Câtă vreme a trăit, viaţa sa minunată a trecut neobservată. Părintele Paisie era grec, însă alte date despre el nu se cunosc. A fost preaslăvit datorită vieţii sale duhovniceşti înalte. Timp de patruzeci de ani nu a băut vin şi nu a mâncat mâncare cu untdelemn şi, în general, a făcut asceză aspră la Chilia Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Schitul Kavsocalivia.

Odată Stareţul Paisie îi spunea unui monah că Rugăciunea lui Iisus la cei desăvârşiţi înlocuieşte toate celelalte rugăciuni. Ucenicul său, părintele Eftimie, stătea undeva lângă ei şi când a auzit aceasta, a început să cugete întru sine:
“Adică canonul de rugăciuni pe care îl citim, diferitele rugăciuni şi troparele adresate Domnului, împărătesei Cerurilor şi Sfinţilor nu sunt rugăciuni? Oare astfel de rugăciuni nu ajung la Domnul?”. Şi de aceea nu credea cele spuse de Stareţul său acelui monah.
În acea clipă însă sufletul părintelui Eftimie a fost luminat de o lumină nespusă. Mintea i-a fost răpită la cele înalte, fără ca el să-şi dea seama unde se afla. Atunci i s-au descoperit lucruri minunate. A fost răpit în extaz, aşa cum se întâmplă celor care se îndeletnicesc cu Rugăciunea minţii, şi pentru un oarecare interval de timp răpirea minţii şi legătura conştiinţei sale cu cele contemplate era atât de puternică, încât nu mai simţea nimic în jurul său.

Atunci a auzit un glas spunând:
- Ridică-te şi vezi ce se întâmplă!

Părintele Eftimie s-a ridicat şi, aşa cum spunea el însuşi, nu simţea deloc greutatea trupului. În aceeaşi clipă Focul care se găsea înlăuntrul său i-a spus:
- Eftimie, crezi acum acestea pe care le spune Stareţul tău sau mai stărui în necredinţa de mai înainte?
- Cred, Doamne! a răspuns părintele Eftimie.
- Iată despre ce vorbeau ei! Iată cum este rugăciunea lor! De aceea să crezi în ceea ce au spus!

Când părintele Eftimie şi-a venit întru sine, lumina continua să-l împresoare, iar inima îi tresălta de bucurie. A văzut că bătrânii încă mai discutau. După puţin timp, şi-a dat seama că ochii îi rămăseseră nemişcaţi. Multă vreme şi-a frecat ochii şi şi-a mişcat pleoapele cu degetele, însă ele rămâneau nemişcate. L-a cuprins deznădejdea când a văzut că pleoapele nu voiau să revină la starea lor de mai înainte.

Atunci şi-a adus aminte de Maica Domnului, de Tămăduitoarea tuturor bolilor. Cu lacrimi fierbinţi şi cu un glas rugător, care pornea dintr-un suflet îndurerat, a rugat-o pe Maica Domnului să-l vindece. Şi îndată Nădejdea celor deznădăjduiţi l-a vindecat, făcând ca pleoapele să se mişte ca şi mai înainte.

(extrase din Patericul Maicii Domnului – p. 193-194)

Părintele Sofronie spunea despre Stareţul Siluan: “Stareţul era un om de o smerenie profundă şi adevă­rată atât înaintea lui Dumnezeu, cât şi înaintea oamenilor. Dorea să fie mai prejos decât toţi, saluta primul şi cerea binecuvântare de la cei ce aveau harul preoţiei… Pe toate acestea le făcea fără nici o politeţe sau linguşire… Cunoştea «cât de mult îi iubeşte Domnul pe oamenii Săi» şi din dra­goste faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni cinstea şi res­pecta pe fiecare om”.

Stareţul a fost un om al rugăciunii neîncetate. “Chemarea neîncetată a Numelui lui Iisus îndulcea sufletul său. Se bucura atunci când auzea de la ceilalţi părinţi că rostind această Rugăciune ne putem ruga peste tot şi întot­deauna, în timpul oricărei lucrări şi în orice situaţie şi că în timpul slujbelor bisericeşti este bine să rosteşti această Rugăciune. Iar când din pricina ascultării sau a bolii este cu neputinţă să mergi la biserică, atunci această Rugăciune înlocuieşte slujbele. Stareţul se ruga mult şi cu fierbinţeală, pentru că sufletul său era cuprins de o durere profundă şi de aceea cerea cu stăruinţă Celui puternic să-l mântuiască.

A trecut astfel puţin timp, cam vreo trei săptămâni, într-o noapte, în timp ce se ruga înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Rugăciunea a intrat în inima sa şi a început să lucreze acolo zi şi noapte. Atunci însă nu a înţeles măreţia acestui dar pe care îl primise de la Maica Domnului”.

(extrase din Patericul Maicii Domnului – p. 192-193)

În perioada când Sfântul Maxim se nevoia în Sfântul Munte (în prima jumătate a secolului al XIV-lea) a venit aici şi Sfântul Grigorie Sinaitul. Acesta auzise multe despre dascălul liniştirii şi al Rugăciunii minţii, precum şi despre petrecerea sa peste fire. Dumnezeiescul Grigorie a fost cuprins de dorinţa fierbinte de a-l cunoaşte.

Când cei doi stâlpi de foc ai vieţii ascetice s-au întâlnit, s-au sărutat cu “sărutare sfântă”.

- Spune-mi, te rog, frate, ai Rugăciunea minţii? Sfântul Maxim, după ce a zâmbit puţin, i-a răspuns:
- Nu vreau să-ţi ascund, prea cinstitul meu părinte, minunea Maicii Domnului pe care a făcut-o cu mine nevrednicul. De mic copil aveam mare dragoste, evlavie şi credinţă în Stăpâna mea Născătoarea de Dumnezeu şi o rugam cu lacrimi să-mi dăruiască acest har al Rugăciunii minţii. Într-o zi, mergând în Biserica ei din Vlaherne aşa cum obişnuiam, am rugat-o iarăşi cu o nespusă dorinţă a inimii. La un moment dat, în timp ce sărutam cu dor nestăpânit sfânta ei icoană, am simţit în piept şi în inimă o căldură şi o flacără care izvorau din icoana ei. Acea flacără nu mă ardea, ci mă răcorea şi îmi îndulcea sufletul, pricinuindu-mi multă umilinţa.

De atunci, Părinte, inima mea a început să spună Rugăciunea lui Iisus, iar mintea mea se îndulceşte de aducerea aminte a lui Iisus şi a Maicii Domnului; de atunci mintea mea pomeneşte neîncetat, iar din inima mea nu a lipsit Rugăciunea minţii.

(extrase din Patericul Maicii Domnului – p. 191-192)

Dar lucrarea noului Adam presupune lucrarea noii Eve, a Maicii Domnului, care şi ea de asemenea a îndreptat greşala vechii Eve. Eva a îmbrâncit pe Adam în neascultare, însă Eva cea nouă, Maica Domnului, a contribuit la întruparea noului Adam, Care va povăţui neamul omenesc la supunerea faţă de Dumnezeu. De aceea. Stăpâna născătoarea de Dumnezeu, ca primă persoană umană care a ajuns la îndumnezeire – desigur, într-un mod deosebit şi irepetabil – în lucrarea mântuirii noastre n-a jucat numai un simplu rol de bază, ci unul absolut necesar şi de neînlocuit.

Dacă Maica Domnului nu ar fi dăruit lui Dumnezeu libertatea ei, prin supunerea arătată, aşa cum spune Sfântul Nicolae Cabasila, marele teolog al secolului al XlV-lea, dacă n-ar fi spus “da” lui Dumnezeu, Dumnezeu nu S-ar fi putut întrupa. Deoarece Dumnezeu Care a dat omului libertatea, n-ar fi putut-o încălca. Nu s-ar fi putut întrupa, dacă n-ar fi aflat un suflet atât de curat, prea sfânt şi nepătat ca cel al Născătoarei de Dumnezeu, care şi-a dăruit în întregime libertatea, voinţa şi chiar pe sine însăşi lui Dumnezeu, încât să-L atragă spre sine şi spre noi.

Datorăm multe Maicii Domnului. De aceea şi Biserica cinsteşte şi laudă atât de mult pe Născătoarea de Dumnezeu. Pentru aceasta Sfântul Grigorie Palama rezumând Teologia patristică spune că Maica Domnului este a doua Sfântă Treime, că este dumnezeu după Dumnezeu, hotar între creat si necreat. “Stă în fruntea celor mântuiţi”, după o altă expresie frumoasă a unui teolog al Bisericii noastre. Sfântul nicodim Aghioritul, acest luminător neînşelat şi de curând arătat, acest dascăl al Bisericii spune că înseşi cetele îngereşti se luminează de lumina pe care o primesc de la Maica Domnului.

Pentru aceasta ea este lăudată de Biserica noastră ca “cea Mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii”.

Întruparea cuvântului şi îndumnezeirea omului este taina cea mare a credinţei şi teologiei noastre.

Biserica noastră Ortodoxă trăieşte aceasta în fiecare zi prin Tainele ei, prin imnografia ei, prin icoanele ei, prin toată viaţa ei. Chiar şi arhitectura unei Biserici Ortodoxe mărturiseşte lucrul acesta. Turla bisericilor, pe care este pictat Atotţiitorul, simbolizează pogorârea cerului pe pământ. Ea arată că Domnul “a plecat cerurile şi S-a pogorât”; că Dumnezeu S-a făcut om “şi S-a sălăşluit întru noi (I In. 1, 14)”, precum scrie Sfântul Evanghelist loan.

Deoarece S-a făcut om prin Născătoarea de Dumnezeu, o reprezentăm pe Maica Domnului în partea de sus a absidei altarului, ca să arătăm că Dumnezeu prin ea vine pe pământ la oameni. Ea este “podul pe care a coborât Dumnezeu” şi “căruţa ce îi ridică de pe pământ la cer”, cea mai încăpătoare decât cerurile, sălaşul Celui neîncăput care a cuprins întru sine pentru mântuirea noastră pe Dumnezeul cel necuprins.

Apoi putem vedea reprezentaţi pe pereţii bisericii pe oamenii îndumnezeiţi. Pe cei care au devenit dumnezei după har, pentru faptul că Dumnezeu S-a făcut om. De aceea în bisericile noastre ortodoxe putem reprezenta nu numai pe Dumnezeu Cel întrupat, pe Hristos şi pe Maica Sa cea curată, pe Stăpâna Născătoarea de Dumnezeu, ci şi pe sfinfi în jurul Atottiitorului şi mai jos de El. Pe toti pereţii bisericii pictăm roadele întrupării lui Dumnezeu: pe oamenii îndumnezeiţi.

Atunci când intrăm într-o biserică ortodoxă şi vedem frumoasele icoane pictate pe pereţii ei trăim o experienţă: aflăm de îndată care este lucrarea lui Dumnezeu pentru om, care este scopul vieţii noastre. În biserică toate vorbesc despre înomenirea lui Dumnezeu şi despre îndumnezeirea omului.

(extrase din Indumnezeirea – Scopul vietii omului – Arhim. Gheorghe Kapsanis)

El se ascundea întotdeauna de oameni, însă îl trăda dragostea sa dumnezeiască pentru Hristos, Care în fiecare zi îl încununa, precum este scris: “Căci Eu preaslăvesc pe cei ce Mă preaslăvesc pe Mine, iar cei ce Mă necinstesc vor fi ruşinaţi”(2).

De aceea Domnul l-a cinstit cu vrednicia episcopiei, însă Sfântul Nifon a rămas întotdeauna un adevărat următor al smereniei lui Hristos, atât în cuvânt, cât şi în faptă.

Atunci când Sfântul trăia încă în lume, a mers odată la biserică să se roage. Pe atunci încă nu cunoştea puterea tainică a iertării. Aşadar, atunci când mergea spre biserică „l-a văzut pe drum pe un om păcătuind şi l-a judecat în sinea sa. Când a intrat în biserică şi şi-a îndreptat ochii spre icoana Maicii Domnului, a văzut că îl privea cu mânie şi cu scârbă. Tulburându-se mult de privirea aceasta, s-a mâhnit peste măsură neştiind care este pricina pentru care Maica Domnului îşi întoarce faţa de la el. Dar cercetându-se apoi pe sine, a aflat că pricina este judecarea acelui om. Atunci a căzut la pământ şi mărturisindu-şi păcatul său, a plâns cu amar şi s-a rugat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ca să-l ierte.

După ce s-a rugat astfel multă vreme, şi-a ridicat ochii spre sfânta icoană şi a văzut-o pe Maica Domnului că îl priveşte cu o privire lină, lucru care i-a pricinuit multă mângâiere. Apoi a ieşit din biserică. De atunci, de fiecare dată când Sfântul greşea, Maica Domnului îl mustra întorcându-şi faţa de la el. Iar el, mărturisindu-şi păcatul şi rugând-o cu lacrimi, primea mângâiere prin privirea ei lină” (Sfântul Nicodim Aghioritul).

Note:
(1) I Corinteni 10, 24.
(2) I Împăraţi 2, 30.

(extrase din Patericul Maicii Domnului – p. 185-186)

In acea clipă s-a uitat spre mare şi a văzut înălţându-se spre cer ceva ca o pată, care se îndrepta spre chilia sa. Peste puţin timp a văzut o pasăre mare ca un şoim sau ca un vultur care ţinea în gheare un peşte mare. Când a ajuns deasupra chiliei, i-a dat drumul peştelui, care a căzut în faţa Stareţului şi care încă se zbătea. Odinioară Dumnezeu i-a trimis lui Ilie cel flămând, hrană printr-un corb, iar acum l-a hrănit pe Stareţ printr-un vultur. Acelaşi Dumnezeu poartă grijă de copiii Săi cei flămânzi, care sunt afierosiţi Lui şi totdeauna îl au în minte pe Dătătorul de hrană.

Atunci Stareţul s-a îndreptat spre bisericuţa chiliei sale şi după ce s-a rugat, deoarece se temea ca nu cumva această întâmplare să fie de la diavol, a slăvit şi i-a mulţumit Maicii Domnului pentru grija pe care a avut-o pentru el, nevrednicul şi smeritul. Apoi a ieşit în curte, a luat peştele, l-a fiert şi după ce l-a mâncat, şi-a mai recăpătat puterile.

(extrase din Patericul Maicii Domnului – p. 164-165)

În numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Împarate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

Astazi usa vietii se deschide, astazi raza Soarelui Celui intelegator rasare, astazi Maica bucuriei se naste spre mantuirea a toata lumea. Veseliti-va popoare si va bucurati si, cu credinta, din inima laudati-o asa: Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Icosul 1:

Soborul ingeresc si neamul omenesc astazi dupa cuviinta sa se veseleasca, pentru ca Eva cea tainica in lume vine si nadejdea asteptarii lui Adam se implineste. Pe care toti, laudand-o, asa sa-i zicem:
Bucura-te, ca viata si bucuria prin tine lumii se va trimite.
Bucura-te, steaua diminetii cea intelegatoare.
Bucura-te, steaua darului care vestesti venirea in lume a vesnicului Soare.
Bucura-te, dimineata si zori care aduci lumii vesnica nemurire.
Bucura-te, chemarea inapoi a celor ce de rai s-au instrainat
Bucura-te, chemarea inapoi a celor pe care sarpele i-a inselat.
Bucura-te, camara a tainelor mantuirii neamului omenesc. Bucura-te, floarea milei si a indurarii Parintelui ceresc.
Bucura-te, odor ales de Dumnezeu si slava fecioriei.
Bucura-te, salasul cel cuvantator si camara cea sfanta a bucuriei.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 2-lea:

Adam si Eva sa se veseleasca impreuna cu tot neamul omenesc, caci impacarea lui Dumnezeu cu oamenii s-a apropiat si Maica milei la noi a sosit; pentru care, slava dam lui Dumnezeu, asa: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Adam, cu taina, la inceput pe femeie cu numele vietii a numit-o, ca la plinirea vremii, prin Eva cea tainica si duhovniceasca, viata lumii s-a innoit si bucuria in locul intristarii a rasarit; pe care, cu credinta, din inima o laudam asa:
Bucura-te, rasaritul cel gandit al Soarelui Celui neinserat.
Bucura-te, revarsarea bucuriei care ai alungat intristarea.
Bucura-te, roua milostivirii lui Dumnezeu, prin care arsita pacatului se racoreste.
Bucura-te, roua cea de viata aducatoare, prin care roua mortii se tamaduieste.
Bucura-te, lacas preasfant si raiul cel gandit al desfatarii.
Bucura-te, fantana darurilor si izvor al mangaierii.
Bucura-te, stalparea cea intelegatoare din radacina imparateasca.
Bucura-te, floare duhovniceasca din samanta arhiereasca.
Bucura-te, Sfanta Sfintelor cea preaaleasa.
Bucura-te, Sfanta Sfintelor si scara cereasca.
Bucura-te, raiule cu totul inflorit.
Bucura-te, raiule cuvantator si preaimpodobit.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 3-lea:

Bucurie a luat de la Dumnezeu, Ana, pentru nasterea lui Samu-el, dar si mai mare a fost bucuria dumnezeiestilor Parinti pentru nasterea ta, Preasfanta Fecioara. Pentru care, slava si multumita din toata inima au adus lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Dupa indelungata vreme de nerodire si de mahnire a dumnezeiestilor tai parinti, ca un soare preafrumos ai rasarit si noaptea intristarilor ai risipit-o prin nasterea ta, si bucurie la toata lumea ai vestit. Pentru care cu smerenie si cu umilinta te laudam asa:
Bucura-te, ca nasterea ta ingerul Domnului o a vestit
Bucura-te, ca numele tau de inger s-a proorocit.
Bucura-te, ca la nasterea ta cerul si pamantul s-au bucurat.
Bucura-te, ca numele de Maria ca taina de la Dumnezeu ti s-a dat
Bucura-te, ca cele cinci slove ale numelui tau pe unele din darurile tale le-a aratat.
Bucura-te, ca tu cu fecioria si cu proorocia ai covarsit-o pe Maria.
Bucura-te, caci cu milostenia si cu smerenia ai stralucit mai mult ca Abigail.
Bucura-te, ca frumusetea Rahilei ai intrecut-o fara de asemanare.
Bucura-te, ca frumusetea Rahilei s-a deosebit de a ta, ca a lunii de soare.
Bucura-te, ca pe Iudita cea inteleapta, cu intelepciunea ai intrecut-o.
Bucura-te, ca pe Ana, mama lui Samuel, prin moartea cea ganditoare ai covarsit-o.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 4-lea:

Sa se bucure Isaia Proorocul cu bucurie mare, ca, iata, semnul bucuriei in lume a stralucit si Fecioara Maria, Maica lui Emanuel, la noi a sosit; de a carei venire, cerul si pamantul se bucura si impreuna cu noi canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Inaintea Soarelui dreptatii, steaua diminetii celei duhovnicesti a rasarit si raza zilei celei de taina noua ne-a stralucit Veseliti-va popoare si va bucurati si pe dumnezeiasca Prunca, ce s-a nascut, cu bucurie mare sa o laudam asa:
Bucura-te, Preasfanta, dumnezeiasca Prunca, si odor preacinstit
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, care la noi ai sosit.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, pe care mai inainte, cu duhul, proorocii te-au vazut.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ce te-ai nascut spre mantuirea lumii.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ca din pantece neroditor ai rasarit
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ca prin a ta nastere a venit in lume mila lui Dumnezeu.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, prin care soseste impacarea lumii cu Dumnezeu.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, de a carei nastere se veseleste toata lumea.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ca ai izgonit intristarea cea veche din lume.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ca prin nasterea ta ne izbavesti de osanda.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ce inlaturi de la usa Edenului sabia cea de foc pazitoare.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ca ne aduci iarasi desfatarea raiului.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 5-lea:

Nazaretul cel mic si nebagat in seama sa se veseleasca si sa se bucure, caci cu slava si cu cinste s-a imbracat prin nasterea ta, Prunca a lui Dumnezeu, Maria, pe care toate neamurile te lauda si canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Inflorit si sfintit talcuindu-se Nazaretul, cu taina pe tine te-a aratat Fecioara, cea inflorita cu frumusetea fara de asemanare si impodobita cu felurimea darurilor Preasfantului Duh. De a ta gandita si simtita frumusete foarte minunandu-ne, cu nevrednicie indraznim a te lauda asa:
Bucura-te, floarea darurilor cea inflorita si frumusetea cea fara asemanare.
Bucura-te, Fecioara, cea impodobita cu sfintenie nemuritoare.
Bucura-te, floare care din tulpina uscata ai rasarit.
Bucura-te, ceea ce cu darurile Preasfantului Duh ai inflorit.
Bucura-te, floare care ai covarsit toate florile raiului cu frumusetea ta.
Bucura-te, floarea darurilor cea preaaleasa.
Bucura-te, Fecioara peste care Duhul lui Dumnezeu s-a odihnit
Bucura-te, Fecioara, preasfanta si preafrumoasa.
Bucura-te, floare duhovniceasca, care ai impodobit pamantul.
Bucura-te, Fecioara, care ai fost aleasa de Mirele-Cuvantul.
Bucura-te, floare care cu slava nemuritoare pururea infloresti.
Bucura-te, Fecioara, care covarsesti cu frumusetea cea duhovniceasca cerurile.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 6-lea:

Porumbita lui Noe, oarecand, semn spre incetarea potopului a adus in corabie, iar tu, porumbita cuvantatoare, nascandu-te astazi, semnul milei si al milostivirii lui Dumnezeu il aduci in lume. Pentru aceasta toti ne bucuram si pe Dumnezeu il laudam, cantand: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Pe tine, porumbita lui Dumnezeu, vazandu-te sosind la noi, fiica potopului pacatelor ne paraseste, caci toata lumea prin nasterea ta se izbaveste de osanda, pentru care cu bucurie te laudam:
Bucura-te, porumbita a lui Dumnezeu, care la noi astazi ai sosit.
Bucura-te, porumbita darului, care ai vestit incetarea mortii pacatului.
Bucura-te, porumbita de aur cu totul preastralucita.
Bucura-te, porumbita duhovniceasca si preasfintita.
Bucura-te, porumbita cuvantatoare si preafrumoasa.
Bucura-te, porumbita preasfanta si preaaleasa.
Bucura-te, porumbita, prin care lumea s-a izbavit de intristare.
Bucura-te, porumbita, prin care ne-am izbavit de rana mortii.
Bucura-te, porumbita, peste care Duhul Sfant a venit.
Bucura-te, porumbita, pe care puterea Celui Preainalt te-a umbrit.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 7-lea:

Avraam Patriarhul si Sara s-au slavit de demult pentru nasterea lui Isaac. Dar, Preacurata Fecioara, cu cat este slava ta mai inalta decat a lui Isaac, cu cat slava dumnezeiestilor tai parinti a covarsit pe cea a lui Avraam? Pentru care, se cuvine a-I canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Scara lui Iacob, pe tine, Preasfanta Fecioara, te-a inchipuit, caci pe aceea ingerii s-au vazut suindu-se si pogorandu-se; iar prin tine, scara cea intelegatoare, Ziditorul ingerilor pana la noi S-a pogorat si firea noastra prin tine s-a suit de-a dreapta Tatalui; pentru care te laudam asa:
Bucura-te, scara duhovniceasca, pe care Dumnezeu pana la noi S-a pogorat
Bucura-te, scara intelegatoare, prin care cerul si pamantul s-au unit.
Bucura-te, scara de taina, care de la pamant ne-ai ridicat.
Bucura-te, scara cea tainica, care pe cer te-ai rezemat.
Bucura-te, scara lui Dumnezeu, cea preaminunata.
Bucura-te, scara cerului, cea preainfricosata.
Bucura-te, scara gandita, a tainelor mantuirii.
Bucura-te, scara gandita, spre desavarsire.
Bucura-te, scara, prin care s-a pogorat la noi mila lui Dumnezeu si indurarea.
Bucura-te, scara, prin care noi ne suim la Dumnezeu si luam iertarea.
Bucura-te, scara vie, care toate treptele duhovnicesti ti le-ai agonisit.
Bucura-te, scara Duhului, prin care firea oamenilor pana la cer s-a suit.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 8-lea:

Preafericitii tai parinti, Ioachim si Ana, dupa a lor fagaduinta, dar sfant, cu totul fara prihana, te-au adus pe tine lui Dumnezeu si tuturor oamenilor. Copila a darurilor, adusa ai fost Lui in Biserica si ca un serafim ai iubit pe Dumnezeu si ca un inger il laudai pe El, cantand: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Vietuirea ta in Sfanta Sfintelor, Preasfanta Fecioara, a fost asemenea ingerilor lui Dumnezeu, caci tu pururea spre Dumnezeu cu privirile mintii erai si in slavoslovia Lui pururea zaboveai; pentru care si noi, smeritii, te laudam asa:
Bucura-te, caci cu ochii mintii de-a pururea inaintea ta pe Dumnezeu ai vazut.
Bucura-te, caci cu vederea slavei Lui pe Moise l-ai intrecut.
Bucura-te, ca gura ta cea de gand spre Domnul pururea o deschideai.
Bucura-te, ca din gura ta cea de gand pe Duhul Sfant pururea Il trageai.
Bucura-te, ca prin tacerea ta cea de gand ai staruit in luarea aminte.
Bucura-te, ca prin tacerea ta cea de gand de Duhul Sfant te-a luminat.
Bucura-te, caci cu smerenia cea preainalta te-ai imbracat.
Bucura-te, ca prin smerenia ta spre tine Domnul a cautat.
Bucura-te, caci prin adancimea smereniei tale, cu inaltime de slava si de dar te-ai incununat
Bucura-te, ca, in Sfanta Sfintelor, Arhanghelul Gavriil trimis a fost spre a-ti vesti.
Bucura-te, ca de la dumnezeiescul Arhanghel ai primit veste de bucurie.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 9-lea:

Prin cuvant ai zamislit pe Cuvantul si L-ai nascut mai presus de firea nasterii. Drept aceea, toate neamurile te fericesc, iar Cuvantul Cel intrupat din tine aude cantarea: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cortul lui Moise cu mestesug, oarecand, s-a impodobit, iar tu, Preasfanta Fecioara, cort sfant si intelegator spre incaperea lui Dumnezeu Cel necuprins te-ai facut si intru tine L-ai incaput, pentru care te laudam:
Bucura-te, cort al Legii Darului preafrumos lucrat.
Bucura-te, chivot al lui Dumnezeu preainfrumusetat
Bucura-te, chivot viu si de mana neimpletit.
Bucura-te, chivot prealuminat si preasfintit
Bucura-te, cort pe care Arhiereul arhiereilor l-a sfintit
Bucura-te, cort pe care slava lui Dumnezeu l-a acoperit
Bucura-te, cort care ai purtat intru tine pe Datatorul Legii.
Bucura-te, cort intru care Arhiereul Cel Mare a intrat
Bucura-te, cort care spre sfintirea si mantuirea lumii te-ai facut
Bucura-te, cort care pe Dumnezeu in tine L-ai incaput.
Bucura-te, cort cu frumusete duhovniceasca impodobit.
Bucura-te, cort viu si intelegator intru care Cuvantul a locuit.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 10-lea:

Imparatul Solomon, biserica preafrumoasa lui Dumnezeu a zidit, iar imparatul cerului si al pamantului pe tine, Preasfanta Fecioara, biserica vie si intelegatoare spre a Sa salasluire te-a pregatit. Pentru care, toate popoarele prin tine Il laudam si-I cantam lauda: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Adusu-te-ai pe tine lui Dumnezeu ca o haina de aur, cu toata podoaba faptelor bune impodobita, si ca o biserica vie si intelegatoare, a carei frumusete gandita pe ceruri le-a intrecut; iar cetele ingerilor mult minunandu-se, pe tine te lauda asa:
Bucura-te, biserica mai desfatata decat cerurile.
Bucura-te, biserica preasfanta si infrumusetata.
Bucura-te, biserica in care a incaput Dumnezeu.
Bucura-te, biserica preaimpodobita, care pe biserica lui Solomon ai infrumusetat-o.
Bucura-te, biserica a carei slava dinlauntru straluceste.
Bucura-te, biserica intelegatoare in care Dumnezeu se odihneste.
Bucura-te, biserica insufletita si cuvantatoare.
Bucura-te, biserica intru care pururea lumineaza neinseratul Soare.
Bucura-te, biserica mai inalta decat cerurile.
Bucura-te, biserica a Preasfantului Duh, cea prealuminata.
Bucura-te, caci cu darurile Sfantului Duh stralucesti foarte.
Bucura-te, biserica milei si a milostivirii, care pe toti ii adapostesti.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 11-lea:

Mai inainte te-a vazut pe tine, Sfanta Fecioara, dumnezeiescul Prooroc Iezechiel, ca pe o usa incuiata si pecetluita cu Duhul, prin care a intrat si a iesit Hristos-Dumnezeu, nestricand pecetile fecioriei tale, pe Care Il laudam si Ii cantam: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Prin tine, usa vietii celei de taina, a venit in lume Mantuitorul si usile cerului s-au deschis pentru toti cei ce vor crede in El si pe tine te vor avea mijlocitoare preabuna; pentru care te laudam asa:
Bucura-te, usa lui Dumnezeu prin care Viata a intrat.
Bucura-te, usa cea intelegatoare a cerescului Imparat.
Bucura-te, usa prin care mila si iertarea pentru noi a venit
Bucura-te, usa raiului celui preasfintit.
Bucura-te, usa luminii si a bucuriei.
Bucura-te, usa cea pecetluita a fecioriei.
Bucura-te, usa imparatiei cerurilor cea preafrumoasa.
Bucura-te, usa mantuirii cea preaaleasa.
Bucura-te, usa vietii si a indurarii.
Bucura-te, usa milei si a mangaierii.
Bucura-te, usa gandita a slavei celei nemuritoare.
Bucura-te, usa darului, prin care a venit in lume Mantuitorul Soare.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 12-lea:

David, Proorocul si imparatul, dupa cuviinta sa se bucure, ca din neamul lui pe pamant vlastar preasfant a rasarit, care Rodul vietii, prin Duhul Sfant, Il va aduce in lume; pe Care ingerii si oamenii Il lauda si Ii canta: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Dumnezeiescul Parinte David, pe tine mai inainte te-a vazut, prin Duhul Cel Sfant, ca pe o Imparateasa a cerului si a pamantului, stand de-a dreapta lui Dumnezeu, imbracata in haina aurita si impodobita, pe care noi, smeritii robii tai, cu credinta din inima te laudam:
Bucura-te, Imparateasa cerului si a pamantului.
Bucura-te, Imparateasa cerului cea preaslavita.
Bucura-te, Imparateasa cea fara de asemanare, mai slavita decat Serafimii.
Bucura-te, Imparateasa ingerilor si a tuturor cetelor celor intelegatoare.
Bucura-te, Imparateasa preasfanta si preafrumoasa.
Bucura-te, Imparateasa preabuna si preaaleasa.
Bucura-te, Imparateasa cea impodobita cu haina de aur ceresc.
Bucura-te, Imparateasa cea cu frumusete duhovniceasca impodobita.
Bucura-te, Imparateasa zilei, care in ziua judecatii celei de apoi vei sta langa divanul cel de fulger.
Bucura-te, Imparateasa preaindurata, care la vremea judecatii celei de apoi mare indrazneala catre Judecatorul vei avea.
Bucura-te, Imparateasa preamilostiva si preafolositoare.
Bucura-te, Imparateasa preamilostiva, nadejdea preaticalosu-lui meu suflet la judecata cea viitoare.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nas cut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 13-lea:

O, Preacurata si Preasfanta, dumnezeiasca Prunca Maria care te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea, asculti rugaciunile nevrednicilor robilor tai, care, cu credinta si cu evla vie, din inima laudam nasterea ta cea preacinstita si cerem prin tine, de la Dumnezeu, iertare pacatelor noastre, pace si mare mila, cantandu-I: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1

Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu
O, Preasfanta, Preacurata si Preanevinovata dumnezeiasca Prunca si Fecioara Maria, care te-ai nascut din parinti drepti si fara prihana, spre bucuria si mantuirea a toata lumea. O, Preasfanta Fecioara, floarea firii omenesti, preafrumoasa si preainteleapta, care din tulpina uscata si neroditoare ai rasarit si care, prin a ta nastere, intristarea preafericitilor tai parinti si a toata lumea ai risipit-o; nu ne lasa pe noi, pacatosii si nevrednicii, care intru intristari si scarbe ne aflam din pricina pacatelor noastre. O, roada preasfintita a rugaciunii si a infranarii, asculta rugaciunea neputinciosilor robilor tai si, cu darul preasfintelor tale rugaciuni, ajuta-ne noua si ne invata a ne ruga lui Dumnezeu din inima, fara de raspandire si fara de forma.

Pe tine, chemarea lui Adam celui cazut, te rugam sa mijlocesti pentru noi catre Dumnezeu, ca sa ne cheme cu darul Sau la adevarata pocainta. Pe tine, Maica bucuriei, te rugam, veseleste cu darul tau sufletele noastre cele mahnite si cuprinse de intristare. Tu, Maica Luminii, mijloceste la Preabunul Dumnezeu pentru luminarea mintilor si a inimilor noastre. Tu, raiule cuvantator, ajuta-ne cu darul rugaciunilor tale sa ne curatim de intinaciunea pacatelor noastre, ca sa ajungem la dumnezeiescul rai. Tu, palatul cel insufletit al Cuvantului, ajuta-ne noua sa vedem palatul Noului Sion, cel din ceruri. Tu, Mireasa cea Preasfanta si cu totul fara de prihana a lui Dumnezeu, ajuta-ne ca sa vedem si noi, cei neputinciosi, Ierusalimul cel ceresc, pe Mireasa Mielului si Maica celor intai-nascuti. Tu, caruta Luminii, du-ne pe noi la lumina bucuriei, care de-a pururea este stralucitoare celor drepti si sfinti. Tu, norul cel in chipul porfirei cu raze de aur, umbreste-ne pe noi de acea fierbinteala a poftelor trupesti si de aprinderea maniei si a iutimii. Pe tine, ceea ce esti starea fulgerului dumnezeirii si raza cea stralucita a Soarelui celui de gand, te rugam, lumineaza-ne cu darul tau, ca sa nu uitam ca si noi suntem biserici ale lui Dumnezeu si sa nu intristam cu pacatele noastre Duhul lui Dumnezeu, Care locuieste in noi. Tu, noian al darurilor celor duhovnicesti, ajuta-ne sa dobandim si noi, nevrednicii, darul lui Dumnezeu in veacul de acum si in cel viitor. Tu, salas al Duhului Sfant, mijloceste cu darul tau la Dumnezeu, ca inima curata sa zideasca in noi si cu duh drept sa innoiasca cele dinlauntru ale noastre.

Pe tine, Maica indurarii si a mangaierii, te rugam, cu adanca umilinta a inimii, sa stai langa noi in ceasul cel mai de pe urma al vietii noastre, ca sa ne ajuti si sa ne mangai sufletele in vremea despartirii de acest trup stricacios si de veacul acesta trecator. Pe tine, porumbita intelegatoare cu aripi de aur si cu straluciri de fulger, te rugam din toata inima sa calatoresti cu noi pana ce vom trece toate vamile cele infricosatoare ale vazduhului si toata puterea intunericului celui de sub cer. Pe tine, usa vietii, a luminii si a bucuriei, te rugam sa ne ajuti sa intram pe portile cele sfinte ale imparatiei cerurilor si sa ajungem, cu darul preasfintelor si preaputemicelor tale rugaciuni, la lumina veseliei celei neasemanate si neapropiate.

Pe tine, Imparateasa cerului si a pamantului, care pururea stai de-a dreapta Sfintei Treimi si care ai nascut pe Ziditorul Serafimilor si i-ai intrecut intru cinstire pe Heruvimi, te rugam, noi, pacatosii si nevrednicii robii tai, sa stai aproape de sufletele noastre in ziua cea mare si infricosatoare a Judecatii de apoi si sa imblanzesti mania cea sfanta si dreapta a Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos, ca sa miluiasca si sa mantuiasca sufletele noastre. Amin.

Numele ei se afla neîncetat pe buzele sale, “vorbea fară încetare şi cu multă căldură despre harul şi puterea mijlocirilor Maicii Domnului, despre dumnezeiasca şi negrăita frumuseţe a virtuţilor ei şi despre nemărginita sa milostivire faţă de lume” (scrie monahul Teoclit Dionisiatul). Atât de mare era încrederea lui şi purtarea de grijă a Maicii Domnului pentru el şl pentru copiii lui, încât nu de puţine ori a săvârşit chiar minuni. La rugămintea soţiei sale, Kali, de a “cere împăratului Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328) să poarte de grijă şi să-i ocrotească copiii”, deoarece vedea bunăvoinţa şi strânsa legătură pe care împăratul o avea cu el, Constantin a răspuns: “Cuvintele acestea nu se potrivesc cu cugetarea şi cu virtutea ta pe care le aveai încă din copilărie”. Şi cu privirea îndreptată spre icoana Maicii lui Dumnezeu a continuat: “Eu nu-i încredinţez pe copiii mei acestor împăraţi pământeşti, ci Stăpânei tuturor şi Maicii Împăratului Cerurilor”.

Şi această încredere a sa nu a fost trecută cu vederea de dumnezeiasca Maică, căci ea a rânduit ca împăraţii pământeşti să poarte de grijă copiilor săi şi să-i ocrotească după moartea lui.

Când copiii au crescut şi au plecat de la Curte, din nou Maica Domnului le-a fost ocrotitoare şi povăţuitoare, purtând grijă de mântuirea lor. Mai târziu l-a învăţat în chip tainic pe Grigorie teologia şi totdeauna îi era fierbinte ocrotitoare.

Cu harul Maicii Domnului, toţi membrii familiei Palama au ales calea monahală şi poate că toţi s-au sfinţit. “Domnul Constantin Palama, tatăl, s-a făcut monah primind numele Constantie. Soţia lui, Kali, s-a făcut şi ea monahie cu numele Kaloni. Cei trei fii, Grigorie, Macarie şi Teodosie, au devenit de asemenea monahi. Cele două fiice au primit la tunderea în monahism numele de Epiharia şi Teodota. O familie întreagă s-a afierosit Domnului şi Preasfintei Maicii Sale, devenind monahi”.

Mai târziu, când Cuviosul Grigorie Palama a devenit Arhiepiscop al Tesalonicului, a alcătuit şapte omilii care se referă în mod exclusiv la Născătoarea de Dumnezeu şi în care îşi exprimă mulţumirea, recunoştinţa şi dragostea sa faţă de ea.

(extrase din Patericul Maicii Domnului – p. 161-162)

Rucodelia lor era confecţionarea lingurilor de lemn. Au venit însă vremuri grele şi nimeni nu le mai cumpăra rucodelia. Sufereau, pentru că erau lipsiţi de cele necesare traiului, chiar şi de pâine. Singura lor bogăţie era cea pe care o aveau în inimile lor, şi anume dragostea pe care o aveau unul pentru altul şi nemăsurata evlavie pentru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care era marea lor mângâiere. Lingurile se înmulţeau din ce în ce mai mult, pentru că nu se vindeau, iar ei răbdau de foame. Ştiau însă că Maica Domnului le punea la încercare încrederea pe care o aveau în ea. Din înălţimea cereştii slave îi urmărea pe cei doi ucenici adevăraţi ai Fiului ei şi se bucura cu bucurie cerească. Îi ocrotea şi îi întărea în nevoinţele lor duhovniceşti.

Maica Domnului văzând răbdarea lor i-a iconomisit pe cei doi bătrânei astfel: într-o zi a venit un negustor din România şi le-a cumpărat toate lingurile. Atunci din ochii celor doi bătrâni au curs ca ploaia lacrimi de recunoştinţă şi de mulţumire pentru purtarea de grijă a Maicii Domnului.

(extrase din Patericul Maicii Domnului – p. 161)

Acest brâu se citeşte bolnavilor, sau pentru cei năpădiţi de necazuri. Inainte de a se folosi de mângâierea puterii tămăduitoare a sfântului brâu, şă-şi facă sfinte liturghii, dar numai în zilele de miercuri şi vineri, când să-şi petreca timpul numai în post şi rugăciune.

Acest brâu să fie purtat de fiecare creştin credincios până ce trăieşte, căci va fi scăpat din boale şi necazuri, fiindcă Prea Curata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, este ocrotitoarea noastră, a tuturor, în veci.

RUGACIUNE PENTRU PREACINSTITUL BRÂU AL MAICII DOMNULUI

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plina de dar, Domnul este cu tine.
Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecului tău, că ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Prea Sfântă Marie, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre.

Sub îndurările tale scăpăm şi noi. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea şi de primejdii ne scapă, una Curată şi Binecuvântată.

Preasfântă Născătoare de Dumneze, apără, mântuieşte şi păzeşte pe robul tău (numele) de tot răul şi necazul, de toate bolile şi durerile, de toate farmecele, vrăjitoriile şi blestemele, ca întreg şi sănătos sa fie robul tău. Amin.

Ca şi cu o comoară luminata, Preacurată de Dumnezeu Născătoare cu prea cinstitul tău brâu, robul tău, (numele) se încununează şi se luminează, bucurându-se şi în taină se veseleşte, Stăpână, strigând către tine:
Bucură-te, coroană cinstită şi cununa dumnezeieştilor măriri.
Bucură-te, ceea ce eşti mărirea împlinirii, a veşnicei măriri şi veselii.
Bucură-te, prin care răsare bucuria.
Bucură-te, prin care piere blestemul.
Bucură-te, pântecele întrupării dumnezeieşti.
Bucură-te, îndraznirea celor muritori către Dumnezeu.
Bucură-te, muncirea vrăjmaşmilor celor nevăzuţi.
Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de duhuri rele.
Bucură-te, ceea ce ne curaţi de păcate şi de lucruri spurcate.
Bucură-te, căderea dracilor.
Bucură-te, uşa mântuirii.
Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc.
Bucură-te, cămaşa nunţii cele fără de sămânţa.
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor celor cuvioşi.
Bucură-te, prin care cad vrăjmaşii.
Bucură-te, mântuirea sufletului meu.
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară.

Dat-ai robului tău (numele), Preamărită, tare îngrădire, pe acesta scapându-l de toate primejdiile, cu dumnezeieştile lucrări şi nebiruit de vrăjmaşi păzindu-l şi care striga către tine cu credinţă.Tăria, puterea şi cuvioasa mea bucurie este Fiul tău şi Domnul, ca un bun şi milostiv.

Ca şi cu o cinstită coroană, cu brâul tău, robul tău (numele) cu bună credinţă luminat, fiind încununat cu dumnezeiasca ta mărire, să-l mântuieşti ca un milostiv.

Incinge pe robul tău (numele), întărindu-l asupra vrăjmaşilor, ca să lupte nebiruit contra patimilor celor ce-l munceasc şi nepăţimire biruitoare dăruindu-i, ca pururea să te mărească pe tine şi Fiul tău şi să strige:
Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul, ca un milostiv.

Naşterea fără stricăciuni şi fericire numai tu ai avut, Preabinecuvântată, şi încingere de mântuire ai dăruit oamenilor brâul tău cel sfânt, care până acum a rămas nestricat, Dumnezeiască Mireasă, prin care robul tău (numele) ia de la dumnezeul nostru mare milă.

Cei între Sfinţii Părinţii ­noştri mari dascăli şi ierarhi ai lumii, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi loan Gură de Aur, Atanasie şi Chiril şi toti Sfinţii Apostoli şi întâiul mucenic Ştefan, sfinţilor mucenici Gheorghe, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Dumitru şi toţi sfinţii mucenici şi mucenice, Sfinte Ioane, proorocule şi Inaintemergătorule , Botezătorul Lui Hristos, sfinţilor prooroci Moise, Avraam, llie, Elisei şi toţi Sfinţii Apostoli şi mucenici, rugati-va Domnului pentru viata, pacea, sănătatea, buria norocire şi iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (numele), pentru apărarea şi mântuirea lui şi să-l păzească de tot răul şi necazul, de toate bolile şi durerile, de toate farmecele şi vrăjitoriile. Inima se îndoieşte, atingându-se cu călduroasă credinţă de brâul Fecioarei, încingându-se cu putere nebiruita împotriva patimilor necurate şi a vrăjmaşilor fără de trupuri, nevătămat rămânând în veci.

Brâul tău, întru bucuria inimii, cu cinste toti să-l purtăm, care este spre ajutorul tuturor credincioşilor; de Dumnezeu Născătoare, dă celui ce s-a atins de prea cinstitul tău trup, celor bolnavi dă vindecare, celor ce alunecă, întărire, celor leneşi îmbărbătare, cârmuire celor ce înoată, celor rătăciţi întoarcere.

Este cu adevărat, Curată Fecioară, dumnezeiescul dar al precinstitului tău brâu, tuturor celor ce cu credinţă îl purtăm şi-l sărutăm cu dragoste în veci.

Sfinţilor tămăduitori fără de arginti şi de minuni făcători, Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon, Ermolae, Samson şi Diomid, Mohie şi Aniochit, Talaleu, Trifon şi toti sfinţii mucenici, drepţilor părinţi loachim şi Ana, tu, cuvioase părinte Nicolae, împreună cu arhiereul loan Gură de Aur, rugati-vă Domnului pentru viaţa, sănătatea, buna norocire şi iertarea păcatelor robului tău Dumnezeu (numele) şi pentru ca bunul Dumnezeu să-l păzească de tot răul pentru ca întreg şi sănătos să petreacă în veci.

Sfinţii Evanghelişti: Matei, Marcu. Luca şi loan, Arhanghelii Mihail şi Gavriil, Serafimii şi Heruvimii cu cei 318 sfinţi părinţi de la Niceea şi toţi sfinţii pomeniţi în sfânta noastră Biserică, rugaţi-vă Domnului pentru sănătatea, viata, pacea şi buna norocirea şi iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (numele) şi pentru ca Dumnezeu să-l apere şi mântuiască de tot raul, necazurile, de toate bolile şi durerile, de tot blestemul, vrăjitoriile şi întrutotul sănătos şi întreg să fie în veci. Amin.

Te bleastăm pe tine, diavole, cu puterea Sfintei Cruci, cu Fecioara Mamă şi Sfânta Treime, cu toate fecioarele martire şi cu toti sfinţii îngeri şezători pe cele noua tronuri în jurul tronului Tatălui Ceresc şi cu toţi sfinţii pomeniţi în acest brâu, ca să nu ai nici o putere asupra robului lui Dumnezeu (numele), cu nici un fel din vicleniile tale, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

De înşelătoria dragostei, a patimilor şi de vrăjmaşul ce-l ispiteşte cu greutatea ­păcatelor şi cu cumplita lene de robire, degrabă să mântuişti pe robul tău (numele), mult milostivă Fecioară Maria, care cu credinţă aleargă la tine, ca singură apărătoare şi mântuitoare in veci. Amin.

Doamne, mântuieşte-ne pe noi (de două ori).

Mărire Apărătoarei Doamne, mulţumiri pentru biruinţă aducem ţie, robii tăi, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie:
Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară, acum şi pururea şi în vecii veciior. Amin.
Preacinstitul tău brâu, ce a cuprins pântecele tău cel deDumnezeu primitor este cetăţii tale tărire nebiruită şi visterie de bunătăţi neimpuţinată.

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh. Treime Sfântă, Mărire Ţie.

Stăpână, primeşte rugăciunile noastre şi ne mantuieşte de toată nevoia şi întristarea.

Mărire Tie, mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prea Sfântă Treime, mărire Tie. Amin.