Alegerea Sfântului Gheorghe ca ocrotitor al mănăstirii s-a petrecut astfel: După ce au construit biserica, nu reuşeau să ajungă la o înţelegere în cinstea cărui sfânt să o sfinţească. Unul dorea să o închine Maicii Domnului, altul Sfântului Nicolae şi celălalt Sfântului Gheorghe. Neajungând la nici o înţelegere au hotărât să lase pe Dumnezeu să aleagă. Au pregătit un lemn după mărimea icoanei şi l-au pus în biserică, încuind-o. Apoi s-a retras fiecare la chilia sa, rugându-se toată noaptea ca să hotărască Dumnezeu cărui sfânt să închine biserica. În timpul nopţii, au văzut cu toţii o lumină puternică în biserică. Când s-au dus dimineaţa, o minune preaslăvită: pe scândura care fusese goală, se afla chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Atunci cu toţii au îngenunchiat şi s-au închinat Sfântului Gheorghe, slăvind pe Dumnezeu şi pe sfinţii Săi.

După un timp, la mănăstire a venit un stareţ cu obştea sa şi au povestit următoarea minune. El era stareţ la Mănăstirea lui Fanuel din Palestina, aproape de Lida, patria Sfântului Gheorghe. Într-una din zile, pe când făceau slujba în biserică, au văzut chipul Sfântului Gheorghe că s-a desprins de pe icoană şi s-a ridicat în văzduh, făcându-se nevăzut. Văzând această minune, s-au rugat cu lacrimi Sfântului Gheorghe să le arate de ce i-a părăsit. Atunci Sfântul Gheorghe s-a arătat stareţului şi i-a zis: “Nu te întrista pentru aceasta, dar să ştii că în acest loc vor năvăli barbarii şi vor distruge totul, pentru păcatele locuitorilor. De aceea, dacă voieşti, vino la Mănăstirea Zografu din Sfântul Munte Athos, unde m-am dus eu şi mi-am ales un locaş pe care să-l ocrotesc. De acum înainte aceea va fi casa mea”.

După aceste cuvinte, Sfântul Gheorghe s-a făcut nevăzut, iar stareţul împreună cu obştea au venit în Sfântul Munte, la Mănăstirea Zografu, unde au aflat chipul Sfântului Gheorghe ce plecase de la ei. Aici, zidind mai multe chilii, au rămas împreună cu ceilalţi vieţuitori.

Odată, un episcop grec, care se îndoia de minunea Sfântului Gheorghe, venind la mănăstire, a intrat în biserică şi fără evlavie s-a apropiat de icoana Sfântului Gheorghe. Intinzându-şi mâna, a atins cu degetul nasul Sfântului Gheorghe, zicând: “Aceasta este icoana care s-a pictat singură?”. Iar când a vrut să-şi retragă mâna, nu a mai putut, căci degetul i-a rămas lipit de nara Sfântului Gheorghe. Văzând aceasta, părinţii mănăstirii au încercat să-l ajute, dar fară nici un folos. Atunci episcopul, căindu-se pentru necredinţa lui, s-a rugat Sfântului să-l ierte; împreună cu el s-au rugat şi părinţii mănăstirii. După multă rugăciune, Sfântul Gheorghe s-a arătat unuia dintre călugări şi i-a zis că, pentru neevlavia şi necredinţa lui, să i se taie vârful degetului, care va rămâne lipit de icoană drept mărturie. Neavând altă scăpare, episcopul a fost nevoit să rabde tăierea degetului, care a rămas lipit de icoană până în ziua de azi.

De la această icoană ce s-a zugrăvit singură, mănăstirea şi-a luat denumirea de Zografu. Această icoană se află în biserică la iconostasul din dreapta şi este îmbrăcată în argint de credincioşii din Petrograd. În biserică, la iconostasul din stânga mai este o icoană a Sfântului Gheorghe, făcătoare de minuni.

Despre această icoană se spune că a venit la mănăstire în următorul chip: într-una din zile s-a arătat pe valuri icoana Sfântului Gheorghe, aproape de Mănăstirea Vatopedu. Vestea despre apariţia icoanei s-a răspândit în tot Athosul. Icoana a fost luată de pe apă de părinţii de la Vatopedu care doreau să o ducă la mănăstirea lor, însă stareţii de la celelalte mănăstiri se împotriveau, dorind să o aibă fiecare pentru mănăstirea sa. Neajungând la nici o înţelegere, s-au hotărât să lege icoana pe un catâr şi apoi să lase liber catârul să meargă unde va fi voia Sfântului Gheorghe. Povăţuit de Sfântul Gheorghe, catârul s-a îndreptat spre Mănăstirea Zografu şi, oprindu-se pe un deluşor din faţa ei, a căzut mort. Atunci părinţii, luând cu bucurie icoana, au dus-o în biserică şi făcând priveghere de toată noaptea, au pus-o la loc de cinste.

A doua zi, când paracliserul a mers să aprindă candelele, nu a mai găsit icoana în biserică. Înspăimântat, a mers la stareţ şi i-a spus despre dispariţia icoanei. Atunci stareţul împreună cu toată obştea au început să o caute. După multe căutări au aflat-o în locul unde a fost adusă de catâr la început. Luând-o cu multă evlavie au dus-o din nou în biserică, dar în următoarea zi, s-a întâmplat la fel. Acest lucru s-a repetat de trei ori. Făcând multă rugăciune, părinţilor li s-a descoperit că pe locul acela trebuie să construiască o biserică. După începerea lucrărilor noii biserici, icoana nu a mai plecat, ci a rămas în locul în care se vede şi astăzi.

În mănăstire mai este încă o icoană făcătoare de minuni a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, dăruită de Ştefan cel Mare şi Sfânt.

După ce Ştefan a luat domnia Moldovei şi a văzut pericolul turcesc, era în nedumerire, gândindu-se cum să le facă faţă turcilor, care erau câtă frunză şi iarbă. Văzând că de la ţările vecine, Ungaria, Polonia, Rusia şi papa de la Vatican primea numai promisiuni pe care nu le-au împlinit niciodată, şi-a întors faţa către Dumnezeu, ştiind că numai de acolo îi va veni ajutorul. După multe rugăciuni, i s-a arătat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe călare pe un cal alb şi i-a zis: “Nu-ţi pierde curajul! Îndrăzneşte şi-i vei birui pe turci şi pe toţi cei care se vor atinge de ţara Moldovei, dar să faci în felul următor: să pregăteşti toată oastea cu post, spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie. Apoi să iei icoana cu chipul meu pe care o are mama ta şi să o porţi înaintea oştirii. Iar eu îţi voi fi de ajutor întotdeauna. După ce vei termina cu războaiele şi ţara va fi în pace, să duci această icoană în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Zografu, care este casa mea”.

Ştefan a făcut după spusele Sfântului Mucenic Gheorghe şi astfel, Moldova a rămas liberă sub domnia lui. Despre acest lucru minunat au povestit şi turcii care au fost luaţi prizonieri. Ei spuneau că vedeau întotdeauna înaintea oştii lui Ştefan un ostaş călare pe un cal alb şi înfricoşat la vedere, care băga frica în ei şi-i punea pe fugă. Înainte de moarte, Ştefan cel Mare şi Sfânt a trimis icoana cu Sfântul Mucenic Gheorghe la Mănăstirea Zografu, unde se păstrează şi astăzi la loc de cinste şi face nenumărate minuni.

Ştefan cel Mare şi Sfânt a ajutat mult această mănăstire: biserica este ctitoria sa; trapeza, arhondaricul, precum şi arsanaua de la mare, care a avut port închis pentru corăbii, au fost făcute tot de el. Au fost perioade când în Mănăstirea Zografu jumătate din obşte era formată din monahi români, iar într-un timp, a fost condusă de un stareţ român.

Şi alţi domnitori români, precum Alexandru cel Bun, Alexandru Aldea, Ieremia Movilă, Bogdan al III-lea, Alexandru Lăpuşneanu şi Antioh Cantemir, au contribuit la refacerea şi la menţinerea mănăstirii.

In Mănăstirea Zografu vieţuia cu frică de Dumnezeu un monah pe nume Cozma. Într-una din zile, pe când se afla în altarul bisericii mari şi se ruga, a auzit o voce de la icoana Maicii Domnului “Ascultă-toarea”, care era pictată pe perete: “Dacă vei pleca în pustie, vei spori mult duhovniceşte”. După ce a multumit cu lacrimi Maicii Domnului, a luat binecuvântare de la staret şi s-a retras la linişte, într-o peşteră mai îndepărtată. Acolo a vietuit, nevoindu-se după puterile lui. Avea obiceiul să citească de mai multe ori pe zi Acatistul Maicii Domnului. Intr-una din zile, pe când citea Acatistul, şi rostea cu evlavie “Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”, a auzit de la icoana Maicii Domnului numită “Acatist sau Prevestitoarea” pe care o avea cu el următoarele: “Bucură-te şi tu, Bătrânule!”. Auzind aceste cuvinte, Bătrânul s-a înfricoşat dar Maica Domnului a continuat: “Nu te teme, du-te în mănăstire şi spune călugărilor să nu deschidă astăzi poarta, iar cei care sunt mai slabi în credinţă să se ascundă, că vin duşmanii mei şi ai Fiului meu”.

In acea perioadă, cruciaţii distrugeau totul în calea lor. Pe tronul Bizanţului domnea Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), care urcase pe tron cu ajutorul Papei, iar patriarh al Constantinopolului era Ioan Vekkos, un adept al unirii cu Roma Catolică. Ajungând în Sfântul Munte, acei urători de adevăr au început să prigonească şi să ucidă pe călugări, forţându-i să-l accepte pe papă în calitate de conducător al Bisericii.

După multe răutăţi săvârşite în Muntele Athos, cruciaţii se apropiau de Mănăstirea Zografu, tocmai când pustnicul Cozma luase poruncă de la Maica Domnului să vestească călugărilor despre venirea lor. Ajungând la mănăstire, Bătrânul a văzut icoana care îi vorbise în chilia sa că atârnă acum deasupra porţilor mănăstirii. Luând-o în braţe, a mers la stareţ şi i-a vestit toate.

Atunci stareţul, adunând obştea, le-a spus despre cele ce se vor întâmpla şi i-a întărit prin cuvinte duhovniceşti. Cei care erau mai fricoşi au fugit şi s-au ascuns în pădure, iar stareţul împreună cu 25 de călugări s-au închis într-un turn, luând cu ei şi icoana care îi vorbise Bătrânului. Nu după mult timp, au apărut cruciaţii şi au cerut să li se deschidă poarta mănăstirii, dar stareţul le-a răspuns: “Plecaţi de aici, noi nu avem împărtăşire cu voi, iar papei nu ne vom supune niciodată”. Soldaţii papei, forţând porţile şi intrând în mănăstire, au adunat de jur-împrejurul turnului lemne şi crengi uscate şi le-au dat foc, arzându-i de vii.

După plecarea cruciaţilor, călugării care stătuseră ascunşi s-au întors în mănăstire şi au aflat în turnul în care arseseră călugării numai icoana Maicii Domnului, neatinsă de flăcări, dar înnegrită de fum.

În amintirea acestei minuni, mai târziu, în stânga bisericii mari s-a ridicat un Paraclis închinat Adormirii Maicii Domnului în care au aşezat icoana Maicii Domnului “Acatist sau Prevestitoarea”. Călugării bulgari o numesc simplu “Hairiovo”, adică “Bucură-te”.

Nu departe de mănăstire se află Schitul Zografului, ce este locuit în prezent de doi călugări. Cu ani în urmă, aici se retrăgeau cei doritori de linişte, fiind un loc potrivit pentru aceasta.

În mănăstire se găsesc părticele din moaştele mai multor sfinţi, precum: Noul Mucenic Ştefan, Sfântul Mucenic Mercurie, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Avxentie, Sfântul Apostol Andrei şi Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie.

Obştea Mănăstirii Zografu cuprinde 20 de călugări, iar în afara mănăstirii se nevoiesc în jur de 10 călugări.

de Monah Pimen Vlad

Se spune in viata Sfantului Pavel ca, atunci cand a venit la manastire si a cerut sa fie facut calugar, staretul i-a spus: “Cand iti va sta pieptul in barba, atunci te voi face calugar”, caci Sfantul Pavel era span. Atunci sfantul, luand un pieptane, l-a infipt in pielea obrazului, zicand staretului: “Iata ca imi sta peptanul in  barba!”. Vazand staretul dragostea lui pentru Dumnezeu si cunoscand cu duhul ca va fi mare, l-a primit si l-a calugarit.

In aceasta manastire, s-a intamplat o uimitoare minune atunci cand au venit cruciatii trimisi de papa de la Roma si au cerut calugarilor sa slujeasca cu preotii catolici si sa-l pomeneasca pe papa la slujbe. O parte din preotii manastirii, fiind mai fricosi si uitand de mucenicii care au rabdat chinuri pentru Hristos, au acceptat sa slujeasca cu catolicii. In momentul in care slujeau Liturghia intr-un paraclis al manastirii, s-a surpat bolta Sfantului Altar si, cazand peste ei i-a ucis, atat pe catolici, cat si pe ortodocsi. Pana in momentul de fata, paraclisul nu a mai fost reparat, fiind lasat in ruina, drept marturie pentru minunea care s-a facut.

In fiecare an, la praznuirea Sfintilor 40 de Mucenici (hramul manastirii), in timpul Sfintei Liturghii cresteau in jurul Sfantului Altar 40 de ciuperci, care se luau si se imparteau credinciosilor ca binecuvantare. Din anul cand s-a slujit cu catolicii, ciupercile nu au mai rasarit niciodata.

Voievozii si boierii romani, care au contribuit la refacerea si intretinerea manastirii au fost: Neagoe Basarab, Vlad Vintila, Alexandru Coconul, vamesul Paun, postelnicul Ioan, negustorul brasovean Radu. Cu sprijinul lui Alexandru Lapusneanu si a doamnei Ruxandra a fost renovata si pictata biserica mare. Pe usile sculptate, se vad stemele Moldovei si Tarii Romanesti.

In momentul de fata, manastirea are 40 de calugari, iar pe teritoriul manastirii se nevoiesc in jur de 20 de calugari printre care, la o chilie, si un calugar roman.

Manastirea are si o bibliotecă bogată cu cărti si manuscrise grecesti: 19 manuscrise pe pergament cuprinzând diferite materii din sec. X-XIV, 239 manuscrise cuprinzând probleme bisericesti din sec, XVI-XVIII si altele.

Manastirea are cea mai mare bucata din lemnul Sfintei Cruci, cu urmele unui piron cu care a fost rastignit Mantuitorul nostru Iisus Hristos, o cruce din lemn împodobită cu pietre scumpe rosii, dăruită de Constantin Duca domnul Tării Românesti, bucăti din fasa si scutecele Domnului. Dintre multele sfinte moaste care se afla aici, amintim de cele de la Sfintii 40 de Mucenici, Sfintii Mercurie, Teodor Tiron si Teodor Stratilat, un deget al Sf. Vasile cel Mare, capul Sf. Axentie, o bucată din moastele Sf. Salomeia,  parte din darurile care le-au adus magii la nasterea Domnului, o bucată mare de sânge de la Sf. 40 mucenici si altele.

de Monah Pimen Vlad

Odoare manastirii: Icoana Maicii Domnului zisă “Gerontissa” (Stareţa) frumos îmbrăcată în argint de către Filaret Mitropolitul Moscovei.

In bibliotecă se găsesc cărti de valoare: O evanghelie scrisă pe pergament foarte mărunt cu litere aurite, de către, Ioan-Colibasu sec. XIII, o psalitre cu 12 miniaturi, care se păstrează în Sfantul Altar. Tot pe perga ment foarte vechi se găsesc 66 manuscrise cuprinzând materii din sec. XI-XIV-lea.

Sfinte Moaste: Un deget de la piciorul Sf. Ioan Botezătorul, piciorul cu pulpa Sf. Apostol Andrei (cel dintâi chemat) si scutul Sf. Mercurie, Capul Sf. Ioan cel Milostiv, capul Sf. Teodor Stratilat, părticele din moastele Sf. Arhidiacon Stefan, a Sf. Ignatie, a Sf. Apostol Tit si Sf. Constantin cel Mare.

Are 8 paraclise in interior si 7 in exterior.

Icoana Maicii Domnului – “Gerontissa” – cu aceasta icoana s-a intamplat urmatoarea minune: staretul care era bolnav la pat a trimis vorba preotului care facea liturghia sa termine slujba mai repede si sa vina sa-l impartaseasca. Preotul insa nu a ascultat gandindu-se ca va mai trai pana cand va termina slujba si nu s-a grabit atunci Maica Domnului a strigat din aceasta icoana spunandu-i sa asculte cuvantul staretului. Atunci acesta infricosat a terminat slujba cat a putut de repede si s-a dus si l-a impartasit pe staret, dupa care staretul s-a savarsit.

sursa

Mai târziu, această manastire a fost jefuită, iar Vodă Neagoe Basarab, Mircea cel Bătrân si Vintilă Vodă domnii Tării Românesti au refăcut-o si au împodobit-o din nou. Aici a fost Protas, fostul Mitropolit al UngroVlahiei Hariton (1372-1380+), din care pricină se mai numeste si Manastirea Sf. Hariton.

In 1766, a vietuit aici ca simplu călugăr Matei patriarhul Alexandriei care a înzestrat-o cu avere.

Aici se află icoana Mântuitorului si a Maicii Domnului numită “Mijlocitoarea”, făcătoare de minuni. Are părticele de la diferiti sfinti: capul Sf. Haralambie, piciorul Sf. Ana, capul Sf. Alipie Stâlpnicul precum si mâna stângă a lui Grigore Teologul, Sf. Paraschevi , Sf.Anastasia (izbavitoarea de otrava).

Pe lângă cărti vechi de ritual si teologie, are si manuscrise, 94 pe pergament cuprinzând chestiuni bisericesti din sec. X-XIV-lea, 300 manuscrise cu materii si muzică bisericească din sec. XIV-XIX-lea. In paraclis se afla Icoana Maicii Domnului “Tare Aparatoare” (sec.XIII) – aparatoare de foc si de frica.

sursa

Locul unde s-a zidit a fost arătat într-un chip minunat lui Dionisie care se sihăstrea într-o pesteră din apropiere, anume; In toate noptile se pogora din cer o lumină ca o stea în acel loc si sta până în zori de zi. Văzând această arătare minunată, cuviosul Dionisie în mai multe rânduri, s-a dus si a vestit aceasta părintilor din Sfantul Munte. Acestia au cunoscut că este voia lui Dumnezeu să zidească pe locul acela o Sfanta Manastire.

Dionisie apoi a strâns bani de la domnii crestini si a zidit această Sfanta Manastire. Printre ctitori se afla si împăratul Alexie de la Trapezunda (1615), iar mai târziu monahul Antonie Moldoveanul, a zidit spitalul cu biserica Sfintii Doctori fără de Arginti, Cosma si Damian.

In anii 1512-1521, Neagoe-Basarab domnul Tării Românesti a făcut-o din nou, i-a dat avere si schitul din jud. Romanati. Aici se află mormântul Sf. Nifon Mitropolitul Tării Românesti (Târgoviste 1504). Neagoe-Vodă i-a făcut un sicriu de sidef în care s-au pus sfintele moaste, afară de cap, care a fost adus în tară si asezat la Manastirea Curtea de Arges.

Fiul lui Neagoe, Petru Neagoe a făcut daruri de mare valoare. Domnitorul Tării Românesti Alexandru si sotia sa doamna Ruxandra, i-a făcut daruri scumpe. Se mai află mâna dreaptă a Sf. Ioan Botezătorul, un dinte al Sf. Hristofor si mici părticele de la Sf. Evanghelist Luca si Arhidiacon Stefan, o bucată din lantul Sf. Petru etc. Cărti alese: o evanghelie pe pergament din sec, VII si 17 manuscrise rulate cu sfinte liturghii pe pergament, 20 evanghelii pe hârtie din sec. XIV-XVII-lea si multe altele.

sursa

Se stie că acesta, a fost secretarul, Voievodului Damascului si scriind el o scrisoare împăratului Bizantin, Leon Iconoclastul, a fost socotit de voievod ca trădător al intereselor Damascului si deci a poruncit să i se taie mâna. A stat mâna spânzurată în ulita Damascului, de dimineată si până seara. Către seară Sf. Ioan a cerut mâna de la voievod si i s-a permis s-o ia. Ioan o aseză la locul de unde fusese tăiată si prin rugăciune fierbinte, cu lacrimi făcute în fata acestei sfinte icoane s-a prins la loc lecuindu-se.

Se mai găsesc sfinte moaste ale diferitilor sfinti, o părticică din Sf. Cruce, Capul Sf. Eftimie cel Mare si piciorul Sf. Simeon ctitorul manastirii.

In interior are 16 paraclise cu odoare scumpe, o evanghelie scrisă pe pergament de mare valoare, cârti si manuscrise Slavone, 6 din pergament din sec. XII-XVII-lea cuprinzând chestiuni bisericesti, 68 manuscrise cuprinzând materii Eclesiastice din sec. XVII-XVIII-lea.

sursa

Pe timpuri avea 200 călugări.

In paraclisul de la poartă se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, numită “Portărita” care a venit pe mare de la Bizant.

O femeie credincioasa pe timpul prigoanei icoanelor a ascuns aceasta icoana in casa, dar soldatii au aflat, atunci aceasta le-a dat bani multi sa-i dea un ragaz pana a doua zi. Atunci noaptea pe ascuns femeia a scos icoana din casa si s-a dus cu ea la malul marii si i-a spus “Maica Domnului eu nu mai pot sa te apar…” si a pus-o pe apa. Iar icoana a venit dreapta pe apa pana la Muntele Athos. Calugarii de la Iviron au vazut-o si au incercat sa o scoata din apa dar nu au reusit. Cel care a scos-o din mare a fost Monahul Gavriil care era de fapt fiul femeii din Constantinopol.

Apoi nu puteau introduce icoana in biserica, nu au putut-o urni de la poarta manastirii si le era frica sa nu vina sa o ia cineva, atunci s-a auzit glas din icoana “Nu voi ma aparati pe mine, eu va apar pe voi!” apoi au putut-o muta.

S-a prorocit ca la sfarsitul lumii aceasta icoana va pleca pe mare asa cum a venit.

O alta minune la aceasta icoana: un tanar n-a primit paine de la bucatar, atunci Maica Domnului i-a dat un galben sa-l duca bucatarului – bucatarul si-a dat seama de unde era galbenul respectiv si s-a cait.

Uleiul de la candela acestei icoane este leac pentru otrava.

Pe vremea venirii Arabilor în Sfantul Munte un soldat arab a lovit cu cutitul în chipul icoanei acesteia, si îndată a început a curge sânge.

Arabul văzând minunea, s-a înfricosat si căzând la pământ s-a pocăit, s-a botezat în legea crestinească si s-a îmbrăcat în haina monahicească, rămânând acolo până la moarte. Pe lângă alte obiecte de valoare are: o evanghelie pe pergament din sec. al XIII-lea, 31 evanghelii pe pergament din sec. XIII-XIX-lea, 45 manuscrise pe pergament cuprinzând chestiuni bisericesti din sec. XIV-XIX-lea, 174 manuscrise cu materii profane din sec. XIX-XX-lea, două evanghelii pe hârtie din sec. XVII-lea, 772 manuscrise de muzică bisericească din sec. XIV-XIX-lea.

Se mai află multe Sfinte Moaste: 150 de cutii de argint (au atat de multe particele de moaste incat in fiecare zi la Sfanta Liturghie scot moastele unui sfant din ziua respectiva), sânge de la Sf. Apostol Petru, o părticică din fasa Domnului, o părticică din moastele Sf. Ioan Botezătorul, mâna Sf. Ioan Gură de Aur, capul Sf. Nichita Romanul, al lui Teodor Stratilat si altii.

O alta minune: cand manastirea nu a dat masa la hram de frica foametei ,fiindca nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au inceput sa care graul din hambare.

sursa

Are 10 paraclise in interior si 3 in exterior.

Icoane:

“Pantanassa” – icoana vindecatoare de cancer si boli incurabile

“Izbavitoarea celor deznadajduiti” – Theotokos

“Elaiovritissa” – “Izvoratoarea de mir” – a izvorat ulei pe timpul foametei

“Vimatarissa” – “Paraclisierita” – Se spune ca in veacul al X-lea, in timp ce arabii cei rai navaleau in manastire, ierodiaconul Sava, care pe atunci era paraclisier (gr.: vimataris), a izbutit ca mai intai sa ascunda aceasta icoana si impreuna cu ea lemnul Cinstitei Cruci, pe care-l aveau chiar de la Constantin cel Mare, intr-o mica fantana din launtrul altarului, ingrijindu-se apoi sa puna in fata lor, cu evlavie, si o candela aprinsa. Arabii jefuiesc tot ce pot jefui, iar parintele Sava este luat si dus ca prizonier in Creta. Dupa mai multi ani, cu ajutorul lui Dumnezeu, el isi recapata libertatea si se intoarce in Sfantul Munte. Monahii mai tineri, care pana atunci nu stiau nimic despre comoara ascunsa, povatuiti acum de parinte, deschid fantana si afla acolo icoana Maicii Domnului si lemnul Cinstitei Cruci, stand deasupra apei, iar in fata lor candela care inca mai ardea. Si privind monahii cei tineri cu uimire, nu pricepeau cum s-a facut aceasta si ii chemau si pe altii ca sa vada si apoi sa propovaduiasca pretutindenea minunea cea facuta intru slava Dumnezeului nostru.

“Ctitorita” – aceasta icoana a fost ascunsa de navalirea paganilor de un calugar intr-o groapa sub Sfanta Masa cu o lumanare aprinsa in fata ei, iar dupa 72 de ani a fost gasita iconana in cel loc cu lumanarea inca arzand. (calugarul respectiv a fost luat prizonoer de pagani si cand a ajuns la manastire dupa 72 de ani le-a spus calugarilor sa sape in acel loc si au gasit icoana)

“Junghiata” - a fost lovita de un diacon (era suparat pe bucatar fiindca nu a vrut sa-i mai dea mancare cand a intarziat la masa – intarzia des) cu un cutit , si imediat a curs sange din icoana. Diaconul si-a venit in fire si si-a dat seama de greseala si s-a rugat Maicii Domnului sa-l ierte neclintit in fata icoanei iar dupa cativa ani Maica Domnului i-a spus ca l-a iertat dar mana care a lovit icoana va da socoteala la judecata lui Dumnezeu. Iar dupa moartea lui mana respectiva i-a ramas uscata ca marturie.

“Izvabitoarea de barbari” - aceasta icoana arata inainte de aceasta minune ca o icoana clasica. Portile manastirii se tineau inchise in timpul noptii de navalirea paganilor (piratii) iar dimineata se deschideau. Un calugar s-a inchinat acestei icoane dimineata iar Maica Domnului i-a vorbit din icoana si i-a spus sa nu deschida portile manastirii fiindca sunt piratii la porti si vor prada manastirea si o vor incendia, atunci Mantuitorul ridica manuta si ii acopera gura Maicii Domnului si ii spune sa-i lase in pace pe calugarii acestia fiindca nu fac voia lui, atunci Maica Domnului ii apuca mana Mantuitorului si o lasa in jos si spune din nou acelasi lucru. Iar icoana ramane asa. Intr-adevar piratii erau la portile manastirii si astfel s-a izbavit manastirea si calugarii de distrugere.

“Antifomitria” - la anul 382 – fiica lui Teodosie cel Mare vine la ctitoria tatalui sau (sa vada cum decurg lucrarile de reparatie) si se inchina la icoana atunci Maica Domnului striga din icoana “Ce cauti aici? De acum incolo sa nu mai calce picior de femeie pe aici…” si de atunci s-a interzis accesul femeilor in muntele Athos.

Sfinte moste: Capul Sf. Ioan Gura de Aur cu urechea stanga intreaga – La urechea stanga i-a talcuit ingerul sfintele evanghelii si a ramas neputreda spre marturie ca a fost adevarata talcuirea ingerului.

De asemenea aici se gaseste si Braul Maicii Domnului (facut chiar de mainile Maicii Domnului).

Pe mosia acestei manastiri se afla trei schituri Românesti; Schitul Sfantul Ipatie, Sfantul Ioan Botezătorul si Sfantul Gheorghe.

sursa

Ruinându-se cu vremea a fost înfrumusetată de către domnitorii tării Românesti: Alexandru Basarab si Vladislav Basarab (1364-1374). Ei au dăruit si o icoană a Sf. Atanasie cel Mare de mare artă lucrată în argint si aur. Intr-o parte si alta a icoanei se văd chipurile gravate ale lui Vladislav Basarab si al sotiei sale doamna Ana Vintilă Vodă. Voevodul Ungro Vlahiei (1532-1535) cu fiul lor Drăghici au dăruit o icoană numita “Egumenita”. Mai târziu Neagoe Basarab a reînoit-o acoperind-o cu plumb si înfrumusetând-o. Matei Basarab a zidit biserica Sf. Mihail (1691) pe ai cărei pereti este zugrăvit ca Ctitor Gavril-Movilă. Domnul Moldovei trimetea câte 15 mii talere anual. Această mănăstire avea pe vremuri ca la 200 de călugări greci.

In această manastire se află 1650 manuscrise grecesti dintre care 650 pergamente, multe din ele sunt în strânsă legătură cu tara noastră.

In interiorul bisericii se află mormântul Sf. Atanasie cel Mare, iar lângă el se află bastonul de fier de doi coti, în 4 muchii, al Sfantului Atanasie si o cruce de lemn ferecată în fier pe care o purta la piept sfantul. Se mai află o bucată din Sfantul Lemn, Capul Sf. Vasile cel Mare, o mână a Sf. Ioan Gură de aur, o mână a Sf. Ap. Andrei cel dintâi chemat, capul Sf. Ioan Cucuzel si multe alte Sfinte Moaste. Poseda nitra si carja lui Nechifor Focas (963-969)

1713 – Constantin Brancoveanul construieste un paraclis in cinstea icoanei “Cucuzelita”

In curtea manastirii se afla cel mai vechi chiparos din lume plantat de Sf. Atanasie cel Mare.

Icoane:
“Cucuzelita” – Cuviosul Ioan Cucuzel a adormit la o privegere iar Maica Domnului i-a spus din icoana: “Canta-mi Ioane si ma lauda, ca si eu nu te voi lasa! “

“Econoama” – Sf. Atanasie fiind ingrijorat din pricina banilor care nu ajungeau , Maica Domnului i-a grait : “Nu te intrista , Atanasie, de acum eu voi fi economul acestei manastiri ” – si de atunci pana in zilele noastre manastirea nu are econom.

sursa