Primul semnal al acestei pregatiri de lupta ni-l dau cele trei stihiri, care se canta indata dupa Evanghelia Utreniei: “Usile pocaintei…”, “Cara­rile mantuirii…”, si “La multimea faptelor mele celor rele…”, stihiri care ne umplu de umilinta si ne rascolesc inimile. In lumina lor ne vedem cu sufletul si cu trupul intinate de multimea faptelor celor rele pe care le-am facut; cu viata de pana acum irosita in lenevire, iar ziua infricosatei judecati apropiindu-se inspaimantatoare. Ce vom face? Adanca mahnire si cutremurare ne cuprinde si ne umbreste sufletul. Dar in acelasi timp se iveste si o raza de nadejde; milostivirea cea nemasurata a lui Dumnezeu, puternicele rugaciuni ale Maicii Domnului si lucrarea curatitoare si innoitoare a Pocaintei, ale carei usi se deschid acum. Nadejdea ne intareste si ne da indrazneala sa strigam cu zdrobire de inima ea si Proorocul David: “Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta!”

Cele trei stihiri ne pleaca spre pocainta si totodata ne invata cum sa o facem: Intorcandu-ne la noi insine si cugetand la viata noastra paca­toasa; cu cutremur si cu teama de infricosata judecata; cu nadejde si incredere in dumnezeiasca milostivire. Simtamintele de teama si nadejde, care ni le trezesc aceste stihiri, trebuie sa ne insoteasca nelipsit de-a lungul intregului Post; de aceea le vom auzi de acum inainte la Utrenia fiecarei Duminici pana la Duminica a cincea. Al doilea semnal de pregatire ni-l da pilda evanghelica a Vamesului si Fariseului (Lc. 18, 10 – 14), la care cantarile si citirile Vecerniei si Utre­niei mereu ne vor indemna sa cugetam: “Sa nu ne rugam ca fariseul, fra­tilor, ca tot cel ce se inalta pe sine, se va smeri. Ci sa ne smerim inaintea lui Dumnezeu prin postire, ca vamesul strigand; Dumnezeule, milostiveste-Te spre noi pacatosii!” Sau: “Fariseul, biruindu-se de slava desarta, s-a lipsit de bunatati; iar vamesul, prin pocainta s-a invrednicit de daruri…”.

Precum ne talcuieste sinaxarul duminicii, pilda ne pune inainte doua asezari sufletesti: aceea a vamesului, pe care trebuie sa tindem s-o ago­nisim si cealalta a fariseului, de care se cuvine sa ne ferim si sa fugim, pentru ca smerenia si pocainta vamesului sunt puternica intr-armare impotriva diavolilor, iar mandria si inaltarea fariseului, inceput si izvor a tot pacatul. Caci prin mandrie a cazut diavolul si tot prin ea Adam a fost izgonit din Rai; iar toata tamaduirea a venit prin smerenie, prin smerenia Fiului lui Dumnezeu, Care a luat chip de rob si a rabdat moarte de ocara pe Cruce.

Pilda ne arata pe viu acest lucru. Fariseul era om drept, iar vamesul om pacatos. Acesta insa, prin smerenie, s-a intors mai indreptat decat acela la casa sa. Recunoscandu-si pacatul, vamesul a dobandit dreptatea, fara osteneala si degrab; si ca el toti cei ce s-au smerit, precum ne arata si minunata cantare de la vecernia Duminicii: “Atottiitorule, Doamne, stiu cat pot lacrimile! Ca pe Ezechia l-au scos din portile mortii, pe cea pacatoasa au mantuit-o din pacatele cele de multi ani, iar pe vamesul mai presus decat pe fariseul l-au indreptat”. Iata, dar, ca smerenia curata degrab si usureaza povara pacatului, precum insusi Domnul o spune: “Tot cel ce se smereste se va inalta” (Luca 18, 14).

Dar inaltarea prin smerenie este mai mult decat curatire de pacate, indata ce omul se curata de pacat incepe sa lucreze harul, care salas­luieste intru el si pe care pacatul nu-l lasa sa lucreze. De aceea Apostolul spune ca: “Domnul, celor smeriti le da har” (I Petru 5, 5). Smerenia face lucrator harul din om, iar lucrarea harului este felurimea cea bogata a tuturor virtutilor. Asa cum mandria este izvor a toata rautatea, smerenia este izvorul a toata virtutea; pe de o parte ca usuca raul de la izvor, ca ceea ce este potrivnica mandriei; iar pe de alta parte este prielnica cres­terii tuturor virtutilor.

Lucrarea smereniei insa nu se opreste aici. Intocmai ca si bogatia pamanteasca, bogatia cea duhovniceasca a virtutilor este primejduita de talharii cei nevazuti, diavolii. Cum ne fura ei rodul faptelor bune, ne-o spune Sfantul Maxim Marturisitorul: “Cand omul se straduieste cu vir­tutea si constiinta duhovniceasca, se apropie de el diavolul mandriei, al slavei desarte, al dorintei de a placea oamenilor si al fatarniciei, care nu numai ca nu-l impiedica de la virtute, ci il si ajuta cu prefacut viclesug, pentru ca apoi sa-l traga spre cele de-a stanga.” (Rasp. Thalasie 56, Filoc. III). Se apropie viclenii de lucratorul virtutii si-i soptesc: “Mari lucruri faci! postesti, te rogi, te nevoiesti, faci milostenie, esti mai presus decat cei­lalti oameni”. Daca omul ia aminte si incepe sa se increada in sine, sa se inalte, cade ca fariseul cel drept dar laudaros, isi pierde rodul ostene­lilor, fiindca “tot cel ce se inalta se va smeri” (Luca 18, 14).

Este adevarat ceea ce spun necuratii cu viclesug, ca mare lucru face cel ce savarseste binele, pentru ca toate faptele bune sunt mari si vrednice de cinste. Dar sunt asa nu pentru ca le face omul, ci pentru ca sunt roade ale Duhului Sfant, fara de care nu putem face nimic. De aceea ne invata Domnul: “Chiar daca ati face toate faptele bune, sa ziceti: slugi netrebnice suntem, caci am facut ceea ce eram datori sa facem” (Luca 17,10).

“Lucreaza si pazeste” ne invata Sfintii Parinti. Lucreaza toate fap­tele bune, dar nu fii fara de grija de rodul lor, ci pazeste-l de tilharii cei nevazuti. Iar puterea nebiruita impotriva lor si camara cea mai sigura pentru comorile cele duhovnicesti, de care nu se pot apropia talharii-diavoli, este smerenia. Odata Cuviosul Antonie a vazut toate cursele vraj­masului ca o mreaja intinse pe pamant si suspinand, a zis: “Oare cine poate scapa de ele?”. Si a auzit un glas zicand: “Smerenia”. Altadata, diavolul ii spune Cuviosului Macarie cel Mare: “Multa sila imi faci, Macarie, si n-am nici o putere asupra ta. Caci iata, orice faci tu, fac si eu; postesti tu, dar eu nu mananc deloc; tu priveghezi, dar eu nu dorm nicidecum; numai cu un lucru ma biruiesti tu”. Si l-a intrebat Avva Macarie: “Care este acel lucru ?” A raspuns diavolul: “Smerenia ta. Din cauza ei nu am nici o putere asupra ta.”

Iata dar, cat de minunate daruri are smerenia: curata cu lesnire tot pacatul; este prielnica cresterii virtutilor; este camara nefurata a faptelor bune si arma nebiruita impotriva mandrilor diavoli. De aceea nici nu se putea mai potrivita pregatire pentru sfintita patruzecime decat indemnul la smerenie. Caci ce facem noi in vremea postului? Ne curatam de pacate prin pocainta si smerenie, ne straduim la savarsirea faptelor bune, ne silim sa pazim nefurat rodul duhovnicestilor nevointe si sa ne razboim cu duhurile rautatii. Or, pe toate acestea le implineste smerenia cu multa lesnire.

Dar lucrurile acestea nu le facem numai in Postul Mare. Toata viata pamanteasca este lupta cu duhurile rautatii, curatire de pacat si impo­dobire cu virtuti. De aceea intotdeauna si nu numai in post avem tre­buinta de smerenie. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dat multe inva­taturi mantuitoare, aratandu-ne El Insusi cu pilda cum sa le facem. Ne-a iubit mai presus de orice si ne-a invatat sa ne iubim si noi la fel: “Asa sa va iubiti unii pe altii, precum v-am iubit Eu” (Ioan 13, 14); apoi s-a dat pilda de smerenie, zicand: “Invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima” (Mat. 11, 19).

Toata viata Domnului este o neintrerupta si negraita smerenie. S-a nascut smerit in grajd de vite, a trait smerit, a murit mai mult decat smerit. “S-a smerit luand chip de rob pana la moarte de Cruce” (Filip. 2, 8). De aceea, Sfantul Isaac Sirul a numit smerenia “vesmant al Dumnezeirii”, ca una cu care Domnul a fost imbracat in toata viata sa pamanteasca. Dar nu numai ca a fost imbracat cu ea, ci El insusi a fost intruparea smereniei, incat putem spune ca El este “Smerenie”, precum este “Dragoste”.

Indemnandu-ne sa invatam de la El smerenia, Mantuitorul ne-a aratat in toata viata Sa ce este smerenia si ne-a lasat-o drept cale, pe care sa calatorim toata vremea vietii noastre. Despre aceasta cale a sme­reniei auzim la otpustul din Joia Mare: “Hristos, adevaratul Dumnezeul nostru, Cela ce din nemasurata Sa bunatate, ne-a aratat noua calea cea mai buna, adica smerenia, cand a spalat picioarele ucenicilor si s-a smerit pentru noi pana la Cruce si la ingropare…”. Ne-a lasat deci smerenia drept cea mai buna cale, pe care sa calatorim toata vremea vietii noastre. Cu adevarat, cea mai buna cale, pentru ca am vazut de cate daruri ne invredniceste smerenia. De aceea si Parintii Patericului spuneau: “Fara smerenie nu-i nadejde de mantuire” sau “Smerenia este cununa de pietre scumpe a monahului”. Iar Avva Dorotei zice: “Mai mult decat orice, avem trebuinta de smerenie”.

Dar prin bogatia de daruri aratata mai sus, smerenia mai are inca unul si mai mare. Ni-l arata Mantuitorul cand zice; “Invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre” (Matei 11, 19). Viata aceasta pamanteasca este plina de durere si suspin. “In lume necazuri veti avea”, ne spune Domnul (Ioan 16, 33), iar Apos­tolul adauga: “Cu multe scarbe ni se cade sa intram intru imparatia lui Dumnezeu” (Fap. Ap. 14, 22). Abia la sfarsitul ei, nadajduim sa mergem “unde nu este durere nici intristare nici suspin”, sa dobandim odihna si pacea mult dorita si negasita pe pamant. Domnul insa ne-a incredintat ca si aici, pe pamant, putem avea odihna sufletelor noastre si anume prin smerenie si blandete.

Oare nu este semn al vremii noastre aceasta zbuciumare, framantare, istovire, cautare si neurastenizare a omului? Doctorii prescriu tuturor bolnavilor odihna si liniste. S-au facut “case de odihna” si “statiuni de odihna” pentru oameni neurastenizati; s-au inventat metode de odihnire, de relaxare incat parafrazand cuvantul avvei Dorotei, “omul de azi, mai mult decat orice, are nevoie de odihna! De ce nu o gaseste? “Invatati-o de la Mine cel smerit, ne indeamna Domnul, si veti avea odihna sufletelor voastre.”. Prea increzator in puterile sale, prea laudaros cu ispravile sale, omul a uitat, a pierdut calea cea mai buna a smereniei, s-a instrainat de izvorul a tot binele si nu mai are odihna. Dar sufletul omenesc nu-si poate gasi odihna, fara numai in Dumnezeu (Fer. Augustin).

Smerenia insa ne asaza dintr-odata in starea fireasca a existentei noastre. Ea nu este o virtute printre celelalte, care sa se adauge la viata noastra duhovniceasca, ci este o asezare fundamentala a omului, care se vede in prezenta lui Dumnezeu, ii recunoaste atotputernicia, se uimeste in fata maretiei Lui, apoi isi vede micimea si nemernicia sa si recunoaste smerit ca tot ceea ce are si insasi existenta lui, este un dar al negraitei iubiri si milostiviri dumnezeiesti, fara de care nu poate face nimic.

Inceputul innoirii noastre nu se poate deci face altfel decat prin intrarea in randuiala, prin smerenie. De aceea pregatirea pentru sfantul si marele Post o incepem cu smerenia, ca sa traim in aceasta vreme si apoi cu ea sa calatorim de-a lungul intregii vietii acesteia, stiind ca numai calatorind pe cea mai buna cale vom avea odihna sufletelor noastre, in veacul de acum si in vecii vecilor.

de Ieromonah Petroniu Tanase – Sfantul Munte Athos

Iată care a fost istoria acestui praznic. Nichifor Calist, un istoric bizantin din secolul XIV, spune: Arhanghelul Gavriil s-a arătat sfântului şi dreptului Simeon şi i-a spus că nu va muri până ce nu va vedea pe Hristos Domnul.

Iar marele istoric Egesip descrie mai pe larg istoria acestui praznic, zicând: de la zidirea lumii şi până la moartea lui Avraam au trecut 3.407. În vechime, adică de la Set până la Avraam, oamenii trăiau foarte mult, cum a trăit Adam 930 de ani, cum a trăit Matusalem 969 de ani, Set 812 ani şi Eva 950. Dar după aceea, a început să scadă viaţa omului; înainte de potop, a zis Dumnezeu să fie anii omului 120, iar pentru cei drepţi numărul acesta a fost întrecut. Pentru că îl vedem pe Avraam că trăieşte 175 de ani. Deci de la Adam până la Avraam a scăzut viaţa omului cu 755 de ani. De la Avraam şi până la împăratul Ptolemeu Filadelf, când trăia şi Sfântul Simeon Bătrânul, au trecut 1700 ani (Prolog, februarie).

Şi în timpul acestui împărat Ptolemeu, care trăieşte cu 283 de ani înainte de venirea Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, s-a întâmplat un mare eveniment cu Sfânta Scriptură. Atunci s-a făcut traducerea ei din limba evreiască în cea elinească, numită Septuaginta, pentru că a fost tâlcuită de 70 de mari cărturari, pe care împăratul Ptolemeu Filadelf i-a pus să tâlcuiască Scriptura, deoarece evreii erau în robia lor. Şi între aceşti 70 de bărbaţi care au tâlcuit Dumnezeiasca Scriptură a fost şi Sfântul Simeon Bătrânul, care pe vremea aceea avea 77 de ani. Şi s-a împărţit Biblia, după cum spune istoricul Egesip, în 70 de părţi, iar fiecare cărturar şi preot, care era pus la tâlcuirea Scripturii, avea o parte a ei. Deci unul tâlcuia Facerea, altul Ieşirea, altul Numerii, altul Deuteronomul şi altul cărţile Regilor, şi celelalte care urmează în Scriptură. Iar sfântului şi dreptului Simeon (care, cum am spus, era bătrân de 77 de ani) i-a căzut să traducă pe Sfântul Prooroc Isaia, care vorbeşte de naşterea Mântuitorului din Fecioară. Şi traducând el, a ajuns la locul unde Duhul Sfânt spune prin gura acestui prooroc: „Iată, Fecioara în pântece va lua şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuil” (Isaia 7, 14), care se tâlcuieşte: „Cu noi este Dumnezeu”. Şi acest om, cu toate că era sfânt şi cărturar mare, când a auzit acest cuvânt din Scriptură, s-a îndoit: “Cum poate o fecioară să nască? Că fecioara nu poate să nască, fără numai femeia care a trăit cu bărbat, numai aceea poate să nască. Şi şi-a zis în mintea lui, ca om, că locul care s-a pus mai înainte de el în Scriptură nu e bun. Şi şi-a luat, fiindcă fiecare tâlcuia în cămăruţa lui, exemplarele Scripturii, ce se scriau atunci pe piele de viţel sau pe piele de ied. Şi a luat Sfântul Simeon cuţit şi a ras de pe membrană textul acela: „Iată, Fecioara în pântece va lua…” şi a scris după mintea lui altceva: „O tânără tăinuită de bărbatul său va lua în pântece” (Cuvânt la Mineiul lui februarie). Câtă hulă era aici: dintr-o fecioară făcuse o femeie care a căzut pe ascuns de bărbatul ei! Şi a scris aşa, că i s-a părut lui că aşa trebuie să fie: o tânără care fără ştirea bărbatului a trăit cu altul poate să nască, măcar că nu-i femeia acelui bărbat, dar fecioară să nască nu se poate. Asta-i mintea omului, dar nu a lui Dumnezeu. Şi fiindcă era seară, s-a dus să se odihnească. Şi când a venit dimineaţa în camera sa, unde avea de lucru, a găsit scris din nou, mai frumos: „Iată, fecioara în pântece va lua…”. Şi s-a minunat întrebându-se : Cine a intrat noaptea asta la mine şi mi-a şters sensul şi a scris altfel decât am scris eu? Şi a ras a doua oară de pe membrană cuvântul cel hotărât de Duhul Sfânt: „Iată, Fecioara…” şi scris: „O tânără tăinuită de bărbatul său…”. Şi a tradus mai departe, până seara, şi atunci i-a zis gândul: „Lasă că am să încui cămara, am să pun lacăt, să vedem cine o să intre să mai poată şterge ceea ce am scris eu!”. Şi s-a dus să se odihnească. Şi când a venit, a treia zi, a găsit a doua oară, mai luminat şi mai frumos: „Iată, Fecioara în pântece va lua…”; şi s-a speriat, căci ştiuse uşa încuiată, şi şi-a zis: „Cine a putut să şteargă acest text pe care l-am şters eu şi să scrie iar cum era scris înainte?”. Şi a îndrăznit şi a treia oară să şteargă, şi atunci l-a prins de mână Arhanghelul Gavriil, iar el a căzut cu cutremur la pământ: „Stai, Simeoane! Au ţi se pare că acest lucru este cu neputinţă la Dumnezeu? Adică Dumnezeu, Care a făcut pe femeie din bărbat la început fără de bărbat – că Adam a născut femeie din coasta lui fără amestecare de femeie –, nu poate să scoată bărbat din fecioară fără de bărbat şi fără să-şi strice peceţile fecioriei ei? Deci, pentru că n-ai crezut cuvântul Domnului, care se va împlini la vremea lui, iată vei trăi şi n-ai să mori până ce n-ai să vezi cu ochii tăi pe Hristosul Domnului şi până n-ai să-l pipăi cu mâinile tale”. Şi s-a dus Arhanghelul Gavriil de la dânsul. Şi era Simeon atunci, cum v-am mai spus înainte, de 77 de ani.

Şi de la faraonul Ptolemeu Filadelf şi până la venirea Domnului au trecut 283 de ani. Aceştia şi cu 77 fac la un loc 360 de ani. Atâta a trăit Simeon Bătrânul. Şi era o spaimă în Ierusalim, că atâtea rânduri de oameni muriseră şi lumea se minuna că omul acesta trăieşte, nu după legile firii, ci după minunea lui Dumnezeu. Că el era legat şi nu spunea la nimeni taina ce-a văzut-o. Dar toţi cărturarii legii vechi ştiau că el trăieşte de 360 de ani, într-un timp când nimeni n-a mai trăit atâta. Că v-am spus că de la Adam până la Avraam au scăzut 755 de ani din viaţa omului şi a rămas Avraam cu 175 de ani. Şi Isaac a trăit 182, iar Iacov 147 de ani. Iar de la Avraam până la David, timp de 839 de ani, a mai scăzut 100 de ani din viaţa omului şi Duhul Sfânt a hotărât prin gura lui David: „Zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani… ” (Psalmii 89, 10-11). Va să zică Sfântul Simeon Bătrânul trăieşte după ce Duhul Sfânt a hotărât prin gura lui David să trăiască oamenii 70 de ani, iar de vor fi în putere, 80. Şi după alcătuirea firii, unii din ei trăiesc şi astăzi până la 130-140, dar mai mult nu. Deci minune mare era să vezi un om de 360 de ani, în timpul de la David până la Hristos, împăratul Ptolemeu trăind cam la 600 de ani după David! Şi iată cum a luat fiinţă, praznicul de astăzi. Acestui Sfânt Simeon, pe care l-a legat Dumnezeu prin graiul Arhanghelului Gavriil să nu moară până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului, îi spuneau la Templul din Ierusalim, şi cărturarii, şi arhiereii, “Simeon cel fără de moarte”, pentru că ei credeau că nu va mai muri. Şi-l întrebau: “Până când ai să trăieşti tu?”. Iar el spunea: “Până când va voi Domnul”. Dar nu spunea taina, că l-a legat pe el Domnul.

Iar când a venit Prea Sfântul nostru Dumnezeu cu trup, Cel Ce s-a născut din Prea Curata Fecioară Maria, la 40 de zile în biserică, după rânduiala legii evreieşti, să aducă jertfă de curăţire două turturele sau doi pui de porumb, acest om sfânt şi drept – căci spune Evanghelia de azi că era drept şi temător de Dumnezeu – a venit în biserică, îndemnat fiind de Duhul. Duhul Sfânt i-a zis lui Simeon: “Bătrâne care eşti legat de ciolanele astea vechi, du-te acum în biserică şi vezi pe Acela despre Care, cu 283 de ani în urmă, nu credeai că se va naşte din Fecioară! Du-te şi-L vezi, du-te şi-L ia în braţe, şi te dezleagă de la Dânsul, că El te-a legat, prin Arhanghelul Gavriil!”. Şi s-a dus Simeon în Templul lui Solomon. Acolo erau mii de evrei cu prunci de 40 de zile pentru curăţire. Dar venind bătrânul Simeon, gârbov şi foarte plecat, cu vederea şi auzul slăbite, s-a făcut de unde era Maica Domnului – între atâtea mii de femei şi bărbaţi – o rază de lumină ca soarele. Şi pe acea rază de lumină el a mers până la Maica Domnului. Iar Mântuitorul strălucea în braţele Maicii Domnului ca fulgerul. Şi când L-a văzut bătrânul Simeon, L-a luat în braţe şi cu lacrimi a spus: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău în pace”, adică acum dă-mi, Doamne, drumul să mă duc cu linişte în cealaltă lume, „că văzură ochii mei mântuirea Ta”. Căci Tu ai venit să mântuieşti lumea, „că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţii tuturor popoarelor…”. Auzi, n-ai venit să mântuieşti numai pe evrei, ci pe toate popoarele lumii! Şi a mai zis: „… lumină spre descoperirea neamurilor”; adică prin acest Prunc se va descoperi lumina la toate popoarele pământului. Şi la urmă a zis: „… şi slavă poporului tău Israil”, pentru că după trup Mântuitorul se trage din neamul lui David şi al lui Avraam, deci din neamul evreiesc. Şi este slavă pentru poporul acela. Şi zicând aceasta, bătrânul s-a risipit acolo în biserică. Şi osemintele lui le-au îngropat lângă biserică şi le-a adus împăratul roman mai târziu la Constantinopol.

Iubiţi credincioşi, aşa s-a întâmplat Întâmpinarea Domnului. Dar oare de ce femeile veneau la 40 de zile în biserică, să aducă jertfă de curăţire lui Dumnezeu? Oare există legea aceasta şi în legea darului? Da, există, pentru că în legea veche a spus Moise în Levitic (cap. al XII-lea): „Toată femeia care va zămisli şi va naşte… necurată este”; până la 40 de zile să nu se culce cu bărbatul său şi la 40 de zile să aducă pruncul să-l îmbisericească în biserică, să i se facă aghiasmă şi să aducă jertfă de curăţire lui Dumnezeu, şi apoi poate să intre în biserică. Aşa era în legea veche şi această rânduială s-a pus în legea darului la fel. Dar oare se păzeşte în legea darului? Ne-a venit la ureche că nu. Ne-a venit la spovedanie şi ni s-a spus că bărbaţii n-au răbdare şi femeile n-au ce face şi nu păzesc curăţenia până la 40 de zile. Şi aceasta e mare păcat. Pentru că copiii care se nasc din aceste amestecări, dacă bărbatul se împreună cu soţia până ea nu se curăţeşte, se nasc orbi, rahitici, cu oasele moi şi cu nici un fel de fericire în viaţă. E o pedeapsă a lui Dumnezeu că n-au înfrânare nici măcar şase săptămâni, până se curăţeşte femeia de urmele naşterii ei. Deci luaţi aminte de la praznicul Întâmpinării şi aduceţi-vă aminte să nu vă ispitească satana ca să nu păziţi curăţenia după copiii dumneavoastră, că veţi fi sub blestem şi veţi avea pagube şi scârbe în viaţa aceasta, iar dincolo – munca cea veşnică. Că şi legea căsătoriei are o măsură de curăţenie. Nu dezlegaţi frâul – nici bărbatul, nici femeia – ca dobitoacele, măcar că şi acelea au rânduiala lor. Cât timp femeia este în timpul necurăţiei ei, bărbatul n-are voie să se culce cu dânsa; la fel timp de 40 de zile după naştere, cât este în curăţenie, n-are voie; nici în sărbători, nici în posturi, în duminici şi aşa mai departe. E o măsură de curăţenie pentru toţi, şi dacă nu e păstrată, din mocirla asta ne ducem în fundul iadului.

Dar oare de ce trebuie să aducă doi pui de porumb, iar cei mai bogaţi un miel fără meteahnă, adică nici şchiop, nici chior, nici cu vreo altă meteahnă în trup? Acesta era simbolul lui Hristos celui desăvârşit, Mielul lui Dumnezeu. Şi simbolul desăvârşirii jertfei noastre, adusă lui Dumnezeu, care trebuie să fie curată, nu întinată de furtişaguri, sau de alte păcate. Iar cel mai sărac aducea jertfă două turturele sau doi pui de porumb. De ce se aducea jertfă de către cei săraci porumbelul? Pentru că porumbelul este o pasăre care foarte mult iubeşte pe soţia sa, şi soţia pe el. Mare dragoste este între porumbei. Aşa trebuie să trăiască soţul cu soţia, în mare unire, în mare dragoste, în mare blândeţe. Că zice Hristos: „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii!”. Şi ce mai face porumbelul, chiar şi cel sălbatic din pădure, şi turturica? Dacă i-a murit soţul, până la sfârşitul vieţii el nu se mai însoţeşte. Tot aşa şi turturica. De aceea spune Sfântul Efrem despre călugări: „Pentru ce oare, monahe, cu turturica cea văduvă te-a asemănat pe tine proorocul, care niciodată soţie nu mai caută, şi se ţine în văi şi în pustie, căutându-şi liniştea? Aşa trebuie să fie călugărul: pururea fără căsătorie, pururea căutând pe Hristos”. Aşa face şi porumbelul sălbatic: după ce i-a murit soţia, el zboară prin munţi, pe dealuri, prin poiene, prin văi, şi plânge după soţia lui. Dar nu se mai căsătoreşte cu alta, şi niciodată nu stă pe cracă verde, ci totdeauna pe cracă uscată. Eram cu oile – că eu am fost cioban la munte – acum vreo zece ani şi pe piciorul unui deal pândeam nişte porumbei sălbatici. Poate erau şi aceia stingheri, că de câte ori veneau, stăteau pe vârful unui mesteacăn uscat. Şi mă minunam de ce stau pe cel uscat, când tot codrul e verde! Iată de ce stau pe pom uscat: aceasta este o taină şi un simbol. Căci spune Marele Vasile că din toate zidirile lui Dumnezeu pururea ne învăţăm cele ale înţelepciunii. Căci toată lumea aceasta simţită şi văzută este şcoala sufletelor celor cuvântătoare. Ştiţi de ce nu stă porumbelul şi turturica pe lemn verde după ce i-a murit soţul? Lemnul verde e simbolul dulceţii omeneşti, căci ceea ce-i verde şi sănătos trăieşte în îndulcirea veacului de acum, iar lemnul uscat e simbolul că femeia, după ce i-a murit bărbatul, nu se mai îndulceşte cu alt soţ. Să stea pe ramură uscată! Acesta e simbolul uscăciunii, al foamei, al setei, al chinului, al trudei – aşa spun dumnezeieştii Părinţi. Porumbelul care stă pe lemn uscat ne arată nouă să ne uscăm cu postul, cu lacrimile, cu umilinţa, cu foamea şi cu setea. Femeia căreia i-a murit bărbatul să plângă, să se roage, să ducă o viaţă curată şi cinstită, şi de foarte mare fericire se va învrednici dacă va rămâne aşa până la sfârşitul vieţii ei. Iar dacă nu poate, atunci după îngăduinţa marelui Pavel, poate să se mărite, dar mai bine este dacă rămâne nemăritată şi petrece în post, în rugăciune, în foame şi în sete, în trudă şi în osteneală, plângând nu după mirele ce l-a avut, ci după Hristos; după Acela să suspine, după Acela să plângă, că trebuie din nou să fie cu Acela cu Care s-a împreunat la botez, ca Acela să ne ducă pe noi nu la unirea cea trupească, ci la cea duhovnicească şi la bucuria cea fără de margini din ceruri.

Iubiţi credincioşi, dar de ce spune oare evanghelia de astăzi că bătrânul Simeon a blagoslovit pe dreptul Iosif şi pe Maica Domnului? După unii istorici, el a fost preot al legii vechi; alţii zic că nu, ci a fost un om drept, bătrân şi sfânt. Dar mai târziu el s-a arătat oarecărora dintre sfinţi îmbrăcat preoţeşte, după rânduiala legii vechi, şi cu un toiag verde în mână, încredinţând că a fost preot. Dar pe cine blagosloveşte Simeon? Pe Maica Domnului şi pe Pruncul pe Care-L ţine în braţe. Vedeţi smerenia lui Hristos? Vedeţi bunătatea Lui cea fără de margini? Se lasă blagoslovit de un om drept. Cel Ce blagosloveşte toate popoarele pământului şi toate ţarinile, şi toate viile, şi toate moşiile, şi toate vieţuitoarele din apă, din aer şi de pe uscat, Se lasă blagoslovit de un om, care avea darul preoţiei. Vedeţi cât de mare e preoţia? Duhul Sfânt dă preoţia preotului, dar ne învaţă că şi Însuşi Dumnezeu S-a smerit ca să fie binecuvântat de preot, de dreptul Simeon. Astăzi, Dumnezeu Cuvântul, Care a făcut cerul şi pământul, vine, Se face prunc întru smerenie şi blândeţe şi, tăcând, Se lasă binecuvântat de un preot al legii vechi. Dar atunci cu cât e mai mare un preot al legii darului? N-am vreme să vă spun. Iar dumneavoastră, când treceţi pe lângă un preot, poate nici bună-ziua nu-i ziceţi. Vai de cel ce face aşa! Să ştiţi dumneavoastră că arhiereii şi preoţii în lumea aceasta sunt izvoarele binecuvântării. Deci fericit, de trei ori fericit este acela care doreşte pururea să fie blagoslovit de arhiereu şi de preot! Când treci pe lângă un preot, chiar dacă este departe, ia-ţi căciula din cap, du-te şi zi: “Blagosloveşte-mă, părinte sfinte!” Căci zice dumnezeiescul Gură-de-Aur: „a preotului este numai a deschide gura şi darul le lucrează pe toate”. Şi mai zice acelaşi: “Sfântă este limba preotului şi preasfântă este gura lui”. Şi când te-ai dus la el şi te-a binecuvântat, Domnul te-a umplut de toată blagoslovenia Duhului Sfânt, că nu el blagosloveşte, cu Duhul Sfânt cu Care este îmbrăcat. Iată ce pildă ne-a dat Mântuitorul la sărbătoarea de astăzi. El, Care blagosloveşte pe toţi Sfinţii şi Arhiereii, şi pe toţi Sfinţii Îngeri, Se blagosloveşte pe pământ de la un preot? De un bătrân cinstit? Şi apoi, pe cine ţine Sfântul Simeon în braţe? Pe un prunc. Dar cine era pruncul Acesta? Acesta este Cel ce ţine în cumpănă şi în braţele Sale cerul şi pământul, şi toate cerurile cerurilor şi toate văzduhurile, şi noianurile, şi vânturile, şi munţii, şi toate cetele de sus, şi toată zidirea cea de jos; şi acum vine cu atâta smerenie ca să-L ţină în braţe un bătrân slab, care a aşteptat cu suspin şi cu umilinţă 360 de ani venirea Lui. Iată bunătatea şi mila lui Dumnezeu până unde se coboară, că vrea să fie binecuvântat de om, vrea să fie purtat de om, în nemărginita Lui dragoste, ca şi noi la vreme să dorim blagoslovenia Lui şi să-L purtăm pe Dumnezeu. Dar oare nu-L purtăm şi noi pe Iisus Hristos? Oare numai bătrânul Simeon L-a purtat? Doamne fereşte! Noi Îl purtăm mai mult decât Sfântul Simeon. Sufletul omului are chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, căci are minte, gând şi cuvânt. Mintea noastră, sufletul nostru sunt chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Care stă în minte şi în inimă, şi S-a vărsat în toată firea trupului ca focul prin fier, cum arată dumnezeiescul Ioan Damaschin. Deci fiecare creştin, care s-a scăldat în biserică şi s-a îmbrăcat cu Hristos, după cum cântă biserica: “Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat, Aliluia!”, poartă pe Hristos în el. De aceea ne chemăm toţi creştini, că purtăm pe Hristos în noi, avem pe Dumnezeu Cuvântul şi pe toată Sfânta Treime cu noi. Sfântul Simeon L-a purtat în braţe, iar noi Îl purtăm pururea pe Hristos în inimă şi în minte. Toţi suntem purtători de Dumnezeu, după cum a spus Sfântul Ignatie, căci când l-a întrebat împăratul Traian: „Dar de ce te chemi tu aşa, Teoforul? (adică “purtător de Dumnezeu”), el i-a spus: „Nu te nedumeri, Împărate! Mă numesc Teofor pentru că port pe Dumnezeu în mine; căci toţi creştinii care s-au botezat poartă pe Dumnezeu în ei”.

Deci, fraţii mei, dacă purtăm pe Dumnezeu în noi şi dacă acesta este adevărul şi nimeni nu poate să-l tăgăduiască, atunci cum trebuie să fie purtările noastre, cum trebuie să fie gândurile noastre, cum trebuie să fie cuvintele noastre, ce fel de mişcări trebuie să facem? Oare ce nu ştie Dumnezeu, Care este în noi şi pe Care Îl purtăm până la moarte? Ce nu ştie El din viaţa noastră? Căci i-a spus lui Iov: „Oare cine este cel ce ascunde de la Mine sfatul?”. Care sfat? Sfatul inimilor. Despre aceasta a proorocit bătrânul Simeon. Căci după ce a spus cele de mai sus, a zis Maicii Domnului: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel” (Luca 2, 34). Care e căderea, care e ridicarea prin Hristos? Toţi care Îl hulesc vor cădea de la Dânsul, căci de bună voie se desprind de dragostea Lui. Şi-apoi, ce i-a mai proorocit Maicii Domnului? „Şi prin sufletul tău va trece sabie”. Când a trecut sabia prin inima Maicii Domnului? La Sfintele Patimi. Maica Domnului a născut după legea firii, dar în acelaşi timp mai presus de fire, căci n-a avut dureri. Dar durerea pe care trebuia să o aibă la naştere a avut-o la sfintele şi preaînfricoşatele Patimi, când a văzut pe Mântuitorul răstignit, de a suferit nenumărate chinuri şi a murit. Deci a trecut sabia prin inima ei nu la naştere, pentru că n-a cunoscut ea vreodată bărbat şi de aceea a născut fără durere. Dar durerea de la naştere a trebuit s-o aibă la patima Domnului, ca să fie părtaşă a patimilor şi suferinţelor Lui. Iubiţi credincioşi, luaţi seama: Hristos a venit spre surpare şi stăvilire. Toţi care se împotrivesc, toţi care hulesc, toţi care defaimă poruncile Lui vor cădea de la El. Şi toţi care caută să-L iubească din toată inima şi să facă poruncile Lui se vor ridica prin dragostea Lui la locaşurile mai presus de ceruri.

V-am spus aceste puţine, la praznicul de azi, ca să nu îngreuiez auzul dumneavoastră, că multe sunt care îmi vin în minte. Vă spun numai atâta: ţineţi minte femeilor, de la praznicul acesta, să păziţi curăţenia după copii până la 40 de zile. Dacă una rămâne văduvă, să stea pe lemn uscat, ca porumbiţa cea sălbatică, adică să petreacă în post, în rugăciune, în foame, în sete, şi să suspine după Mirele Cel ceresc, după Hristos, Care ne-a logodit pe noi cu Sine prin botez. Iar dacă nu se va putea înfrâna şi se va căsători, să se căsătorească cu un bărbat creştin, care n-a mai lăsat o soţie încurcată, şi să aibă cununie. Dar cununia nu se mai pune a doua oară pe capul celor ce se cunună, după rânduiala Sfinţilor Părinţi. Apoi, să dorim binecuvântarea preoţilor şi arhiereilor. Până veţi rămâne în viaţa aceasta, să doriţi blagoslovenia slujitorilor Bisericii, pentru că Însuşi Dumnezeu S-a pogorât de sus, ca să fie blagoslovit de un sfânt preot al legii celei vechi.

Dar să vă mai spun ceva: să nu boliţi de îndoială. Niciodată nu am putea vorbi mai mult de îndoială ca astăzi, dar nu-i vreme. De ce a suferit Sfântul Simeon Bătrânul 283 de ani, câţi au fost de la faraonul Ptolemeu Filadelf până la Hristos? Pentru că s-a îndoit. N-a crezut că Hristos se poate naşte dintr-o fecioară. Şi i-a dat Dumnezeu canon să mai trăiască 283 de ani, ca să vadă pe Cel născut din Fecioară. Aşa s-a îndoit Avraam. Căci când i-a zis Domnul: „Eu sunt Domnul, Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ţi dau pământul acesta de moştenire… a zis Avraam: «Stăpâne Doamne, pe ce voi cunoaşte că-l voi moşteni?». Atunci a zis Domnul către Avraam: «Să ştii bine că urmaşii tăi vor fi pribegi în pământ străin, unde vor fi robiţi şi apăsaţi patru sute de ani»” (Facerea 15, 7-13). Dar a stat în robie 430 de ani. De aceea a întrebat Moise: de ce, Doamne, a depăşit cei 400 de ani, că s-au împlinit anii. Şi a zis Dumnezeu: anii s-au împlinit, dar păcatele poporului, nu. Deci, în loc de 400 de ani, le-a dat canon de stat în robie 430 de ani. De ce n-a murit Moise în pământul făgăduinţei, ci a murit la muntele Nebo? Căci Moise, care a condus poporul acela, a fost cel mai blând om de pe faţa pământului, cum se spune la Numeri: „Moise însă era omul cel mai blând dintre toţi oamenii de pe pământ” (Numerii 12, 3). Pentru o greşeală nu a intrat în pământul făgăduinţei, pentru o greşeală l-a pedepsit Dumnezeu să nu treacă Iordanul: pentru că s-a îndoit la stânca Rafidim. Că Dumnezeu i-a spus: „Ia toiagul şi adună obştea, tu şi Aaron, fratele tău, şi grăiţi stâncii înaintea lor şi ea vă va da apă; şi le veţi scoate apă din stâncă şi veţi adăpa obştea şi dobitoacele ei. A luat deci Moise toiagul din faţa Domnului, cum poruncise Domnul. Şi au adunat Moise şi Aaron obştea la stâncă şi a zis către obşte: «Ascultaţi, îndărătnicilor, au doară din stânca aceasta vă vom scoate apă?» Apoi şi-a ridicat Moise mâna şi a lovit în stâncă cu toiagul său de două ori, şi a ieşit apă multă, şi a băut obştea şi dobitoacele ei. Atunci a zis Domnul către Moise şi Aaron: «Pentru că nu M-aţi crezut, ca să arătaţi sfinţenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veţi duce voi adunarea aceasta în pământul pe care am să i-l dau»” (Numerii 20, 8-12). Pentru îndoiala aceasta Moise n-a văzut pământul făgăduinţei. Aşa s-a îndoit şi Toma la Învierea lui Hristos şi a trebuit să fie mustrat oarecum de Hristos: „Fiindcă M-ai văzut, Tomo, ai crezut; ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut!”. Hristos a pus astfel fericirea a zecea după Înviere, ca să întărească credinţa celor ce nu văd şi cred, precum suntem noi şi cum trebuie să fie toţi creştinii până la sfârşit. Ce spune Apostolul Iacov: „Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1, 8). Omul îndoielnic care zice: “Oare este, sau nu este Dumnezeu? Oare este iad sau nu este?”, acela este ca un nor pe care îl poartă satana cum vrea, căci el nu crede cu fermitate, cu tărie, în existenţa lui Dumnezeu. De aceea satana îl duce oriunde.

Să vă dau o pildă. A venit un moşneag deunăzi şi a zis: “Părinte, iată ce am văzut la restaurant în ziua de Sfântul Vasile. Vor merge toţi aceia în iad? Eu cred că nu vor merge toţi”. I-am răspuns: “Nu crezi dumneata, dar Duhul Sfânt ne spune în psalmi, prin gura Sfântului Prooroc David: Că Tu eşti Dumnezeu care nu voieşti fărădelegea, nici va locui lângă Tine cel ce vicleneşte. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege (Psalmii 5, 4-5). Nu crezi dumneata că Dumnezeu nu-i părtaş la fărădelegile noastre? Ce spune Scriptura? Pentru ce ai aşezat aşezământul de lege al Meu prin gura ta, iar tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele mele înapoia ta? (Psalmii 40, 17-18). Şi mai zice în psalmi: “Pune-voi fărădelegea ta înaintea ta şi te voi mustra.” Iar Hristos a spus: “Intraţi pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.” (Matei 7, 13-14). Deci nu te mira că merg mulţi la joc sau că cei care merg la bine pe cărarea cea strâmtă sunt puţini”. Tot lucrul bun este rar.

Deci nu vă îndoiţi de cuvintele Mântuitorului. Nu sta la îndoială când e vorba de a împlini porunca lui Hristos şi de a te feri de păcate. Dacă n-a cruţat Dumnezeu pe Avraam şi pe Moise pentru îndoială, dacă nu l-a cruţat pe Toma şi pe alţii care s-au îndoit, nu ne va cruţa nici pe noi. Aceia au fost sfinţi, le-a dat astfel de pedeapsă ca să nu se muncească veşnic, dar noi, dacă vom trăi în îndoială, vom avea nu numai pedeapsa lui Simeon, ci vom avea pedeapsa veşnică. Pe el l-a pedepsit pe merit să nu moară, până nu-L va vedea pe Hristos Domnul, dar noi, de nu vom crede că avem pe Hristos în noi şi că El trăieşte în noi şi ştie cuvintele noastre, şi gândurile noastre, şi faptele noastre, atunci munciţi vom fi în vecii vecilor. Mântuitorul Hristos şi Prea Curata lui Maică să ne ajute tuturor, să nu uităm că Îl purtăm în toată vremea în noi, că El ştie toate gândurile noastre. Amin!

de Arhimandrit Cleopa Ilie – Predici

Izvoare vii de credinţă, de neasemuită gândire teologică, de minunată tâlcuire a cuvântului lui Dumnezeu şi de înaltă trăire creştină a duhului evanghelic, numiţi cu înţelepciune de Biserica Ortodoxă: “Mari dascăli ai lumii şi Ierarhi”, Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Ioan Gură de Aur, ne-au adunat la sărbătoarea lor comună de astăzi, mai întâi la rugăciune şi apoi, la cuvânt de învăţătură. Ne-am rugat cu rugăciunile cu care s-au rugat şi ei, iar acum dorim să-i cinstim împărtăşindu-ne din învăţătura lor teologică şi din experienţa lor bogată, experienţa de preoţi, de conducători bisericeşti, de învăţători ai Cuvântului divin, de oameni duhovniceşti. Biserica i-a numit pe Sfinţii Trei Ierarhi: Mari. Şi pe bună dreptate, căci ei au fost mari prin sfinţenia vieţii lor, prin cugetarea lor genială, prin ortodoxia învăţăturii prin dragostea lor fierbinte faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, prin lucrarea lor uriaşă pentru îmbunătăţirea vieţii semenilor în sufletul carora le vedem chipul lui Dumnezeu, prin virtutea lor, prin slujirea lor într-o vreme de mari frământări, de ambiţii, de nelinişte, de contradicţii, de tensiune în interiorul Bisericii.

În secolul al IV-lea, numit secolul de aur al creştinismului, s-a înregistrat un progres considerabil în dezvoltarea literaturii teologice, în cult şi în arta creştină, în organizarea bisericească şi în dezvoltarea vieţii monahale. Cele două Sinoade ecumenice din Niceea (325) şi Constantinopol (381) cu hotărârile dogmatice luate şi canoanele fixate, au contribuit şi ele la ridicarea Ortodoxiei pe noi culmii ale dezvoltării ei.

Sfinţii Trei Ierarhi, înzestraţi cu calităţi morale şi intelectuale deosebite, au dat stralucire Bisericii timpului lor, atât că teologi, dar mai ales ca preoţi şi ierarhi. Ei au slujit Biserica lui Hristos cu toată râvnă şi cu toată dragostea. Ei au dorit ca Biserica, Mireasa lui Hristos, să fie pururea frumoasă şi fără pată, prin grija, oboseala, credinţa şi dragostea preoţilor, cărora li s-a încredinţat aceasta slujire prin porunca dumnezeiască. Sfinţii Trei Ierarhi s-au străduit să trăiască preoţia în toată dimensiunea acestei Taine Sfinte, constituind în această privinţă, de-a lungul timpului, pilde neîntrecute de urmat, pentru preoţi şi pentru cei ce se pregătesc să devină preoţi. Mai este şi astăzi actuala gândirea Sfinţilor Trei Ierarhi despre preoţie ? Din tezaurul de gândire teologică şi de viaţă creştină al Sfinţilor Trei Ierahi, bogat în teme şi probleme, care fac neîncetat obiect de studiu, Sfânta Taină a Preoţiei, constituie punctul central al întregii activităţi şi al întregii vieţi pentru aceşti mari luceferi ai Bisericii Ortodoxe. De aceea cercetarea învăţăturii Sfinţilor Trei Ierarhi cu privire la preoţie, la pregătirea pentru preoţie şi la împlinirea acestei vrednicii, de către preoţi şi de către viitorii preoţi, este şi o datorie, dar şi un omagiu, cel mai frumos omagiu pe care-l aducem celor între Sfinţii Părinţi ai noştri Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz sau Teologul şi Ioan Gură de Aur.

Sfinţii Trei Ierarhi au meditat îndelung asupra Tainei preoţiei. Sfinţii Grigorie de Nazianz şi Ioan Gură de Aur socoteau preoţia o taină atât de sublima şi o răspundere atât de mare şi sfântă încât au stat mult în cumpănă până să o primească socotindu-se nevrednici şi nepregătiţi pentru o slujire aşa de aleasa. Ei au scris două tratate despre Preoţie. Sfântul Vasile cel Mare a alcătuit rugăciuni minunate pentru preoţi, a dat sfaturi cu privire la ţinuta preoţilor, a alcătuit canoane pentru îndreptarea moravurilor; şi a luat măsuri hotărâte, în timpul episcopatului sau, pentru că preoţii de sub jurisdicţia sa să-şi împlinească slujirea lor cu demnitatea cuvenită.

Sfinţii Trei Ierarhi afirma că este o singură preoţie sacerdotală, cea care vine de la Mântuitorul Hristos, prin Sfinţii Apostoli, împlinită prin alegere şi hirotonie, de către episcopi, preoţi şi diaconi. Demnitatea fiecărei trepte din ierarhia bisericească pretinde însă aceeaşi pregătire şi aceeaşi ţinută morală. Preoţia este rânduită de Dumnezeu. “După cum în trup, unele mădulare conduc şi stau în frunte, iar altele sunt conduse şi supuse, spune Sfântul Grigorie, tot aşa şi în Biserică a rânduit Dumnezeu – atât în virtutea dreptăţii Sale, care dă fiecăruia după merit, cât şi în virtutea purtării Sale de grijă, prin care uneşte pe toate – că unii să fie păstoriţi şi conduşi şi îndreptaţi prin cuvânt şi fapta spre cele de trebuinţă, iar alţii, care depăşesc marea mulţime în virtute şi în asemănarea cu Dumnezeu, să fie păstorii şi învăţători, spre desăvârşirea Bisericii (Efes. 4, 11-12); să fie ceea ce este sufletul pentru trup sau mintea pentru suflet, pentru că cele două părţi, păstorii şi păstoriţii, unindu-se şi împreunându-se, în chipul mădularelor trupului şi legându-se între ei prin legătura Duhului, să arate un trup desăvârşit, vrednic cu adevărat de însuşi Hristos, Capul nostru”.

Preoţia este rânduită de Dumnezeu. După cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, preoţia coboară din ceruri, căci preotului i s-au încredinţat lucruri cereşti atunci când Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus ucenicilor Săi: “Câte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer” (Matei 16, 19). Iar în altă parte: “Preoţia se săvârşeşte pe pământ, dar are rânduială a lucrurilor cereşti. Şi pe bună dreptate; căci slujba aceasta n-a rânduit-o un om, sau un înger sau un arhanghel, sau alta putere creată, ci însuşi Paracletul. Sfântul Duh a orânduit ca preoţii, încă pe când sunt în trup să aducă lui Dumnezeu aceeaşi slujbă pe care o aduc îngerii în ceruri. De aceea, trebuie că preotul să fie aşa de curat, ca şi cum ar sta în ceruri între puterile cele îngereşti”.

Sfântul Grigorie de Nazianz precizează că preoţia are drept scop ca să facă sufletul să păzească chipul lui Dumnezeu (Fac. 1, 26) dacă nu l-a pierdut; dacă e în primejdie să-l piardă, să-i arate calea, ca să-l păstreze; iar dacă şi l-a striciat, să-l aducă din nou la starea cea dintâi. Preoţia urmăreşte să facă să locuiască, prin Duhul Sfânt, Hristos, în inimile oamenilor (Efes. 3, 17). Şi, în sfârşit, scopul cel mai de seamă al preoţiei este să-l facă Dumnezeu şi părtaş fericirii celei de sus, pe om”. Cu alte cuvinte, scopul preoţiei este mântuirea credincioşilor: “În vederea acestui scop, continua Sfântul Grigorie, a venit Omul cel nou în locul omului vechi, adică Mântuitorul Hristos S-a întrupat, a pătimit, a murit, a înviat, S-a înălţat, şi tot ceea ce s-a petrecut, s-a propovăduit. Toate acestea au fost învăţătura dată nouă de Dumnezeu şi vindecare a slăbiciunii noastre… Preoţii sunt slujitorii şi lucrătorii acestei vindecări”, adică ai restaurării chipului lui Dumnezeu în credincioşii pe care îi păstoresc, iar acest lucru îl cere de la preoţi toată iconomia dumnezeiască pentru care S-a întrupat Mântuitorul. La rândul său Sfântul Ioan Gură de Aur spune că preţul preoţiei şi demnitatea acesteia este Mântuitorul Iisus Hristos Fiul Unul Născut al lui Dumnezeu, Care n-a pregetat să se golească de slava Sa, să se facă om şi să ia chip de rob, să fie scuipat şi pălmuit şi să moară cu trupul de moarte de ocară.

Preoţia din secolul al IV-lea este aceeaşi cu cea exercitată de Apostoli, căci Jertfă euharistică este neschimbată. “Este aceeaşi Jertfă spune Sf. Ioan Gură de Aur, pe care Hristos a dat-o ucenicilor şi pe care o săvârşesc preoţii acum. Aceasta nu este cu nimic mai mică decât aceea că şi pe aceasta nu oamenii o sfinţesc ci Acela care a sfinţit-o şi pe aceia. După cum cuvintele pe care le-a rostit Dumnezeu sunt aceleaşi pe care le zice preotul şi acum, tot aşa şi Jertfă euharistică este aceeaşi… Cel ce socoteşte că aceasta este mai mică, decât aceea nu ştie că Hristos este prezent şi acum şi lucrează şi acum”.

Sfântul Ioan Gură de Aur numeşte preoţia semnul iubirii pentru Hristos şi semnul iubirii credincioşilor, arătând prin aceasta cât de minunată este puterea cu care Dumnezeu poate investi un om. Preotul trebuie să-i iubească pe credincioşi cu iubirea Mântuitorului Hristos şi să facă pentru credincioşi ce a făcut El. De aceea, preoţia este nu numai taină sfântă dar şi înfricoşătoare. Nu este o slujire ca oricare alta, ci este o slujire mai mare decât cea a îngerilor. “Dacă ai putea să te gândeşti ce lucru mare este ca om fiind şi îmbrăcat încă în trup şi sânge să te poţi apropia de fericită şi nemuritoarea Fire a Dumnezeirii, atunci ai putea înţelege bine cu câtă cinste a învrednicit pe preoţi harul Sfântului Duh. Prin preoţi se săvârşeşte şi sfânta Jertfă şi alte slujbe, intru nimic mai prejos de Sfânta Jertfă şi în ce priveşte vrednicia preoţească şi în ce priveşte mântuirea noastră. Oameni care trăiesc pe pământ şi locuiesc pe el au primit îngăduinţa să administreze cele cereşti şi au luat o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor, nici arhanghelilor. Nu s-a spus îngerilor, ci oamenilor: “Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer” (Matei 18, 18)… Puterea de a lega a preoţilor leagă sufletele şi străbate cerurile. Dumnezeu întăreşte sus în ceruri cele făcute de preoţi jos pe pământ. Stăpânul aprobă hotărârea dată de robi. Ce oare altceva a dat Dumnezeu preotilor decât toată puterea cerească? Domnul a spus: “Cărora veţi ierta păcatele se vor ierta şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute” (Ioan 20, 23). Ce putere poate fi mai mare decât aceasta? Domnul a spus iarăşi: “Tatăl a dat toată judecata Fiului” (Ioan 5, 22). Văd însă că toată această putere a fost încredinţată de Fiul, preoţilor. Au fost înălţaţi la slujba aceasta atât de mare ca şi cum de acum s-ar fi mutat în ceruri, ca şi cum ar fi depăşit firea omenească, ca şi cum ar fi scăpat de toate patimile omeneşti”.

Vrednicia preoţiei sta şi în faptul că preoţilor li s-a încredinţat zămislirea noastră cea duhovnicească; ei sunt aceia cărora li s-a dat să ne nască prin botez; prin preoţi ne îmbrăcăm în Hristos; prin preoţi suntem îngropaţi împreună cu Fiul lui Dumnezeu; prin preoţi ajungem mădulare fericitului cap al lui Hristos. Ei sunt mai mult decât părinţii noştri trupeşti, căci preoţii ne nasc pentru viaţa viitoare. Privind la măreţia, la natura dumnezeiască, la răspunderile înfricoşătoare ale preoţiei, Sfinţii Trei Ierarhi au pus un accent cu totul deosebit pe pregătirea morală şi intelectuală a preotului, pe alegerea şi hirotonia acestuia, ca şi pe activitatea lui. Învăţătura lor în privinţa pregătirii pentru preoţie au scos-o mai întâi din experienţa lor personală, pentru că ei au făcut din preoţia lor o realitate profundă, cuceritoare şi transformatoare de inimi. “Pentru preot e nevoie de multă pricepere, spune Sf. Ioan Gură de Aur, iar înainte de pricepere e nevoie de mult har de la Dumnezeu, de purtări bune, de viaţă curată, de virtute mai mare decât omenească”.

Este necesară o pregătire temeinică înainte ca cineva să fie investit cu puterea preoţiei, care să fie îndreptată spre cele trei laturi ale slujirii sacerdotale: de conducere, de învăţare şi de sfinţire. Sfântul Grigorie Teologul spunea că “preoţia, arta de a conduce pe om, fiinţa cea mai complexă şi mai felurita în gând şi fapta, este arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor”, arătând prin aceasta ca preotul trebuie să fie pregătit temeinic. Comparaţia pe care o face el între preoţie şi medicină, duce la concluzia că preoţia este mai grea prin natura ei şi prin scopul lucrării ei, căci “preoţia se ocupă cu sufletul, care-i din Dumnezeu şi dumnezeiesc”. “Că a încerca să înveţi pe alţii, continuă el, înainte de a fi tu destul de învăţat, să înveţi olăritul, după cum spune proverbul, făcând de-a dreptul oale, să înveţi tu adică dreapta credinţă atunci când înveţi pe alţii, ei bine, acest lucru mi se pare tare nebunesc şi îndrăzneţ. Nebunesc, pentru că nu-ţi dai seama de neştiinţă ta; îndrăzneţ, pentru că tu cutezi să faci un lucru pe care ştii buni că nu îl ştii”.

Pregătirea pentru preoţie cere timp şi efort, “zăbovire cu cap” cum zice acelaşi Părinte. “Cine este cel ce pune grabă înaintea temeiniciei faptei şi a folosului? Cine este cel ce crede că poate plăsmui, într-o singură zi, că pe o statuie de lut, pe preot, pe aparatorul dreptei credinţe, pe cel ce vă sta împreună cu îngerii, pe cel ce va slăvi pe Dumnezeu împreună cu arhanghelii, pe cel ce va înălţa jertfele la jertfelnicul cel de sus, pe cel ce va fi preot împreună cu Hristos, pe cel ce va plăsmui din nou pe om, pe cel ce va reface chipul lui Dumnezeu în om”. Pregătirea nu are limită anumită; nu se termină cu dobândirea harului preoţiei. Într-adevăr, “cel ce adăuga ştiinţa adăugă durere” (Ecl. 1, 18), pentru că nu-i mai mare bucuria pentru ştiinţa ce am dobândit-o, decât durerea pentru ştiinţa care ne lipseşte”.

Pentru zidirea Bisericii trebuie curaj, interes şi dragoste, dar mult contribuie la aceasta, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, că preoţii să fie învăţaţi, căci altfel Bisericile suferă mult. De aceea, Apostolul Pavel, împreună cu alte virtuţi, cu iubirea de ospitalitate, cu bunăvoinţă, cu purtarea frumoasă, numără şi pe această zicând: preotul trebuie să fie învăţat. Învăţătura este necesară mai cu seamă la explicarea dogmelor. Asaltaţi de învăţături eterodoxe, credincioşii ortodocşi din secolul al IV-lea erau sfătuiţi să fie şi ei pregătiţi pentru apărarea credinţei. În ceea ce priveşte pe preoţi, au îndoită cinstire cei ce se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura (I Tim. 5, 17). Preotul este un învăţător desăvârşit atunci când şi prin cele ce face şi prin cele ce învaţa conduce pe credincioşi la viaţa cea fericită pe care a poruncit-o Mântuitorul Hristos. Şi trăirea şi învăţătura sunt necesare pentru o desăvârşită zidire sufletească. Dar, se întreabă Sfântul Ioan, “ce trăire va putea să-i dea cuiva viaţa să îmbunătăţită, când începe lupta pentru credinţa şi când toţi luptă cu argumente din aceleaşi Scripturi? La ce-i va folosi atâta muncă dacă după atâtea osteneli cade, din pricina neştiinţei sale, în erezie şi se desparte de trupul lui Hristos ?… Credincioşii care nu sunt destul de întăriţi în credinţă, dacă ar vedea că povăţuitorul lor e înfrânt, nu pun înfrângerea pe seama neştiinţei acestuia ci pe netrainicia credinţei lor… Chiar dacă credincioşii nu trec cu totul de partea protivnicilor, totuşi sunt siliţi să pună la îndoială învăţăturile de care mai înainte se apropiau cu credinţa nezdruncinată” .

De asemenea, Sfântul Grigorie Teologul socoteşte că cea dintâi dintre îndatoririle preoţeşti este predicarea cuvântului, adică a învăţăturii celei dumnezeieşti şi înalte. Ca să chivernisească bine adevărul dogmelor creştine, preotul trebuie să vorbească despre toate învăţăturile aflate în Sfânta Scriptură legate de mântuire şi anume, despre lume şi lumi, despre materie, despre suflet, despre spirit, despre firile cele spirituale, atât ale îngerilor cât şi ale demonilor, despre pronia lui Dumnezeu, care uneşte şi cârmuieşte totul, despre pacea cea dintâi a omului, despre restaurarea sa cea din urmă, despre simboluri şi adevăr, despre legăminte, despre întâia şi a doua venire a lui Hristos, despre întruparea Lui, despre patimileLui, despre moartea Lui, despre înviere, despre sfârşitul lumii, despre judecată, despre rasplatirea celor buni şi pedepsirea celor răi şi despre învăţătura cea mai înaltă, Sfânta Treime. Sfântul Grigorie ridică vocea în repetate rânduri împotriva celor care erau nepregătiţi şi care vorbeau de Dumnezeu în orice împrejurare. Nu poate oricine să vorbească despre Dumnezeu. “Voi adăuga, spune el, că nu se cade a vorbi despre Dumnezeu nici în orice vreme, nici oricui şi nici orice, ci este o vreme când trebuie să vorbim despre El şi cui trebuie să vorbim despre El şi cât trebuie să vorbim despre El. Nu este în puterea oricui să filozofeze despre Dumnezeu, fiindcă lucrul acesta pot să-l facă cei care s-au cercetat cu de-amănuntul şi care au înaintat pas cu pas pe calea contemplaţiei şi care, înainte, de aceste îndeletniciri, şi-au curăţat şi sufletul şi trupul, sau care cel puţin se silesc să se cureţe”.

Preotul este deci chemat să teologhisească, să înveţe cuvântul adevărului. Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte pe larg despre însuşirile pe care să le aibă predicatorul şi predica pentru a face să pătrundă cuvântul lui Dumnezeu la inima credincioşilor. O astfel de predica cere osteneala, simt critic şi mai ales smerenie. Singurul îndreptar şi singura călăuză în alcătuirea desăvârşită a predicilor este Dumnezeu. Predicile, aşadar, trebuie să fie alcătuite astfel, că “ele să placă lui Dumnezeu”. Preotului i se cere, nu numai învăţătura ci şi o viaţă ireproşabilă. Sfinţii Trei Ierarhi se opresc cu multă stăruinţă asupra acestei lături a preoţiei. Sfântul Vasile cel Mare da sfaturi preoţilor pentru a avea o ţinută cu totul vrednică de slujirea preoţească, mai ales în timpul săvârşirii Sfintei Liturghii. El socoteşte că cel ce vine la hirotonie a fost, deja examinat cu multe mărturii cu privire la învăţătura şi purtare, de aceea îndemnul se îndreaptă la împlinirea Tainei Preoţiei cu multă atenţie. “Ia seamă la tine însuţi, o preotule, spune Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, şi fii cu luare aminte la dregatoria preoţească, pe care ai primit-o, cu scopul s-o săvârşeşti intru frica lui Dumnezeu (Col. 4, 17). Gândeşte-te bine, că nu ţi s-a încredinţat o slujire pământească, ci cerească, nu omenească, ci îngereasca. Învaţă că să te înfăţişezi lucrător cinstit, drept îndreptând cuvântul adevărului. Ia seama că să nu stai la rugăciune având duşmănie cu cineva ca să nu te depărtezi de Mângâietorul. Până la ceasul Liturghiei, citeşte şi te roagă şi numai aşa să te apropii de Sfântul Altar, fiind adânc pătruns de duhul pocăinţei”. Sfântul Grigorie de Nazianz socoteşte că preotul trebuie să fie el mai întâi curat şi apoi să curateasca pe alţii. Să fie el înţelept ca să înţelepţească pe alţii. Să fie el lumina, ca să lumineze pe alţii. Să fie el aproape de Dumnezeu, ca să apropie pe alţii. Să fie el sfânt, ca să sfinţească pe alţii. Preotul trebuie să fie curat, fără păcate şi să nu fie rău. Dar aceasta nu e de ajuns, ci el trebuie să strălucească şi în bine, potrivit poruncii care spune: “Să se abată de la rău şi să facă binele” (Ps. 36, 27). Preotul “nu trebuie numai să şteargă din sufletul lui pildele cele rele, ori să întipărească în ei şi pe cele bune, în aşa fel încât să covârşească pe credincioşii săi cu virtutea mai mult decât îi, depăşeşte cu dragostea. Nu trebuie să cunoască hotar binelui şi propăşirii în bine şi nici să nu se uite mai mult la câştigul binelui săvârşit decât la pagubă ce-o are de pe urmă binelui pe care a evitat să-l facă, ci să facă totdeauna din binele săvârşit treaptă pentru paşii următori. Să nu se mândrească dacă întrece pe păstoriţii săi, ci să socotească pagubă dacă viaţa sa e mai prejos de vrednicia dregătoriei sale. Să-şi măsoare faptele sale cu poruncile, nu cu faptele vecinilor, fie răi, fie săvârşitori de fapte de virtute”.

La rândul său Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază că preotul este pândit de multe primejdii, între care slava deşartă, mânia şi invidia ţin loc de frunte. La acestea se adăugă tristeţea, ceartă, hula, pâră, minciună, făţărnicia, uneltirea, urgia împotriva celor ce nu ne-au făcut nici un rău, bucuria şi mulţumirea sufletească pricinuite de greşelile celorlalţi slujitori, mâhnirea cauzată de succesele şi bunăstarea altora, plăcerea de a fi lăudaţi, dorinţa după onoruri. De aceea este necesar ca preotul să depună eforturi statornice pentru a-şi păstra nevătămată frumuseţea cea duhovnicească. “Sufletul lui trebuie să fie mai curat decât razele soarelui, pentru că Duhul Sfânt să nu-l părăsească niciodată şi pentru ca să poată spune : “Iar de acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Gal. 2, 20)… Ca şi cum i s-ar fi încredinţat întreaga lume, ca şi cum ar fi părintele tuturor oamenilor, aşa se apropie preotul de Dumnezeu, rugându-se să se stingă războaiele de pretutindeni, să înceteze tulburările şi cerând, atât în rugăciunile de acasă cât şi în rugăciunile din biserică, pace, an îmbelşugat, izbăvire grabnică de toate necazurile ce supăra pe fiecare… Spune-mi, te rog, unde vom pune pe preot când cheamă Duhul Sfânt, când săvârşeşte prea înfricoşată jertfă şi când atinge necontenit pe Stăpânul obştesc? Cât de mare curăţie, cât de mare evlavie îi vom cere. Gândeşte-te, ce fel trebuie să fie mâinile acelea care slujesc, ce fel trebuie să fie limba aceea care rosteşte acele cuvinte? Nu trebuie să fie oare mai curat şi mai sfânt decât orice sufletul care a primit atâta Duh ?”.

Sfinţii Trei Ierarhi constată cu durere că sunt unii nedemni de slujirea preoţească. După cum remarca Sfântul Grigore de Nazianz, aceştia intra în locurile cele preasfinte cu mâini nespălate şi cu sufletele necurate şi fără a fi vrednici se apropie de cele sfinte, se ating de altar, se împing în jurul sfintei mese, ca şi cum ar socoti că preoţia nu este un mod de a trăi virtuos, ci un mijloc de trăi, nu este slujire plină de răspundere, ci domnie fără îndatoriri. Preoţia, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, nu are nici o vină de păcatele celor ce o practică, dar preoţia ne va învinui, pe bună dreptate, dacă nu o întrebuinţam cum trebuie, de aceea el face următoarea recomandare: “Din respect faţă de preoţie, dacă i se întâmplă cuiva să săvârşească un păcat care trebuie pedepsit cu caterisirea, să nu aştepte să-l judece alţii, ci să o ia înaintea judecăţii lor părăsind această înaltă slujire”.

Pentru a preîntâmpina astfel de cazuri, adică de pătrundere în rândul preoţilor a unora nepregătiţi sau nedemni, Sfinţii noştri Părinţi recomanda unele măsuri, sau, în vremea păstoriei lor iau ei înşişi măsurile trebuitoare. Astfel Sfântul Ioan Gură de Aur accentuează necesitatea cercetării canonice, adică cercetarea mai dinainte a vieţii şi a sufletului celui propus pentru preoţie pe baza unor mărturii serioase, la care să se adauge şi părerea mulţimii. Sfântul Vasile cel Mare, la începutul episcopatului sau, scrie episcopilor ca să fie mult mai atenţi şi să aplice canoanele Părinţilor, atunci când recomanda pe cineva pentru diaconie sau preoţie, deoarece subliniază el, s-au strecurat în rândul clerului mulţi nevrednici, admişi fie din motive de rudenie, fie din alte motive afective, mai ales că mulţi vor să scape de serviciul militar.

Întreaga activitate pastorală şi misionara, teologică şi învăţătoreasca, desfăşurată de Sfinţii Trei Ierarhi ca diaconi, preoţi şi episcopi se poate caracteriza ca un act de dragoste faţă de Mântuitorul Hristos şi faţă de turma sa lăsată în paza dragostei Sfinţilor Apostoli şi a ierarhiei bisericeşti de mai târziu. Din dragoste faţă de oameni a apărut Vasiliada, cetate a milei creştine după mărturia Sfântului Grigorie de Nazianz, şi din floarea dragostei a răsărit apelativul de “Ambasadorul săracilor” dat Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru dragostea fierbinte pe care le-a arătat-o cu inima şi cu fapta, miilor de oropsiţi din timpul lui. De altfel, el afirmă că “fără dragoste şi unire între oameni toate celelalte calităţi şi fapte ale omului n-au valoare, pentru că nu promovează viaţa şi fericirea. Dragostea este viaţa, este mers înainte, este lumina, este izvor spre înălţimi, este biruinţă asupra întunericului şi a morţii. Dragostea trebuie să înflorească în orice om şi în orice situaţie, mai ales în împrejurările grele. Trebuie să iubim pe orice om, indiferent dacă ne este prieten sau nu, cunoscut sau necunoscut, drept sau păcătos. Omul e cel mai preţios lucru din câte există în lume şi mai valoros decât lumea întreagă”.

O problemă majoră din timpul Sfinţilor Trei Ierarhi, ca şi a tuturor timpurilor a fost realizarea păcii între oameni. Bunul păcii spune Sfântul Vasile este un lucru mare şi minunat şi vrednic de cercetat de cei care iubesc pe Domnul. “Nimic nu este, într-adevăr, mai propriu creştinului decât să fie făcător de pace, de aceea, pentru acest lucru, Domnul ne-a făgăduit cea mai mare răsplată”. “Ce este mai dulce de auzit decât numele păcii ? Sau ce este mai sfânt şi mai plăcut Domnului decât să te străduieşti pentru ea ?… Nu pot să mă numesc adevărat slujitor al lui Hristos, fără dragostea mea faţă de alţii şi fără să fiu în pace cu toţi atât cât depinde de mine”.

Sfântul Grigorie Teologul numeşte pacea “prietenă scumpă” şi nu găseşte nimic asemănător cu ea, căci “Dumnezeul nostru este în mod esenţial, spune el, Dumnezeul păcii şi al dragostei. În această stau toate atributele care plac cel mai mult inimii Sale. Îi place să se numească Dumnezeul păcii şi al dragostei ca să ne avertizeze că prin practicarea acestei virtuţi ne apropiem cel mai mult de El”. “Pacea este chezăşia armoniei şi frumuseţii universului: “popoarele, oraşele, familiile, comunităţile se conservă prin pace, de aceea, e mai bine să ne facem mijlocitori de unire şi iubire, decât de dezbinare şi despărţire”.

La fel, Sfântul Ioan Gură de Aur, cel mai mare iubitor, propovăduitor şi apărător al păcii, socoteşte pacea că mama a tuturor bunurilor şi temelie a bucuriei şi darul cel mai minunat al sufletului omenesc. Pacea trebuie să domnească mai întâi în sufletul fiecăruia de acolo, ea trece la semeni şi-i uneşte pe toţi într-o comunitate a păcii. Implorăm pacea spune Sfântul Ioan Gură de Aur, căci nimic nu este asemenea ei, iar dacă lipseşte aceasta toate celelalte sunt de prisos.

Lucrarea preotului este sublimă şi complexă. Ea pretinde de la preot calităţi deosebite, pregătire temeinică, suflet ales, perseverenţă, răbdare, dar mai ales dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. “Nimic nu ne poate face imitatori ai lui Hristos, observă Sfântul Ioan Gură de Aur ca zelul pentru binele semenului. Poţi să posteşti şi să te culci pe pământ, să te mortifici, dacă nu ai grijă de aproapele n-ai realizat nimic… Dacă nu aduci un folos semenului n-ai făcut nimic”. Preotul este pilda vie pentru credincioşi. Credincioşii doresc ca preotul lor să fie bun, curat şi sfânt, cu sufletul alături de ei.

de Pr. Prof. Ştefan Alexe

Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată o femeie cananeiancă din acele ţinuturi ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. El însă nu i-a spusnici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât numai către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.

Nimeni nu poate gusta din dulceaţa binelui dacă nu stăruieşte în bine, pentru că pe calea binelui gustăm la început amărăciune şi abia după aceea dulceaţă.

Întreaga fire ne învaţă stăruinţa. Ar mai ajunge puieţii de brad pădure, dacă s-ar înspăimânta de ameninţarea furtunii şi a zăpezii? Ar mai ajunge râurile râuri dacă nu şi-ar săpa albii adânci? Aleargă cumva furnicile să-şi ia viaţa când căsuţele lor sunt strivite de roţi în drum? Nu, ci îndată, cu stăruinţă, încep să-şi facă altele. Dacă vreun om fără suflet strică un cuib de rândunică de la casa sa, rândunica se duce, fără să cârtească, la altă casă şi îşi face acolo alt cuib. Orice dezastru ar aduce natura sau omul asupra plantelor şi animalelor, ele ne vor uimi întotdeauna prin perseverenţa cu care duc la bun sfârşit sarcina pe care le-a dat-o Dumnezeu. Câtă vreme planta retezată are putere să crească din nou, creşte. Câtă vreme animalul rănit are o cât de mica scânteie de viaţă, trăieşte.

Viaţa de zi cu zi ne învaţă stăruinţa. Soldatul stăruitor câştigă bătălia; meşteşugarul stăruitor îşi desăvârşeşte iscusinţa; negustorul stăruitor se îmbogăţeşte; un preot stăruitor îşi aduce pe calea cea dreaptă enoriaşii; un rugător ajunge, prin stăruinţă, la sfinţenie; un artist stăruitor arată frumuseţea lumii; un savant stăruitor descoperă legile firii. Nici cel mai isteţ copil n-are să înveţe vreodată să scrie dacă nu deprinde scrisul prin stăruinţă; şi poate să aibă cineva cea mai frumoasă voce din lume, n-are să ajungă un bun cântăreţ dacă nu exersează. Nu este zi în care să nu ni se aducă aminte, şi să nu amintim şi noi altora, câta nevoie este de perseverenţă în orice lucru. Perseverenţa este, am putea spune, singura faptă bună de care nu se îndoieşte nimeni, pe care o recomandă oricine. Dar stăruinţa aceasta în lucrare, atât de lăudată şi de pomenită, e doar o şcoală a stăruinţei pe tărâm duhovnicesc. Toată stăruinţa dinafară întru a înfrumuseţa şi cultiva lucruri, întru a strânge avere, ştiinţă şi iscusinţă, e doar o icoană a minunatei stăruinţe pe care trebuie să o avem în a ne înfrumuseţa şi cultiva inima, în a ne îmbogăţi sufletul, fiinţa noastră lăuntrică, nemuritoare.

Sfânta Scriptură ne învaţă, cu fiecare pagină, stăruinţa pe tărâmul duhovnicesc; ne învaţă şi cu cuvântul şi cu pilda stăruinţei şi nestăruinţei omeneşti. Două preaînfricoşate pilde de nestăruire în bine le avem în Adam, strămoşul neamului omenesc, şi în Iuda, care din apostol a ajuns vânzătorul lui Hristos. Amândoi fuseseră aşezaţi, din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în cea mai strânsă apropiere de El; Adam era cu Dumnezeu în rai, Iuda cu Hristos pe pământ. Amândoi au început cu ascultare şi au sfârşit cu necredinţă, însă starea lui Iuda a fost cu mult mai rea decât a celuilalt, pentru că Iuda avusese în faţă pilda lui Adam şi a nesocotit-o. Saul nu a stăruit şi şi-a pierdut minţile; Solomon nu a stăruit şi regatul s-a frânt în două. Dar ce stăruinţă la Avraam în credinţă! Ce stăruinţă la Iacov în smerenie, la Iosif în castitate, la David în pocăinţă, la dreptul Iov în răbdare! Ce pildă preaminunată la preacurata Fecioară în feciorie, la dreptul Iosif în ascultare, la apostoli şi la următorii lui Hristos în dragostea de Domnul! Sfânta Scriptură este plină de atâtea pilde care ne arată că stăruinţa e biruitoare şi se încununează, încât nimeni din cei ce o citesc n-are să poată spune că nu a ştiut, că nu i s-a spus. Cum de au ştiut atâta mulţime de sfinţi şi mucenici, de la întruparea lui Hristos şi până astăzi, iar noi nu? Dar nu ştiinţa ne lipseşte, ci îndrăzneala. Să cunoşti ce este stăruinţa în bine şi să fii lăsător aduce după sine îndoită osândă. Cine nu a urmat calea aceasta pentru că nu a auzit de ea, puţin va fi bătut, dar cine o cunoaşte şi nu o urmează va primi bice multe.

Cărarea binelui duce în sus, de aceea e foarte anevoioasă la început pentru cel obişnuit să meargă pe drum neted sau să coboare. Cine o ia pe calea binelui şi se întoarce apoi din drum, nici măcar nu rămâne în locul de unde a pornit la început, ci se prăbuşeşte tot mai adânc în întuneric şi pierzanie. De aceea spune Domnul: Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu (Luca 9, 62).

Evanghelia de astăzi vorbeşte despre uimitoarea pildă de stăruinţă pe care a dat-o o femeie de rând, şi aceea dintre păgâni. Fie această pildă foc viu în cugetul tuturor celor ce zic că sunt credincioşi, dar sunt învârtoşaţi şi reci la inimă ca piatra.

Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată o femeie cananeiancă din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. De unde venea Iisus? Din Galileea, din ţinutul locuit de israeliţii coborâtori din binecuvântatul Sem. Şi unde se ducea? Se ducea în ţinuturile locuite de cananeenii coborâtori din Ham, cel blestemat. Domnul, aşadar, pleca de la cei binecuvântaţi şi Se îndrepta către cei blestemaţi. De ce? Pentru că cei binecuvântaţi uitaseră de Dumnezeu şi astfel ajunseseră blestemaţi, iar dintre cei blestemaţi unii mărturisiseră pe Dumnezeu şi ajunseseră binecuvântaţi. După ce i-a certat pe cărturari şi farisei pentru că ţineau obiceiurile dinafară încălcând poruncile lui Dumnezeu privitoare la milostenie şi la cinstirea părinţilor, Domnul împreună cu ucenicii săi a trecut în părţile acestea păgâne.

De ce S-a dus între păgâni de vreme ce abia mai înainte le poruncise ucenicilor să meargă mai degrabă către oile cele pierdute ale casei lui Israel (Matei 10, 6)? Mai întâi pentru că, precum zice înţeleptul Gură-de Aur, El nu este legat de nici o poruncă pe care le-o dă ucenicilor. Apoi, fiindcă a văzut că iudeii îşi întorc faţa de la El şi a ştiut că până la sfârşit se vor lepăda de Dânsul. Dumnezeu e credincios făgăduinţei Sale. A făgăduit că va trimite poporului iudeu pe Mântuitorul şi L-a trimis. Dar poporul iudeu, prin capii săi, S-a lepădat de Mântuitorul. Însă Dumnezeu e bogat în căile Proniei Sale; lucrarea mântuirii nu s-a zădărnicit prin lepădarea iudeilor de Mântuitorul. Mântuitorul a trecut hotarele iudeilor şi s-a dus la alte neamuri. Credincios făgăduinţei Sale, Domnul a trimis pe apostoli mai întâi la iudei însă, după Răstignire, Domnul înviat i-a trimis la toate neamurile (Matei 28, 19). În al treilea şi ultimul rând, Domnul a vrut să-i ruşineze încă o dată pe iudei prin credinţa păgânilor, ca să-i aducă astfel la pocăinţă şi la întoarcerea către Dumnezeu. Mai întâi a căutat să facă acest lucru prin sutaşul roman din Capernaum, care, fiind roman, ţinea de seminţia iafetiţilor, şi a cărui credinţă în Hristos a fost cu adevărat pilduitoare. Iafetiţii şi hamiţii vor fi aşadar chemaţi la masa împăratului, pe când semiţii, aleşii, întâii-chemaţi, nu vor să vină. Domnul a căutat să-i mustre şi să-i întoarcă pe iudei dar, pentru că au rămas de piatră, au fost lepădaţi de Cel de care S-au lepădat.

Priviţi acum la credinţa cea mare a femeii cananeence. A ieşit în întâmpinarea Domnului; L-a chemat: Doamne! şi: Fiul lui Da vid! Auzise, fără îndoială, despre acest Hristos Făcător de minuni, pentru că faima Lui se răspândise până departe, la popoarele învecinate. Auzind că trece prin ţinuturile lor, a alergat la El cu mare credinţă şi bucurie. După Evanghelistul Marcu, Domnul a intrat într-o casă, pentru că voia ca nimeni să nu ştie (Marcu 7, 24). E limpede că prin aceasta urmărea să se vadă şi mai bine cât de mare este credinţa între păgâni. El nu li S-a arătat, dar ei L-au descoperit. El S-a ascuns, dar n-a putut să rămână tăinuit. I-a găsit credinţa cea tare a femeii cananeience. Poporul chemat nu a venit, pe când poporul care locuia întru întuneric… şi… în latura umbrei morţii (Isaia 9, 1) a ieşit să-L caute. A fost găsit de către cei de care S-a ascuns.

Vedeţi că femeia nu-i spune Domnului: “Ai milă de fiica mea”, ci “Ai milă de mine!” Fiica acestei femei era nebună; era chinuită de diavol; mama însă a cerut milă pentru ea însăşi. De ce? Pentru că fiica, în nebunia ei, nici nu mai ştia de sine; nici nu-şi mai dădea seama de grozăvia chinurilor pe care le încerca, precum îşi dădea seama mama. De aici se vede şi dragostea cea mare a acestei femei pentru copilul ei. Mama suferea de răul fiicei de parcă ar fi fost al ei. Cel care are milă de fiica ei, de ea are milă, de nefericita mamă. Cum să ai milă de ea fără să ai milă de fiica ei? Fără îndoială că nebunia fetei îndurera întreaga casă, pe toate rudele, pe toţi prietenii. Vecinii îi ocoleau, duşmanii se bucurau. Mormânt era acolo, nu casă. Nu răsuna dintrînsa decât plânset şi hohotele nebuneşti ale fetei bolnave. Putea mama să vorbească despre altceva, să ceară altceva? Se poate să fi avut pe suflet şi vreun păcat pentru care să se fi abătut asupra fetei asemenea nenorocire. De aceea a spus: Miluieşte-mă!

El însă nu i-a spus nici un cuvânt. Nu obişnuia Hristos să nu răspundă la întrebările şi cererile oamenilor. I-a răspuns până şi Satanei, ispititorului din pustie. A tăcut numai la întrebările nedrepţilor Săi judecători, Caiafa şi Pilat. Atunci de ce n-o ia în seamă pe această biată femeie? Pentru ca ochii celor care nu văd nici să nu se deschidă; pentru ca femeia să dea şi mai mult glas credinţei sale, şi toţi cei dimpreună cu Hristos să vadă şi să înţeleagă.

Şi apropiindu-se, ucenicii Lui îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât numai către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Vedeţi cu câtă înţelepciune lucrează Domnul neîmplinind dintr-o dată ruga femeii, rămânând tăcut în faţa cererii ei? Ucenicilor li s-a şi făcut milă de ea. “Slobozeşte-o” poate să însemne fie “dă-i ce cere”, fie “scapă de ea”, numai să nu mai strige atât. La rugămintea ucenicilor, Domnul a răspuns că este trimis doar către oile cele pierdute ale casei lui Israel: adică la iudei.

De ce a dat Domnul un răspuns ca acesta? Mai întâi, ca să arate că Dumnezeu e credincios făgăduinţei Sale; şi apoi, ca să le dea de gândit ucenicilor asupra faptului că şi păgânii sunt copiii lui Dumnezeu, că şi ei au nevoie de mântuire. A vrut totodată să le arate ucenicilor, prin această sărmană femeie plină de credinţă, cum să se scuture de ideia îngustă cu care se încântau iudeii, cum că Dumnezeu are grijă numai de iudei, ca şi când ar fi numai Dumnezeul iudeilor. Anume a vorbit aşa Domnul, pe limba iudeilor, ca să le deschidă ucenicilor mintea asupra a cât de greşit e acest fel de a gândi înrădăcinat în minţile acestei naţii, tot atât de greşit şi de strâmb ca şi apostazia acestui popor, ca şi lepădarea lui de Hristos. Mântuitorul învăţa pe ucenici nu numai prin cuvânt ci şi prin pilde vii, luate din viaţă. De astă dată, în loc de cuvinte a lăsat ca însăşi întâlnirea cu această femeie să le fie ucenicilor o învăţătură de neuitat. Pentru aceea a şi trecut în părţile păgâne, ca să le dea ucenicilor învăţătură prin aceste mari întâmplări. Dar vedeţi cum îşi arată cananeianca nezdruncinata ei credinţă în Hristos:

Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. Era încredinţată că nimeni pe lume nu poate s-o ajute afară de Hristos. Fără îndoială că trecuse în zadar pe la toţi doctorii şi vrăjitorii din păgânatatea aceea. Fata tot nebună rămăsese. Acum însă era aici Vindecătorul tuturor chinurilor, tuturor bolilor. Auzise de El şi crezuse mai înainte să-L vadă. Iar acum, când Îl vedea, creştea întrînsa credinţa în puterea Lui dumnezeiască. Acesta putea face ceea ce n¬meni nu putea să facă; putea să facă orice voia. Cananeianca credea că Hristos poate, şi toată strădania ei era să-i câştige lucrarea pe care nimeni altul în întrega lume n-o putea săvârşi. Deci, văzând că nu-i răspunde şi că nici la rugămintea însoţitorilor Săi nu o bagă în seama, i-a alergat în faţă, a căzut în genunchi şi a strigat: Doamne, ajută-mă!

El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Cumplit cuvânt! Aici Domnul nu vorbeşte de la sine, ci pe limba iudaismului din vremea aceea, după care numai iudeii erau copiii lui Dumnezeu iar cei de alt neam, câini. Mântuitorul voia ca ucenicii să-şi dea singuri seama cât de rea era această exclusivitate şi să apropie mintea lor de gândul pe care-l va rosti mai târziu asupra fariseilor şi cărturarilor: Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi (Matei 23, 13). Vedeţi că cei numiţi copii s-au făcut asemenea câinilor, iar cei socotiţi câini au ajuns copiii lui Dumnezeu. Acestora din urma iudeii le ziceau câini din răutate, însă lucrul era în mare parte adevărat. Păgânii din Tir şi Sidon, la fel cu cei din Egipt şi de prin alte părţi, trecuseră cu vederea pe Dumnezeul cel viu, punându-se în slujba demonilor care erau mai răi decât câinii. Aici Hristos nu o mustră pe femeie ci neamul ei întreg, şi cu acesta toate popoarele păgâne care se închinau dracilor în statui şi lucruri moarte, cu felurite vrăjitorii şi jertfe necurate.

Dar iată ce răspunde această femeie, mai tare în credinţă şi decât iudeii cei aleşi şi decât păgânii cei dispreţuiţi: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Câtă smerenie! Ea nu tăgăduieşte că ar fi făcând parte dintr-un neam ce poate fi numit de câini. Nici nu se dă în lături să-i numească pe iudei stăpâni – cu toate că era mai bună decât ei. A prins repede înţelesul cuvintelor figurative ale Mântuitorului. Credinţa te face înţelept; credinţa găseşte cuvântul potrivit. Smerenia faţă de Domnul, dragostea pentru copilul ei o face surdă la faptul că i s-a spus câine. Dar cine nu se simte ca un câine necurat în faţa preacuratului Domn? Nimeni care are o scânteie de credinţă întrînsul. Nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu, I-a spus Domnului sutaşul păgân (Luca 7, 6). Nici această femeie păgână nu se ruşinează să fie numită câine înaintea Domnului. Câtă vreme omul nu-şi simte păcătoşenia nu poate face nici un singur pas spre mântuire. Mulţime de sfinţi, mai curaţi şi mai luminaţi decât milioane de alţi oameni, nu s-au dat în lături să se socotească câini.

Toţi oamenii cu adevărat trezi, care s-au dezmeticit din beţia pământului şi a patimilor trupeşti şi şi-au dat seama cât de adânc s-au cufundat în mlaştina păcatului, înţeleg lucrul acesta. Până atunci, prins în îmbrăţişarea morţii, omul nu numai că nu are credinţă dar nici măcar nu vede trebuinţa de a avea. Câtă vreme câinelui nu-i e ruşine că e câine nici nu-şi doreşte să fie leu; câtă vreme broasca nu se îngreţoşează de noroiul în care trăieşte nici nu vrea să iasă din el şi să zboare ca un vultur. Femeia despre care citim astăzi simţea adânc mizeria lumii păgâne cu decăderea, cu ticăloşia şi cu tot noroiul ei respingător. Ea năzuia spre ceva mai puternic, mai curat, mai strălucitor. Şi toate acestea i s-au dezvăluit în Hristos cu nemăsurat mai multă slavă. De aceea nu dă înapoi, îndură a fi socotită între câini, şi nu numai că îndură, dar recunoaşte singură că este. Aşa fiind, cerşeşte doar o fărâmitură din pâinea cea de viaţă dătătoare trimisă lui Israel de Dumnezeu. Pâinea este Hristos, iar fărâmiturile sunt până şi cele mai mărunte milostiviri ale Sale. Câinii flămânzi, care nu au nici măcar atât, sunt mulţumiţi să le primească.

O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela. Abia după ce lucrurile au ajuns aici vorbeşte Domnul. Nici să fi fost această femeie fiică a lui Avraam, n-ar fi putut arăta mai multă credinţă. Cine are ochi de văzut şi urechi de auzit, vede şi aude. Acum ajunge. Până şi Iuda a văzut ce credinţă tare are această cananeiancă. Asemeni şi Petru, puţin credinciosul. Şi Toma. Domnul nu a lăudat niciodată atât pe vreun apostol. Cui i-a mai spus El: Mare este credinţa ta? Tuturor le-a spus măcar o dată: O, voi puţin credincioşilor! Dar numai o dată? Neam necredincios şi îndărătnic! i-a mustrat cândva (Matei 17, 17). De aceea îi şi luase în ţinutul Canaan: ca să-i înveţe, prin păgânii necunoscători de Lege şi de profeţi, credinţa tare şi puterea ei. Îi trecea prin şcoala credinţei. Le dădea învăţătură temeinică tocmai aici, în păgânatate. Câtă credinţă la această femeie care nu învăţase de la ai săi nimic bun! Fusese învăţată să se închine la lună şi la soare, la dobitoace şi la pietre. Se născuse şi trăise în întuneric, neştiinţă şi ruşine. Mai ţinea şi de neamul nelegiuit al cananeienilor, pe care Dumnezeu îi izgonise din Pământul Făgăduinţei ca să le facă loc evreilor, aleşii Săi. Cu adevărat, multe temeiuri pentru apostoli şi pentru cei din neamul lor ca să chibzuiască asupra căilor lui Dumnezeu, să se ruşineze şi să se căiască.

Apostolii au înţeles învăţătura şi şi-au însuşit-o, dacă nu chiar pe dată, cu siguranţă mai târziu. Au semănat credinţa în Hristos pe tot pământul. Şi-au dat viaţa pentru ea. S-au slăvit prin ea. Dar noi oare am înţeles, ne-am însuşit lecţia credinţei? Astăzi Biserica lui Hristos este poporul ales al lui Dumnezeu în lume, împărăţia cea nouă şi preoţia cea nouă. Vedeţi însă ce nesocotit, ce dispreţuit este Hristos între popoarele creştine! Vedeţi cum cei botezaţi au ajuns să fie nu numai “puţin credincioşi”, ci cu totul lipsiţi de credinţă, un popor stricat. Cred în orice altceva numai în Hristos nu. Caută ajutor oriunde în jur, la stihiile şi materiile oarbe şi surde, numai la Hristos Domnul cel Atotputernic, nu. De aceea şi-au atras cumplită pedeapsă asupră-le, ajungând putrezi, răi, slabi şi ticăloşi precum erau iudeii în vremea venirii lui Hristos pe pământ. Au în mâna cheia împărăţiei cerurilor, dar mulţi nu intră, nici nu-i lasă pe alţii să intre. Se arată mai răi, mai ticăloşi, mai iubitori de sine şi mai legaţi de pământ decât celelalte popoare. Ei îndepărtează astfel de la Hristos neamurile care nu sunt creştine, le împiedică să intre în mult dorita împărăţie. De la masa împărătească a Iui Hristos le cad acelora doar fărâmiturile: le adună şi se hrănesc cu ele. Dar cum să se sature aceşti păgâni când europenii şi americanii care se lăfăie la masă ca stăpâni, sunt atât de lipsiţi duhovniceşte? Oare răbdarea lui Dumnezeu nu va ajunge odată la capăt? Nu se va lepăda curând Domnul de cei ce se leapădă de El, precum a mai făcut odinioară? Nu vor fi lepădaţi cei aleşi şi aleşi cei lepădaţi? Nu vor fi blestemaţi binecuvântaţii de mai înainte iar cei blestemaţi vor primi binecuvântare?

Ce ne rămâne de făcut nouă în neamul acesta fără Dumnezeu? Nimic altceva decât ce a făcut femeia cananeiancă: Să ne rugăm cu stăruinţă lui Hristos Dumnezeu cel viu şi atotputernic, să strigăm către El cu credinţă: Doamne, miluieşte-ne pe noi păcătoşii! Dacă e voia lui Dumnezeu să înlocuiască poporul ales cu un altul, dacă e voia Lui cea sfântă să ia împărăţia de la neamurile creştine şi s-o dea altora, dacă pedeapsa pentru păcat este aproape – chiar şi aşa fiind, nu toţi creştinii vor fi lepădaţi odată cu lepădarea nemurilor lor, după cum nu toţi evreii au fost lepădaţi odată cu lepădarea neamului evreiesc. Între evrei s-au mântuit cei care, după dărmarea Ierusalimului, L-au mărturisit pe Hristos, precum s-au mântuit şi cei care L-au mărturisit în vremea vieţii Sale pe pământ. Mulţi evrei s-au botezat, şi mulţi au ajuns mari sfinţi în Biserica lui Dumnezeu. Se mântuiesc şi astăzi toţi cei ce se întorc la El, cum s-au mântuit strămoşii lor mai înainte de a fi încetat să fie poporul ales. Dumnezeu s-a uitat întotdeauna mai puţin la state decât la popoare, şi mai puţin la neamuri decât la sufletul fiecărui om. Să nu ne înfricoşăm aşadar, să nu spunem: “Statele şi naţiunile creştine de astăzi vor fi distruse, şi vom fi nimiciţi cu toţii”. Nu. Fie cu statele şi cu naţiunile ceea ce trebuie să fie; nici un om care crede în Domnul nu va pieri. Dumnezeu a găsit în Sodoma un singur drept – pe Lot – şi pe acela singur l-a salvat, la nimicirea Sodomei.

Să urmăm şi noi aşadar rugăciunii şi credinţei celei tari a femeii cananeience, să nu dăm înapoi nici o clipă. Să avem credinţă stăruitoare, necontenit străduindu-ne să nu lăsăm focul credinţei să se răcească. Să înălţăm cu stăruinţă rugăciune la Dumnezeu, pentru noi înşine, pentru întreaga Biserică şi pentru tot neamul omenesc. Iar credinţa – numai credinţa – va întări sufletele noastre şi va scoate de la noi toată frica şi toată îndoiala; rugăciunea ne va limpezi sufletele şi ne va umplea de bucurie, de gânduri bune şi de iubire. Fie ca milostivul şi de oameni iubitorul Iisus Domnul nostru să ne întărească în credinţă şi să audă rugăciunile noastre. A Lui fie slava şi lauda, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea fi în vecii vecilor. Amin.

(extrase din: Predici – Sf. Nicolae Velimirovici)

Cine vrea să-L vadă pe Hristos trebuie să se ridice în duh deasupra naturii, pentru că Hristos este mai mare decât natura. Mai uşor este să vezi un munte înalt de pe o colină decât din vale. Zaheu era mic de statură şi, vrând să-L vadă pe Hristos, s-a suit într-un copac înalt.

Cine vrea să-L întâlnească pe Hristos trebuie să se curăţească, pentru că-L întâlneşte pe Sfântul Sfinţilor. Zaheu era întinat de iubirea de argint şi nemilostivire şi, când s-a întâlnit cu Hristos, s-a grăbit să se cureţe prin pocăinţă şi facere de bine.

Căinţa este părăsirea cărărilor rele bătătorite de picioarele oamenilor, precum şi de gândurile şi dorinţele lor, şi întoarcerea pe o cale nouă: calea lui Hristos. Dar cum să se pocăiască păcătosul până ce nu-L întâlneşte pe Domnul în inima sa şi nu îşi cunoaşte ruşinea? Mai îninte de a-L vedea pe Hristos cu ochii, micuţul Zaheu L-a întâlnit în inima sa şi s-a ruşinat de căile sale.

Căinţa este durerea pentru amăgirea în care s-a complăcut atât de mult păcătosul. Mult, foarte mult, până când l-a străpuns durerea înşelării. Însă durerea aceasta de sine duce la deznădejde şi la pierzare dacă nu merge mână-n mână cu ruşinea şi cu frica de Dumnezeu. Doar aşa este vindecătoare, doar aşa nu vatămă. Fericitul Augustin a simţit durerea aceasta de moarte, care l-ar fi ucis dacă n-ar fi ajuns degrabă la ruşine şi la frica de Dumnezeu.

Căinţă este străvederea dintr-o dată a leprei care te roade şi strigătul de ajutor către Vindecătorul. E ca şi cum un om având părul negru şi neprivindu-se multă vreme în oglindă s-ar uita deodată şi s-ar vedea cu părul albit. Asemeni omului acestuia e şi păcătosul care crede fără grijă despre sine că e sănătos la suflet, până într-o zi când ochii i se deschid şi vede că e plin de lepră. Dar până nu se uită într-o oglindă cum are să vadă lepra de pe sine? Unde e acea oglindă?

Oglinda e Hristos, oglinda în care fiecare se vede aşa cum este. Este singura oglinda ce li s-a dat oamenilor ca să se uite şi să se vadă aşa cum sunt. În Hristos, în oglinda cea clară, fiecare se vede urât şi bolnav; şi mai vede şi chipul său cel dintâi, aşa cum l-a avut şi aşa cum trebuie să-l mai aibă. Păcătosul Zaheu, înfloritor şi vioi pe dinafară, văzându-L pe Hristos a văzut şi cumplita lepră care-l acoperea, şi durerea pentru care alt leac nu e pe pământ decât Hristos.

Căinţa e începutul lepădării de voia proprie, începutul supunerii în faţa voii lui Dumnezeu. Trăind în voia sa, omul ajunge curând în vizuina fiarelor, în ocolul vitelor, lipsit de vrednicia sa împărătească. Nu este om pe pământ care să fi trăit după voia sa şi să fi rămas om. “Om” nu e niciodată sinonim cu “voie proprie”; om în toată puterea cuvântului e numai acela care se supune unei voinţe mai înalte, voinţa dreaptă şi nebiruită a lui Dumnezeu. Cine trăieşte după voia sa trăieşte în nebunie, în întuneric şi în scrâşnirea dinţilor. Însuşi trupul îi e întuneric şi scrâşnet, la fel şi sufletul. Voia de sine deschide uşa viermelui neadormit care devoră şi trupul şi sufletul. Căinţa este descoperirea cuibului de şerpi din sine însuşi. “Vai mie”, strigă înspăimântat păcătosul ai cărui ochi s-au deschis şi vede, “Vai mie, de unde au crescut în mine viermii aceştia? Cine mă va izbăvi de ei?”

Evanghelia de astăzi ne înfăţişează un păcătos care s-a întors. Este Zaheu cel mic de stat, care s-a înălţat ca să-L vadă pe Hristos Cel Preaînalt; care s-a curăţit prin pocăinţă ca să-L întâlnească pe Hristos Cel Preacurat; care s-a vindecat de lepra avariţiei prin puterea lui Hristos Cel Atotputernic. Domnul a întors mulţi păcătoşi la pocăinţă; a găsit şi a mântuit mulţi din cei ce erau pierduţi; a chemat la El mulţi rătăciţi şi i-a adus pe calea cea dreaptă. Din dumnezeiască rânduială, în Evanghelie sunt pomenite doar câteva pilde de pocăinţă, pline însă de învăţăminte din neam în neam. Pilda Apostolului Petru ne arată căderea în mai multe rânduri din pricina fricii de oameni, şi căinţa înnoită ca răspuns la dragostea lui Dumnezeu. Pilda femeii păcătoase ne dezvăluie lepra desfrâului şi vindecarea de lepra aceasta. Pilda lui Zaheu ne arată lepra lăcomiei şi vindecarea de ea. Pilda tâlharului pocăit pe cruce ne arată putinţa mântuirii şi puterea mântuitoare a căinţei fie şi pentru cei mai mari nelegiuiţi, şi fie şi în ultima clipă: a morţii. Toate acestea sunt pilde ale unei căinţe pline de nădejde, care duce la viaţă. Ele ne stau dinainte tocmai pentru ca, în păcătoşenia noastră, să putem alege calea mântuirii. Dar mai este şi o căinţă care duce la moarte, deznădejde şi ucidere de sine, şi aceasta a fost căinţa vânzătorului Iuda: Am greşit vânzând sânge nevinovat… şi, ducându-se, s-a spânzurat (Matei 27, 4-5). O astfel de căinţă, ce duce la deznădejde şi omor, nu e căinţa creştină cea binecuvântată, ci mânie satanică asupra sa însuşi, asupra lumii şi a vieţii. Dar să ne oprim astăzi asupra minunatei pilde de pocăinţă a mărunţelului Zaheu, despre care ni se vorbeşte în Evanghelia de astăzi.

În vremea aceea lisus intrând, trecea prin Ierihon. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-l vadă, căci pe acolo avea să treacă. În Ierihon Domnul tocmai săvârşise o altă mare minune: dăduse vedere orbului Bartimeu. Ceea ce face acum pentru Zaheu nu-i mai puţin decât vindecarea orbului. Lui Bartimeu i-a deschis ochii trupeşti, iar lui Zaheu pe cei duhovniceşti. A smuls orbirea de pe ochii lui Bartimeu şi de pe sufletul lui Zaheu. A tăiat lui Bartimeu fereastră prin care să privească minunile lui Dumnezeu din lumea văzută, iar lui Zaheu fereastră spre minunile din lumea cerească. Minunea săvârşită cu Bartimeu apare şi mai strălucitoare prin cea săvârşită cu Zaheu. Deschiderea ochilor trupeşti trebuie să slujească deschiderii celor duhovniceşti. Fiecare minune a lui Hristos a avut în primul rând un rost duhovnicesc, acesta fiind îndeobşte vindecarea omului de orbirea duhului, deschiderea ochiului lăuntric spre vederea lui Dumnezeu, a puterii şi milostivirii Lui. La vindecarea celor zece leproşi scopul acesta a fost numai în parte atins, pentru că numai unul din cei zece s-a vindecat şi în duh, întorcându-se să mulţumească Domnului (Luca 17,12-19). Cu orbul Bartimeu însă, ca şi cu cei mai mulţi alţii, scopul a fost atins pe deplin. Primindu-şi vederea trupească la cuvântul Domnului, Bartimeu a primit îndată şi vedere duhovnicească, pentru că şi-a dat îndată seama de prezenţa, puterea şi milostivirea lui Dumnezeu: Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. (Luca 18, 43).

Nu numai Bartimeu şi-a căpătat vederea, ci mulţi alţii, văzând minunea, şi-au deschis ochii duhovniceşti, pentru că spune: Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu. Se prea poate ca minunea să-l fi înrâurit şi pe Zaheu vameşul, să fi deschis şi ochii duhului său. Fără îndoială că auzise multe despre lisus, de vreme ce s-a născut întrînsul o asemenea dorinţă de a-L vedea. Şi dorinţa a fost atât de mare încât l-a împins înaintea mulţimii de oameni mai înalţi decât el şi l-a făcut să se urce într-un copac, numai să-L vadă.

Vameşii erau socotiţi păcătoşi şi necuraţi pentru că, încasând taxele, trăgeau fără milă spuza pe turta lor. De aceea erau ţinuţi în rând cu păgânii (Matei 18, 17). Iar dacă vameşii se bucurau de un asemenea renume, cum trebuie să fi fost priviţi mai-marii lor! Iar Zaheu se număra printre aceştia. Era mai-mare peste vameşi, şi era bogat: prilej de a fi şi dispreţuit, şi pizmuit. Dispreţ şi invidie – iată cele două pietre de moară între care e strivit în viaţa aceasta păcătosul bogat. Dar în Zaheu păcătosul s-a deşteptat Zaheu-omul, întunecat până atunci de cel mai dinainte, şi acesta s-a grăbit să se înalţe ca să-L vadă pe Omul fără de păcat, să vadă chipul său cel dintâi, curat şi neschimbat. Zaheu a alergat aşadar şi s-a suit, ca pe o scară, într-un sicomor ce creştea pe marginea drumului pe unde avea să treacă Domnul.

Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Din cuvintele acestea se vede că nu Zaheu L-a zărit mai întâi pe Domnul, ci Domnul pe el: Iisus, privind în sus, a zis… Domnul l-a chemat pe Zaheu. L-a văzut pe Zaheu în duh cu mult mai înainte de a da cu ochii de el când a sosit la locul acela. L-a văzut încă mai înainte ca el să se desprindă de mulţime şi să suie în vârful pomului. O, cum le pătrunde toate Dumnezeul nostru! Ne vede, şi noi nici nu ne dăm seama. Îl căutăm cu trudă, iar El ne-a şi aflat. Doar să ne îndreptăm spre El ochii minţii, dorind din toată inima sa-L vedem, şi El ni se va şi arăta şi ne va chema pe nume, îndemnându-ne să coborâm din înălţimea primejdioasă a cugetării după simţuri în inimă, în casa noastră cea adevărată, prin rugăciune. Atunci ne va spune Domnul, fiecăruia: astăzi în casa ta trebuie să rămân. Când mintea omului coboară in inimă şi, tinde, scăldată în lacrimi, spre Dumnezeul cel viu, inima se face loc de întâlnire între Dumnezeu şi om. Şi acesta este înţelesul adânc, duhovnicesc, al celor întâmplate cu Zaheu.

Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Cum să nu se fi grăbit la glasul care a adus morţii la viaţă, a liniştit vânturile, a vindecat nebunii şi a topit în lacrimi inimile păcătoşilor? Cum să nu-L primească pe cel pe care voise să-L vadă măcar o clipă, de departe? Cum să nu se bucure cu bucurie negrăită când L-a văzut în casa lui, al cărei prag nu îndrăzneau să-l treacă decât păcătoşii învederaţi? Dar aşa e iubirea Domnului. Aşa e dăruirea Lui. Pescarilor deznădăjduiţi le-a umplut mrejele care nu mai încăpeau de mulţimea peştilor; în pustie a hrănit mii de oameni flămânzi după care au mai rămas încă multe coşuri cu rămăşiţe; bolnavilor care-i cereau ajutorul le-a dat vindecare nu numai trupească, ci şi sufletească. Nu ierta păcătosului un singur păcat, ci pe toate. Fapte regeşti, milă regească, regească mărinimie! Aşa şi acum: Zaheu căuta doar să-L vadă puţin, dar El l-a chemat şi s-a dus sub acoperişul lui. Aşa face Domnul. Să vedem acum ce fac oamenii de rând, trufaşi şi plini de sine:

Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găxdu iască la un om păcătos. O, ce nenoroc pe om ca vorba o ia înaintea minţii! Cu sufletele înclinate spre rau şi cu minţiile slăbănogite, oamenii aceştia vociferau, îşi băteau joc şi se plângeau mai înainte de a se întreba ce are de gând Domnul şi dacă nu cumva inima păcătosului Zaheu ar putea să se schimbe. Cu mintea lor cea scurtă, îşi spuneau că Domnul intră în casa lui Zaheu pentru că nu ştie cine este acesta! De tot atâta perspicacitate au dat dovadă şi fariseii în privinţa femeii păcătoase căreia Domnul i-a îngăduit să-I spele picioarele: Dacă Acesta ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă (Luca 7, 39). Aşa gândeau atunci, aşa gândesc şi astăzi toţi cei care cugetă după simţuri şi judecă omul după cele dinafară, necunoscând nici adâncul milostivirii lui Dumnezeu, nici al inimii omeneşti.

Hristos a spus nu o dată că a venit în lume pentru cei păcătoşi, cu atât mai mult pentru marii păcătoşi. După cum doctorul nu merge la cei sănătoşi, tot aşa şi Domnul cercetează pe cei ce sunt bolnavi de păcat, nu pe cei plini de sănătatea dreptăţii. În Evanghelie nu ni se spune că Domnul ar fi tras la casa vreunui drept din Ierihon, ci s-a grăbit la casa păcătosului Zaheu. Nu tot aşa face orice doctor adevărat când intră într-un spital? Nu se îndreaptă întâi spre paturile celor în stare gravă? Lumea toată ne înfăţişează un mare spital, plin ochi de oameni molipsiţi de păcat. Toţi sunt bolnavi faţă de Hristos; toţi sunt slabi faţă de Hristos; toţi sunt sluţi faţă de Hristos. Dar unii sunt mai bolnavi decât alţii, unii sunt mai slabi decât alţii, unii sunt mai hâzi decât alţii. Cei dintâi sunt socotiţi drepţi iar cei din urmă păcătoşi. Iar Doctorul Ceresc, care nu a venit pe pământ pentru Sine ci pentru neîntârziata vindecare a celor bolnavi, a venit întâi în ajutorul celor mai bolnavi între bolnavi. De aceea a mâncat El şi a băut cu păcătoşii, le-a îngăduit să-I spele cu lacrimi picioarele, a intrat în casa lor. Dar Zaheu, la vremea când s-a întâlnit cu Hristos, nu era nici pe departe cel mai bolnav din Ierihon. Inima lui s-a schimbat într-o clipită şi el s-a făcut dintr-o dată sănătos, puternic şi frumos, un adevărat drept, mai vrednic decât toţi cei care cârteau asupra lui şi-l batjocoreau: pentru că Zaheu s-a căit de toate păcatele sale. Iar că într-adevăr inima lui Zaheu s-a schimbat, se vede din ceea ce urmează:

Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Cine i-a cerut aşa ceva? Cine l-a învinovăţit că ar fi obijduit pe alţii? Nimeni. El singur a simţit, de faţă cu Domnul Cel preacurat şi fără de păcat, că este vinovat; însăşi faţa Domnului l-a împins, fără vorbe, la pasul acesta. Inima înfrântă nu are trebuinţă de cuvinte ca să se înţeleagă cu Dumnezeu. Dumnezeu îi dezvăluie de îndată păcătosului ce trebuie să facă. Omul are doar a se căi în inima sa pentru păcatele sale, şi neîntârziat Dumnezeu îl va face, cu puterea Sa, să aducă rod de pocăinţă. Înaintemergătorul Ioan le-a arătat oamenilor calea adevăratei pocăinţe: Pocăiţi-vă!, a spus. Şi îndată a adăugat: Faceţi deci roadă vrednică de pocăinţă (Matei 3, 2,8). Iar aici avem un păcătos care aleargă toată calea aceasta şi împlineşte porunca!

Numai auzind de Domnul, Zaheu s-a ruşinat de sine; văzându-L, s-a întors de la păcat; iar când preabunul Doctor l-a luat atât de mult în seamă intrând în casa lui, a adus roade de pocăinţă. Şi-a recunoscut boala, şi a luat îndată leacul cel mai tare împotriva ei. Zaheu suferea de lăcomie; leacul acestei boli e milostenia. Cine iubeşte banii nu se va sătura de bani, s-a spus în vremea veche (Ecclesiastul 5, 10). Zaheu iubea banii şi toată viaţa îi strânsese, cu orice preţ, chiar în chip păcătos. Iar boala aceasta îl duce negreşit pe bolnav la pieire. Este un foc care arde tot mai crunt pe măsură ce averea sporeşte. Nici o sumă nu poate potoli lăcomia. După cum nici focul nu poate spune: “Nu mai pune lemne pe mine, ajunge”, tot aşa nici lăcomia nu poate zice: “ajunge”. Omul nu poate scăpa singur de patima aceasta. Doar prezenţa Iui Dumnezeu, care deşteaptă frica şi ruşinea în inimă şi împreună cu acestea cunoştinţa a ceva mai bun decât aurul şi argintul, o poate covârşi. Fără Hristos, Zaheu ar fi rămas toată viaţa un vameş ca toţi vameşii, şi ar fi murit dispreţuit, blestemat şi uitat. Numele lui nu s-ar fi aflat în Evanghelie pe pământ, nici în Cartea Vieţii în ceruri. Dar faţa Dumnezeului celui viu a deşteptat sufletul lui cel amorţit de patima iubirii de argint, l-a născut din nou, l-a înviat din morţi. Iar învăţătura nemuritoare pentru toţi oamenii este că nimeni dintre muritori nu poate să se mântuiască de boala păcatului fără Hristos.

Vedeţi în ce chip şi-a mărturisit Zaheu păcatul. El nu a zis: “Doamne, sunt om păcătos”, nici “Sufăr de boala iubirii de argint!” Nu; ci şi-a mărturisit şi păcatul şi boala aducând roadă de pocăinţă: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor. Nu mărturiseşte prin aceasta că era împătimit de avere? Şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Nu mărturiseşte că şi-a agonisit averea cu nedreptate? Dar Domnului nu i-a spus mai înainte: “Sunt păcătos, şi mă pocăiesc”. A mărturisit pe tăcute, în adâncul inimii, iar Domnul i-a primit mărturisirea şi pocăinţa. Mai mult preţuieşte Dumnezeu mărturisirea inimii decât a buzelor, pentru că buzele pot să înşele, pe când inima nu.

Vedeţi mai departe cum Zaheu s-a lepădat cu totul de păcat, şi cum se străduieşte el să iasă la lumină din întunericul pierzătoarei patimi de bani. Pe loc dă săracilor jumătate din averea sa – el, care se bucura de orice bănuţ luat de la altul şi-l punea deoparte de ochii oamenilor, el, care nu cunoscuse dulceaţa dăruirii!

Dar asta nu e tot. El caută din toate puterile să îndrepte răul făcut, e gata să întoarcă împătrit oricui de la care a luat ceva pe nedrept Legea lui Moise e mai blândă cu păcătoşii decât e Zaheu cu sine! În Lege se spune: Dacă un bărbat sau o femeie va face un păcat faţă de un om, şi prin aceasta va păcătui împotriva Domnului şi va fi vinovat sufletul acela, să-şi mărturisească deplin păcatul ce a făcut şi să întoarcă deplin aceea prin ce a păcătuit şi să mai adauge la aceea a cincea parte şi să dea aceluia faţă de care a păcătuit (Numeri 5, 3-7). Astfel era prescris celor ce îşi mărturiseau păcatul. Zaheu, aşadar, era ţinut să întoarcă fiecăruia de la care luase ceva măsura hoţiei şi a cincea parte din ea pe deasupra. Zaheu însă a fost mai aspru cu sine decât cerea Legea; el a luat asupră-şi prescripţia hoţilor şi tâlharilor care nu-şi mărturiseau vina, şi aceasta era de a întoarce împătrit păgubaşului (Ieşire 22, 1). Căci aşa este cel ce se căieşte cu adevărat: milostiv cu alţii şi aspru cu sine.

Şi a zis către el lisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Iată răspunsul dat de Domnul pocăinţei sincere a micului Zaheu. Iată plata roadelor de pocăinţă aduse din toată inima de acesta. Iar cuvântul următor este pentru cârtitorii care se mâniaseră pe Hristos pentru că intrase în casa unui păcătos.

Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. Câtă vreme fuseseră în drum spre casa lui Zaheu, la împotrivirea lor Domnul păstrase tăcere. Oare ce aştepta? Aştepta să iasă la lumină inimile urătoare de om ale cârtitorilor, faţă cu inima plină de căinţă a lui Zaheu; le-a dat demonilor răutăţii frâu liber să se înalţe în culmea freneziei lor, pentru ca prăbuşirea să le fie mai deplină. Aşa lucrează Dumnezeu întru biruinţă. Nu se grăbeşte de la prima înfruntare să arate cât de slab este răul în faţa puterii Sale, ci îl lasă să se ridice până la ceruri, spre a-i risipi apoi cu o suflare.

Atât de neputincios este răul în faţa puterii lui Dumnezeu încât, dacă El nu l-ar lăsa să crească la culme spre a-i doborî apoi dintr-o dată, oamenii nu ar înţelege niciodată cât de mare este puterea lui Dumnezeu. Îngăduind iadului şi pământului să-şi taie drum spre Golgota, Atotputernicul a arătat şi iadului şi pământului, prin înviere, puterea Sa cea de neînchipuit.

La fel a făcut Domnul şi acum. A intrat în casa lui Zaheu fără să spună nimic; a lăsat cârtitorii să cârtească, batjocoritorii să batjocorească, nemulţumiţii să se plângă, iar El şi-a urmat calea în tăcere. A intrat la Zaheu; drepţii au rămas dincolo de pragul păcătosului, că să nu se spurce. Zarva lor creştea şi răutatea le era la culme. Aveau dreptate şi Hristos greşea! Ştiau cine-i Zaheu iar Hristos nu ştia. Păstrau Legea, iar Hristos o încălca: trecuse pragul păcătosului! Pe ei nimeni nu-i putea păcăli, pe Hristos da.

La ce altă încheiere să ajungă ei, decât că lisus nu e nici învăţător adevărat, nici prooroc, nici Mesia, de vreme ce nu ştie cine-i Zaheu? Dacă ar fi ştiut, nu i-ar fi călcat pragul! Victorie! Noi, cei din Ierihon, l-am prins în cursă astăzi pe Hristos! Al nostru e meritul, noi vom scăpa lumea de acest înşelător care zice că-i Mesia şi se dă drept Fiul lui Dumnezeu! Ce triumf!

Iată, răutatea s-a cocoţat la ceruri. Iar în timpul acesta Zaheu s-a înnoit, e alt om. Şi Hristos, neluând în seamă gloata în fierbere ci numai inima lui Zaheu, stă aşteptând ca toate săvârşindu-se, la sfârşit să vorbească. Când răutatea a ajuns la culme, şi când de pe inima veche a păcătosului solzii au căzut, Zaheu şi-a deschis gura şi a rostit în faţa tuturor cuvântul pe care nimeni nu-l aştepta de la el: Iată, jumătate din averea mea o dau săracilor. Un trăznet căzut din cer! De ce aţi amuţit, ierihonienilor? De ce nu murmuraţi mai departe, de ce nu vă mai bateţi joc? De ce v-au stat vorbele în gâtlej? Cine a rămas păcălit: voi sau Hristos? Cine l-a cunoscut pe Zaheu mai bine: voi sau Hristos? Cine e mai drept acum: voi sau Zaheu?

Ce bun e Domnul nostru! În această împrejurare, ca şi în altele, stă blând ca un miel în mijlocul oamenilor pe care lupii nevăzuţi îi aţâţă la rău. Ştie că biruinţa e a Lui, acum şi pururea! Cu câtă linişte aşteaptă clipa aceea! Şi când soseşte, se îndreaptă întâi către bolnavul de dragul căruia s-a abătut din drum ca să-i intre în casă. Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia. Cu aceste cuvinte bunul Doctor îl încredinţează pe bolnav că de-acum s-a făcut sănătos, că poate să lase spitalul şi să se întoarcă printre cei teferi. Orbirea i-a fost smulsă de pe suflet aşa cum i-a fost smulsă lui Bartimeu de pe ochi, încât să poată merge de acum înainte pe calea dreptăţii şi a milostivirii. Dar ca să fie bine lămuriţi toţi cei de faţă. Domnul a adăugat: Căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Un adevărat fiu al lui Avraam, un fiu în duh şi în adevăr, un fiu nu numai cu numele şi cu neamul, cum se lăudau atâţia că sunt. Avraam îşi iubea semenii şi era cu frica lui Dumnezeu; era primitor de străini, credincios şi lipsit de lăcomie; acum şi micuţul Zaheu era aşa. Avraam, prin faptele lui bune, s-a făcut părintele tuturor drepţilor, iar Zaheu s-a făcut, prin pocăinţă, urmaşul lui. Domnul a dezvăluit acest lucru ca să-l mângâie pe Zaheu şi şă dea de gândit ponegritorilor lui.

Acestora din urmă le spune Domnul mai departe: Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. Să caute anume pe păcătoşii pe care nu-i caută nimeni, pe care toţi îi leapădă; să mântuiască anume pe cei pe care lumea îi socoteşte pierduţi, aşa cum se socotesc şi ei înşişi. Căci Doctorul cel mare nu a venit din ceruri ca să-i vindece atât pe cei cu guturai, cât pe cei leproşi, orbi, nebuni, paralitici. Şi ca să învieze pe cei morţi. Pentru că Domnul a spus în altă parte: N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă (Matei 9, 13; cf. I Timotei 1, 15).

O, fraţilor, vă daţi seama că aceste cuvinte sunt şi pentru noi? Că noi suntem păcătoşii pentru care Domnul, Viteazul, a venit pe pământ? Negrăita iubire pentru noi L-a adus din ceruri să caute pe cei pierduţi, să mântuiască pe cei păcătoşi! Uitaţi-vă la Zaheu cel mic, care în dorinţa de a-L vedea pe Domnul s-a înălţat. Hristos Se apropie de noi cum s-a apropiat şi de el atunci, împresurat de o mare de oameni, unii drepţi iar alţii cârtitori. Două mii de ani de istorie vuiesc împrejurul Lui, covârşindu-ne. Auziţi vuietul acesta? Trecutul ni-l aduce şi ni-l lasă alături. Şi în mijlocul uriaşelor mulţimi merge smerit Domnul şi Mântuitorul nostru. Să alergăm şi să ne înălţăm ca să-L vedem. Nimic, din tot ce-a fost şi din tot ce este, nu-i atât de vrednic de privit. Să ne ridicăm din drumul mocirlos pe care ne-am târât până acum; să ne urcăm într-un copac înalt: El va veni, cu siguranţă va veni la noi. Preafericit cel pe care îl va chema dul¬cele glas, glasul din a cărui dulceaţă se adapă îngerii!

Căinţa este cu adevărat cea dintâi treaptă a scării ce duce spre împărăţia lui Dumnezeu. Nimeni n-a suit vreodată pe treapta a doua până ce nu a urcat pe cea dintâi. În deşertul acestei lumi, căinţa este singura cale de a bate la poarta cerului. Poţi să baţi cu pumnul în zidul unei case oricât de mult pofteşti; nu te va auzi nimeni, nimeni nu-ţi va deschide. Dar bate în uşă, şi ţi se va deschide. Căinţa e bătaia, nu în zid ci în poarta care dă spre lumină şi mântuire. Cine se căieşte cu adevărat şi vrea să intre în casa Tatălui Ceresc a şi bătut la una din uşile prin care se poate intra în această casă.

Lăcomia orbeşte; numai Hristos poate da orbilor vedere. Lăcomia însingurează şi-l leagă pe om în lanţurile robiei; Hristos îl scoate pe captiv din singurătate şi-l duce în tovărăşia îngerilor. El Se arată tuturor penitenţilor care se luptă să-L vadă, şi cui Se arată El se arată şi tainele cerului şi ale pământului, şi toate binecuvântările pe care le-a pregătit Dumnezeu, de la întemeierea lumii, celor ce-L iubesc. A Domnului şi Mântuitorului nostru fie slava şi lauda, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(extrase din: Predici – Sf. Nicolae Velimirovici)

Luni [Evr. 8, 7-13; Mc. 8, 11-21].
Domnul a trecut împreună cu ucenicii de cealaltă parte a mării, iar aceştia uitaseră să ia pâine. N-aveau cu ei decât o pâine şi se gândeau cum se vor descurca. Cunoscând gândurile lor, Domnul le-a amintit de saturarea celor patru şi celor cinci mii de oameni, insuflându-le prin aceasta nădejdea neclintită că lânga El nu vor muri de foame, chiar de n-ar fi avut cu ei nici măcar o pâine. Câte griji nu pricinuieşte fiecăruia, câteodată, gândul la necunoscutele viitorului! Scăparea de toate aceste griji nu este decât una singură: nădăjduirea în Domnul; iar însufleţirea şi întărirea şi le culege sufletul, din cugetarea cu înţelegere la ceea ce s-a mai întâmplat şi inainte cu noi şi cu alţii. Nu se va găsi nici măcar un singur om care să nu fi avut parte în viaţa sa de izbăviri neaşteptate din necaz sau de întorsături neaşteptate spre mai bine ale vieţii sale. Atunci când te frământă gândurile negre cu privire la viitor, întăreşte-ţi sufletul cu pomenirea acestor întâmplări. Şi în ziua de azi, ca şi în vremurile de altădată, Dumnezeu toate le rânduieşte spre binele nostru. Reazemă-te pe El şi încă dinainte de a te izbăvi din nevoie, îţi va trimite liniştea sufletească, ce te va face să nici nu bagi în seamă necazul. “Pe cel ce nădăjduieşte spre Domnul mila îl va înconjura.” Dovezi ale acestui lucru afli în Sfintele Scripturi, în Vieţile Sfinţilor, în viaţa ta şi în vieţile cunoscuţilor tăi. Cercetează-le şi vei vedea ca-ntr-o oglindă că “aproape este Domnul tuturor celor care îl caută pe Dânsul”, iar frica pentru soarta ta nu-ţi va tulbura sufletul.

Marţi [Evr. 9, 8-10, 15-23; Mc. 8, 22-26].
Pe orbul din Betsaida, Domnul nu l-a vindecat dintr-o dată, ci la început nedeplin, apoi deplin şi abia atunci a început orbul să vadă totul limpede. De ce a făcut Domnul aşa, numai El ştie. Noi însă vom trage de aici următorul învăţământ: dacă Domnul a socotit că trebuie să vindece treptat vederea trupească, cu cât mai mult este nevoie de acest lucru în privinţa luminării ochilor noştri. In perioada patriarhilor, revelaţia dumnezeiască avea un caracter foarte simplu; în perioada Legii, ea a devenit mai complexă şi mai amănunţită; în perioada noastră creştină, ea este încă şi mai amănunţită şi mai înaltă. Dar lucrurile se termină, oare, aici? Pe pământ nu te aştepta la lucruri înalte, le vei afla dincolo. Doi Sfinţi Apostoli ne încredinţează de acesta: Sfinţii Ioan şi Pavel. Acum vedem totul ca printr-un geam mat; dincolo, vom vedea totul limpede, însă şi dincolo vor fi trepte ale luminării minţii, întrucât cunoaşterea lui Dumnezeu nu are hotare. Pe pământ, revelaţia dumnezeiască e încheiată; n-ai de ce să visezi la lucruri mai înalte; avem toate lucrurile care ne trebuie; însuşeşteţi-le şi trăieşte prin ele. Revelaţia creştină nu mai făgăduieşte o nouă revelaţie, ci numai faptul că Evanghelia va fi cunoscută în întreaga lume, fapt care va însemna şi sfârşitul rânduielii de acum a lucrurilor. Atunci, credinţa va slăbi, dragostea se va împuţina, viaţa va deveni o povară, şi bunătatea lui Dumnezeu va pune capăt lumii.

Miercuri [Evr. 10, 1-18; Mc. 8, 30-34].
Chemând pe oameni să-L urmeze luându-şi crucea, Domnul arată, totodată, calea de urmat, îndepărtând piedicile cele mai însemnate ce se ridică înaintea ei – piedici nu din afară, ci lăuntrice, înrădăcinate în inima omului. Înţelesul cuvintelor Lui este acesta: “Vrei să vii după Mine ? În primul rând, nu te cruţa, fiindcă cine se va cruţa pe sine, acela se va pierde; în al doilea rând, nu te lăsa înlănţuit de lăcomie, fiindcă “ce folos va avea omul dacă va câştiga întreaga lume, iar sufletul său şi-l va pierde ?”. In al treilea rând, să nu-ţi pese de ceea ce vor spune sau de felul în care te for prifi Ceilalţi: “Fiindcă Cine Se va ruşina de Mine Şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, împreună cu sfinţii îngeri”. Cruţarea de sine, lăcomia şi ruşinarea de oameni sunt cele mai însemnate lanţuri care îl ţin pe om în viaţa neplăcută lui Dumnezeu, pe calea patimilor şi a păcatului. Acestea sunt piedicile de căpetenie în calea întoarcerii păcătosului la Dumnezeu; mai ales împotriva lor se duce lupta duhovnicească în omul care se pocăieşte şi în cel care a început deja să facă roadele pocăinţei. Atâta vreme cât aceste fire nu sunt încă tăiate, în viaţa creştină din noi nu se poate pune nădejde: ea este plină de poticniri şi căderi, dacă nu totdeauna văzute, cel puţin lăuntrice. Aşadar, fiecare să se cerceteze bine pe sine şi dacă află vreunul din lanţurile pomenite, să se îngrijească a se dezlega din el; altminteri, să nu tragă nădejde că se va ridica la înălţimea desăvârşirii în Hristos, chiar dacă pe dinafară pare foarte vrednic.

Joi [Evr. 10, 35; 11, 7; Mc. 9,10-16].
Istoria îşi urmează cursul şi hotărăşte implacabil, s-ar părea, evenimentele particulare. Cât n-a pregătit Dumnezeu omenirea pentru primirea Mântuitorului!… Până la urmă, a venit cel mai apropiat dintre cei ce L-au proorocit, Ioan, şi ce-a ieşit ? Cu Ioan “au făcut ce-au vrut”; şi Fiul Omului a fost batjocorit şi chinuit. Cursul evenimentelor nu a putut fi întrerupt: el şi-a luat dreptul său. Aşa trage mereu toate după sine cursul istoriei. Acum se pune întrebarea: “Unde e libertatea? Şi ce fel de libertate este asta, dacă lucrurile decurg în acest fel ? Nu e decât o iluzie”. Aşa gândesc de obicei fataliştii; însă această curgere a evenimentelor nu este dirijată decât în aparenţă; în realitate, toate evenimentele din lumea omenească, atât generale cât şi particulare, sunt rodul acţiunilor libere ale omului. Starea generală decurge astfel fiindcă aşa vrea majoritatea, iar starea particulară intră în acord cu majoritatea, fiindcă aşa vor cutare şi cutare individ. Avem dovada în faţă: în sânul unei stări generale rele putem afla aspecte particulare bune, şi în sânul unui rău general putem afla aspecte particulare rele. Şi mai mult: în sânul unei stări generale temeinic închegate a lucrurilor se nasc aspecte particulare care, crescând şi întărindu-se din ce în ce mai mult, răstoarnă starea generală de mai înainte şi îi iau locul. Aceste aspecte particulare sunt însă rodul libertăţii. Ce are creştinismul în comun cu caracterul general al vremii în care s-a născut? El a fost semănat de o mână de oameni care nu erau ieşiţi din cursul implacabil al istoriei; i-a atras pe cei care l-au dorit, s-a întărit şi a devenit o problemă generală a omenirii de atunci. Şi totuşi, el a fost rodul libertăţii. La fel şi în direcţia cea rea: cum s-a pervertit Apusul? Singur, de voia lui, s-a pervertit: în locul Evangheliei au început să înveţe cele ale păgânilor şi să împrumute obiceiurile lor şi aşa s-au pervertit. La fel va fi şi la noi: am început să luăm lecţii de la Apusul care a apostat de la Hristos Domnul şi am adus la noi duhul lui. Totul se va sfârşi prin aceea că vom cădea, asemenea lui, din adevăratul creştinism. Dar toate acestea nu împiedică în nici un fel lucrarea libertăţii: dacă vom vrea, vom goni întunericul venit din Apus; dacă nu, fireşte că ne vom scufunda în el.

Vineri [Evr. 11, 8; 11-16; Mc. 9, 33-41].
Mântuitorul dă un copil ca pildă de credinţă şi viaţă. Simplitatea credinţei naşte simplitatea vieţii, iar din amândouă ia naştere o stare duhovnicească pilduitoare. Lăsaţi raţionalismul să intre în suflet; el va pricinui acolo dezbinare şi îndreptăţindu-se cum că vrea să rânduiască mai bine lucrurile, va da peste cap totul. Filozofarea deşartă strigă întotdeauna: “Asta nu-i bună, cealaltă nu-i bună; lăsaţi-mă pe mine şi o să fac eu altfel totul; cele vechi nu mai sunt bune, m-am plictisit de ele”. Dar ea nu face nicicând vreun lucru bun, ci numai strică. Mintea trebuie să asculte de ceea ce a poruncit Domnul. Drept este că ea a fost numită împăratul trupului; dar acestui împărat nu i s-a dat puterea de a legiui, ci numai cea de a împlini. Îndată ce se apucă să legiuiască, născoceşte aiureli îngrozitoare, strică şi rânduielile morale, şi pe cele religioase, şi pe cele lumeşti, şi pe cele politice; totul se întoarce pe dos. Mare nefericire e pentru societate atunci când i se dă minţii libertatea de a se înălţa, fără a o înfrâna cu adevărul dumnezeiesc! Asta atrage mânia lui Dumnezeu. Despre aceasta s-a zis: “Ascundeţi-vă puţin, până ce va trece”. Atunci când clocoteşte samavolnicia minţii, cel mai bine este să te ascunzi în simplitatea credinţei. În vreme de furtună este mai bine să stai acasă şi să nu ieşi, nădăjduind în tine însuţi, să te lupţi cu ea; iar în vremea furtunii rătăcirii minţii nu este bine să te lupţi cu ea şi să pui mâna pe arma filozofării ca să-i stai împotrivă. Simplitatea credinţei este mai bună decât filozofarea; îmbracă-te în ea ca într-o platoşă, şi nu vei fi biruit.

Sâmbătă [Efes. 5,1-8; Lc. 14,1-11].
Atunci când eşti chemat undeva, nu te aşeza la loc de frunte. Dacă generalizăm, reiese că întotdeauna şi oriunde să te mulţumeşti cu partea cea mai umilă. În această regulă simplă se află cuprinsă pe scurt toată bogăţia smereniei. Ia-o, şezi şi cercetează toate împrejurările care pot să apară în viaţa ta şi alege-ţi dinainte, în oricare din ele, partea cea mai umilă. Aceasta va fi practica smereniei. Care trece, puţin câte puţin, şi înlăuntru, punând acolo ca temelie smerenia. Timpul va face, prin aceeaşi practică a smereniei, să crească această sămânţă, iar smerenia va umple întregul suflet şi trupul şi toate faptele din afară. “Dar care va fi urmarea?” Măreţia sufletească va străluci pe fruntea ţa, atrăgându-ţi cinstirea tuturor şi se va împlini asupra ta cuvântul: “Oricine se înalţă va fi smerit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat”. Tu însă, exersându-te în smerenie, să nu ai în vedere aceste urmări, ci smerenia în sine. Ea va aduce singură în suflet o rânduiala care naşte fericire. Atunci când vine smerenia, toate grijile lăuntrice iau sfârşit şi nici un neajuns din afară nu mai este în stare să tulbure sufletul. Valul, dacă nu se izbeşte de piedici, se risipeşte fără zgomot în marea largă; aşijderea nici necazurile din afară şi dinlăuntru nu lovesc sufletul smerit, ci trec oarecum pe deasupra lui, fără a lăsa urme. Aceasta este, ca să zic aşa, întâietatea lumească a celui smerit; însă de sus ce lumină îl adumbreşte, ce mângâieri i se trimit, ce libertate se deschide înainte-i!… Cu adevărat, smerenia singură cuprinde în sine toate bunătăţile…

(extrase din Talcuiri din Sfanta Scriptura – Sf. Teofan Zavoratul)

Rugaciunea leprosilor si vindecarea lor. Nu sfârsise Mântuitorul partea de drum din ziua aceea, când: ,,întrând într-un sat, L-au întâmpinat zece barbati leprosi care au stat departe” (LUCA 17,12). Daca ar sti cineva ce îngrozitoare este lepra, chiar si atunci când numai un singur om sufera de ea, ar putea sa-si închipuie ce ,,spectacol grozav” de nefericire comuna ofera mai multi leprosi care stau în acelasi loc si îsi împartasesc necazurile reciproc. Aceasta priveliste trista a miscat inima plina de iubire a Domnului, atunci când i-a întâlnit pe cei 10 leprosi. Nu i-a fost sila sau greata de ei, n-a pus la îndoiala oboseala calatoriei ca sa amâne vindecarea lor pe ziua urmatoare, ci cu bunavointa si cu multa dragoste le-a ascultat glasurile lor jalnice si totodata rugatoare, caci, acesti leprosi stateau departe de drum, ca sa nu-i molipseasca pe trecatori, precum si cei pacatosi care se simt nevrednici sa se apropie Domnul Cel Preacurat si Sfânt; tot astfel leprosii stând departe, ca si vamesul din parabola, cer mila.

Pentru a putea trece mai departe sa explicam aceasta pericopa evanghelica, trebuie sa cunoastem cine sunt samarinenii sau samaritenii?, deoarece, vom constata pe parcursul explicarii acestei pericope evanghelice ca unul din cei 10 leprosi era samarinean si cum Mântuitorul, trecând prin mijlocul Samariei, încalca toate obiceiurile iudaice cu privire la acest popor.

În anul 722 î.Hr., Regatul de Nord sau Israel a fost desfiintat în urma invaziei asiriene, conduse de catre regele Sargon (4 REGI 17,4-6; 18,9-10). Multi locuitori au fost exterminati de catre cuceritori, iar marea majoritate a populatiei a fost deportata în Asiria, de unde nu se va mai întoarce niciodata. Pentru a repopula cetatile si satele ramase pustii, Sargon a adus aici prizonieri de razboi, pagâni din Balinon, Cutha, Avah, Emath, Sefarnaim (toate tinuturi ale Orientului), astfel: ,,Iar regele Asirienilor a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat si din Sefarvaim si i-a asezat în cetatile Samariei, în locul fiilor lui Israel; acestia au mostenit Samaria si s-au asezat în cetatile ei” (4 REGI 17,24). Peste acesti colonisti, Sargon a mai adus în anul 715 î.Hr. mai multi captivi arabi. Alte valuri de captivi din Babilon, Elam si Persia s-au adaugat în timpul domniei regelui asirian Asarhadon (681-668 î.Hr.). În sfârsit, unii dintre israelitii deportati în Asiria, dupa trecerea unei perioade de timp, reusind sa fuga, vor veni si ei în Samaria. Din amestecul acestor colonisti pagâni cu israelitii din Samaria va lua nastere populatia samariteana, pe care autorul cartii ÎNTELEPCIUNEA LUI ISUS FIUL LUI SIRAH o va caracteriza atât de sever, astfel: ,,Doua sunt neamurile de care sufletului meu îi e sila, iar al treilea nu este neam: cei ce locuiesc în muntele Seir (Textual: ,,în muntele Samariei”), Filistenii si poporul cel prost care locuieste în Sichem” (ÎNTELEPCIUNEA LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 50,25-26).

Pe parcursul timpului, alti noi veniti, atât pagâni cât si evrei (mai ales dintre cei expulzati de Ezdra si Neemia pentru ca au încheiat casatorii cu femei pagâne) vor spori numarul samaritenilor. Daca din punct de vedere etnic, populatia samariteana se prezinta ca un amestec de sânge evreiesc si pagân, nu mai putin similara este situatia si când e vorba credinta si religie; si aici gasim amestecate elemente din iudaism si pagânism. Samaritenii nu admiteau din Vechiul Testament decât Pentateuhul, lucru firesc daca ne gândim ca ei erau separati de comunitatea iudaica înca înainte de aparitia celorlalte scrieri ale Vechiului Testament.

Ei credeau într-un Dumnezeu unic, respingând orice reprezentare sensibila a Divinitatii. Excludeau de asemenea orice antropomorfisme în maniera lor de a vorbi despre Dumnezeu. Îl socoteau pe Moise ca profet si respectau cu mare strictete poruncile Legii descoperite pe muntele Sinai. Acceptau existenta îngerilor buni si rai, a raiului si iadului, a judecatii sufletelor dupa moarte si Învierea de obste. Îl asteptau pe Mesia, precum rezulta din convorbirea Mântuitorului cu femeia samarineanca (IOAN 4,25). Tineau cu mare rigurozitate sabatul si sarbatorile prescrise de Legea lui Moise (LEVITIC 23,4-43). Practicau circumciziunea a opta zi dupa nasterea copilului si admiteau a doua casatorie, daca din prima nu a rezultat copii. Respigeau categoric a treia casatorie si erau circumspecti în ceea ce priveste divortul. Toate dezvoltarile ulterioare Legii lui Moise, care sunt specifice iudaismului au fost refuzate de catre samariteni.

Locul unde îsi oficiau cultul era muntele Garizim. Aici si-au construit un templu care a fost distrus în epoca Macabeilor, prin anul 128 î.Hr. de catre Ioan Hircan I, fara ca sa mai fi fost rezidit vreodata. Muntele Garizim a ramas însa pe mai departe loc sfânt pentru samariteni.

Între iudeii reîntorsi din exilul babilonic si samariteni exista o ura ireconciliabila, datorita originii impure a celor din urma. Conflictul între ei a izbucnit în momentul în care repatriatii din Babilon s-au hotarât sa-si construiasca templul. Samaritenii au cerut permisiunea sa fie admisi sa participe si ei la reconstructie. Refuzul a fost categoric, iudeii considerându-i pe samariteni mai rai decât pe pagâni. Reactia samaritenilor a fost pe masura. I-au reclamat pe evrei la curtea persana, acuzându-i de razvratire, ceea ce a dus la anularea aprobarii de reconstruire a templului.

Când mai târziu, Neemia se va apuca de refacerea zidurilor Ierusalimului, samaritenii vor submina si intentiile acestuia, darâmând noaptea ceea ce evreii construiau ziua. Astfel s-a ajuns la o ura neîmpacata între evrei si samariteni.

Agresorii Mântuitorului, într-un moment de mare suparare împotriva Lui, n-au gasit alta înjurie mai mare pe care sa I-o aduca decât sa-L numeasca ,,samaritean” (IOAN 8,48).

Si samaritenii cautau mereu pricini de a le casuna suparari evreilor. Odata, pe când evreii din Ierusalim îsi praznuiau Pastile, niste samariteni s-au furisat printre ei si au aruncat oase umane în templu, profanând astfel locul si determinând întreruperea sarbatorii.

Evreul care s-ar fi încumetat sa calatoreasca prin Samaria, se expunea la tot felul de riscuri: ,,Si a fost ca atunci când s-au apropiat zilele înaltarii Sale (adica perioada patimilor, rastignirii, învierii si înaltarii lui Iisus, toate alcatuind trepte suitoare spre desavârsirea rostului Sau pe pamânt), El Si-a întarit gândul de a merge la Ierusalim. Si a trimis vestitori înaintea Sa. Si mergând ei, au intrat într-un sat de Samarineni, ca sa-I pregateasca totul. Dar ei nu L-au primit pentru ca El se îndrepta spre Ierusalim (caci, sub semnul reciprocitatii, Samarinenii evitau contactele cu Iudeii, si cu atât mai mult cu pelerinii care calatoreau spre Ierusalim; de obicei, acestia din urma ocoleau teritoriul Samariei – provincie între Galileea si Iudeea -, preferând un drum mai lung si mai anevoios)” (LUCA 8,51-53). Datorita celor relatate, locuitorii din Galileea preferau sa înconjoare prin Pereea, când mergeau sau veneau de la Ierusalim.

Cei zece leprosi ,,…si-au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Învatatorule, miluieste-ne!” (LUCA 17,13). Desi erau exclusi de la orice comunicare cu oamenii sanatosi, cei zece leprosi se pare ca au auzit despre faima Învatatorului-Facator de minuni. Întrebarea pe care ei si-au pus-o a fost aceea ca: Unde pot ei, în calitatea lor de exclusi din societate, ca sa-L gaseasca? Nu trebuie sa uitam urmatorul lucru: când omul nu poate sa-L întâlneasca pe Dumnezeu, se grabeste Dumnezeu sa se întâlneasca cu omul. Un astfel de prilej pretios l-au avut atunci leprosii; de aceea, ei îsi înalta glasul rugator si trist si striga toti împreuna: ,,Iisuse, Învatatorule, miluieste-ne!” (LUCA 17,3).

Ce raspuns a dat Domnul la rugaciunea lor? Nu le spune: ,,Fiti curatiti”, precum i-a spus altui lepros, ci le spune: ,,Mergeti si aratati-va preotilor” (LUCA 17,4). Mântuitorul nu le spune hotarât ca se vor vindeca, ci îi trimite sa se arate preotilor, lucru pe care trebuia sa-l faca numai un lepros care fusese vindecat, conform LEVITIC 14. La aceasta porunca data de  Iisus leprosilor, acestia ar fi putut aduce urmatoarele obiectiuni:
- Ce sa le aratam preotilor? Lepra noastra?
- De ce nu ne vindeci prima data si apoi sa ne trimiti la preoti?

Totusi, aceasta porunca a Domnului avea doua motive importante. Primul motiv este acela ca El punea la încercare credinta si ascultarea leprosilor, caci, daca omul se îndoieste de poruncile si de fagaduintele Domnului, a iesit din sfera credintei si-L coboara pe Dumnezeu la nivelul omului, ale carui cuvinte nu sunt sigure, ci îndoielnice. Credinta din convingere si cu supunere, tocmai în asta consta: sa primim ceea ce nu vedem si sa avem deplina siguranta pentru un lucru, despre care chiar simturile noastre ne dau informatii contrare. Este de-ajuns ca acel lucru ni-l spune Dumnezeul adevarului, în adeveritatea Caruia trebuie sa avem mai multa încredere, decât avem în logica si în simturile noastre. De o astfel de credinta avem nevoie toti cei care ne numim crestini; credinta care dintr-odata, sa nu puna la îndoiala cuvintele Domnului, ci sa se supuna bucuros oricarei porunci date de El, dupa cum atât Domnul, cât si Sfântul Apostol Pavel ne învata:
-,,Daca tu poti crede, toate-i sunt cu putinta celui ce crede” (MARCU 9,23);
-,,Or, fara credinta nu-i cu putinta sa fim bineplacuti; fiindca cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El exista si ca rasplatitor Se face celor ce-L cauta” (EVREI 11,6).

Acei zece leprosi aveau o astfel de credinta. De îndata ce au auzit porunca Mântuitorului, au plecat în oras la preoti, asa cum mergeau oamenii vindecati, ca sa primeasca certificatul de vindecare. Raspunsul Domnului la credinta lor a fost urmatorul: ,,Si a fost ca-n timp ce ei mergeau, s-au curatit” (LUCA 17,14). De aici reiese al doilea motiv pentru care Iisus i-a trimis sa se arate preotilor, a fost acela, ca peste veacuri sa stim ca nu avem voie sa stricam anumite legi si institutii întemeiate de Dumnezeu. Hristos stia ca preotii cei mai de seama ai Legii Vechi  Îl vor condamna la moarte si totusi El nu opreste, ci dimpotriva porunceste sa se respecte institutia preotiei Legii Vechi. El însusi nu o strica, ci o transfigureaza prin pogorârea Duhului Sfânt, dându-i putere sfintitoare. Preotul Legii Vechi constata lepra si vindecarea ei care se facea în mod minunat, caci medicina nu poate vindeca aceasta boala, iar Preotia Noii Legi are putere de a sterge prin Taina Spovedaniei lepra pacatului. Hristos nu-i îndeamna pe oamenii timpului Sau sa nu asculte de preoti, cum fac în zilele noastre falsii propovaduitori. Cei zece au plecat de la fata Mântuitorului leprosi si pe când au ajuns la preoti au fost sanatosi. Aceasta este minunea. La aceasta trebuie sa luam aminte caci minunea vindecarii celor 10 leprosi este rodul ascultarii lor fata de porunca Domnului nostru Iisus Hristos. Ei n-au putut sa faca decât atât: sa creada în cuvântul Domnului si sa se duca la preoti. Au facut asa si au primit marele dar al vindecarii prin minune. În orice împrejurare însa, daca omul îsi face, cu toata credinta si ascultarea datoria, în tot ceea ce depinde de propria lui putere, sa fie încredintat ca Dumnezeu va face restul, care este neasemanat mai înalt si mai important, decât partea facuta de om. Desigur, multi crestini doresc sa fie virtuosi si curati în privinta pacatului, slobozi de patimi, sfinti, dar oare ce fac cu credinta ceea ce depinde de puterile lor si ceea ce le porunceste Hristos în privinta aceasta? Oare evita pricinile pacatului? Se silesc sa se pocaiasca si sa mearga la preotii lor ca sa se marturiseasca si sa arate boala lor sufleteasca? Staruiesc cu rabdare în rugaciune? Daca fac asa ceva, sa fie încredintati ca o adevarata minune îi va transforma în crestini virtuosi, curati si sfinti. Iata ce înteles a avut porunca Domnului catre cei zece leprosi.

Recunostinta unuia si nerecunostinta celorlalti.

Pâna aici cei zece leprosi au avut un comportament demn de toata lauda. A sosit însa momentul sa se deosebeasca, nu numai în privinta obârsiei de neam, ci si în privinta dispozitiilor si a purtarii lor. Nenorocirea comuna i-a unit pe cei noua iudei cu samarineanul cel de alt neam (despre neamul samarinenilor am vazut mai înainte în ce relatie erau cu iudeii) si a înlaturat deosebirile etnice. Cei noua iudei au dat frâu liber trufiei lor firesti sa stinga sentimentul de recunostinta fata de o asa mare binefacere savârsita de Dumnezeul întrupat, sa diminueze drastic credinta pe care au aratat-o la început, ,,Iar unul din ei, vazând ca s-a vindecat, s-a întors slavindu-L cu glas mare pe Dumnezeu. Si a cazut la picioarele Lui, cu fata la pamânt, multumindu-I. Si acela era samarinean” (LUCA 17,15-16). În purtarea acestui lepros vedem chipul acelei virtuti nobile si frumoase, care se numeste RECUNOSTINTA. Cel recunoscator are o pornire de nestapânit sa arate Binefacatorului sau recunostinta. El nu poate s-o tina ascunsa, ci este mânat de puterea lui launtrica sa si-o marturiseasca public. Si fiindca nici o binefacere nu este atât de mare ca binefacerea facuta noua de catre Dumnezeu, nici un binefacator nu ne da noua atâtea daruri câte ne da Dumnezeu, de aceea adevaratii crestini sunt si recunoscatori. Mai presus de orice altceva, ei vorbesc peste tot si în tot timpul de binefacerile lui Dumnezeu, slavind numele Sau, iar Dumnezeu, fiindca recunostinta este o smerenie adaptata la binefacere, da celor recunoscatori daruri de o noblete si mai mare.

Dupa recunostinta prea frumoasa si nobila pe care a manifestat-o atunci, cu multa voiciune, samarineanul, Sfântul Evanghelist Luca ne cheama sa vedem NERECUNOSTINTA cea uscata si urâta si nemultumirea de care au dat dovada cei noua leprosi vindecati, iudei. Acestia, nu numai ca nu s-au întors sa-I multumeasca lui Hristos când au simtit ca s-au vindecat, dar n-au facut-o nici dupa ce s-au aratat preotilor.

Cei noua leprosi, cu voci tari si cu aceeasi caldura ca si samarineanul, roaga pe Domnul sa-i miluiasca, cu aceeasi credinta în cuvântul Domnului alearga la preot, dar de îndata ce si-au vazut rugaciunea îndeplinita, de îndata ce li s-a stins flacara durerii din inima lor, li s-a racit si credinta si recunostinta s-a stins. Pe când trupurile lor se vindecau de boala leprei, sufletele lor se îmbolnaveau de pacatul nerecunostintei, de aceea ei s-au curatit numai de lepra trupului, dar n-au primit mângâierea sufletului, precum a primit samarineanul cel recunoscator.

Mai mult decât atât cine stie daca cei noua iudei nu s-au întors chiar împotriva Binefacatorului lor?, caci stramosii aveau un proverb: ,,Dupa nerecunostinta vine neaparat nerusinarea”. Cel nerecunoscator, ca sa-si linisteasca constiinta care îl atentioneaza ca el este dator lui Dumnezeu, vrea sa se convinga pe sine si pe altii, ca toate binefacerile lui Dumnezeu sunt evenimente firesti sau întâmplatoare. Aerul, lumina, sanatatea si celelalte bunatati materiale pe care ni le da Dumnezeu, pentru cel nemutumitor si nerecunoscator sunt toate lucruri firesti. Capacitatea, succesele, situatiile înalte, ocaziile de câstig, toate sunt rezultatele activitatilor proprii si nicidecum nu sunt daruri care vin de sus.

Iata cum descopera Dumnezeu nerecunostinta: ,,Si raspunzând Iisus, a zis: Oare nu zece s-au curatit? Cei noua unde sunt? Nu s-a gasit sa se întoarca sa-I dea slava lui Dumnezeu decât numai acesta, care e de alt neam?” (LUCA 17,17-18). Cu alte cuvinte, Mântuitorul a vindecat deodata zece bolnavi, care erau rosi de o boala nemiloasa si totodata incurabila. Acum îsi exprima nedumerirea în ceea ce priveste nerecunostinta celor noua. Domnul însa, nu uita sa-l rasplateasca pe samarinean pentru recunostinta, zicându-i: ,,Scoala-te si du-te; credinta ta te-a mântuit” (LUCA 17,19). Acesta a primit daruri îndoite de la Hristos:
- vindecarea de acea boala grea a leprei;
- mântuirea sufletului.

Din aceasta pericopa evanghelica, reiese ca avem datoria morala sa ne aratam recunoscatori, – înainte de toate – fata de Dumnezeu, Caruia îi datoram marele dar al vietii, sanatatea si mintea si Care Se îngrijeste de noi, ne ofera neîncetat darurile Sale cele bogate si revarsa peste noi atâtea daruri, dupa cum zice Psalmistul: ,,Ce oare Îi voi da Eu Domnului pentru toate câte El mi-a dat?” (PSALM 115,3). Recunostinta fata de Creatorul si Proniatorul nostru ne-o putem exprima, pe de-o parte, prin rugaciuni de multumire – si acest lucru se face mai ales prin participarea la SFÂNTA LITURGHIE, care, în fond, este o slujba de recunostinta a Bisericii si a credinciosilor pentru marele dar al jertfei celei fara de sânge care se savârseste pentru noi. Toate zilele vietii noastre, victoriile, clipele de fericire, bucuriile duhovnicesti sa le însotim de câte o rugaciune de multumire catre Dumnezeu – în general si de participarea noastra cât mai activ la Sfânta Liturghie – în mod special, deoarece aceasta este cea mai înalta slujba de multumire pe care noi o aducem lui Dumnezeu.

Sa scoatem din sufletul nostru nemultumirea cea urâta, rusinoasa si egoista. Din nefericire omul cel egoist are din fire înclinare spre nerecunostinta si adesea se poarta cu oamenii ca acei copii nerecunoscatori si rau crescuti, care au tot ce le trebuie, dar se supara foarte tare când parintii lor le refuza un fleac oarecare. Omul egoist este atât de nerecunoscator, încât se codeste sa se arate crestin, sa-si îndeplineasca unele datorii cu evlavie, sa mearga la Biserica pentru a-I multumi Marelui Binefacator, Care Si-a jertfit viata pentru noi! Desi este crestin botezat, ajunge chiar sa ia în râs cuvintele si faptele Domnului si sa batjocoreasca Biserica Lui cea Sfânta. Sa alungam din sufletele noastre orice urma de necredinta si nerecunostinta fata de Dumnezeu si sa ne împodobim sufletele cu bunatate. AMIN.

BIBLIOGRAFIE:
1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURA, EDITIE JUBILIARA A SFÂNTULUI SINOD…;
2. ABRUDAN, Pr. prof. dr. Dumitru si CORNITESCU, Diac. prof. dr. Emilian – ARHEOLOGIE BIBLICA – Pentru Facultatile de Teologie – Tiparita cu binecuvântarea Prea Fericitului Parinte TEOCTIST – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; BUCURESTI – 1994;
3. PAPACOSTA, Serafim – MINUNILE DOMNULUI – Carte de predici; Editura REÎNTREGIREA; Alba Iulia – 2001;
4. PACURARIU, Pr. prof. Mircea – PREDICA LA DUMINICA A 29-A DUPA RUSALII – în volumul de predici LUMINA DIN LUMINA – lucrare tiparita cu binecuvântarea Înalt Prea Sfintitului ANTONIE, Mitropolitul Ardealului; MITROPOLIA ARDEALULUI; SIBIU – 1985.

de Preot prof. Gheorghe-Radu Salagian – Parohia Ortodoxa Româna Micula Noua cu filia Bercu Nou si Scoala cu clasele I-VIII ,,Avram Iancu”, Satu-Mare

I

Pentru care pricină S-a dus Iisus în Galileea? Iarăşi, ca să ne înveţe să nu mergem în întîmpinarea încercărilor, ci să fugim de ele şi să le evităm. Că nu-i o crimă să nu te arunci singur în primejdie, ci să nu i te împotriveşti cu bărbăţie, cînd ai căzut în ea.
Deci, după ce ne-a învăţat aceasta şi a potolit invidia iudeilor, a plecat în Capernaum[2], ca în acelaşi timp să împlinească şi profeţia şi să Se grăbească să pescuiască şi pe dascălii lumii, că acolo trăiau ei, ocupîndu-se cu pescuitul.

Uită-mi-te că de cîte ori Iisus vrea să plece la neamuri, ia pricină de la iudei. Aşa şi acum: uneltind iudeii împotriva înainte Mergătorului şi aruncîndu-l în închisoare, Îl împing în Galileea neamurilor.

Iată cum profetul determină locul în care S-a dus Iisus! Nu vorbeşte numai de o parte a poporului iudeu şi nici de toate seminţiile, zicînd aşa:
“Pămîntul Zabulonului şi pămîntul Neflalimului, calea mării, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul ce şedea în întuneric a văzut lumină mare”.[3]
“Întuneric” aici nu înseamnă întunericul acesta material, ci înşelăciunea şi necredinţa. De aceea profetul a şi adăugat:
“Celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”.[4]

A adăugat aceste cuvinte, ca să ştii că nu este ceva material nici “întunericul” nici “lumina”. Vorbind de lumină, n-a spus numai lumină, ci “lumină mare”, numită în altă parte “lumina cea adevărată”[5]; tălmăcind “întunericul”, îl numeşte “umbra morţii”. Apoi arătînd că n-au găsit lumina, căutînd-o ei înşişi, ci că Dumnezeu de sus li s-a arătat, profetul spune: “lumină le-a răsărit”, cu alte cuvinte însăşi lumina li s-a arătat şi a strălucit; n-au alergat ei mai întîi la lumină; că omenirea, înainte de venirea lui Hristos, era cu totul decăzută; nu mergea în întuneric, ci zăcea în întuneric, semn că nici nu mai nădăjduia să scape de-ntuneric; omenirea se aseamănă unor oameni, care, înconjuraţi din toate părţile de întuneric, nu ştiau nici în ce parte să-şi îndrepte paşii şi nici să stea pe loc.

“De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: “Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor”.[6]
- “De atunci”. De cînd?
- De cînd a fost aruncat Ioan în închisoare.
- Dar pentru ce Iisus n-a predicat chiar de la început? Într-un cuvînt, pentru ce avea nevoie de Ioan, cînd mărturia propriilor Sale fapte Îl predicau?
- Ca să cunoşti şi de aici vrednicia dumnezeiască a lui Iisus, că precum Tatăl a avut profeţi aşa şi El – şi aceasta a spus-o Zaharia, zicînd:
“Și tu, pruncule, prooroc al Celui Prea înalt te vei chema”[7]  – şi ca să nu dea nici un prilej de hulă neruşinaţilor iudei; iar aceasta a spus-o însuşi Hristos: “Că a venit Ioan nici mîncînd, nici bînd şi zic: «Are demon». A venit Fiul Omului mîncînd şi bînd şi spun: «Iată om mîncăcios şi băutor de vin, prietenul vameşilor şi păcătoşilor». Şi înţelepciunea a fost socotită dreaptă de fiii ei”.[8] De altfel era chiar nevoie să dea mai întîi altul mărturie despre El şi nu El însuşi. Dacă şi după atît de mari şi de multe mărturii şi dovezi, iudeii spuneau: “Tu mărturiseşti despre Tine; mărturia Ta nu este adevărată”[9] , ce n-ar fi spus dacă El primul ar fi mărturisit despre El cînd a venit în mijlocul lor, fără ca Ioan să fi spus ceva? De aceea Hristos nici n-a propovăduit înainte de Ioan, nici n-a făcut minuni pînă ce acela n-a fost aruncat în temniţă, ca să nu împartă mulţimea. De aceea nici Ioan n-a făcut vreo minune, ca să-I dea lui Iisus mulţimile, atrase de minunile făcute de Iisus. Dacă după atîtea mărturii – şi înainte şi după întemniţare – ucenicii lui Ioan priveau cu pizmă la Iisus, iar mulţi bănuiau că nu El, ci Ioan este Hristos, ce nu s-ar fi întîmplat dacă n-ar fi fost nici o mărturie? Aceasta e pricina că Matei însemnează că “de atunci”, adică după întemniţarea lui Ioan, a început Iisus să predice. Şi începîndu-Şi predica, învăţa tot ceea ce predica şi Ioan, fără ca în predica Sa să vorbească încă ceva de El însuşi. Este bine să se ştie, deocamdată, că ucenicii lui Ioan nu aveau încă despre Iisus părerea pe care trebuiau s-o aibă.

II

Din pricina aceasta, cînd a început predica, Iisus n-a rostit cuvinte grele şi împovărătoare ca Ioan, vorbind de pildă: de secure, de pom tăiat, de lopată, de arie, de focul cel nestins, ci îşi începe predica Sa cu cuvinte plăcute, binevestindu-le ascultătorilor Săi cerurile şi împărăţia cea cerească.

“Şi umblînd pe lingă marea Galileii a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, aruncîndu-şi mreaja în mare, că erau pescari. Şi le-a zis lor: «Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni». Iar ei lăsîndu-şi mrejele, au mers după El”.[10]

Evanghelistul Ioan istoriseşte în alt chip chemarea lui Petru şi a lui Andrei.[11] Din aceasta se vede că aici, la evanghelistul Matei, este vorba de a doua chemare a lor. Mai multe pricini îndreptăţesc aceasta. Ioan spune că au fost chemaţi înainte de întemniţarea lui Ioan; Matei, că au fost chemaţi după ce a fost aruncat Ioan în închisoare. În Evanghelia lui Ioan, Andrei îl cheamă pe Petru; aici Iisus îi cheamă pe amîndoi. Ioan evanghelistul spune: “Văzînd Iisus pe Simon venind, îi spune: «Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa, care se tîlcuieşte, Petru»”[12]. Matei spune că Petru avea chiar numele acesta: “Vădind pe Simon, zice Matei, care se numeşte Petru”.[13] Că e vorba de două chemări o poţi vedea şi din locul de unde au fost chemaţi şi din alte texte din Scriptură, ca şi din aceea că s-au supus cu uşurinţă lui Hristos şi că au părăsit totul. În Evanghelia lui Ioan, îl vedem pe Andrei venind în casa în care locuia Iisus şi ascultînd cuvintele Lui; în Evanghelia lui Matei, Andrei şi Petru L-au urmat îndată ce le-a spus cîteva cuvinte.

Se poate, deci, ca ei, după ce L-au urmat pe Iisus cîtva timp la început, să-L părăsească şi să se întoarcă la meseria lor, cînd au văzut că Ioan a fost întemniţat şi că Iisus a plecat. Aşa se explică faptul că Iisus îi găseşte la pescuit. La început, cînd au vrut să plece Hristos nu i-a oprit, dar nici nu i-a lăsat pînă în sfîrşit după ce au plecat. Le-a dat voie să plece, dar S-a întors din nou ca să-i cîştige definitiv. Acesta-i cel mai măiestru mod de pescuire.

Uită-te la credinţa şi la ascultarea celor doi apostoli! Erau cu totul adînciţi în lucrul lor – ştiţi doar cît de atent trebuie să fie un pescar -, dar cînd au auzit pe Iisus că-i cheamă, n-au întîrziat, n-au zăbovit, n-au spus: “Să ne ducem pînă acasă să ne sfătuim cu rudele!”, ci lăsînd totul, L-au urmat, cum făcuse şi Elisei cu Ilie.[14] O ascultare ca aceasta cere Hristos de la noi: să nu zăbovim nici o clipă, chiar dacă cele mai grabnice treburi ne-ar sili. De aceea cînd un alt ucenic al Său i-a cerut să-L lase să se ducă să-şi îngroape tatăl, Iisus nu l-a lăsat[15], arătînd că urmarea lui Hristos trebuie pusă înaintea tuturor.

Iar dacă îmi spui că este foarte mare făgăduinţa ce a făcut-o Hristos lui Andrei şi Petru de a-i face pescari de oameni, îţi răspund că mai cu seamă pentru aceasta îi admir, că, fără să fi văzut încă vreo minune, au crezut în măreţia făgăduinţei şi au pus urmarea lui Hristos mai presus de toate. Au crezut că prin cuvintele cu care ei au fost pescuiţi, vor putea, tot cu acelea, pescui şi pe alţii. Lui Andrei şi Petru le-a făcut, deci, Hristos această făgăduinţă; lui Iacov şi lui Ioan şi celorlalţi apostoli nu le-a spus ceva asemenea, că ascultarea celor dintîi chemaţi le deschisese şi lor drumul spre aceeaşi făgăduinţă. De altfel ei auziseră mai înainte multe despre Hristos. Uită-te, că şi sărăcia lui Iacov şi Ioan ne-o arată cu precizie evanghelistul:
“I-a găsit cîrpindu-şi mrejele lor”[16].

Atît de mare era sărăcia lor, că îşi cîrpeau mrejile, neputînd să-şi cumpere altele. Nu mică dovadă de virtute este deocamdată şi asta că îndurau cu uşurinţă sărăcia, că se hrăneau din munca lor cinstită, că erau uniţi unii cu alţii prin puterea dragostei, că aveau alături de ei pe tatăl lor şi-i slujeau.

Aşadar după ce i-a pescuit, Iisus începe să facă minuni de faţă fiind şi ei, adeverind, prin cele ce făcea, spusele lui Ioan. Se ducea des în sinagogi, învăţîndu-i cu asta că nu este un potrivnic al lui Dumnezeu şi un înşelător, ci că a venit fiind întru totul de acord cu Tatăl. Cînd Se ducea în sinagogi nu predica numai, ci făcea şi minuni.

III

De obicei Dumnezeu face minuni totdeauna atunci cînd se întîmplă ceva nou şi neobişnuit şi cînd vrea să aducă un nou fel de vieţuire; minunile fiind nişte garanţii ale puterii Sale date celor ce aveau să-I primească legile. De pildă, cînd a fost să facă pe om, a creat mai întîi tot universul şi apoi i-a dat omului legea cea din paradis; cînd a fost să dea lui Noe o nouă lege, a făcut iarăşi mari minuni, prin care a înnoit întreaga creaţie şi a făcut ca apele acelea înfricoşătoare ale potopului să acopere un an întreg faţa pămîntului, din care a scăpat pe dreptul Noe, aflat într-o tulburare atîta de mare. Şi pe timpul lui Avraam a făcut iarăşi multe semne, de pildă: i-a dat biruinţă în război, l-a lovit pe Faraon şi l-a scăpat pe Avraam dintr-o mulţime de primejdii. Cînd a voit să dea legi iudeilor, Dumnezeu a făcut acele mari minuni şi apoi a dat legea. Tot aşa şi acum, vrînd să aducă în lume o înaltă vieţuire şi să spună omenirii ce nu se mai auzise pînă atunci, întăreşte prin minuni cuvintele Sale. Şi pentru că împărăţia cerurilor pe care o propovăduia nu se vedea, Hristos o face văzută prin minunile săvîrşite de El în văzul tuturora.

Priveşte cît de scurt vorbeşte evanghelistul! Nu vorbeşte de fiecare bolnav vindecat în parte, ci, în puţine cuvinte, ne trece sub ochi un roi de minuni.

“Şi au adus la El pe toţi cei ce pătimeau de felurite boli şi erau ţinuţi de chinuri, pe cei îndrăciţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi-i vindeca”.[17]

Se pune, însă, întrebarea: Pentru ce Hristos n-a cerut de la nici unul din aceştia credinţă, nici n-a spus nimănui ceea ce mai tîrziu spunea: “Credeţi că pot face aceasta?”[18]. Pentru ce? Pentru că Hristos nu dăduse încă dovada puterii Sale. De altfel nu mică dovadă de credinţă dădeau cei bolnavi cînd veneau sau erau aduşi la El. Dacă n-ar fi avut încredere mare în El, nici n-ar fi venit bolnavii de la o atîta depărtare, nici n-ar fi fost aduşi la El şi nici n-ar fi mers după El.

Să mergem, dar[19], şi noi după Hristos, că şi noi avem multe boli sufleteşti, pe care vrea să ni le vindece înainte de-a I-o cere. Că pentru asta vindecă bolile cele trupeşti, ca să izgonească pe cele sufleteşti. Să ne ducem, aşadar, la El! Să nu-I cerem nimic pămîntesc, ci iertare de păcate! De-I cerem cu sîrguinţă, ne împlineşte şi acum cererea noastră.

Atunci vestea despre El s-a răspîndit în toată Siria[20]; acum în toată lumea. Sirienii, cînd au auzit că vindecă pe îndrăciţi, au alergat la El, dar tu, care ştii cu mult mai bine decît sirienii puterea lui Hristos, tu nu te scoli, tu nu alergi? Sirienii îşi părăseau ţara, prietenii şi rudele, dar tu nu te înduri nici casa să ţi-o părăseşti, ca să te duci la El şi să primeşti cu mult mai multe daruri? Dar, mai bine spus, nici asta nu ţi-o cer, ci-ţi cer numai să-ţi laşi răul tău obicei! Chiar rămînînd acasă poţi uşor să te mîntui cu toţi ai tăi! Cînd ni-i bolnav trupul, facem totul şi ne zbatem ca să scăpăm de suferinţe; dar cînd ni-i bolnav sufletul, amînăm şi nu ne sinchisim. De aceea nu scăpăm nici de bolile trupeşti, pentru că pentru noi sînt fără importanţă cele necesare, iar cele fără importanţă, necesare. Lăsăm izvorul păcatelor şi curăţim rîurile. Că pricina bolilor trupeşti este păcatul cuibărit în suflet a arătat-o slăbănogul de treizeci şi opt de ani[21], bolnavul coborît prin acoperiş[22], iar înainte de toţi Cain[23]. Dovezi despre adevărul acesta găseşti cîte vrei şi unde vrei. Să secăm, dar, izvorul păcatelor şi vom opri toate pîraiele bolilor trupeşti. Nu vei pune capăt numai bolilor, ci şi păcatului; şi păcatului mai mult decît bolii, pe cît este sufletul mai bun decît trupul.

Să ne ducem, dar, la Hristos şi acum; să-L rugăm să ne întărească slăbănogitul nostru suflet; şi, lăsînd la o parte toate cele trupeşti, să-I vorbim numai de cele duhovniceşti. Iar dacă le vrei neapărat şi pe cele trupeşti, îngrijeşte-te de ele după cele duhovniceşti. Nu dispreţui păcatul, pentru că nu simţi dureri cînd păcătuieşti, ci tocmai de aceea mai ales suspină, că nu simţi dureri. Şi nu simţi dureri, nu pentru că nu te muşcă păcatul, ci pentru că sufletul, fiind plin de păcate, nu simte muşcătura. Gîndeşte-te la cei care au conştiinţa propriilor lor păcate, că se vaită mai cumplit decît cei tăiaţi şi arşi cu fierul înroşit; şi cîte nu fac, cîte nu suferă, cît nu plîng şi se tînguie, numai ca să scape de chinurile conştiinţei? N-ar face-o, dacă nu i-ar durea sufletul!

IV

Deci cel mai bun lucru este să nu păcătuieşti, iar dacă păcătuieşti, să simţi păcatul şi să te îndrepţi. Dacă nu simţim păcatele, dacă nu vorbim de ele, cum vom ruga pe Dumnezeu, cum îi vom cere iertare de păcate? Cînd tu, cel ce păcătuieşti, nici asta nu vrei să ştii că ai păcătuit, pentru care păcate Îl rogi pe Dumnezeu? Pentru cele pe care nu le ştii? Iar dacă nu ştii ce păcate îţi iartă Dumnezeu, cum poţi şti măreţia facerii Lui de bine? Spune-ţi, dar, păcatele tale unul cîte unul, ca să ştii pentru care păcate iei iertare de la Dumnezeu şi ca astfel să-I fii recunoscător Binefăcătorului tău. Cînd superi pe vreun om, rogi pe prietenii lui, pe vecinii lui şi chiar pe slugile lui, cheltuieşti bani, pierzi zile întregi, ducîndu-te la uşa lui rugîndu-l de iertare; iar dacă cel supărat te respinge o dată, de două ori, chiar de mai multe ori, să nu te descurajezi, ci, fiind mai neliniştit, să îti măreşti şi mai mult rugămintea; dar cînd supărăm pe Dumnezeu căscăm, ne lenevim, ne desfatăm, ne îmbătăm şi ne căutăm de treburile noastre. Cînd Îl mai putem face milostiv? Şi cum să nu-L supărăm mai mult? Că Îl facem să Se supere şi să Se mînie şi mai mult cînd nu ne doare sufletul că păcătuim. De aceea merităm să fim acoperiţi de pămînt, să nu mai vedem soarele, să nu mai respirăm, că avînd un Stăpîn atît de uşor de împăcat, Îl mîniem; şi mîniindu-L, nici nu ne pocăim. Şi totuşi Dumnezeu cînd Se mînie pe noi, n-o face cu ură şi cu duşmănie, ci vrînd să ne atragă şi mai mult la El. Dacă ţi-ar face mereu bine, deşi Îl insulţi, L-ai dispreţui mai mult. Dar ca să nu faci asta, îşi întoarce cîtăva vreme faţa de la tine, ca să te aibă necontenit alături de El.

Să avem, deci, încredere în iubirea Sa de oameni şi să ne pocăim cu toată purtarea de grijă, înainte de a sosi ziua în care pocăinţa nu mai este de folos. Acum totul stă în puterea noastră; atunci Judecătorul este stăpîn pe hotărîrea Lui: “Să întâmpinăm faţa Lui întru mărturisire”[24], să plîngem, să ne tînguim. De-am putea ruga pe Judecătorul, înainte de ziua cea mare a judecăţii, să ne ierte de păcate, n-ar mai fi nevoie să venim la judecată; dar dacă n-o facem, vom spune păcatele în auzul întregii lumi şi nu vom mai avea nici o nădejde de iertare. Nimeni din cei care nu şi-au şters aici pe pămînt păcatele, nu poate scăpa dincolo de pedeapsă; ci, după cum cei din închisori sînt duşi cu lanţurile lor la tribunal, tot aşa toate sufletele, cînd pleacă de aici, sînt duse la înfricoşătorul scaun de judecată, avînd în jurul lor fel de fel de lanţuri de păcate. Viaţa de aici nu-i deloc mai bună decît o închisoare; ci după cum atunci cînd intrăm în locaşul acela îi vedem pe toţi înlănţuiţi cu lanţuri, tot aşa şi în lume, dacă am îndepărta tot învelişul care acoperă faţa lumii şi al oamenilor, am intra în viaţa fiecăruia, în sufletul fiecăruia, atunci am vedea că fiecare este înlănţuit cu lanţuri mai grele decît cele de fier; dar mai ales, dacă ai intra în sufletele bogătaşilor, ai vedea că sînt cu atît mai înlănţuiţi cu cît sînt mai bogaţi. După cum pe un întemniţat îl nefericeşti cînd îl vezi legat la gît şi la mîini, iar adeseori cu cătuşe la picioare, tot aşa şi pe bogat, cînd îl vezi înconjurat de bogăţii nenumărate, nu-l socoti bogat pentru că are bogăţii, ci nefericit, tocmai din pricina lor! În afară de aceste lanţuri, mai are şi crud temnicer: urîta dragoste de bani, care nu-l lasă să treacă pragul închisorii; îi pune în butuci picioarele, pune străjeri la poarta temniţei, zideşte alte porţi, pune noi zăvoare şi-l aruncă tocmai în fundul temniţei, convingîndu-l să se bucure chiar de aceste lanţuri, ca să nu mai aibă nici o nădejde de scăpare din relele ce l-au cuprins. Ce bine ar fi de-ai putea citi gîndurile sufletului lui! I-ai vedea sufletul nu numai înlănţuit, ci şi murdar, întinat şi plin de stricăciuni!

Nici plăcerile trupeşti nu sînt mai bune decît dragostea de bani şi de avere, ba chiar mai rele, pentru că pîngăresc şi trupul împreună cu sufletul şi aduc, şi peste unul şi peste altul, nenumărate boli.

Pentru acestea toate, să rugăm pe Izbăvitorul sufletelor noastre, să sfărîme şi lanţurile, să îndepărteze de noi şi pe acest groaznic temnicer şi, liberîndu-ne de greutatea acelor lanţuri de fier, să ne facă mintea mai uşoară decît pasărea. Rugîndu-L acestea, să aducem şi pe cele ale noastre: rîvnă, gînd curat şi voinţă bună. Aşa vom putea, chiar în scurtă vreme, să scăpăm de păcatele care ne stăpînesc, să cunoaştem starea fericită în care eram mai înainte şi să primim în schimb libertatea cuvenită, pe care facă Dumnezeu să o dobîndim cu toţii, cu harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia slava şi puterea în vecii vecilor, Amin.

Note:
1. Matei 4, 12
2. Matei 4, 13
3. Matei 4, 15-16; Isaia 9, 1-2
4. Matei 4, 16; Isaia 9, 2
5. Ioan 1, 9
6. Matei 4, 17
7. Luca 1, 76
8. Matei 11, 18-19
9. Ioan 8, 13
10. Matei 4, 18-20
11. Ioan 1, 36-42
12. Ioan 1, 42
13. Matei 4, 18
14. III Regi 19, 19-21
15. Matei 8, 21-22
16. Matei 4, 21
17. Matei 4, 24
18. Matei 9, 28
19. De aici începe partea morală: Trebuie să avem totdeauna în minte păcatele noastre şi să-L rugăm pe Dumnezeu pentru ele; şi despre judecata viitoare.
20. Matei 4, 24
21. Ioan 5, 2-15
22. Luca 5, 18-25
23. Facere 4, 8
24. Psalmul 94, 2

(extrase din: OMILIA XIV – a Sf. Ioan Gură de Aur – PSB 23, București, 1994)

Iubiți credincioși,
Ieri am sărbătorit Botezul Domnului în râul Iordan. Astăzi prăznuim, după cuviință, pe cel ce s-a învrednicit să-L boteze pe Fiul lui Dumnezeu, adică pe Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul. Ieri l-am preamărit pe Iisus Hristos Mântuitorul lumii, Care a cerut să fie botezat de slugă. Astăzi cinstim pe slujitorul cel credincios, pe proorocul Ioan, pe “cel mai mare om născut din femeie”, pe sfetnicul Luminii, pe cel ce s-a atins cu mâna de creștetul Stăpânului, Care a zidit cu dreapta Sa cele văzute și nevăzute.

Mare a fost praznicul de ieri, nu mică este și ziua de astăzi. Ieri L-am cinstit pe Stăpânul, astăzi lăudăm pe sluga Stăpânului. Ieri am slăvit pe Treimea cea de o ființă, Care S-a arătat la Iordan, astăzi lăudăm pe Sfântul Ioan Botezătorul care s-a închinat PreaSfântei Treimi la Iordan. El a auzit glasul Tatălui din nor; el a botezat pe Fiul în Iordan și tot el a văzut pe Duhul Sfânt în chip de porumbel, șezând deasupra Fiului.

Vedeți ce mare și plăcut este înaintea Domnului Sfântul Ioan Botezătorul? Că cine altul a postit mai mult ca el în pustie? Cine a propovăduit mai cu putere pocăință, în pustiul Iordanului? Cine mustra mai cu asprime pe cărturari și farisei, numindu-i “năpârci” și “pui de șerpi”? Cine L-a mărturisit și L-a arătat pe Hristos înaintea lumii cu mai multă îndrăzneală și putere decât Ioan Botezătorul?

Așadar se cuvine să cinstim cu laude astăzi pe Sfântul Ioan Botezătorul, glasul celui ce striga în pustie, cum spune Sfântul Prooroc Isaia. Să lăudăm astăzi pe cel mai mare postitor și rugător dintre oameni, pe proorocul cel minunat, pe Înaintemergătorul lui Hristos, care L-a mărturisit oamenilor, pe propovăduitorul Prea Sfantei Treimi, pe apostolul pocăinței, pe Sfântul Ioan Botezătorul.

Dar ca să înțelegem mai bine misiunea pe care a îndeplinit-o pe pământ Sfântul Ioan Botezătorul, vom aminti pe scurt viață și nevoință lui.

Părinții săi se chemau Zaharia și Elisabeta și nu aveau copii. Zaharia era preot al Legii Vechi, din neamul lui Abia, iar soția lui era din neamul lui Aaron și erau rude cu Sfanții Părinți Ioachim și Ana. Deci, rugându-se mult lui Dumnezeu să le dea un copil, pe când Zaharia slujea la templu în Ierusalim, i-a vestit Arhanghelul Gavriil că femeia să Elisabeta va naște un fiu la bătrânețe și se va chema Ioan. Și pentru că Zaharia se îndoia de această minune, a rămas mut până ce Elisabeta, femeia sa, a născut. Dar n-a durat mult această bucurie. Căci auzind Irod de nașterea lui Hristos și temându-și tronul împărăției, a pornit o grea persecuție și ucidere în masă a tuturor copiilor din Ierusalim și Betleem.

Atunci Fecioara Maria a fugit cu Pruncul în Egipt, iar Elisabeta cu Ioan, care era numai cu șase luni mai mare ca Iisus, au fugit în munții Iudeei. Murind îndată mama lui, Ioan a trăit singur ca un înger și sihastru în pustie timp de aproape treizeci de ani. Acolo se ruga neîncetat ziua și noaptea, se hrănea cu acride și miere sălbatică, se îmbracă cu o haină de piele de cămilă și se odihnea cu capul pe bolovanii de piatră. Dinainte de naștere, Ioan a fost ales de Dumnezeu și vestit de prooroci și de mic a fost rânduit să sufere, să trăiască ascuns în munți, în liniște, în post și singurătate; fără părinți, fără îmbrăcăminte și haine moi, fără adăpost și odihnă.

Pustia i-a fost cea mai înaltă scoala de formare duhovnicească, de pregătire pentru a fi prooroc și Înaintemergător, propovăduitor al pocăinței și botezător al lui Hristos. Că nimeni dintre oameni nu poate forma pe Sfanții lui Dumnezeu, că viața de pustie, în post, în rugăciune și liniște. Nimic și nimeni nu-i poate ajuta și lumină, pe cei aleși de Dumnezeu, să-L mărturisească pe pământ, precum Harul Duhului Sfânt și nevoință în feciorie și în neîncetată rugăciune. Iată scoala Duhului cea mai înaltă! Iată cât de Sfânt trebuie să fie un prooroc și cât de îngereasca viața trebuie să ducă pentru a deveni vas al Duhul Sfânt!

Vedeți cum îl pregătea Dumnezeu pe Ioan în pustie pentru a-l face prooroc, apostol al pocăinței și botezător? La fel și pe Fecioara Maria, rudenia sa, o pregătea în templul din Ierusalim tot prin aceleași virtuți, ca să o facă vrednică să-L nască pe Hristos Mântuitorul pe pământ. Biserica și singurătatea sunt cele mai înalte școli de formare a sufletelor și a Sfanților.

Ajungând la vârsta de treizeci de ani, Sfântul Ioan a fost chemat de Dumnezeu la propovăduire și a ieșit din pustie ca dintr-un palat împărătesc. Sufletul lui acum era plin de Duhul Sfânt, trupul lui era neprihănit, curat, mai mult îngeresc decât pământesc. Inima lui era plină de har și râvna pentru adevăr, iar cuvântul lui era puternic, îndrăzneț, tare, care tăia că o sabie păcatul, care trezea conștiințele și tămăduia sufletele oamenilor.

Așa a ieșit Ioan din munții Iudeei și a fost trimis de Duhul în pustiul Iordanului, aproape de Marea Moartă. Venea aici nu la odihnă, ci să propovăduiască iudeilor botezul pocăinței, să pregătească poporul ales pentru a crede în Mesia, venea să-L arate lumii pe Hristos și apoi să-L boteze în apele Iordanului.

Dar de ce l-a trimis Dumnezeu pe Ioan să propovăduiască pe Mesia și pocăință în pustie și nu în Ierusalim, în mijlocul mulțimii? Pentru că astfel ar fi silit pe oameni la pocăință și ei n-ar fi avut aceeași plată. Dar când oamenii, de bunăvoie lasa cetatea, lumea, păcatul și vin în pustie, adică în loc pustiu de păcate să-l asculte pe Ioan, și-i urmează învățătură, atunci plata lor este mai mare, pocăința lor este de bunăvoie și roadele sunt mai bogate.

Iubiți credincioși,
Dar ce învața Ioan pe oameni? Care sunt primele lui cuvinte de învățătura către cei ce veneau la el în pustiul Iordanului? Iată primele cuvinte cu care Sfântul Ioan își începe misiunea pe pământ: Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor (Matei 3, 2). Aceste cuvinte nu sunt o rugăciune, ci mai degrabă o poruncă de foc fără de care nimeni nu poate dobândi viața veșnică. Este prima poruncă pe care o dă Dumnezeu celui ce vrea să se întoarcă la El, prima datorie pe care trebuie s-o împlinim cei ce voim să ne mântuim.

Aceasta o cerea și Ioan de la cei ce veneau la el. Adică să se pocăiască, să părăsească păcatele făcute, să le mărturisească cu căință, să le spele prin baia botezului și a lacrimilor, să ierte pe cei ce i-au nedreptățit. Apoi, așa curați, spălați, dezlegați de păcate, ca niște prunci nou-născuți, să se apropie de Dumnezeu, să vină la Hristos, să primească harul Sfântului Duh, să lucreze faptele bune și apoi să fie primiți în Împărăția cerurilor, unde nimic necurat nu poate intra.

Tot așa a început și Mântuitorul Hristos Evanghelia Sa. Primele cuvinte pe care le-a rostit la Capernaum când a ieșit să propovăduiască sunt acestea: Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor (Matei 4, 17). Cu aceleași cuvinte începe și Fiul lui Dumnezeu să ne vestească Evanghelia Sa. Deci, atât pentru iudeii de acum două mii de ani, cât și pentru noi creștinii de astăzi, porunca este aceeași. Începutul mântuirii, a iertării celor ce cred în Hristos este pocăință, spovedania cu căința pentru păcate, părăsirea lor și apropierea de Dumnezeu. Pocăința este prima și singura ușă de intrare în împărăția cerurilor. Degeaba credem în Hristos dacă nu facem și fapte bune, degeaba mergem la biserică dacă nu părăsim răutatea, păcatul, patima cea veche, ura din inimă, pofta trupului care ne Stăpânește și iubirea de sine care ne omoară sufletește.

A doua mare învățătură și porunca a Sfântului Ioan este aceasta: Faceți, dar, roade vrednice de pocăință! (Luca 3, 8). Roadele de pocăință se fac de credincioși după ce mai întâi s-au pocăit de păcatele făcute. Căci nimeni nu seamănă sămânța pe pământul nearat și nepregătit. Nimeni nu poate face roade vrednice de pocăință dacă mai întâi nu-și curata inima și mintea de păcate prin spovedanie și căința. A ne pocăi înseamnă a ara ogorul sufletului, a smulge din rădăcină buruienile patimilor, a grapa grădină, adică a sfărâma bulgării patimilor și numai după aceea putem ieși la semănat. De vom face așa, multe fapte bune vom putea lucra pe pământ.

A treia mare învățătură a Sfântului Ioan Botezătorul este amenințătoare: Acum securea sta la rădăcina pomilor – spune marele prooroc – deci orice pom, care nu face roadă bună, se taie și se aruncă în foc (Luca 3, 9). Prin aceasta el învața pe iudei, ca și pe noi cei de astăzi, că pocăința este obligatorie pentru toți cei ce vor să urmeze lui Hristos și să dobândească Împărăția cerurilor. Lucrarea pocăinței trebuie făcută acum, astăzi, cât mai grabnic, până avem vreme. Ea nu poate fi amânată, nici înlocuită cu alte fapte bune, pentru că pocăința este al doilea botez și fără dezlegarea și părăsirea păcatelor nimeni nu se poate mântui.

Dacă amânăm pocăință, spovedania, și nu ne spălăm păcatele prin căința și fapte bune, atunci ne așteaptă pedeapsa lui Dumnezeu, care începe de pe pământ prin tot felul de suferințe și se continua dincolo prin osândă. Pomii sunt toți oamenii; securea care stă la rădăcina este moartea, care taie viața oamenilor de pe pământ și desparte sufletul de trup, iar focul în care se aruncă pomii fără roade bune este focul iadului, în care se aruncă toți creștinii fără pocăință și fapte bune.

Iată ce frumoase învățături dădea Sfântul Ioan celor ce veneau la el în pustiul Iordanului. Iar dintre roadele de pocăință pe care Botezătorul Domnului le cerea de la iudei erau două: să creadă în Hristos și să facă fapte de milostenie. Că îl întrebau cei ce veneau la dânsul: Ce să facem deci? (Luca 3, 10). Iar Ioan îi învața zicând: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are și cel ce are bucate să facă asemenea. Vameșilor, adică celor ce încasau impozite de la oameni, le răspundea: Nu faceți nimic mai mult decât ce vă este rânduit. Iar ostașilor le spunea: Să nu asupriți pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept și să fiți mulțumiți cu solda voastră (Luca 3, 11-14). Numai cărturarilor și fariseilor le adresă Sfântul Ioan Botezătorul cuvinte de mustrare pentru necredința lor, zicându-le: Șerpi, pui de viperă, cine v-a arătat să fugiți de mânia ce va să fie? (Luca 3,7).

Evanghelistul Marcu spune că: Ieșeau la el tot ținutul Iudeii și toți cei din Ierusalim și se botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele (Marcu 1, 5). După ce îi învața calea pocăinței îi boteza în Iordan, adică îi afunda cu mâinile sale în apă, în timp ce fiecare își mărturisea păcatele sale. Botezul lui Ioan nu era un botez deplin, desăvârșit, pentru că nu se făcea în numele PreaSfântei Treimi și nu avea efectele botezului creștin. Adică nu dădea omului iertarea păcatelor și nici harul Duhului Sfânt. Botezul lui Ioan era un botez de pocăință, un botez de pregătire pentru adevăratul botez creștin. Era ceva intermediar între botezul Legii Vechi și botezul din Legea Darului. Aceasta o spunea chiar Ioan, zicând: Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt (Marcu 1, 8).

După botez Ioan le vorbea despre Mesia cum că a venit în lume, că El va boteza pe oameni cu Duh Sfânt și cu foc. Apoi le zicea: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg curea încălțămintelor (Marcu 1, 7). Vedeți smerenia lui Ioan? Deși era prooroc și Sfânt, în fața Stăpânului se smerea. Smerenia și fecioria sunt două mari cununi ale Sfințeniei pe care le iubește Dumnezeu și cei ce sunt ai lui Dumnezeu.

Așa își împlinea Ioan misiunea de prooroc și botezător în pustiul Iordanului. Dar iată că se apropia de el Însuși Fiul lui Dumnezeu, ca să fie botezat de el. Iar Ioan, văzându-L, a zis către mulțime: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatele lumii. Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era. Și eu nu-L știam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă (Ioan 1, 29-31).

Vedeți cum îl numește Ioan pe Hristos? După Proorocul Isaia care aseamănă pe Mântuitorul răstignit “ca un Miel spre înjunghiere” (Isaia 53, 7), al doilea prooroc este Ioan care-L numește pe Iisus Hristos “Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Amândoi proorocii prevesteau lumii că Hristos a venit pe pământ ca un miel de jertfă Care va fi răstignit pe cruce pentru noi păcătoșii și prin jertfa Lui va ridica, adică va ierta, păcatele lumii și va împaca pe oameni cu Tatăl.

Iar când a venit Domnul la botez, Ioan nu voia să-L boteze, căci se cutremură să se atingă cu mâinile sale de creștetul Făcătorului său. Eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine? Dar Iisus Hristos, îndemnându-l să facă ascultare, i-a răspuns: Lasa acum, că așa se cuvine noua să împlinim toată dreptatea, adică să împlinească voia Tatălui ceresc. Și L-a ascultat Ioan și L-a botezat pe Mântuitorul în Iordan. Și, botezându-Se Iisus, când ieșea din apă îndată cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iată glas din ceruri, zicând: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit. (Matei 3, 14-17).

Iată, deci, marea misiune a Sfântului Ioan Botezătorul. Aceea de a pregăti lumea pentru Evanghelie, pentru credința lui Hristos prin pocăință, prin botezul cu apă și prin mărturisirea păcatelor. Apoi, de a arăta lumii Mielul lui Dumnezeu, de a-L boteza pe Hristos în Iordan și de a-L arăta oamenilor, mărturisindu-le tuturor taina Prea Sfintei Treimi.

Sfântul Ioan Botezătorul este cel dintâi martor de pe pământ al Prea Sfintei Treimi. El a mărturisit cel dintâi credința într-un singur Dumnezeu, dar închinat în trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Vedeți misiunea și vrednicia proorocului Ioan? Pe Hristos Maica Domnului L-a născut tainic, în peștera din Betleem, iar Ioan, că prooroc și mărturisitor, L-a botezat în Iordan și L-a arătat lumii întregi strigând: Iată Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatele lumii! Însă misiunea lui nu s-a terminat la Iordan. După ce a ieșit Domnul la propovăduire, Ioan s-a retras în Galileea, vorbind tuturor despre Mesia că este Hristos și mustrând fărădelegile lui Irod care trăia în desfrânare cu Irodiada, soția fratelui său. Deci nu s-a retras la odihnă marele prooroc, că nu putea să tacă gura celui mai mare om născut din femeie, cum îl mărturisește Mântuitorul. Dimpotrivă, până la moarte a învățat, a mărturisit pe Hristos și a mustrat păcatul. Căci niciodată nu pot tăcea în fata păcatelor Sfanții, proorocii, apostolii, episcopii și păstorii Bisericii lui Hristos. Apoi Irod prinzând pe Ioan, l-a aruncat în temniță și când a făcut o petrecere ticăloasă cu jocuri, beții și desfrânări, de ziua nașterii sale, i-a tăiat capul la îndemnul soției desfrânate. Așa s-a sfârșit Sfântul Ioan Botezătorul că un martir, pentru adevăr și dreptate, mustrând păcatele care ucid sufletele noastre.

Iubiți credincioși,
Astăzi prăznuim Soborul Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul. Până aici v-am spus viața, misiunea și puține din învățăturile lui. Acum trebuie să vă amintesc că Biserica noastră Ortodoxă are un cult deosebit pentru Sfanți și, mai ales, pentru Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul. În calendar avem peste an trei sărbători mari și patru mai mici, cu cruce neagră, închinate acestui mare prooroc. El este cinstit și pe pământ ca cel dintâi, după Sfânta Fecioară Maria, și în cer sta înaintea Prea Sfintei Treimi și se roagă pentru oameni.

În țara noastră, că peste tot în țările creștine, cultul Sfântului Ioan Botezătorul este destul de mare. Peste tot se întâlnesc biserici și mânăstiri închinate Sfântului Ioan. Apoi, în multe familii exista copii care îi poartă numele. Că cel mai frumos nume pentru copii este Ioan care înseamnă “plin de har”, nume ales din cer pe pământ de către Arhanghelul Gavriil. Dați deci copiilor voștri numele Maicii Domnului și ale Sfântului Ioan Botezătorul. Nu le puneți nume străine, neortodoxe, care nu au zi în calendar, ci nume de Sfanți, ca să aibă în cer cine să se roage pentru ei.

Apoi să-l cinstim pe Sfântul Ioan Botezătorul, cu o viață creștinească aleasă, cât mai curată, neîntinată de păcate. Aduceți-vă mereu aminte de principala lui învățătura: Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția cerurilor! Să nu uităm că fără pocăință nu avem mântuire. Iată, suntem la început de an nou. Să făgăduim lui Dumnezeu că de astăzi înainte vom merge la biserică regulat, că ne vom ruga mai mult, că vom face milostenie la săraci, după putere, că vom ierta pe aproapele, că vom părăsi orice patimă care ne ucide sufletul și că vom face roade vrednice de pocăință.

Deci să ne pocăim, adică să ne iubim unii pe alții, ca frați ce suntem pe pământ, să ne rugăm mai mult, să părăsim păcatele, prin regulată spovedanie și să cerem mereu ajutorul Sfântului Ioan Botezătorul, că are mare îndrăzneală înaintea Prea Sfintei Treimi.

Aceasta este porunca Sfintei Evanghelii amintită astăzi și de Sfântul Ioan Botezătorul. Aceasta este și chemarea Bisericii, mama noastră duhovnicească. Aceasta este și urarea noastră acum la început de an nou. Să părăsim păcatele și să adunăm roade pentru Împărăția cerurilor, unde nădăjduim să ajungem și să ne veselim cu toți Sfanții în veci. Amin.

de Arhimandrit Cleopa Ilie

Cantari la Botezul Domnului

Cuvânt în ziua Botezului Domnului, înainte de sfintirea apelor

Parintele Dumitru Staniloae – despre Botezul Domnului

Troparul: “În Iordan botezându-te Tu Doamne, închinarea Treimii s-a aratat, ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pre Tine numindu-Te, si Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întarirea Cuvântului.”

Se pune uneori întrebarea de ce a fost nevoie ca Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, sa fie botezat. O, Doamne! Când Dumnezeu vrea sa faca ceva stie El de ce. Desigur, teologic vorbind, pot fi multe raspunsuri. Dar va raspund mai simplu: drept exemplu pentru noi.

Noi stim ca Botezul are multe fatete. Una ca numire a acestei sarbatori este o teofanie, o descoperire. S-a descoperit noua Hristos si primul cuvânt al Domnului împlinit la Botez spunea asa: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit“. Iar pe Tabor a adaugat: „pe El sa-L ascultati“. Mântuitorul pe Sine se face vazut, se descopera lumii întregi. Spune Domnul „pentru voi a fost cuvântul acesta“, tunetul. Ca sa va zguduiti, ca sa întelegeti, iata pe Fiul lui Dumnezeu, iata Sfânta Treime, vocea Tatalui, chipul Fiului, adumbrirea Duhului Sfânt. Viata noastra trebuie sa fie sub acesta adumbrire a Duhului Sfânt, sa fie mereu într-o supusenie fata de Tatal, într-o vietuire asemenea Fiului. De aceea traditia a asezat la orice faptuire minunata, si mai ales la biserici, o pisanie care spune asa: „cu voia Tatalui, cu ajutorul Fiului, întru savârsirea Duhului Sfânt s-a zidit acest sfânt locas…“. Ar trebui sa gândim sa facem la fel cu orice fapta a noastra, cu orice casa, cu orice lucrare. Daca nu e în voia Tatalui, daca nu e cu ajutorul Fiului si daca nu e întru savârsirea Duhului Sfânt, atunci fiti siguri ca din pacate o va scrie diavolul în catastiful lui. Deci noi trebuie sa învatam din aceasta lucrare, sa ne supunem Domnului în toate, sa-i urmam întru asemanare vietuirea prin adumbrirea harului Duhului Sfânt fara de care nu putem face nimic.

La marele Botez la care cântam „câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati si îmbracat“, când preotul ne scufunda în apa, în apa iordanica, de trei ori, în numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfântului Duh, se pecetluieste în noi aceasta Treime, în sfânta Troita a fiintarii noastre, prin lucrarea aceasta minunata a mirungerii. Atunci, vedeti, ce ne ramâne noua? Mereu si mereu sa restauram în noi aceasta asezare a noastra, acest raport de ascultare, de lepadare de noi însine, zicând mereu: Doamne, iarta-ma, Doamne, ajuta-ma, Doam­ne, curateste-ma din nou, pentru ca sunt fiinta cazatoare. Si tot cazând si ridicându-ma, asa cum o femeie spala rufele, asa cum un om urca un munte si tot cade si se ridica, dar nu se lasa, asa este si aceasta lucrare continua de curatire si limpezire. Pe care daca nu o traim asa, nu avem cum sa iesim din aceasta încrâncenata moarte în care mereu ne zbatem, pentru ca nu facem voia lui Dumnezeu. Este evident ca ne vom harazi mortii. Dumnezeu a venit sa ne ridice din moarte. Prin ce? Prin lepadarea de pacatele noastre, prin le­padarea de ne­ascultarea noastra, lucrarea dum­ne­ze­iasca a vesniciei pe care Duhul Sfânt si-o pecetluieste în noi.

Calea aceasta a restaurarii noastre una este: a caintei, a constientizarii ca am gresit, a întelegerii ca fara sa zic „Doamne, vie Împaratia Ta, faca-se voia Ta“, nu pot sa încep sa ma restaurez

A zis Domnul minunat: „nu va bucurati de vi se pleaca diavolii, ci bucurati-va mai mult ca s-au scris numele voastre în ceruri“. Si ce înseamna numele de fapt? O, Ortodoxia noastra este nemarginita! Abia putem întrevede câte putin din ea. Dar trebuie sa vrem sa întrevedem. Pentru ca daca nu ne silim, este ca si cum am avea lânga noi o masina minunata, care poate sa faca lucruri extraordinare, si pe care nu stim cum sa o folosim. Si în final sa ruginim lânga ea si sa murim nestiind ce avem lânga noi. Jale este ca vom da seama. Vom da seama pentru talantii dati si nefolositi. Vedeti calea aceasta a restaurarii noastre una este: a caintei, a constientizarii ca am gresit, a întelegerii ca fara o hotarâre adânca de lepadare, fara sa zic „Doamne, vie Împaratia Ta, faca-se voia Ta“, nu pot sa încep sa ma restaurez. Lumea astazi din ce în ce mai mult zice, parca a devenit un slogan esential – existential: „vie împaratia mea, faca-se voia mea“. Fiecare, acolo, în micul lui univers, vrea sa devina stapân, vrea sa devina zeu, poate chiar dumnezeu. Adica stapânul tuturor celorlalti zei. De fapt, asta e boala fiecaruia, sa devina dumnezeu. Adica sa fie ascultat de toti, si când îl întrebi „bine, dar ce oferi tu ca sa fii ascultat, ce autoritate ai, ce daruiesti tu ca sa fii ascultat?“ El îti spune doar asa: „dar nici nu vreau sa dau ceva, vreau numai sa iau.“ De aceea, în adâncul cunoasterii, psaltirea descopera un cuvânt minunat. Spune asa: „Dumnezeul meu esti Tu, pentru ca lucrurile mele nu îti trebuie“. Ce pot sa îti ofer eu Tie, Doamne? Si atunci înseamna ca din tot ceea ce exista toate mi le dai Tu. Ale tale dintru ale Tale.

Nasia nu se masoara în curcani, ci se masoara în lacrimile pe care omul le va varsa pentru mântuirea sa.

Domnul spune clar: „câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati si îmbracat“. Domnul, deci, înghite întreaga noastra fiinta si o transfigureaza, o transforma, si o face vrednica de a primi pecetluirea, lucrarea Duhului Sfânt. Omul cazut, omul rupt de Dumnezeu, omul care s-a umplut de diavoli, de vointe si trairi si simtiri cade din lucrarea dragostei în nebunia placerii. Aceasta balansare între durere si placere îi va fi viata pâna la moarte. Sfântul Botez, minunea acestui mare dar pe care Dumnezeu îl face noua, face posibila luminarea sufletelor noastre, curatirea de diavoli. De aceea sunt foarte importante lepadarile de la botez pe care preotul le citeste. Si nu atât lepadarile pe care omul le face, cât rugaciunile pe care preotul le citeste. Dar este nevoie, în aceeeasi masura de o conlucrare ca omul sa spuna cu adevarat „ma lepad de satana, de toate lucrurile lui, de toata trufia lui“. Daca nu o fac asa, înseamna ca undeva eu însumi îl voi pastra pe diavolul încuibat în sufletul meu.

Câta pierdere a sufletelor noastre este din cauza ca nasul nu îsi asuma, nu întelege ce face la botez, nu întelege ca practic el se uneste cu sufletul finului lui si raspunde pentru mântuirea lui. Iubitilor, nu va înselati, nasia nu se masoara în curcani, ci se masoara în lacrimi pe care omul le va varsa pentru mântuirea sa. Cu cât el va sti sa sadeasca un pom care va lacrima… Si vedeti ce taina cu lacrimile acestea. Ele vor fi ca o ploaie binefacatoare ce va hrani însusi pomul. Pomul va lacrima si va plânge. Si va spune: „Doamne, uite bratele mele se ridica catre Tine, radacina aceasta ma leaga de pamânt. Si totusi Tu m-ai facut fiinta asa: jumatate om, jumatate dumnezeu, între cer si pamânt. Dar eu trebuie sa învat ca din pamântul acesta sa-mi trag seva vesniciei. De ce? Pentru ca în pamântul acesta sta Însasi voia Ta, ratiunile tale. Eu de aici învat stiinta, prin practica, prin descoperirea aceasta a lucrurilor naturale. Voia Ta este ca eu sa devin Tu, ca eu sa devin cu adevarat ce am fost creat sa fiu – un macrocosmos. Prin radacinile mele sa fac o lucrare inversa: nu sa îmi trag seva din pamânt, ci sa infuzez pamântul tragându-mi seva din cer.“ Aceasta este lucrarea pe care omul o începe la Botez!

Slujbele acestea de sfintire, o data pe an, au aceasta putere de restaurare a întregii creatii, de reasezare a ei în nevazutul pe care omul nu mai poate sa-l vada.

Mai trebuie sa ne oprim asupra unui lucru: aghiazma mare. Slujba aghiazmei mari reprezinta pogorârea sfintirii peste întreg pamântul. Sf. Ioan Gura de Aur în cuvântul lui despre botez spune foarte frumos: „orice izvor de apa neînceputa în noaptea de 5 spre 6 ianuarie izvoreste apa iordanica“, aghiazma mare. Încercati si verificati acest lucru. De ce? Pentru ca în ajun se face prima sfintire. Se pogoara harul, se sfinteste întreg universul. Iar apoi se reface aceasta sfintire, nu ca nu ar fi fost de ajuns, ci pentru ca Dumnezeu descopera lucrul acesta mai minunat dupa împlinirea Tainei Sfintei Liturghii.

Aceasta sfintire a apelor este o încununare a lucrarii dumnezeiesti în creatie, si ea e marturisita la Iordan. Spune frumos „au vazut apele si s-au întors înapoi.“ Au marturisit si ele, s-au înfricosat, s-au înfiorat si ele, marturisindu-Te. Dar noi nu Te marturisim. Vedem fiecare din noi, avem acasa luata aghiazma de un an, doi, trei, si o bem si o simtim binefacatoare. Si ne dam seama, Doamne, ce minunat esti Tu, ce daruri ne dai pentru noi cei ca Toma, iar noua nu ne e de ajuns pentru ca avem inima, care împietrindu-se, nu vrea sa se înmoaie. Apele acestea ale Botezului au puterea de a înmuia inimile. Daca omul vrea sa se lase înmuiat… Slujbele acestea de sfintire, o data pe an, au aceasta putere de restaurare a întregii creatii, de reasezare a ei în nevazutul pe care omul nu mai poate sa-l vada. Daca am avea ochi sa vedem nevazutul, am întelege, am fi patrunsi de cumplita înfioarare vazând cutremurarea cosmosului la fiecare reînnoire a lui. Aghiazma mare se ia în cele 8 zile de praznic ale Sfântului Botez al Domnului pe nemâncate pentru ca sa aratam ca fiinta noastra se daruieste cu totul harului lui Dumnezeu. Daca am mânca am nesocoti venirea harului. Fac o comparatie, sa ma iertati, astepti un musafir, oare manânci din tort înainte de a veni el? Asteptam cu înfrigurare… este un chip al postirii aceasta nemâncare. Postirea e de fapt o stare. Nu e doar o schimbare a alimentelor, aceasta este o mare eroare. Postirea este o asezare a fiintarii noastre în asteptarea venirii harului, a venirii Mielului. Nu mai vreau nimic decât cuvântul care se va striga. Asa cum astept sa iasa doctorul de la operatie. Sa aud ca cel viclean a fost alungat afara. De aceea nici nu pot mânca prea mult cînd ma asez cu durere cumplita în aceasta rânduiala a spovedaniei. Ne cufundam în apa caintei pâna la gât. Ne cufundam, si acolo marturisind toate rautatile noastre, vom vedea ca Iordanul, asemenea apelor sale, va da timpul înapoi, va curati fiinta noastra adânc, fiintial, sa poata sa restaureze viata mea ca sa pot sa o iau iarasi de la început. Fara acest botez al lacrimilor pocaintei pe care noi îl vom proba la fiecare spovedanie pe care o facem, la fiecare act de cainta în fata icoanelor, nu se va putea înnoi fiinta noastra. Nu e neaparat sa plâng cu lacrimile trupesti. Nu despre asta este vorba, sa fiu un smiorcait. Ci sa plânga sufletul în mine de durerea pacatelor. Sa vad ca pacatul e o înlantuire a celui viclean, ca pacatul este o rupere de Dumnezeu. Nu exista o stare între. E ori cu diavolul, ori cu Dumnezeu. Ori faca-se voia Ta Doam­ne, ori faca-se voia mea, adica diferita de a Ta, adica a diavolului. Viata noastra trebuie sa fie mereu Bucura-te! Sa fie mereu o constientizare ca fara Dumnezeu nu exista Bucurie. De aceea atât de frumos spunem sfântului Nicolae în acatist „Bucura-te ca nu stiu sa mai traiesc în afara de Bucura-te“. A te bucura e de fapt telul fiintei noastre. El descopera adâncul sfinteniei. Bucuria nu însemna a topai, nu înseamna a te împartasi de placerile acestea ale unei betii de vietuire. Orice placere devine o betie, numai placerea de Dumnezeu, lepadarea fiintei noastre în bratele lui Dumnezeu e ceea ce ma va duce catre mântuire. Amin.

sursa