şi gândurile ascunse ale oamenilor, mai înainte chiar de a exista acestea.

Dacă ideile noastre sunt bune, nevinovate şi curate, atunci gândul că Dumnezeu le cunoaşte şi le vede, produce în sufletul nostru bucurie şi ne întăreşte, ca să putem face preface gândurile în fapte bune, pe placul lui Dumnezeu. Dar dacă gândim cele rele, precum gândeau cărturarii atunci, dacă în sufletul nostru se perindează idei de nedreptate, gânduri de lăcomie, de răpire şi de nelegiuire, – dacă mintea noastră se îndeletniceşte cu sfaturi rele şi cu cercetări răufăcătoare, dacă pofte necurate, imorale şi pângărite stăpânesc inima noastră, peste noi se va abate nenoricire şi ruşine.

Aşadar, Mântuitorul, ştiutorul inimilor, a arătat atunci cât de rele şi defăimătoare erau ideile cărturarilor despre El şi a zis către ei: ,,Ce este mai lesne, a-i zice slăbănogului: Iertate fie-ţi păcatele!, sau a-i zice: Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ – i-a zis slăbănogului: Ţie-ţi spun: Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta!” (MARCU2,9-11). În această împrejurare, Domnul lucrează după metoda Sa dumnezeiască: face mai întâi dovada logică a dumnezeirii Sale, iar apoi dovada practică; căci Iisus făcând vindecarea minunată, a dat dovadă neîndoielnică şi sigură, că are putere dumnezeiască de a ierta păcatele.

Porunca Domnului a fost urmată de vindecarea totală şi imediată: ,,Şi el de-ndată s-a ridicat şi, luându-şi patul, a ieşit afară de faţă cu toţi, încât toţi erau uimiţi şi-L slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri niciodată n-am văzut” (MARCU 2,12). Când a zidit lumea, Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină” şi după porunca Lui a fost lumină. Tot aşa s-au petrecut lucrurile şi cu paraliticul. Mântuitorul a dat poruncă şi îndată slăbănogul s-a ridicat în picioare. Numaidecât membrele paralizate ale acestui cadavru viu şi-au reluat funcţiunea lor.

Mai înainte de a sfârşi tâlcuirea minunii, ne putem îndrepta atenţia asupra a trei propoziţii capitale, în care se rezumă această minune:
-1. ,,Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale”;
-2. ,,Ţie îţi zic: Scoală-te”;
-3. ,,Ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta”.

Aceste trei propoziţii, care sunt în corelaţie cu puterea făcătoare de minuni a Celui ce le-a rostit, au transformat trupul nemişcat şi paralizat, într-un trup puternic şi sănătos. Trei energii asemănătoare prefac şi astăzi pe păcătosul paralizat sufleteşte, care se căieşte şi se mărturiseşte, într-un mădular renăscut şi sfinţit al trupului tainic al lui Hristos – Biserica.
Cea dintâi lucrare îl slobozeşte de vinovăţia păcatului, prin iertarea dată de duhovnic şi îl face să treacă din starea de osândă, în starea de fiu îndreptat al lui Dumnezeu.

A doua energie îl eliberează din lanţul patimilor, care l-au ţinut în robie şi în nemişcare. Îl face un lucrător al virtuţii, cu nădejde şi tărie.

A treia lucrare îl întoarce la casa sa, Biserica lui Hristos, care este casa Părintelui Ceresc. Prin Biserică, îl întoarce spre scopul său adevărat, spre locuinţa cerească şi fericită.

Această pericopă evanghelică este un bun argument la Botezul copiilor, negat de toate denominaţiunile neoprotestante, pe motiv căci copilul nu are credinţă. Exprimarea lor aici este total greşită. Copilul nu poate să-şi mărturisească credinţa, nu că n-ar avea-o. Mântuitorul nu l-a întrebat pe paralitic de credinţa lui, ci l-a tămăduit pe baza credinţei extraordinare a celor patru persoane care l-au dus la Iisus, căci zice Scriptura: ,,Şi Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule, iertate fie păcatele tale” (MATEI 9,2). La fel şi copilul înainte de Botez este un slăbănog sufleteşte, având asupra sa o mare povară: păcatul strămoşesc. Dacă moare cu această povară, este izbit puternic de cuvintele Mântuitorului: ,,De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va intra în Împărăţia Cerurilor” (IOAN 3,5). La naşterea din nou a unui copil îl aduc naşii de botez. Un fel de naşi au fost cele patru persoane care l-au adus pe slăbănog la Iisus. Dacă slăbănogul nu ar fi fost dus la Iisus, ar fi murit cu acea boală şi în păcatele grele săvârşite în viaţă. Dacă copilul după naştere nu este botezat, poate să moară cu păcatul strămoşesc şi cine răspunde de sufletul său? Aici neoprotestanţii ar trebui să-şi revizuiască conştiinţa.

Se fac şi azi minuni de mult folos şi de mare însemnătate; căci vindecarea minunată a unui trup suferind este cu adevărat o minune a puterii dumnezeieşti. Dar această minune are un rezultat provizoriu, întrucât şi trupul cel mai sănătos se va veşteji în moarte, va deveni un cadavru, dar sufletul cel veşnic şi nemuritor, când primeşte aici pe pământ minunea Pocăinţei şi a Mărturisirii păcatelor, se însănătoşeşte, întorcându-se la Bunul Dumnezeu şi va fi veşnic fericit şi mulţumit.

Să punem accent pe trupul nostru în această viaţă, dar de suflet să nu uităm de loc, căci acesta după moarte are doar două direcţii: iadul – unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor şi raiul – locul de fericire veşnică. Direcţia nu ne-o impune Dumnezeu, ci ne-o alegem noi prin viaţa şi faptele noastre pământeşti. AMIN.

BIBLIOGRAFIE:

1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD…;
2. PAPACOSTA, Serafim – op.cit.

de Preot Prof. Gheorghe-Radu Sălăgian

Troparul: “Cei ce sunteţi între apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.”

“În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor” (PSALM 18,4).

În fiecare an, Sfânta noastră Biserică împreună cu credincioşii ei, cinsteşte în mod solemn pomenirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi împreună cu ei pe toţi Apostolii Domnului.

Pe Apostoli îi cinstim cu bucurie, pentru că ei sunt cinstiţi de Dumnezeu în cer, deoarece în viaţa lor pământească şi ei la rândul lor au învăţat pe oameni să-L preamărească pe Dumnezeu. Ei se vor bucura de cinstirea credincioşilor din Biserica cea adevărată întotdeauna, fiindcă au fost aleşi de Hristos spre a-I fi următori şi au petrecut trei ani împreună cu El, ascultându-I învăţăturile şi fiind martori la minunile săvârşite de El.

Sfântul Apostol Petru se trăgea din sânul poporului ales, originar din Betsaida Galileii, căsătorit şi se îndeletnicea cu pescuitul. El a fost chemat la apostolat împreună cu fratele său Andrei. La această chemare, două lucruri sunt vrednice de remarcat. Mai întâi, faptul că nu făceau parte din neam împărătesc sau preoţesc, nici din rândul celor bogaţi sau cu multă ştiinţă de carte, ci erau oameni simpli, de condiţie modestă. În al doilea rând, Iisus a văzut la Apostoli o altă bogăţie şi alte calităţi, o inimă curată, o credinţă puternică şi o dragoste capabilă de orice sacrificiu, calităţi care sunt mult mai preţioase decât obârşia de neam, de ştiinţă de carte şi decât toate bogăţiile.

Sfântul Apostol Petru avea întâietate de onoare în rândul celorlalţi Apostoli, fiindcă era în grupul celor patru întâi chemaţi la apostolat şi era cel mai vârstnic dintre ei; de aceea el vorbea adeseori în numele tuturor Apostolilor. Este mare diferenţă între întâietatea de onoare sau cea harică sau jurisdicţională, cum susţine Biserica Catolică că Petru este un supraapostol iar episcopul Romei – ca urmaş al său un “episcopum episcoporum”. La evrei, ca şi la alte popoare, cel mai bătrân avea prioritate asupra celorlalţi. La fel ne învaţă şi codul bunelor maniere.

Petru este luat de Mântuitorul ca martor la cele mai importante momente ale activităţii Sale, cum a fost:
-învierea fiicei lui Iair;
-Schimbarea la Faţă, etc.

Dragostea şi ataşamentul lui Petru pentru Mântuitorul le putem constata în mai multe împrejurări. Atunci când Mântuitorul a vorbit prima dată despre Sfânta Împărtăşanie, zicând: “Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu” (IOAN 6,51); auzind acestea, mulţi dintre ucenicii care-L urmau s-au smintit şi L-au părăsit. Văzând acestea, Mântuitorul i-a întrebat pe cei 12, zicând: “Nu vreţi şi voi să vă duceţi?” (IOAN 6,67). Însă Petru, în numele tuturor, a răspuns: “Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu” (IOAN 6, 68-69).

O altă mărturisire a fost făcută de Petru în Cezareea lui Filip. Văzând că mai-marii poporului nu-L privesc ca pe Mesia Cel aşteptat, ci părerile sunt foarte diferite, Iisus i-a întrebat pe ucenici: -”Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” (MATEI 16,13). Ei au răspuns: -”Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci” (MATEI16,14).

Iisus din nou i-a întrebat: -”Dar voi cine ziceţi că sunt?” (MATEI 16,15). La această întrebare, Petru a răspuns: -”Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”. (MATEI 16,16).

Mântuitorul îl fericeşte pe Petru pentru această mărturisire pe care a făcut-o pe baza descoperirii de la Tatăl Ceresc, spunându-i: -”Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu Cel din ceruri. Şi Eu îţi zic că Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri” (MATEI 16,18-19). Pe acest text biblic, Biserica Romano-Catolică şi după ea cea Greco-Catolică îşi fundamentează doctrina primatului papal. În realitate, acest text nu se referă la Petru ca persoană, ci la credinţa mărturisită de el în numele Apostolilor – mărturisire pentru care el nu are nici un merit, deoarece conţinutul acesteia i-a fost descoperit de Tatăl Ceresc (MATEI 16, 17), pentru că întrebarea a fost: “Cine zic oamenii că sunt Eu?”, nu: “Cine zici tu, Petre, că sunt Eu?”. Putea oare Mântuitorul să zidească Biserica Sa pe o astfel de temelie şubredă, ca persoana lui Petru sau credinţa sa personală. Dacă Iisus i-ar fi dat lui Petru o putere mai mare decât celorlalţi, la ce mai era necesar să-şi aleagă 12 Apostoli? S-ar fi mulţumit numai cu Petru; dar iată ce zice Sfântul Apostol Pavel efesenilor: -”Voi (creştinii) fiind zidiţi pe temelia Apostolilor şi a Proorocilor, Piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos” (EFESENI 2,20).

Nici Faptele Apostolilor, nici alte scrieri ale Noului Testament nu-l arată vreodată pe Petru ca având vreo prioritate faţă de ceilalţi Apostoli. Dimpotrivă, Petru este arătat şi mustrat pentru atitudini greşite. Cuprins de o credinţă înflăcărată şi de o dragoste mare faţă de Iisus Hristos, Care prevesteşte patimile Sale, el Îi zice: -”Fie-Ţi milă de Tine, să nu Ţi Se întâmple aceasta” (MATEI 16,22), iar Iisus îl ceartă, zicându-i: -”Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor” (MATEI 16,23).

De asemenea, Sfântul Apostol Pavel l-a mustrat pe Petru în Antiohia, zicând: -”Iar când Chefa a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare. Căci înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri; dar când au venit ei, se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur. Şi împreună cu el, s-au făţărnicit şi ceilalţi iudei, încât şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor. Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa (Petru), înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii” (GALATENI 2,11-14).

De asemenea, dacă Petru ar fi avut un primat asupra Apostolilor, ar fi trebuit să prezideze el Sinodul Apostolic de la Ierusalim, ceea ce nu s-a întâmplat, Sinodul fiind prezidat de Iacov, rudenia Domnului, care a fost primul episcop al Ierusalimului (FAPTELE APOSTOLILOR 15).

Teoria cu primatul papal contrazice şi Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, ca şi experienţa şi practica vieţii bisericeşti, în care nu conduce şi nu se dă ascultare vreunui “corifeu”, ci conduce Capul Bisericii – Iisus Hristos – în Duhul Sfânt, în unitate de credinţă şi iubire a membrilor ei cu Iisus Hristos.

Hristos este plinirea Bisericii şi nu vreun pretins vicar al Lui, care să fie cap văzut, după cum zice Sfântul Apostol Pavel: -”Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare şi se zideşte întru dragoste” (EFESENI 4,16).

Nu există nici-o dovadă istorică despre un episcopat al lui Petru la Roma şi chiar dacă ar exista, acesta n-ar confirma nimic în înţeles de primat. Apostolul Pavel, captiv la Roma între anii 61-63, în Epistolele scrise de aici nu aminteşte nimic de vreo prezenţă a lui Petru la Roma în acel timp. Cu totul lipsită de temei este şi învăţătura despre infaibilitatea papală, întrucât, pe de o parte, Scriptura nu face nici o menţiune pe care să poată fi sprijinită, iar pe de alta, istoria arată greşeli grave ale unor papi, cum ar fi cruciadele, inchiziţia şi alte învăţături greşite promulgate. Explicaţia teologilor catolici că aceştia, în greşelile lor, s-au pronunţat ca persoane particulare şi nu “ex cathedra”, adică oficial, în calitate de învăţători ai lumii întregi, nu poate convinge pe nici un creştin cu dreaptă socoteală.

Acelaşi lucru şi cu pretenţia papală de vicar al lui Hristos, pentru că Hristos n-a aşezat pe nimeni în Biserică drept locţiitor sau vicar al Său (“vicarius Christi”), demnitate ce şi-o pretinde episcopul Romei. De asemenea, pare de necrezut pretenţia papală de a se substitui întregului trup al Bisericii, ca posesor al întregului adevăr şi singur vestitor desăvârşit al adevărului, Duhul Sfânt încetând de a mai via în toată Biserica, în locul Duhului Sfânt auzindu-se glasul episcopului de la Roma, “ex cathedra”.

Faptul că Iisus îi făgăduieşte lui Petru că îi va da cheile împărăţiei cerurilor, aceasta este o făgăduinţă, dar aceasta nu îi exclude de la puterea de a lega şi dezlega păcatele pe ceilalţi, căci mai târziu, Iisus le-a zis: -”Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în ceruri şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în ceruri”. (MATEI 18,18). De asemenea, când Iisus S-a arătat după Înviere când Apostolii erau ascunşi de frica iudeilor, intrând la ei prin uşile încuiate, a suflat asupra lor şi le-a zis: -”Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (IOAN 20,22-23), nu zice: “Tu Petre să iei dublu sau triplu Duhul Sfânt”. Oricât ar încerca Biserica Catolică să argumenteze teza despre primatul papal şi infaibilitatea papală, ea este o teorie copilărească.

Viaţa şi activitatea Sfântului Apostol Petru ne este cunoscută din întreaga Scriptură a Noului Testament. Din Sfânta Tradiţie aflăm că Petru a ajuns şi la Roma în timpul persecuţiei lui Nero, nu pentru a instaura un primat, ci pentru a-i întări în credinţă pe creştinii persecutaţi. Aceştia l-au sfătuit să părăsească Roma, spre a fi de folos creştinilor şi Bisericii şi să nu se lase să cadă pradă în mâinile păgânilor. Ascultând de dorinţa lor, el acceptă să plece, dar mergând pe străzile Romei, Îl întâlneşte pe Mântuitorul, pe Care Îl întreabă: “Quo vadis Domine? – Unde mergi Doamne?”, iar Domnul îi răspunde: “Mă duc la Roma ca să fiu răstignit a doua oară!”.

Înţelegând blânda mustrare a Mântuitorului, Petru se întoarce şi în curând primeşte cu mare bucurie moartea prin răstignire cu capul în jos. Aceasta s-a întâmplat în ziua de 29 iunie, anul 67 d.Hr. Oare în vreme de persecuţie, Petru mai punea problema unui primat?

Sfântul Apostol Pavel se numea la început Saul. Era de neam evreu, născut în Tarsul Ciliciei, dintr-o familie înstărită, de neam rabinic. Primeşte o aleasă educaţie şi instrucţie la şcoala marelui învăţat iudeu Gamaliel, pregătindu-se să devină un rabin iscusit. Conducătorii Templului şi cei ai poporului erau foarte satisfăcuţi şi bucuroşi că au dat morţii pe Iisus Hristos, pe care-L socotiseră ca pe un fals Mesia. Aceştia aşteptau un Mesia – eliberator politic, care să-i scape din robia romanilor şi să refacă regatul lui David. În aceste împrejurări, tânărul Saul, cu o pregătire temeinică şi zel înflăcărat, socoteşte de datoria sa ca pe toţi cei amăgiţi de  acel “fals Mesia” să fie reîntorşi la vechea credinţă mozaică, iar cei îndărătnici, statornici în credinţa în Hristos, să fie daţi morţii.

Creştinii fugeau din Palestina în toate părţile de frica persecuţiilor, dar Saul ceru împuternicire să meargă în vechiul oraş Damasc unde ştia că se află mulţi creştini, spre a-i aduce legaţi la Ierusalim. Pe drumul Damascului i se arată Iisus Hristos într-o lumină strălucitoare şi îi zice: “Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?”. Saul Îl ştia pe Domnul mort şi iată Acesta i se arată viu. În arătarea strălucirii dumnezeieşti a lui Hristos, Saul îşi pierde vederea ochilor trupeşti, dar primeşte vederea sufletească; vechiul Saul cade orbit la pământ şi se ridică noul Pavel; se prăbuşeşte omul care s-a înşelat, crezând că aduce slavă lui Dumnezeu prin prigonirea creştinilor şi că apără Legea.

Pavel este dus la Damasc, unde, timp de trei zile trăieşte în ajun, lacrimi şi rugăciune. În acest timp, Domnul Se arată ucenicului Anania să-i spună să meargă să-l caute pe Pavel şi să-i redea vederea sufletească prin Sfântul Botez şi vederea ochilor trupeşti, prin iertare şi dezlegare de păcate. După ce Pavel este luminat de Dumnezeu, atât trupeşte, cât şi sufleteşte, toţi creştinii aflând de această minune, doreau să asculte din gura lui cum a fost convertit prin minunea de pe drumul Damascului (FAPTELE APOSTOLILOR 8-9). Mare a fost bucuria creştinilor, văzând cum Dumnezeu a făcut din Saul din Tars un vas ales al Său şi apărător al creştinilor. După aceasta, Pavel s-a retras timp de trei ani în Pustiul Arabiei, unde a petrecut în post, rugăciuni, lacrimi şi meditaţie, primind tot în acest timp descoperiri de la Mântuitorul Hristos. Apoi s-a reîntors în Damasc, mărturisind pe Domnul cu tărie şi convingere.

După ce a fost recunoscut ca Apostol, el a propovăduit Evanghelia Domnului în întreaga lume greco-romană, dar în activitatea sa misionară nu a fost scutit de suferinţe, ceea ce el însuşi mărturiseşte: -”În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu vergi; odată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării” (2 CORINTENI 11,23-25).

Pattimile şi suferinţele sale, el le considera drept semnele Domnului Iisus Hristos, zicând: -”De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus” (GALATENI 6,17). Prins şi închis la Roma, el a primit cununa muceniciei în anul 67 d.Hr., în ziua de 29 iunie, odată cu Sfântul Apostol Petru, fiindu-i tăiat capul cu sabia.

Din însemnătatea praznicului de astăzi, putem extrage învăţături:
-de credinţă;
-morale.

Ierarhia biseriească aparţine în mod fiinţial Bisericii, fiindu-i întru totul necesară. Ca instituţie, Biserica nici nu poate fi concepută fără ierarhie sacramentală, prin care să se exercite întreita slujire a Mântuitorului:
-învăţătorească;
-sfinţitoare;
-împărătească sau conducătoare.

Cei dintâi înainte-stătători ai Bisericii, chemaţi direct şi personal de Însuşi Mântuitorul, au fost Apostolii. Apostolatul, posedând plenitudinea harului preoţiei, nu s-a transmis la urmaşii lor; dar ei, ca trimişi ai Domnului şi conduşi de Duhul Sfânt, au acordat urmaşilor lor puterea preoţească, hirotonind episcopi, preoţi şi diaconi pentru continuarea slujbei apostoleşti. Harul transmis de Apostoli urmaşilor lor este cel al episcopatului, iar apoi prin episcopi, cel al preoţiei şi diaconiei. Acestea sunt treptele sau gradele hirotoniei după har: -episcop; -preot; -diacon.

Aceste trepte sunt existente încă din timpul Apostolilor şi consemnate în Sfânta Scriptură, la
- FAPTELE APOSTOLILOR 14, 23;
- 1 TIMOTEI 3, 2-6;
- TIT 1, 5-7;
- 1 TIMOTEI 5, 17, 22; 3, 8, etc.

Episcopul stă în cea mai înaltă treaptă ierarhică, instituită de Hristos şi de Apostoli, ca prim-păstor bisericesc într-o anumită regiune. Preoţii primesc de la episcopi, prin hirotonie, harul şi puterea de a săvârşi Sfintele Taine (afară de hirotonie), de a propovădui Dreapta Credinţă şi de a-i conduce pe credincioşi spre mântuire. Spre deosebire de Catolicism, după învăţătura ortodoxă, potrivit Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii, episcopii, având acelaşi har, sunt egali între ei după dreptul divin, fiecare fiind centrul puterii duhovniceşti în eparhia sa, iar întruniţi în Sinod Ecumenic, constituie organul infailibil al Bisericii.

În concepţia catolică, toată puterea bisericească este concentrată în persoana papei, în calitate de cap văzut al Bisericii şi vicar al lui Hristos. Sinodul episcopilor, numit conciliu, nu poate face nimic fără papă, dar papa poate face orice fără conciliu. În Biserica Ortodoxă lucrurile stau invers. Patriarhul, care de drept divin este arhiereu ca orice episcop, arhiepiscop, mitropolit, etc., toate acestea fiind de drept administrativ, arhieria fiind numai de drept divin, nu poate face nimic fără Sinod, iar dacă Sinodul îl dovedeşte eretic, îl poate caterisi, ori papa poate să-şi expună şi să-şi promulge liniştit orice erezie, căci conciliul nu are nici o putere asupra lui (se cunosc foarte bine ereziile promulgate de papi de-a lungul istoriei).

Să trăim şi noi potrivit învăţăturii lăsate de Domnul prin Sfinţii Apostoli, în Biserica pe care Domnul a întemeiat-o prin jertfa Sa pe cruce şi pe care Apostolii, Mucenicii, Mărturisitorii, Cuvioşii şi toţi Sfinţii şi Drepţii au păstrat-o în Dreapta Credinţă (Ortodoxie), în Biserica în care ne spălăm de păcate prin Taina Spovedaniei şi ne unim cu Hristos prin Sfânta Împărtăşanie, pentru ca să dobândim împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin.

BIBLIOGRAFIE:
- BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ – Editura Institutului Biblic…;
- TODORAN, Pr. prof. Dr. Isidor şi ZĂGREAN, Arhidiacon Prof. Dr. Ioan – Dogmatica Ortodoxă – manual pentru Seminariile Teologice; Editura Renaşterea; Cluj-Napoca – 2000;
- MAN, Arhimandrit Serafim – Livada duhovnicească – Predici; Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului; Cluj-Napoca – 1990.

de Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian.

Una din învăţăturile Sfintei Evanghelii de azi este aceea despre iad şi chinurile lui, de care şi diavolii se tem şi se cutremură. Cînd Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a ajuns cu predicarea cuvîntului în părţile Gadarenilor, zis şi Gherghesenilor, L-au întîmpinat doi oameni îndrăciţi care ieşeau din morminte şi erau foarte munciţi. Diavolii care chinuiau pe aceşti oameni, văzînd pe Mîntuitorul, au strigat: Ce este nouă şi Ţie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?

Să ne punem întrebarea de ce au zis diavolii “mai înainte de vreme?” Cum să înţelegem acest cuvînt? Iată cum. Dracii ştiau prea bine că la Judecata de apoi îi aşteaptă osînda cea veşnică.

Despre aceasta ne arată dumnezeiasca Scriptură, zicînd: Căci dacă Dumnezeu, pe îngerii care au păcătuit nu i-a cruţat, ci legîndu-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie păziţi pînă la judecată… (II Petru 2, 4). Încă şi apostolul Iuda, în a sa sobornicească epistolă, acelaşi lucru arată, zicînd: Pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţurile veşnice, spre judecata zilei celei mari (Iuda 1, 6).

Aşadar, fraţii mei, acest lucru ştiindu-l preabine diavolii, că mare osîndă şi grele munci îi aşteaptă în ziua cea mare a Judecăţii de apoi, şi, totodată, cunoscînd puterea cea fără de margini a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, Îl rugau să nu-i muncească înainte de vreme. Adică să nu-i trimită mai înainte de judecata cea de apoi în gheena focului nestins, dacă îi scoate din cei doi oameni, ci să le dea voie să se ducă în turma cea de porci, care nu era departe de ei (Matei 8, 29-31).

Iubiţi credincioşi,

Avînd în vedere că şi diavolii se tem de muncile iadului, voi vorbi pe scurt despre iad şi muncile din el. De la început vă rog să ţineţi minte că nici un patriarh, nici un prooroc, nici un apostol, nici un sfînt sau dascăl al Bisericii, nu ne-a vorbit mai luminat despre muncile iadului, ca Însuşi Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos în Evanghelia Sa. De aceea ni se cuvine mai mult a crede şi a asculta despre acest mare adevăr, că nu unul din robii lui Dumnezeu ne-a vorbit despre muncile iadului, ci Însuşi Ziditorul şi Dumnezeul nostru. Vrednice de crezare sînt şi învăţăturile sfinţilor prooroci din Legea Veche, despre chinurile cele veşnice ale iadului. Dar cu mult mai mult ni se cuvine a crede în cuvintele Sfintei Evanghelii pentru că sînt rostite de Însuşi Fiul lui Dumnezeu şi după acestea vom fi judecaţi.

Iată mărturiile principale ale Sfintei Scripturi despre iad şi chinurile veşnice ale lui. Mai întîi trebuie să ştim că iadul este un loc de chin (Matei 18, 8; 23, 33). În iad se munceşte şi trupul şi sufletul (Daniel 12, 2; Matei 5, 29). Iadul are pedeapsă veşnică (Matei 25, 46; Marcu 3, 29: I Tesaloniceni 1, 10). Iadul are iezer de foc (Apocalipsa 19, 20; 20, 15). Iadul are rîu de foc (Matei 18, 8; 25, 41) Iadul are flacără veşnică (Isaia 33, 14). Iadul are foc mistuitor (Evrei 10, 27). Iadul are cuptor veşnic (Matei 13, 50). Iadul are gheena focului celui nestins (Matei 5, 22). Iadul are tartar, adică frig cumplit. Iadul are întuneric veşnic (Matei 22, 13). Iadul are plîngerea şi scrîşnirea dinţilor (Matei 22, 13). Iadul are deznădejde şi este veşnic cu toate muncile lui. Iadul are vierme neadormit, adică mustrarea conştiinţei, şi foc nestins (Marcu 9, 44).

Să auzim acum ce zic Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi despre iad şi chinurile păcătoşilor. Sfîntul Ioan Gură de Aur zice despre muncile iadului: “Nu crede, omule, că acel foc se aseamănă celui din această lume; focul din această lume consumă şi schimbă deplin tot ceea ce aprinde, iar focul de dincolo de mormînt va arde totdeauna ceea ce a aprins şi nu va înceta niciodată să ardă. De aceea se numeşte nestins, că şi păcătoşii care vor arde în el vor deveni nemuritori pentru chinuri” (Viaţa repausaţilor noştri, Bucureşti, 1890, p. 327).

Sfîntul Ioan Damaschin zice: “Păcătoşii vor fi daţi focului veşnic; nu unui foc material ca al nostru, ci unui foc ce nu este cunoscut decît lui Dumnezeu. Acel foc va arde fără a consuma sau a distruge. El va lucra nu numai asupra trupului păcătoşilor ci şi asupra duhurilor celor netrupeşti, ale demonilor, el va fi întunecat şi tainic. Pe lîngă acest foc, cei păcătoşi vor fi mîncaţi de viermele conştiinţei lor. Viermele şi focul ce munceşte pe păcătoşi în gheenă este conştiinţa lor” (Teologia dogmatică, de Macarie, tom 2, p. 656-657).

Sfîntul Vasile cel Mare recunoaşte viermele din iad ca o realitate, iar nu o ficţiune, o alegorie, o idee abstractă. Sfîntul Ioan Gură de Aur pune, de asemenea, viermele şi amarul muncilor iadului, ca simţual, zicînd: “De la sicriu şi de la vierme aruncă-ţi cugetarea ta la viermele ce nu moare şi la focul ce nu se stinge; la scrîşnirea dinţilor şi la întunericul cel mai dinafară, la suferinţa unei strîmtori veşnice”. Sfîntul Dimitrie al Rostovului, zice: “În gheenă va fi un foc nestins, o iarnă friguroasă, un vierme ce nu moare, o putoare nesuferită, o întristare netîlcuită, o foame grozavă, o sete nepotolită şi o strîmtoare extremă” (Omilia a doua, despre intrarea Domnului în Ierusalim).

Să auzim acum şi pe dumnezeiescul părinte Chiril al Alexandriei, care zice despre muncile veşnice ale iadului: “Mă înfricoşez de gheenă, că fără de sfîrşit este. Mă înspăimîntez de tartarul cel mai dinafară, că nu are împărtăşire cu lumina. Mă înfricoşez de viermele cel neadormit, că fără de sfîrşit chinuieşte. Mă înfricoşez de rîul cel de foc care curge înaintea scaunului înfricoşatului şi prea Veşnicului Judecător, care va face sunet mare şi cu văpaie prea iute va arde. Mă înfricoşez de negura cea fără de lumină. Mă înfricoşez de întunericul cel mai din afară şi de legăturile cele nedezlegate, de scrîşnirea dinţilor şi de plîngerea cea nemîngîiată…”. Apoi zice: “Acolo totdeauna se aude: “Vai!” Acolo toţi strigă: “Vai mie”, “Vai mie” şi nu este cine să le ajute. Suspină neîncetat şi necurmat din adîncul inimii lor şi nimeni nu este cine să-i audă. Plîng şi se jelesc, dar nimeni nu este cine să se milostivească spre ei. Unde este desfătarea, unde este nălucirea averilor, unde este acolo frumuseţea femeilor mincinoase şi nefolositoare? Unde este acolo spoirea şi sulemenirea femeilor celor rele pe care o uneltesc spre a înşela tinerii? Unde este podoaba hainelor? Unde este dulceaţa păcatului cea necurmată şi întinată? Unde este mîndria cea fără de omenie? Unde sînt boierii, unde împăraţii, unde egumenii şi cei ce se fălesc cu dregătoriile şi bogăţiile lor? Ei defaimă pe Dumnezeu care i-a făcut pe dînşii” (Uşa pocăinţei, 1812, p. 371-380).

Sfîntul Clement al Romei zice despre muncile iadului: “Toate sufletele sînt nemuritoare, chiar şi cele ale păcătoşilor. Mai bine ar fi fost acestora să nu mai fi existat, căci în prada muncilor celor fără de sfîrşit, în focul care nu se stinge, nemurind niciodată, ei nu vor vedea sfîrşitul chinurilor lor”. Sfîntul Policarp, episcopul Smirnei, zice: “Tu mă ameninţi pe mine cu un foc care se consumă pentru un timp şi se stinge curînd, căci nu cunoşti nimic de focul judecăţii viitoare şi de munca cea veşnică pregătită pentru necredincioşi”. Sfîntul Iustin Martirul, vorbind de muncile iadului, zice: “Satana cu toată armata lui şi cu toţi cei ce au urmat exemplul său, vor fi trimişi în focul cel nestins şi acolo veşnic vor suferi”.

Sfîntul Chiril al Ierusalimului zice: “Dacă cineva este păcătos, el primeşte un trup veşnic destinat a suferi chinurile păcatului şi va arde veşnic în foc, fără a se distruge sau a se mistui vreodată”. Sfîntul Vasile cel Mare, arătînd că muncile iadului sînt veşnice, zice: “Domnul afirmă că aceştia vor merge în munca cea veşnică” (Matei 25, 46). În alt loc trimite pe cei păcătoşi în focul cel veşnic care este gătit diavolului şi îngerilor lui (Matei 25, 41).

După cum ne spune Mîntuitorul în Sfînta Evanghelie (Matei 25, 41), iadul a fost creat de Dumnezeu, nu la începutul zidirii, ci în clipa căderii din cer a îngerilor săi. El a fost destinat nu oamenilor, ci “diavolului şi îngerilor lui”, pentru că s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, dorind “să fie asemenea Celui Preaînalt”. Iadul este o temniţă de chin veşnic pentru ei, întrucît îngerii căzuţi nu mai au iertare şi pocăinţă, căci au păcătuit în ştiinţă şi voinţă liberă, nu ca oamenii care cad din slăbiciune şi neştiinţă. De aceea numai oamenii au pocăinţă şi iertare, iar diavolii niciodată.

Atunci de ce se pedepsesc sufletele oamenilor păcătoşi în muncile iadului, în temniţa diavolilor şi la un loc cu ei, dacă iadul este numai pentru ei? Pentru că oamenii ascultă mai mult de îndemnurile diavolilor spre păcat, decît de poruncile lui Dumnezeu spre mîntuire. Şi dacă nu se pocăiesc din viaţă de bună voie, prin spovedanie şi lacrimi de căinţă şi dacă nu părăsesc păcatele pînă la moarte datorate necredinţei, nepăsării, mîndriei şi altor patimi care îi ţin legaţi, atunci sufletele păcătoşilor sînt aruncate în chinurile iadului, la un loc cu diavolii pe care i-au ascultat.

Dar oare şi sufletele oamenilor nepocăiţi rămîn veşnic în iad cu diavolii? Oare păcătoşii din chinurile iadului nu mai au nici o salvare? Ce ne învaţă despre aceasta Sfînta Biserică? Cei care au murit în păcate grele împotriva Sfîntului Duh, cum sînt necredincioşii, care pînă la moarte declară că nu cred în Dumnezeu, cei care refuză la sfîrşitul vieţii spovedania şi Sfînta Împărtăşanie, cei care se leapădă de dreapta credinţă şi mor în secte, vrăjitorii, cei care se sinucid şi nu au nădejde în mila lui Dumnezeu, toţi aceştia nu mai au nici o iertare după moarte şi Biserica nu se roagă pentru ei niciodată, iar sufletele lor se chinuiesc veşnic în iad cu diavolii.

La fel zac în chinuri şi sufletele celor ce au făcut păcate de moarte şi strigătoare la cer, pînă în ceasul morţii, precum: înjurături de cele sfinte, tot felul de desfrînări, ucideri de copii (avorturi), cei stăpîniţi de mîndrie, de ură care mor neiertaţi unii cu alţii, zgîrciţii, beţivii şi toţi cei robiţi de patimi care mor nespovediţi pînă în ceasul morţii. Pentru aceştia Biserica se roagă, dacă nu s-au lepădat de credinţă, însă sufletele lor numai se uşurează de chinuri, dar nu se scot cu totul la lumină, fiind nepocăiţi şi nedezlegaţi de păcate pe pămînt.

A treia categorie de suflete ce se chinuiesc în iad este a celor ce au crezut în Dumnezeu, dar s-au spovedit şi căit de păcat numai la moarte şi n-au mai avut timp a-şi face canonul pentru ele pe pămînt. Aceştia suferă chinuri mai uşoare în iad şi toţi sînt izbăviţi de osîndă prin slujbele Bisericii şi milosteniile făcute în numele lor. Trebuie să mai ştim că sînt multe locuri şi feluri de chinuri în iad, după măsura păcatelor fiecăruia şi după urmările şi sminteala pe care le-au pricinuit altora. Altfel şi în alt loc se chinuiesc apostaţii, adică lepădaţii de credinţă şi necredincioşii şi altfel se chinuiesc ucigaşii, desfrînaţii şi urîtorii de oameni. Iar altfel se chinuiesc vrăjitorii şi mincinoşii şi în alt fel şi loc se chinuiesc cei zgîrciţi şi nemilostivi, căci precum în Împărăţia lui Dumnezeu “multe locaşuri sînt”, după măsura faptelor fiecăruia, tot aşa şi în iad multe locuri şi feluri de chinuri sînt după măsura păcatelor omeneşti.

Nu este om în trup care să poată vedea chinurile iadului şi să nu moară de frică şi durere. Că dacă şi diavolii fug de iad şi stau pe pămînt sau în văzduh pînă la ziua cea mare a judecăţii de apoi, cuprinşi de groaza chinurilor din iad, cum aţi auzit în Evanghelia de azi, apoi cum să nu ne temem şi să nu fugim noi păcătoşii de muncile iadului? Cum să nu ne pocăim aici, în trup, şi să nu ne plîngem păcatele prin spovedanie şi fapte bune, acum cînd mai avem puţină vreme, ştiind că fără pocăinţă nu este mîntuire şi că dincolo nimeni nu mai poate face nimic? Cum să nu purtăm grijă de morţii noştri care au murit nepregătiţi, ştiind că în iad nu mai este pocăinţă şi că ei aşteaptă în foc rugăciunile, slujbele şi milostenia noastră?

Deci să ne pocăim cît mai curînd, că nu ştim ceasul plecării noastre din trup. Să ne mărturisim păcatele cu mare căinţă şi cu lacrimi la duhovnici iscusiţi, ca să luăm dezlegare şi să facem pe pămînt canon pentru păcatele noastre, ştiind că în curînd ne cheamă Hristos din trup şi nu ştim dacă ne va mai pomeni cineva după moarte. Căci acum cît este Sfînta Liturghie pe pămînt, cît mai sînt duhovnici iscusiţi şi mai avem puţine zile cu uşurinţă ne putem pocăi. Iar dacă vom muri în păcatele noastre, în nepăsare, în necredinţă, în răutate, în mîndrie, în desfrîu, cine ne va scoate din focul iadului, din mîinile diavolului care stă gata să ne ucidă?

Să ne temem de Dumnezeu, fraţii mei, să ne temem de judecată şi de orice păcat. Să alungăm pe diavoli dintre noi şi păcatele din inimile noastre, prin pocăinţă adevărată şi viaţă curată, prin spovedanie, rugăciune, ascultare şi iubire în Hristos. Să ne îndreptăm acum cît mai sîntem în trup, că după moarte şi mai ales după Judecata de apoi, nimeni nu mai poate schimba nimic.

Cu aceste îndrumări creştineşti, să-L rugăm pe Mîntuitorul Hristos să alunge duşmănia dintre oameni, necredinţa şi dezbinarea din lume şi tot păcatul din inimile noastre, ca să avem cu toţi parte de rai şi de Cereasca Împărăţie împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii. Amin.

de Arhimandrit Cleopa Ilie

Troparul Sf. Prooroc IOAN BOTEZATORUL (video)
Acatistul Sf. Prooroc IOAN BOTEZATORUL (text)

“Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan” (IOAN 1,6).

Prăznuim astăzi naşterea Sfântului Prooroc Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului. El încheie şirul proorocilor Vechiului Testament şi tot cu el începe cununa Sfinţilor Noului Testament; pentru aceea el a fost numit:
- “Pecetea celor două Testamente”;
- “Glasul Cuvântului”;
- “Sfeşnicul Luminii”;
- “Luceafăr vestitor al Soarelui Dreptăţii”.

Despre el spunea Mântuitorul căci s-a scris: “Iată Eu trimit, înaintea feţei Tale, pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta” (MATEI 11, 10; MALEAHI 3, 1). Conform celor relatate de Sfântul Evanghelist LUCA 1, 1-25, 57-80, putem spune despre acesta că i-a fost sfântă naşterea, sfântă şi sfinţitoare i-a fost viaţa – care şi-a încheiat-o prin cununa muceniciei. În Evanghelia de azi se spune: “Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele pe deplin adeverite între noi, aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am cercetat toate cu deamănuntul de la început să ţi le scriu pe rând, ca să te încredinţez despre temeinicia învăţăturii pe care ai primit-o” (LUCA 1,1-4).

Sfântul Luca scoate în evidenţă că el şi-a scris Evanghelia după ce a cercetat toate cu deamănuntul, pe baza unei minuţioase documentări, folosind, atât izvoarele scrise (în mod sigur Evanghelia după Matei şi Marcu), cât şi pe cele orale, adică de la martorii oculari ai evenimentelor relatate. Evanghelia ne este destinată nouă tuturor, dar în special este amintit un oarecare Teofil care era nobil din Roma, proaspăt convertit la creştinism, sau pe cale de convertire. Luca i s-a adresat foarte politicos cu cuvântul “preaputernice”, iar în FAPTELE APOSTOLILOR i se adresează simplu: “Teofile”, deoarece, deja acesta era încreştinat, când Luca a scris Cartea FAPTELE APOSTOLILOR.

Spre deosebire de ceilalţi Evanghelişti sinoptici (Matei şi Marcu) care încep relatarea Evangheliei scrisă de ei cu Naşterea Mântuitorului (Marcu omite această relatare), Sfântul Luca este mult mai complet din punct de vedere istoric, începându-şi relatarea cu prologul din versetele 1-4, continuând cu vestea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Bunavestire, apoi continuând cu naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, abia în capitolul doi trece la relatarea Naşterii Mântuitorului. Din cuprinsul Sfintei Evanghelii, ne putem da seama despre părinţii Sfântului Ioan Botezătorul, care au fost: preotul Zaharia şi soţia sa Elisabeta.

ZAHARIA se tâlcuieşte POMENIREA DOMNULUI, iar ELISABETA – ODIHNA LUI DUMNEZEU. Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc în timpul regelui Irod cel Mare. Zaharia era preot la Templul din Ierusalim, din ceata preoţească a lui Abia. Soţia sa Elisabeta era rudenie cu Maica Domnului. Ei au ajuns la adânci bătrâneţe fără să aibă copii, iar la evrei, familiile fără de copii erau considerate blestemate de Dumnezeu. Viaţa lor a fost un şir lung de rugăciuni adresate lui Dumnezeu, precum şi de fapte de milostenie. Rugăciunile lor erau însoţite de numeroase daruri şi milostenii, de jertfe, dar mai ales de lacrimi, de aceea, Evanghelistul spune despre ei că “erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului” (LUCA 1,6).

Însă cu toate acestea, se părea că se vor stinge din viaţă fără ca Domnul să se milostivească de a le da un copil pentru mângâierea lor şi spre a li se şterge ruşinea de a nu avea copii, considerată ca o pedeapsă de la Dumnezeu. În această lungă aşteptare plină de nădeşde şi de tristeţe, viaţa lor începe să se apropie de apus, umbrele neputinţelor încep să se facă din ce în ce mai simţite, iar gândul lor se îndrepta spre rudeniile mai apropiate la care trebuiau să apeleze spre a le asigura sprijinul necesar la bătrâneţe.

Şi, iată, că, în acest timp, când toate nădejdile lor se veştejiseră, Zaharia, aflându-se în săptămâna sa de rând de slujire la Templu, intrând pentru cădire în Sfânta Sfintelor, vede lângă altarul tămâierii un înger care îi vesteşte că soţia sa Elisabeta, cea socotită stearpă, va da naştere unui copil. Zaharia s-a spăimântat foarte tare la vederea îngerului, iar vorbele lui nu le-a crezut, cerând semn de la el, drept care îngerul i-a dat ca semn legarea graiului până la naşterea pruncului.

Două au fost cauzele pentru care Zaharia nu a putut cuprinde şi crede această veste. În primul rând, findcă îngerul i-a arătat pe larg rolul pe care Dumnezeu îl va încredinţa copilului dăruit şi anume:
-că va duce o viaţă sfântă înaintea lui Dumnezeu;
-că va avea o mare influenţă asupra poporului, aducând pe mulţi pe calea pocăinţei;
-că va fi ales şi menit să fie Înaintemergătorul şi Descoperitorul lui Iisus Hristos către Israel.

Toate acestea se cuprind în cuvintele: -”Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor către copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit” (LUCA 1,15-17).

O altă cauză a îndoielii lui Zaharia a fost părerea că atât el cât şi Elisabeta se simţeau bătrâni şi îşi pierduseră orice nădejde de a mai avea copii. Bucuria lui Zaharia n-a putut fi exprimată prin cuvinte, auzind că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. Era cuprins de fericirea pe care au simţit-o patriarhii poporului ales: -Avraam cu Sarra; -Isaac cu Rebeca; -Iacov cu Rahila; fiindcă Dumnezeu i-a vestit că a ridicat de pe umerii lor ruşinea sterpiciunii, a nerodirii de copii.

Atât Zaharia cât şi Elisabeta se trăgeau din spiţe de strămoşi drepţi, din a căror tulpină au odrăslit ei (părinţii Sfântului Ioan Botezătorul), încununaţi de fapte binepăcute lui Dumnezeu şi de sfinţenie. Evanghelistul Luca spune despre Zaharia şi Elisabeta că “erau drepţi amândoi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului” (LUCA 1,6). Mulţi oameni pot părea drepţi înaintea oamenilor, dar e nespus de mare lucru să fi drept înaintea Aceluia pe Care nu-L poate înşela nimeni, Care toate le vede şi toate le cunoaşte. Bucuria lui Zaharia şi a Elisabetei a fost împărtăşită şi de către rudeniile lor, văzând cum i-a cercetat Dumnezeu. Uimire şi mângâiere i-au cuprins şi la naşterea copilului, când, cerându-i-se părerea lui Zaharia care să fie numele copilului, acesta făcând un semn să i se dea o tăbliţă, a scris: “Ioan să fie numele lui” (LUCA 1,63), împlinindu-se astfel şi dorinţa Elisabetei, care de asemenea voia ca numele lui să fie Ioan, ce înseamnă “Iahve dăruieşte”. Odată cu scrierea numelui pe tăbliţă, lui Zaharia i-a revenit graiul, apoi a început să dea slavă lui Dumnezeu şi umplându-se de Duhul Sfânt, a rostit următoarea profeţie: -”Iar tu pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui…” (LUCA 1,76).

Ne punem întrebarea: Oare cât a ţinut această bucurie în familia lui Zaharia? Mai puţin de un an – este răspunsul la această întrebare, deoarece, născându-Se Iisus Hristos şi venind magii să-L caute, au cercetat tot Ierusalimul, întrebând unde S-a născut Noul Împărat, iar Irod, temându-se pentru tronul său, a dat poruncă să fie ucişi toţi pruncii mai mici de doi ani din hotarele Betleemului. În mod deosebit, a fost urmărită şi familia preotului Zaharia, întrucât mulţi ştiau de minunile care au însoţit naşterea pruncului Ioan.

Familia preotului Zaharia locuia în Hebron, cale de 8 ore până la Ierusalim, această cetate aflându-se la poalele unui munte. Auzind cei din Hebron de cele întâmplate cu uciderea pruncilor din hotarele Betleemului, s-au înspăimântat foarte, încât multe mame au fugit la munte împreună cu copiii lor, printre care, fiind şi Elisabeta cu pruncul Ioan. Văzându-se urmărită de către ostaşi, i-a s-a rugat lui Dumnezeu să-i ocrotească pruncul. Tradiţia ne spune că Dumnezeu i-a apărat într-o peşteră ce se afla în stânca muntelui. Ostaşii, negăsind pe Elisabeta şi pe copil, s-au întors la Zaharia care se găsea în Templu şi, crezând că el l-a ascuns, l-au ucis în mijlocul Templului, după cum zice Mântuitorul: -”De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei ve-ţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate, ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar” (MATEI 23,35).

În timpul cât Elisabeta şi Ioan au stat ascunşi, Dumnezeu a rânduit ca în apropierea acelui loc să se găsească pomi, din fructele cărora şi-au potolit foamea. Nu după multă vreme a murit şi Elisabeta, sfârşindu-se astfel viaţa părinţilor Sfântului Ioan Botezătorul, iar el a rămas sub ocrotirea lui Dumnezeu, crescând într-un mod tainic, necunoscut de oameni, după cum relatează Sfântul Evanghelist Luca: “Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel” (LUCA 1, 80).

Familia creştină şi scopul pentru care a fost întemeiată

Din cuprinsul Sfintei Evanghelii ce s-a citit la acest minunat praznic reiese că soţii Zaharia şi Elisabeta împreună cu fiul lor Ioan pe care l-au dobândit la adânci bătrâneţe în urma multor rugăciuni, formau o familie. Această familie este considerată de Biserică prototipul unei adevărate familii creştine.

După învăţătura Sfintei noastre Biserici, scopul căsătoriei şi al vieţii de familie este întreit:
-1. continuitatea neamului omenesc;
-2. ajutorarea reciprocă dintre soţi;
-3. ferirea de desfrânare.

1. În ceea ce priveşte continuitatea neamului omenesc, în locul celor care îşi încheie viaţa pământească, trebuie să apară alte generaţii de oameni. În atotputernicia Sa, Dumnezeu ar fi putut creea pe toţi oamenii în felul zidirii lui Adam, dar a binevoit să acorde făpturilor Sale o parte din puterea Sa creatoare (FACERE 1,26).

2. Referitor la ajutorarea reciprocă dintre soţi, Dumnezeu a zis: “Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor pentru el” (FACERE 2,18). Ca fiinţă socială, omul are nevoie de sprijinul şi colaborarea unui partener de viaţă. Legătura prin căsătorie şi viaţa de familie este lucrul cel mai minunat în viaţa societăţii. Familia este celula societăţii, legătura dintre soţi fiind indisolubilă şi vitală pentru armonia societăţii pe pământ.

3. Un alt aspect al vieţii de familie este ferirea de desfrânare, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel: “Din cauza desfrânării, fiecare bărbat să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă” (1 CORINTENI 7,2-6).

Din aceste cuvinte rezultă că legătura trupească dintre bărbat şi femeie nu este îngăduită decât după primirea de către cei doi tineri a Sfintei Taine a Căsătoriei, altfel cad în păcadul desfrânării, unul din cele şapte păcate capitale şi pe care şi Biserica îl canoniseşte astfel:
-desfrânarea, care înseamnă legătura trupească dintre doi tineri – băiat şi fată – se canoniseşte cu oprirea de la Sfânta Împărtăşanie pe o perioadă de 7 ani;
-preadesfrânarea, care înseamnă legătura trupească dintre un bărbat şi o femeie, în afara Căsătoriei, cel puţin una dintre acele persoane să fie căsătorită, se canoniseşte cu oprirea de la Sfânta Împărtăşanie pe o perioadă de 15 ani; tot aşa se canonisec şi concubinii, concubinajul fiind foarte periculos – în multe cazuri unul dintre concubini au un sfârşit targic pentru că ei nu au asupra lor binecuvântarea lui Dumnezeu pe care o primesc cei care se căsătoresc în Biserică, căci Sfântul Apostol Pavel zice: “Taina aceasta mare este, iar eu zic: în Hristos şi în Biserică; chiar dacă concubinii se pare că au un sfârşit “creştinesc”, adică liniştit, ei pentru că au trăit cu bună ştiinţă toată viaţa în acest păcat, după moarte dobândesc iadul pe veşnicie;
-incestul, care este legătura trupească dintre un bărbat şi o femeie sub gradul 8 de rudenie de sânge pe linie directă şi colaterală (pe linie directă impedimentul la Căsătorie fiind la infinit), sau rudenie spirituală, se canoniseşte cu oprirea de la Sfânta Împărtăşanie pe o perioadă de 20 de ani;
-sodomia, care se realizează prin legăturile trupeşti între persoane de acelaşi sex, se canoniseşte cu oprirea de la Sfânta Împărtăşanie până la 25 de ani şi atunci cu condiţia să părăsească păcatul, în caz contrar sunt consideraţi în afara Bisericii lui Hristos.

O altă învăţătură ce o putem desprinde din însemnătatea praznicului de astăzi, este aceea că, familia întemeiată prin Sfânta Taină a Căsătoriei, are un rol deosebit în creşterea şi educarea copiilor. Copilul se naşte ca rod al dragostei dintre cei doi soţi. Aceştia sunt chemaţi să se îngrijească de cele necesare trupului şi sufletului copiilor lor; părinţii fiind primii pedagogi şi educatori ai copiilor, iar familia fiind cea dintâi şi cea mai importantă şcoală. Pe bună dreptate, se poate spune despre un tânăr rău educat că îi lipsesc cei 7 ani de acasă, adică educaţia şi conduita din perioada când copilul se găseşte în mod nemijlocit în mijlocul familiei.

Soţii fără copii sunt nefericiţi, am zice noi, dar cei mai nefericiţi sunt părinţii care n-au reuşit să-şi crească bine copiii. Durerile cele mai mari ce se pot isca în sânul unei familii provin adeseori din partea copiilor, după cum şi cele mai mângâietoare bucurii şi mulţumiri se datorează tot copiilor – dacă sunt bine educaţi.

De la drepţii Zaharia şi Elisabeta să învăţăm cum trebuie să trăim în frică de Dumnezeu, să ne creştem copiii printr-o viaţă dreaptă înaintea lui Dumnezeu, Care va revărsa binecuvântarea Sa peste familiile noastre. Fericită va fi familia care are copii buni, cu o creştere aleasă, în măsură să săvârşească binele şi dreptatea şi să slujească lui Dumnezeu spre folosul semenilor. AMIN.

BIBLIOGRAFIE:
-BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ – Editura Istitului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; Bucureşti;
-BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD…;
-SFÂNTUL TEOFILACT – Tâlcuire la Evanghelia de la Luca; Editată de Mănăstirea ,,Portăriţa”, jud. Satu-Mare; 1999;
-MAN, arhimandrit Serafim – Livada duhovnicească; Editura Arhiepiscopiei Vadului Feleacului şi Clujului; Cluj-Napoca – 1990;
-MIHOC, preot prof. univ. Dr. Vasile – Curs de Noul Testament, predat în anul universitar 1990-1991 la Institutul Teologic Universitar Cluj-Napoca.

de Preot Prof. Gheorghe-Radu Sălăgian