Troparul Sf. DIMITRIE Izvoratorul de Mir

Utrenia si Vecernia Sf. Mc. Dimitrie Izvoratorul de Mir – Laurentiu Iacob

Site dedicat Sf. Mc. Dimitrie Izvoratorul de Mir

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele

Condacul 1:

Invatatorului dreptslavitoarei credinte celei intru Hristos, surpatorului si rusinatorului paganatatii, Izvoratorului de mir, Marelui Mucenic Dimitrie, ostasul cel adevarat al lui Hristos, care s-a aratat Bisericii ca un soare si mare aparator credinciosilor, toti acum cantari de multumire si laude din suflet cu dorire aducandu-i sa-i cantam : bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Icosul 1:

Credinta adevarata invatand-o, Mucenice Dimitrie, de la parintii tai, ai vietuit pe pamant prin darul lui Dumnezeu ca un inger, luminat marturisind si invatand pe toti apoi cu milostenie, cu neincetate rugaciuni si cu chinuri. Pentru care noi aducem tie aceste cantari de lauda :
Bucura-te, ca tu ca un inger pe pamant ai vietuit;
Bucura-te, ca luminat pe Hristos ai marturisit;
Bucura-te, ca din parinti binecredinciosi ai rasarit;
Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit o ai pazit;
Bucura-te, ca prin postire si rugaciuni necontenite, ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca prin faceri de bine si lacrimi, pe demoni i-ai infricosat;
Bucura-te, nemuritoare odrasla a cetatii Tesalonicului;
Bucura-te, reazem neclintit al Iliricului;
Bucura-te, saditorule al crestinatatii;
Bucura-te, dezradacinatorule al paganatatii;
Bucura-te, ca intru primejdii lumii esti mare aparator;
Bucura-te, ca celor ce cu credinta nazuiesc la tine le esti gata folositor;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

Condacul 2:

Auzind imparatul Maxminian ca parintele tau, mucenice al lui Hristos, a murit si socotind a te trage pe tine la un gand cu el, ti-a dat dregatoria de proconsul, iar tu de ai si primit, insa cu intelepciunea cea data tie de sus, pricepand maiestriile lui ai ramas cu darul lui Dumnezeu neprins de dansele, cantand : Aliluia !

Icosul 2:

Mucenice de trei ori fericite, n-ai voit a te supune poruncii imparatului de a ucide pe toti cei ce cheama numele lui Iisus, cel rastignit, ci mai vartos luminat L-ai marturisit pe El. Si ca alt Pavel pe toti ai invatat sfanta credinta, iar multa inchinare la idoli, cea fara de Dumnezeu, o ai dezradacinat. Pentru aceea vrednic esti a auzi de la noi acestea:
Bucura-te, ca afara de Dumnezeu, n-ai ales mai mult;
Bucura-te, ca vointei imparatului nu te-ai supus;
Bucura-te, ca pe Dumnezeu cel adevarat L-ai marturisit luminat;
Bucura-te, ca trupul tau vitejeste nu l-ai crutat;
Bucura-te, ca tu credinta cea in Iisus Hristos o ai marturisit;
Bucura-te, ca pe vrajmasii Crucii i-ai biruit;
Bucura-te, ca locuitorilor Tesalonicului alt Pavel te-ai aratat;
Bucura-te, ca pe ei credinta cea in Hristos i-ai invatat;
Bucura-te, ca cinstea tiranului imparat o ai batjocorit;
Bucura-te, ca de sfaturile lui te-ai lepadat;
Bucura-te, ca de darurile lui te-ai ingretosat;
Bucura-te, ca plata pentru dreapta credinta de sus ai luat;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

Condacul 3:

Plin fiind de darul lui Dumnezeu, Mucenice Dimitrie, care te lumina si te inteleptea prin fapte bune, ca pe o scara mergand din putere in putere, viteaz ostas te-ai aratat al cerescului Imparat, Iisus. Netemandu-te de neputinciosul imparat pamantesc, Imparatului Hristos cu mare glas ai cantat : Aliluia !

Icosul 3:

Ravnind, ai ravnit pentru dreapta credinta a lui Hristos, pe care o aveai pururea in inima ta, rabdatorule de chinuri; mai inainte de a veni Maximian in Tesalonic, ai incredintat averea ta slugii tale Lupu, ca sa o imparta la saraci, iar tu, sfinte, prin rugaciuni si post, te-ai gatit spre nevointa, stand cu indrazneata cugetare; pentru aceea iti zicem:
Bucura-te, ca momirea imparatului intru nimic o ai socotit;
Bucura-te, ca ai marturisit luminat tuturor un Dumnezeu in Sfanta Treime;
Bucura-te, ca de credinta parintilor tai tare te-ai tinut;
Bucura-te, ca n-ai ingaduit a se huli credinta cea dreapta;
Bucura-te, ca buna pilda cetatenilor Tesalonicului te-ai facut;
Bucura-te, ca negutatoria sufletului bine o ai chibzuit;
Bucura-te, ca adevarata credinta o ai inaltat;
Bucura-te, ca nedumnezeirea de tot o ai nimicit;
Bucura-te, ca bogatia ta intru nimic o ai socotit;
Bucura-te, ca toata averea la saraci o ai impartit;
Bucura-te, folositor si ajutator de obste;
Bucura-te, aparatorule cu deosebita trebuinta pentru mine;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 4:

Fiind instiintat imparatul de credinta ta, viteazule marturisitor, a venitian Tesalonic, inaintea caruia stand, cu indrazneala ai marturisit pe Hristos, Dumnezeu adevarat, iar multimea de zei cea paganeasea o ai ocarat; de care el foarte maniindu-se, a poruncit sa te inchida in temnita, unde intrand tu, cuvios suflet ai cantat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 4:

Foc arzator avand in sufletul tau, fericite Mucenice Dimitrie, pentru dragostea Celui dorit al tau, intru nimic socotind chinuriie, intarit de darul Lui, vesel ai intrat in temnita, sezand ca intru o camara luminoasa, rugandu-te si cantand psalmi; pentru care de la noi auzi acestea :
Bucura-te, ca ai fost imputernicit cu darul lui Hristos;
Bucura-te, ca pe vrajmasi, cu rabdare i-ai biruit;
Bucura-te, ca pentru Hristos in temnita ai fost dat;
Bucura-te, ca pe diavolul l-ai infiorat;
Bucura-te, ca temnita tie camara luminoasa s-a aratat;
Bucura-te, ca in ea, cu cantari si doxologii pe Dumnezeu ai laudat;
Bucura-te, ca, ingradindu-te cu semnul crucii, pe scorpie ai calcat;
Bucura-te, ca ea, calcata fiind, nevatamat ai ramas;
Bucura-te, ca ai urat dregatoria pamanteasca de proconsul;
Bucura-te, ca cereasca ostasie ai indragit;
Bucura-te, ca parintilor tai prin rugaciuni ai fost dat;
Bucura-te, ca toata cetatea s-a bucurat de nasterea ta;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 5:

Paganul imparat, indeletnicindu-se cu jocuri in arene, multi din crestini erau ucisi de catre un om, puternic luptator, anume Lie, din neamul vandalilor; aceasta faradelege nesuferind-o crestinul Nestor tanarul, aprins de ravna a alergat la tine in temnita, spunandu-ti si cerand binecuvantare si rugaciuni ca sa-l poata birui; iar tu, Sfinte Mucenice, nadejde avand in Cel ce te intarea pe tine, insemnandu-l cu semnul Crucii, i-ai zis : du-te, ca pe Lie vei birui si pentru Hristos vei marturisi, cantand dimpreuna : Aliluia !

Icosul 5:

Tanarul Nestor, nadejde in Dumnezeu avand prin tine, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, indata alergand la acea priveliste, cu mare glas a strigat : o Lie, vino sa ne luptam si amandoi; iar imparatul vazandu-l tinerel si frumos, chemandu-l la sine i-a zis : nu vezi pe cati a omorat Lie ?, momindu-l cu fagaduinta de a-l trage la un gand cu dansul. Iar el nevrand a strigat : Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi. Si indata s-a apucat cu Lie la lupta, si aruncandu-l in sulitele cele ascutite, l-a dat la amara moarte, si asa s-a plinit proorocia ta, sfinte; pentru care te intampinam cu aceste laude :
Bucura-te, ca mandria lui Lie ai surpat;
Bucura-te, ca pe Nestor cu Lie a se lupta l-ai indemnat;
Bucura-te, ca prin semnul Crucii ai zis ca-l va birui;
Bucura-te, ca la amara moarte l-ai dat;
Bucura-te, ca tanarul Nestor, reazem tare in Hristos si in ale tale rugaciuni a avut;
Bucura-te, ca de nadejdea sa n-a fost lipsit;
Bucura-te, ca proorocia ta, sfinte, s-a plinit;
Bucura-te, ca si Nestor pe Hristos a marturisit;
Bucura-te, ca el la momirile imparatului nu s-a supus;
Bucura-te, ca si lui cununa frumoasa la ceruri i-ai arvunit;
Bucura-te, ca din porunca imparatului, de Marcian capul i s-a taiat;
Bucura-te, ca sufletul lui la ceruri cu mucenicii s-a numarat;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 6:

Fiind instiintat nebunul imparat, cum ca tu, Mucenice Dimitrie, ai fost pricinuitor pierzarii lui Lie, s-a mahnit foarte, mai mult decat ar fi cazut din imparatia sa, si indata a poruncit ostasilor, ca asemenea cu sulitele sa fii strapuns; iar tu, vrednicule de lauda, asteptai cugetand la bunatatile ce aveai a le dobandi si cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 6:

Sezand tu in temnita, viteazule mucenice, a cautat spre tine Domnul de sus, cercetandu-te prin ingerul Lui care ti s-a aratat ca o preafrumoasa cununa din rai intru lumina mare, pe care punand-o pe capul tau, ti-a zis : pace tie, patimitorule al lui Hristos, Dimitrie; imbarbateaza-te, intareste-te si biruieste pe vrajmasii tai; iar tu sfinte, ai raspuns; ma bucur intru Domnul si ma veselesc intru Dumnezeu, Mantuitorul meu; aprins de dragostea Lui, doreai a-ti varsa pentru Dansul sangele tau, pentru care noi te laudam asa :
Bucura-te, ca sezand tu in temnita vesel te-ai aratat;
Bucura-te, ca Hristos din ceruri spre tine a cautat;
Bucura-te, ca cercetare de la El prin ingeri ai primit;
Bucura-te, caci cu frumoasa cununa din rai intru lumina mare la tine a venit;
Bucura-te, ca vederea ingerului mult te-a bucurat;
Bucura-te, ca el capul cu cununa ti-a incununat;
Bucura-te, ca primind cununa, din inima ai multumit;
Bucura-te, ca pe vrajmasul foarte mult l-ai scarbit;
Bucura-te, ca pace, imbarbatare si intarire, prin inger ai luat;
Bucura-te, ca prin rabdare intemeietor dreptei credinte te-ai aratat;
Bucura-te, ca intru dansul bucurandu-te te-ai veselit;
Bucura-te, ca pentru Dansul sangele a-ti varsa ai dorit;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 7:

Incepand a se lumina de ziua, au intrat ostasii in temnita la tine, mare mucenice, aflandu-te stand vesel la rugaciune, si andata a inceput a te strapunge cu sulitele; iar tu, nevoitorule, cu suflet viteaz ai ridicat mana dreapta, impungandu-te intaia sulita in coasta, inchipuind astfel patima lui Hristos, Domnul tau, Cel cu sulita impuns; in mainile Lui ti-ai dat sfantul tau suflet, cantand : Aliluia !

Icosul 7:

Cumplit si fara crutare, ostasii au strapuns trupul tau, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, mare mucenic, incat pamantul s-a rosit cu sangele tau, facandu-te priveliste ingeriior si oamenilor; iar tu, rugandu-te din adancul inimii, ai ramas pana la sfarsit cu multumire rabdand si neclintit din dreapta credinta; pentru care primeste de la noi acestea :
Bucura-te, ca intrand ostasii in temnita, vesel te-au aflat stand la rugaciune;
Bucura-te, ca indata au inceput cu sulitele a te strapunge;
Bucura-te, caci cu suflet viteaz mana dreapta ai ridicat;
Bucura-te, ca intaia sulita coasta ta a strapuns;
Bucura-te, ca patima lui Hristos, Domnul tau, ai inchipuit;
Bucura-te, ca impungere in coasta ca si El ai primit;
Bucura-te, ca pamantul cu sangele tau s-a rosit;
Bucura-te, ca priveliste ingerilor si oamenilor te-ai facut;
Bucura-te, ca sulitele vesel le-ai rabdat;
Bucura-te, ca prin ele sufletul tau in mainile lui Dumnezeu l-ai dat;
Bucura-te, ca tare ca un diamant te-ai aratat;
Bucura-te, ca pana la sfarsit, multumind din adancul inimii, te-ai rugat;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 8:

Mucenice de trei ori fericite, dandu-ti sfantul suflet in mainile Domnului tau, Caruia cu credinta ai slujit, s-a dus sa petreaca in locasurile cele ceresti impreuna cu cetele mucenicilor; trupul tau aruncat fara de cinste zacea la pamant, iar oarecare din credinciosi noaptea mergand l-au luat si l-au ingropat, cantand toti lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 8:

Dupa ingroparea ta, credincioasa sluga ta Lupu, spre semnul dragostei luand haina si inelul muiate in sangele tau, sfinte, multe feluri de boli prin ele se tamaduiau si duhurile cele necurate se goneau; de care minune instiintandu-se tot Tesalonicul, necredinciosul imparat Maximian a poruncit ca si pe fericitul Lupu sa-l prinda si sa-i taie capul; si asa sluga cea buna dupa stapanul sau, adica dupa tine, Sfinte Dimitrie, s-a dus la Domnul; pentru care noi iti cantam asa:
Bucura-te, ca trupul tau strapuns fiind a ramas jos;
Bucura-te, ca Iisus crestetul tau l-a incununat frumos;
Bucura-te, ca nevointa ta cea muceniceasca acum ai savarsit;
Bucura-te, caci cu mucenicii in locasurile ceresti esti preamarit;
Bucura-te, ca de la pamint la cele ceresti te-ai ridicat;
Bucura-te, caci cu mucenicii dimpreuna te-ai numarat;
Bucura-te, ca lui Lupu, credincioasa sluga ta, haina si inelul tau i-ai dat;
Bucura-te, ca prin ele feluri de boli ai vindecat;
Bucura-te, ca si lui din porunca lui Maximian i s-a taiat capul;
Bucura-te, ca el, dupa tine, stapanului sau, a urmat;
Bucura-te, cel ce credincioailor esti izvor de minuni nedesertat;
Bucura-te, ca demoniior esti rana anevoie de vindecat;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 9:

Deasupra mormantului tau, sfinte, fiind zidita o biserica mica, in care se savarseau multe minuni si feluri de vindecari bolnavilor se da, un boier credincios, anume Leontie, din partile Iliricului de boala grea fiind cuprins, adus si pus fiind unde sfintele tale moaste erau in pamant ascunse, indata a dobandit tamaduire, sculandu-se sanatos; pentru care, multumind lui Dumnezeu si pe tine, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, preamarindu-te, a cantat : Aliluia !

Icosul 9:

Vrand vindecatul boier Leontie a zidi o biserica mare si frumoasa, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, spre semn de multumire, daramand pe cea mai mica, a inceput a sapa santurile spre temelie. Dar, o minune ! A aflat sfintele tale moaste intregi si nestricate, curgand din ele mir binemirositor, unde, adunandu-se poporul, cu bucurie scotandu-le din pamant, multime nenumarata de bolnavi se tamaduia; iar Leontie, plin de veselie, ridicand degrab la acel loc biserica frumoasa si minunata, intr-ansa a pus cinstitele tale moaste, in racla de mult pret; deci bucurandu-ne si noi de aceasta, graim catre tine asa :
Bucura-te, ca pe Leontie de boala grea l-ai vindecat;
Bucura-te, ca el spre multumire biserica in numele tau a ridicat;
Bucura-te, ca tu har de a face minuni de la Dumnezeu ai luat;
Bucura-te, ca trupul tau iarasi noua l-ai dat;
Bucura-te, ca indata ce din pamant s-a ivit, mir de buna mireasma la toti a tins;
Bucura-te, ca pe multi de felurite boli i-ai izbavit;
Bucura-te, ca inauntrul bisericii cu cinste de preoti s-a asezat;
Bucura-te, caci credinciosii de aceasta s-au bucurat;
Bucura-te, ca intregi sfintele tale moaste se pazesc;
Bucura-te, ca cei ce patimesc si cu credinta nazuiesc la ele, se tamaduiesc;
Bucura-te, vas de mir neimputinat si de feluri de boli vindecator;
Bucura-te, ca pentru toti esti de daruri impartitor;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 10:

Binecredinciosul Leontie, voind a se intoarce la Iliric, a vrut sa ia o parte din sfintele tale moaste, ca si acolo in patria sa sa zideasca o biserica in numele tau, sfinte; iar tu, aratandu-te, l-ai certat, ca sa nu indrazneasca a lua ceva, iar el luand numai giulgiul muiat in sangele tau si o parte din aurarii, in racla de aur le-a pus si ducandu-se, a cantat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 10:

Minuni multe facand tu, sfinte, prin giulgiul tau, lui Leontie aratandu-te pe cale, l-ai izbavit de furtuna ce-l ameninta si vrand cu ai sai a trece raul Istrului i-ai spus sa ia racla cu giulgiul in mainile sale si sa nu se teama; asemenea si tuturor celor ce nazuiesc cu credinta la tine le esti de obste folositor si grabnic ajutator; pentru care-ti cantam asa :
Bucura-te, ca pe Leontie, ce din sfintele tale moaste a vrut sa ia, l-ai certat;
Bucura-te, ca giulgiul muiat in sangele tau, spre mangaierea lui l-ai dat;
Bucura-te, ca de furtuna ce-l ameninta, aratandu-te, l-ai izbavit;
Bucura-te, caci cu giulgiul tau fara vatamare l-a trecut;
Bucura-te, ca el, sosind la Sirmion, in biserica ce zidise tie, acest odor a dat;
Bucura-te, ca si acolo multi se indulcira de minuni si tamaduiri;
Bucura-te, ca pe Marian, eparhul Iliricului, de buba grea l-ai tamaduit;
Bucura-te, ca pe unul ce era indracit l-ai izbavit;
Bucura-te, ca pe altul ce ii curgea sange l-ai izbavit;
Bucura-te, ca foametea ce era in cetatea ta o ai potolit;
Bucura-te, ca pe locuitorii ei, din primejdia ce-i ameninta, i-ai izbavit;
Bucura-te, ca celor ce vindeau grau, aratandu-te aievea, le-ai poruncit sa inoate spre Tesalonic;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 11:

Sfesnic cu totul luminos fiind cinstitele tale moaste, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, pus in sfesnicul bisericii lumineaza pe toti cei ce cu credinta alearga la ele; deci de un dar ca acesta sa nu ne lipsesti si pe noi sfinte, cei ce cu dragoste ne aflam stand inaintea sfintei tale icoane; cu multa smerenie inchinandu-ne, cerem a fi scutiti de orice potrivnice intamplari iar mai ales de infricosatoarea groaza a cutremurului si a ne invata sa cantam lui Dumnezeu, dimpreuna cu tine : Aliluia !

Icosul 11:

Evlaviosul imparat Justinian a trimis in Tesalonic barbati cinstiti sa ia o parte din sfintele moaste, spre sfintirea bisericii pe care din nou o zidise; ajungand ei la Tesalonic si de racla ta apropiindu-se, o, minune ! deodata a iesit foc si scantei de vapaie spre toti slobozind si un glas din foc infricosator zicand : stati si nu indrazniti; iar ei spaimantati de frica au cazut si intorcandu-se inapoi au spus imparatului cele ce s-au facut, aducand intru mirare pe toti; pentru care te laudam asa :
Bucura-te, ca foc si scantei de vapaie s-au vazut din racla sfintelor tale moaste;
Bucura-te, ca minunea aceasta pe multi i-a ingrozit;
Bucura-te, ca in vis lui Onisifor, aprinzatorului de lumini, te-ai aratat;
Bucura-te, ca fapta sa, cu iubire de oameni, o ai mustrat;
Bucura-te, ca ai poruncit lui sa o paraseasca si sa se pocaiasca;
Bucura-te, ca pe el, l-ai facut a se rusina, trezindu-se din sonm;
Bucura-te, ca a doua oara iarasi aievea l-ai mustrat;
Bucura-te, ca de glasul tau ca de un tunet la pamant zacea ca un mort;
Bucura-te, ca venindu-si el intru sinesi singur a marturisit fapta sa;
Bucura-te, ca spaimantandu-l, singur a spus tuturor mustrarea ta;
Bucura-te, caci cu minunile tale pe popor ai veselit;
Bucura-te, ca vrei ca toti sa se mantuiasca de la Dumnezeu;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 12:

Stand inaintea lui Hristos, Cel ce te-a intarit spre patimire, prealaudate Mare Mucenice Dimitrie, de la Dansul dar ai luat a vindeca pe toti de patimile sufletesti si trupesti; rugamu-ne deci tie, sfinte, ca cel ce ai indrazneala multa, nu inceta mijlocindu-ne sufleteasca mantuire noua, celor ce cinstim a ta pomenire si cantam neincetat : Aliluia !

Icosul 12:

Cu cantari cinstim pomenirea ta, fericim chinurile tale si indelunga-rabdarea ta, marim si laudam minunile tale, vitejia si barbatia ta cea nebiruita; bine te cuvantam ca pe un mare ajutator si pazitor lumi, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie, si din inima graim tie acestea :
Bucura-te, ca pe episcopul cel prins de barbari l-ai slobozit;
Bucura-te, ca pe el la cetatea ta Tesalonic l-ai povatuit;
Bucura-te, ca pe cele doua fecioare, ce au cusut chipul tau, le-ai izbavit;
Bucura-te, ca pe rapitorul lor l-ai lasat batjocorit;
Bucura-te, ca degraba le-ai adus pe ele, dimpreuna cu chipul, la biserica din Tesalonic;
Bucura-te, ca acel chip inaintea altarului spre lauda ta s-a pus;
Bucura-te, ca vazindu-se ele desteptate langa mormantul tau s-au bucurat;
Bucura-te, ca cei adunati acolo, pentru minune au saltat;
Bucura-te, ca de multe ori cetatea ta de navalirea barbariior o ai izbavit;
Bucura-te, ca pe multi din robia barbarilor i-ai slobozit;
Bucura-te, ca dimpreuna cu ingerii esti vorbitor;
Bucura-te, ca tuturor de obste catre Stapanul ne esti mijlocitor;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 13:

O, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, aceasta a noastra rugaciune, ce aducem tie acum cu umilinta, primeste-o, si de bolile sufletesti si trupesti si de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, cu rugaciunile tale cele bineprimite catre Dumnezeu, ne pazeste, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, sa cantam Lui: Aliluia ! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1

Acatistul Sf Ierarh Nicolae – Marian Moise

Sinaxar in ziua de 12 Decembrie

Acatistul Sfantului Ierarh SPIRIDON

Vecernia Sfantului Spiridon (audio)

Precesiune in Corfu cu moastele Sfantului Spiridon (video)

Troparul: Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Spiridoane, părintele nostru. Pentru aceasta cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit şi şarpele în aur l-ai prefăcut. Şi când ai cântat tu sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfinţite. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Acesta a trait pe vremea imparatiei lui Constantin cel Mare si a fiului sau Constantiu. De neam era din insula Cipru, simplu la chip si, la inima, smerit. Mai intai, a fost pastor de oi si, insurat fiind, a avut o fiica Irina, care a trait in feciorie toata viata ei. Pentru sfintenia vietii lui, murindu-i sotia, a fost facut episcop in cetatea Trimitundei, aproape de Salamina, si a primit de la Dumnezeu si darul tamaduirilor, incat s-a numit, din pricina minunilor ce le facea, de minuni-facator. Ca in timp de seceta, a facut de s-a pogorat ploaie si, iarasi, a oprit necontenirea ploilor. Prin rugaciune, a potolit inca si foametea, ca a facut de s-au spart de ploaie granarele unde era ascuns graul. Si a prefacut si un sarpe in aur, iar daca a izbavit pe cel sarac din nevoile lui, iarasi a adus aurul la starea cea dintai si l-a facut sarpe. Oprit-a si revarsarea apelor. A intors pe pacatosi si pacatoase, facandu-i de si-au marturisit pacatele. In vremea prigonirii crestinilor de catre Maximian-Galeriu, Sfantul a fost prins si, marturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept, i s-a taiat pulpa stanga si a fost trimis in temnita. A luat parte la Sinodul cel dintai de la Niceea (325), fiind unul din cei trei sute optsprezece parinti episcopi si a marturisit apostoleasca invatatura ca Hristos, pentru Care a patimit, este cu adevarat de o fiinta cu Tatal, aratand cu puterea minunii, taina Sfintei Treimi, ascunsa intr-o caramida. Murind Irina, fiica lui, o femeie, care incredintase moartei un odor de pret, spre pastrare, a cerut Sfantului odorul sau, iar acesta, nestiind unde este, a intrebat pe cea moarta si, afland de la ea locul unde este pus, l-a dat inapoi femeii. Acestui Sfant i se aratau ingerii si-i slujeau la Sfanta Liturghie si a luat marturie de la cer ca avea ingeri privitori, care cantau impreuna cu dansul. Iar cat era de indurator si milostiv se vedea din aceea, ca pe cand era pastor de oi, au venit noaptea hotii sa-i prade turma lui si, deodata, au fost opriti cu orbirea, ca n-au mai putut sa faca nimic, nici macar sa scape, iar Sfantul, vazandu-i in acea stare dimineata, nu numai ca i-a izbavit de orbire, ci inca si cate un berbec le-a dat la fiecare, indemnandu-i sa-si schimbe viata. Si asa, ocarmuind bine turma ce i s-a incredintat de la Dumnezeu, s-a mutat la cetatea si petrecerea ingerilor. Iar sfintele lui moaste se afla in mare cinste, intr-o racla de mult pret, in insula Corfu, pana in ziua de astazi. Si se face pomenirea lui in biserica Sfantului si Verhovnicului Petru, aproape de Sfanta Biserica cea mare.

Minunea Sfantului Spiridon, cu un vanzator de grau

O foamete mare cuprinsese toata tara Ciprului. Dar bogatii cetatii, care erau vanzatori de grau, se bucurau de scumpete si graul, nu mai aveau in cetate unde sa au inceput a vinde mai scump graul cel strans de multi ani, dar cand s-a ispravit mai cumpere. Insa, aceasta a randuit Dumnezeu, pentru pacatele noastre, smerindu-ne pre noi, ca toate cu judecata si cu purtare de grija  le face.

Deci, era in cetatea Trimitundei un oarecare vanzator de grau, nesatios pentru iubirea de arginti si toate cele din launtrul sau, erau flamande de lacomie. Acesta, strangand cu negutatorie, de prin ale parti, multime de grau si aducandu-l cu corabia in cetate, nu vrea sa-l vanda cu acel pret cu care se vindea in cetate, ci l-a strans in hambare, pana cand se va mari foametea in cetate, pentru ca sa-l vanda mai scump si sa castige avere multa. Si, facandu-se foamete mare si, din zi in zi, ingreunandu-se traiul, a inceput bogatul acela a vinde graul sau foarte scump. Si a venit, cazand catre dansul, un sarac, cerand si rugandu-l cu lacrimi sa-l miluiasca si sa-i dea lui putin grau, ca sa nu moara de foame cu femeia si copiii lui, iar vanzatorul, cuprins fiind de nemilostivire si de pofta aurului, n-a vrut sa-l miluiasca pe acel sarac, ci a zis catre dansul: `Sa mergi si sa aduci pretul si vei avea ceea ce vrei sa cumperi.` Iar saracul, slabit de foame, a venit catre Sfantul Spiridon, spunand cu plangere saracia lui si nemilostivirea bogatului. Iar Sfantul i-a zis lui: `Nu plange, ci mergi la casa ta, pentru ca asa graieste Duhul Sfant, ca, dimineata, casa ta se va umple de grau, iar pe bogatul acela il vei vedea rugandu-te pe tine si dandu-ti tie grau fara de pret.` Iar saracul, socotind ca Sfantul i-a zis aceasta numai spre mangaierea necazului sau si crezand desarta si nelucratoare nadejdea ce i se da, s-a dus la casa lui, suspinand. Si, cum s-a intunecat de noapte, din porunca lui Dumnezeu, s-a varsat ploaie mare pe pamant si, prin acea varsare multa de ape, hambarele bogatului aceluia nemilostiv si iubitor de arginti s-au spart si apa a risipit tot graul. Iar acel nemilostiv vanzator de grau a alergat prin toata cetatea, strigand si rugand pe toti ca sa-i dea lui ajutor. Iar poporul cel sarac, vazand graul cel risipit pe drumuri a inceput a-l strange si a-l aduna prin casele lor. Asemenea si saracul acela si-a adunat si el grau pentru sine cu prisosinta. Inca si bogatul, vazandu-l, a inceput a-l ruga sa-si ia grau fara de pret, cat va voi.

Parintele Galeriu – Despre Cuvioasa Parascheva

* Acatistul Cuvioasei Parascheva (text)
* Cantari pentru Sf. Cuv. Parascheva – Anghelos si Altarul
* Paraclisul Sf. Cuv. Parascheva – Altarul
* Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva – Marian Moise
* Site dedicat Sfintei Cuvioase Parascheva

“Inca de mica tu ti-ai inchinat viata lui Hristos Dumnezeu si El ti-a dat puterea sa-ti stapanesti patimile si de aceea ti-a daruit cununa.”

Frati crestini,
Iata una din cantarile de preaslavire, pe care a inaltat-o Biserica astazi Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva. In ea se cuprinde, in putine cuvinte, intregul fel de trai al aceleia pe care astazi o sarbatorim. Caci dupa cum intr-o picatura de apa putem vedea apa nemarginitelor oceane si a maretelor talazuri, si dupa cum avand numai o raza de lumina, putem sti daca ea face parte din soarele cel mare si stralucitor, la fel si din aceste putine cuvinte ale acestei cantari bisericesti, putem cunoaste viata Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva. Putem sti felul deosebit in care si-a trait viata, si deci cum a ajuns la perfectiunea sfinteniei, pentru care ii aducem toate inchinaciunile si rugile noastre din aceste clipe, si in acele de naprasna ori de bucurie din viata noastra de toate zilele.

Inca de mica si-a inchinat viata lui Hristos. Pentru a ajunge cineva pe inaltimi e nevoie sa se porneasca de cu vreme, din partile de jos ale muntelui… Pentru a vedea un rasarit de soare de pe varful unui munte, e nevoie sa te urci pe culmile lui cu mult mai inainte de zorii zilei. Si numai dupa aceasta truda, te vei bucura sa vezi un minunat rasarit de soare, neobisnuit de frumos, pentru cei ce traiesc pe campii si pe domoalele dealuri ale tinuturilor noastre. Pe acele inaltimi ale muntelui, vei fi si tu invaluit de lumina si stralucirea parca cu mult mai curata a razelor de aur ale soarelui.Te vei simti inaltat in fiinta ta deasupra tuturor celor pamantesti… si mai aproape de cer, mai aproape de Dumnezeu… La fel si Cuvioasa Parascheva, inca din copilarie, s-a pornit la drumul sfant al inaltarilor sufletesti, pentru a vedea de pe cele mai inalte culmi ale vietii morale pe Soarele credintei, care e Hristos Domnul. Pe vreme ce anii treceau ea se tot inalta pe treptele vietii virtuoase, pana ce a ajuns pe culmile anilor si pe piscurile cele mai inalte ale vietii crestinesti, unde soarele Hristos e cu mult mai aproape. Si astfel inaltata, cu numarul anilor si cu inaltarile duhovnicestii, si-a petrecut viata Cuvioasa Parascheva inca de mica.

Si iata ca, dupa cum pe inaltimile muntilor vedem in chip mai minunat stralucirea soarelui si apoi vedem si zapada albelor sclipiri, la fel si pe cel ce se ridica pe inaltimile morale il vedem imbracat cu zapada albelor nevinovatii si a stralucirilor scanteietoare in care il invaluie razele de aur ale Soarelui. In aceste lumini ale inaltimilor ne apare si viata Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva. Ea e imbracata cu aceeasi haina a nevinovatiilor, si e invaluita de stralucirea luminii lui Hristos.

Intr-adevar, pentru a ajunge pe aceste culmi ale vietii crestinesti ea s-a harazit vietii virtuoase inca din frageda copilarie. Ea nici n-a gandit si nici nu si-a facut planul de viata cu acei care zic ca se vor pocai la batranete, iar tineretea sa si-o piarda in petreceri si placeri pline de pacate. Nu. Ea nu si-a luat drept exemplu pe talharul care si-a dobandit iertare pe cruce, inainte de a muri, caci se putea sa nu ajunga la batranete, si apoi, nu tuturor le e dat ca ultimele clipe sa si le petreaca cu Domnul. Ea si-a luat drept pilda pe Maica Domnului, care inca de la varsta de trei ani a fost harazita Bisericii. Cata intelepciune in alegere! Si cu cat sunt mai mari bucuriile unei nevinovatii innascute, decat ale unei ultime iertari pe patul suferintelor!

Cuvioasa Parascheva, din copilarie, pe cand nu avea nimic al ei decat ceea ce ii dadeau parintii, inca de atunci rupea in doua bucata de paine si de multe ori isi dadea si haina, pentru a imbraca pe cel sarman si a potoli foamea celui flamand. Si pentru aceasta adesea parintii o certau si o si bateau, dar ea toate acestea le indura ca pe niste suferinte placute pentru Hristos, care ne invata sa fim milostivi. Si, cu cat cresteau anii, si milostivirea ei de cei saraci era mai mare, iar viata ei prea imbunatatita in faptele cele crestinesti.

Dar numai pentru aceasta deosebita ravna in implinirea cu jerfelnicie a invataturii crestine a ascultat Domnul cererea ei si i-a ajutat sa invinga patimile si sa-si incununeze viata precum spune partea a doua a cantarii bisericesti de la care mi-am pornit vorbirea. Caci iata ce spune profetul Isaia: Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta iar in urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga si Domnul te va auzi, la strigatul tau El va zice: iata-Ma! Daca tu gonesti din mijlocul tau asuprirea, aratarea cu degetul si vorba fara rost. Daca dai painea ta celui flamand, si tu saturi sufletul amarit; lumina ta va rasari in intuneric si bezna ta fi-va ca miezul zilei… (Isaia I.VII1, 7-10).

Iata acest program de viata l-a urmat Prea Cuvioasa Maica noastra Parascheva: a ajutat si a miluit si atunci Dumnezeu i-a auzit glasul rugaciunii, dandu-i putere ca sa-si stapaneasca patimile, si astfel sa ajunga sus pe inaltimele eroismului crestin, unde apoi i;a rasarit Soarele Hristos. Desigur, ca in aceasta cale a luptei de a invinge intunericul si a ajunge in imperiul luminii, nu putine i-au fost sfortarile. A avut de luptat cu toate momelile unei vieti pacatoase, cu toate parutele placeri ale vietii si cu toate patimile, insa ea avand atintite privirile spre Hristos le-a biruit pe toate pentru ca Insusi Dumnezeu i-a dat aceasta putere.

E de-ajuns din partea noastra ca sa voim sa nazuim catre o viata sfanta si sa incepem lupta, pentru ca apoi Insusi Dumnezeu este Acela care ne ajuta. El ne respecta libertatea voii noastre, de aceea nu intervine El mai intai. Dar din moment ce ne-am indreptat viata noastra catre Dumnezeu, ajutorul de a ajunge la perfectiune, tot timpul ne va fi acordat de Dumnezeu iar apoi ne daruieste insasi cununa. Si aceasta ne-o spune Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos: “Adevar graiesc voua: Nu este nici unul care a lasat casa ori femeie, ori frati, ori parinti, ori copii, pentru imparatia lui Dumnezeu, si care sa nu ia inmultit in vremea de acum, iar in veacul ce va sa vie viata vesnica”. Luca XVIII, 29-30.

Iata, in viata Cuvioasei Parascheva gasim aceasta lupta si aceasta jertfelnicie pentru Hristos. Ea a fost de multe ori infruntata si chiar batuta de parinti, pentru marea ei milostivire si viata inchinata numai Domnului. Si atunci i-a parasit pe parinti si pe frate si pe toate rudele si s-a harazit cu totul numai Domnului, plecand la Locurile Sfinte, unde s-a si calugarit. A intrat in viata calugareasca, pentru ca mai mult sa poata ajuta pe aproapele si mai mult sa poata aduce lauda lui Dumnezeu.

Si iata, precum Moisi prin pustie a avut de luptat cu atatea patimi si cu atatea razvratiri contra lui Dumnezeu, la fel si Cuvioasa Parascheva in pustiul singuratatii a avut de luptat cu multi si nenumarati vrajmasi ai Crucii lui Hristos, pe care i-a biruit prin taria credintei ei si a vietii nevinovate. Si iarasi, precum Moisi a inchis ochii pe muntele Nebo, privind spre Tara Fagaduintei, la fel si Prea Cuvioasa Maica noastra Parascheva a adormit intru Domnul, privind cu ochii si trimitandu-si sufletul in tara de peste veac unde nu-i murmur, nici suspin, si nici durere, ci viata fericita fara de sfarsit. Si astfel, ca una care-si inchinase viata Domnului, Care e viata insasi, n-a murit ci a trecut prin moarte la viata, iar trupul fiindu-i pus sub brazda mormantului, nici el n-a suferit prefacere, ci el si astazi se pastreaza intreg, asa precum l-a gasit cel ce l-a dezgropat in urma unei porunci, pe care a avut-o prin vis, ca sa o dezgroape. Iata, prin urmare, ca si trupul este dat vietii celei vesnice…

Iata cum Prea Cuvioasa Maica noastra Parascheva, prin viata curata si milostenii, si-a strans nu comori pe care moliile le mananca si furii le fura, ci si-a agonisit comoara nestricaciunii, care este Hristos. Ea de mica inchinandu-si viata lui Hristos, cu Hristos e si acum si va fi si in vecii vecilor. Iata cum si in aceasta privinta s-au implinit cele spuse de Mantuitorul ca: “Acolo unde este comoara voastra, acolo este si sufletul vostru (Matei, VI, 21). Comoara Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva a fost in Hristos, apoi in Hristos e si viata ei.

Frati crestini,
Din intreaga crestinatate, noi suntem cei mai fericiti crestini, pentru ca praznuind astazi pe Prea Cuvioasa Maica noastra Parascheva, avem in mijlocul nostru aceasta comoara nepretuita a Sfintelor ei Moaste. Intr-adevar, putem zice ca si noi avem comoara cea vesnica in Domnul nostru Iisus Hristos, caci iata, unde e comoara, aici suntem si noi. Unii ati venit din departari mari pentru a va inchina la aceasta comoara a Sfintelor Moaste, iar altii, din imprejurimi si din oras, ati parasit preocuparile voastre pentru a va inchina Sfintei Parascheva si asa unii cu altii cerem ajutorul ei cel sfant si dam marturie nedezmintita de pretuire a vietii si a moastelor Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva. Pe cand cei din departari, praznuiesc aceasta sarbatoare, invaluind intr-o o pretuire nespus de mare, doar sufleteste aceasta comoara.

Iata cum, dupa o vara de munca si suferinte, clipele acestea de rugaciune si praznuire sunt cele mai sfinte momente din viata noastra. Caci, intr-adevar, v-ati inaltat sufletele langa aceasta comoara a Sfintelor Moaste. Aceasta venire a D-voastra aici si aceste rugaciuni pe care le-ati facut la Sfintele Moaste ale Cuvioasei Parascheva, ne vorbesc mult de acel zbor si de acea tresaltare din suflete catre o viata de inaltare in Domnul. Pilda o aveti in Cuvioasa Parascheva. Si aceasta dorinta de induhovnicire a vietii catre o mai inalta traire ce o cautati, o marturisiti prin venirea la aceasta comoara, pentru a va atinge buzele si sufletele de aceste Sfinte Moaste ce ne sunt marturia unei eroice vieti de traire in Domnul.

Si daca ati venit la aceasta comoara, e de asteptat ca sa va intoarceti pe la caminurile voastre cu modelul unei alese zestre sufletesti, luate de la aceasta comoara. Sa va intoarceti cu hotararea sfanta si nestramutata, de a fi cu Hristos. Si a fi cu Hristos inseamna a asculta si a implini invatatura Lui. Iar invatatura Sa, in putine cuvinte, se cuprinde in aceste doua porunci: Sa iubim pe Dumnezeu din tot sufletul si din tot cugetul nostru, iar a doua, sa iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine. Aratati prin urmare dragoste cu vorba si cu fapta fata de Dumnezeu si de oameni si atunci veti fi copiii cei fericiti ai lui Dumnezeu. Pilda o avem in Sfanta Parascheva.

Si va asigur ca fiecare veti avea o comoara a faptelor bune, si la fel cu Cuvioasa Parascheva, va veti inalta pe culmile anilor, urcand tot pe atatea trepte catre viata fericita pe care toti o dorim, suspinand dupa ea. Si o vom dobandi, pentru ca aceste inaltimi ale unei vieti crestinesti, ne apropie cu mult de Acel ce este insasi Viata si Fericirea.
Dumnezeu sa ne fie in ajutor, iar Prea Cuvioasa Maica noastra Parascheva, vesnic rugatoare si sprijinitoare a noastra catre Parintele din ceruri. Amin.

de Parintele Vasile Vasilache
(din volumul “Dumnezeu este Lumina” – Predici rostite la Catedrala mitropolitana din Iasi intre anii 1935-1939)

Despre purtarea crucii – Parintele Nicolae Tanase

SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL – PURTAREA CRUCII

Ierom. Ioan Buliga: CRUCEA – SEMNUL IUBIRII LUI DUMNEZEU PENTRU LUME

Parintele Cleopa: Crucea inseamna iubire!

Parintele Galeriu Constantin – Despre Sfanta Cruce (1999)

“Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 CORINTENI 1,18).

Cea mai veche şi mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstiri Sfintei Cruci este ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (STAVROFANIA), la 14 septembrie, pe care, unii (liturgişti) o numără între praznicele împărăteşti. În această zi, sărbătorim de fapt amintirea a două evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci, şi anume:
-1. Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie 335;
-2. Aducerea sau întoarcerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, la anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu multă cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor, la 14 septembrie 630.

Istoricul aflării Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul este următorul: Dezgroparea Crucii originale a avut loc în anul 326 sau 327 şi se datorează stăruinţelor împărătesei Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, conform unei tradiţii pioase consemnate de mulţi istorici bisericeşti, cum ar fi: Eusebiu de Cezareea, Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Ambrozie al Milanului, Fer. Ieronim, etc. Evreii au îngropat crucea Domnului, precum şi piroanele Lui, mormântul, etc. Acestea au rămas îngropate până în anul 327, în zilele marelui împărat Constantin, care a fost cel dintâi împărat creştin.

Acest împărat a primit religia cea adevărată, credinţa în Iisus Hristos printr-o minune dumnezeiască. El trebuia să intre în război cu Maxenţiu, împăratul Romei, care a avut mulţime de ostaşi bine înarmaţi, iar Constantin avea foarte puţini, din care cauză era întristat şi se înspăimânta cu gândul, neştiind cum să-l biruiască. Într-o zi, i s-a arătat pe cer chipul Sfintei Cruci, strălucind mai mult decât lumina soarelui şi pe acea cruce scria: “en touto nika – cu acest semn vei birui, sau prin acest semn vei învinge”, în limba latină: “in hoc signo vinces”.

Constantin când a văzut acest semn s-a veselit şi a prins curaj, a poruncit să se facă cruci, să le pună pe steaguri şi să pornească la război. Bătălia s-a dat la Podul Vulturului de lângă Roma în data de 28 octombrie 312. Constantin avea 20.000 de soldaţi, iar Maxenţiu 150.000 şi el devine împărat al Imperiului roman. Ajuns împărat, mama sa Elena porneşte o expediţie în Ţara Sfântă ca să găsească Sfânta Cruce. Ea a fost întâmpinată de episcopul Macarie al Ierusalimului. Acesta a făcut rugăciuni către Dumnezeu, ca să i se descopere locul unde a fost răstignit Mântuitorul, pe Golgota. În urma rugăciunilor s-a descoperit locul.

Conform celor relatate de istoricii bisericeşti, pe locul unde a fost îngropată Crucea Domnlului şi crucile celor doi tâlhari între care a fost răstignit Iisus, împăratul Adrian a zidit un templu păgân, pe care împărăteasa l-a dărâmat şi în urma săpăturilor arheologice, s-au găsit trei cruci: una a Domnului şi două a celor doi tâlhari. Au găsit şi piroanele cu care Iisus a fost pironit pe Cruce. Mare bucurie a avut Sfânta Elena când a găsit Sfânta Cruce, unde pe loc s-a şi produs o minune. Murise de curând în Ierusalim o fată de neam mare şi episcopul Macarie a atins Sfânta Cruce de ea, iar fata a înviat de îndată şi umbla sănătoasă, mulţumind lui Dumnezeu cu glas mare şi propovăduind puterea Sfintei Cruci. Dacă s-a răspândit vestea că s-a aflat Sfânta Cruce, s-au strâns pelerini din toate părţile ca s-o vadă.

În urma acestor evenimente Sfânta Cruce a fost înălţată în biserica Sfântului Mormânt în ziua de 14 septembrie 335. Despre al doilea eveniment, cel de la 14 septembrie, 630 am relatat înainte. Sfânta Cruce este instrumentul binecuvântat al mântuirii noastre. Obiect de tortură pentru evrei: “De va fi-ntru cineva păcat vrednic de moarte şi-l veţi osândi să moară spânzurat de copac, trupul său să nu rămână peste noapte pe copac, ci chiar în ziua aceea să-l îngropaţi, de vreme ce blestemat este de Dumnezeu tot cel spânzurat pe lemn; în felul acesta nu veţi pângări pământul pe care Domnul Dumnezeul tău, ţi-l dă să-l moşteneşti” (DEUTERONOM 21,22-23); “Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, devenind El blestem de dragul nostru, pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn” (GALATENI 3,13), Crucea a fost sfinţită prin sângele dumnzeiesc scurs pe ea şi a devenit instrument de mântuire.

În ciuda tuturor afirmaţiilor sectare împotriva cinstirii Sfintei Cruci, Biserica Ortodoxă aduce următoarele argumente pentru cinstirea ei şi anume: -”Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 CORINTENI 1,18); -”Dar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume” (GALATENI 6,14); -”Fiindcă mulţi – despre care v-am vorbit adeseori , iar acum o spun plângând – se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor este PIEIREA” (FILIPENI 3,18-19).

Să medităm adânc la cele relatate şi să ştim că fără CRUCE NU EXISTĂ MÂNTUIRE. AMIN!

BIBLIOGRAFIE:
-1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD; Tipărită cu binecuvântarea şi prefaţa Prea Fericitului Părinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, VERSIUNE DIORTOSITĂ DUPĂ SEPTUAGINTA, REDACTATĂ ŞI ADNOTATĂ DE BARTOLOMEU VALERIU ANANIA, ARHIEPISCOPUL CLUJULUI; Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; BUCUREŞTI – 2001;
-2. BRANIŞTE, Preot Prof. Dr. Ene – LITURGICA GENERALĂ CU NOŢIUNI DE ARTĂ BISERICEASCĂ ŞI ARHITECTURĂ ŞI PICTURĂ CREŞTINĂ – tipărită cu binecuvântare Prea Fericitului Părinte TEOCTIST – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; Ediţia a II-a revizuită şi completată; Editura Institului Biblic…; BUCUREŞTI 1993;
-3. ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ – Manual pentru Institutele Teologice ale Bisericii Ortodoxe Române – vol. I (1-1054), ediţia a II-a, revăzută şi completată; Editura Institului Biblic…; BUCUREŞTI – 1975;
-4. IUGULESCU, Ierodiacon Visarion – PREDICI LA DUMINICILE ŞI SĂRBĂTORILE DE PESTE AN – Tipărite cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului.

de Preot Gheorghe Salagian

Vezi si: Sfintii Inchisorilor
Troparul sfintilor romani (video + audio + text)
Acatistul Marturisitorilor Romani din Inchisori
Troparul:
“Cuvantul dumnezeiesc pe pamantul romanesc au odraslit iar Biserica strabuna cu Sfinti au impodobit, vrednici luptatori s-au aratat Mucenicii si Marturisitorii care pentru Hristos viata si-au jertfit iar Cuviosii si Pustnicii intru nevointe urmand calea Domnului chipuri ingeresti au dobandit, Arhiereii si Preotii neincetat vestind Cuvantul Evangheliei au marturisit, iar binecredinciosii Voievozi Biserici au inaltat si cu dreptslavitorii crestini cu ravna si jertfelnicie credinta ortodoxa si tara au aparat, toate cetele Sfintilor impreuna rugati pe milostivul Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre”.

Duminica Sfintilor Romani – Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat, la 20 iunie 1992, ca Duminica a doua dupa sa fie numita “Duminica Sfintilor Romani”. In anul 1950, Sfantul Sinod a hotarat inscrierea in randul sfintilor a unor vrednici traitori, marturisitori si aparatori ai dreptei credinte, recunoscand si confirmand cinstirea pe care poporul dreptcredincios o aducea acestor sfinti  de mult timp, pentru ca in anul 1955-1956 sa proclame prin Tomos sinodal canonizarea lor. Tinand seama ca poporul a continuat sa cinsteasca si pe alti alesi ai lui Dumnezeu, o comisie sinodala si-a indreptat cercetarile si catre acestia, propunand Sfantului Sinod lor ca sfinti.

Ordinea pomenirii sfintilor romani este conforma cu ordinea lunilor anului bisericesc:

Luna septembrie:
7 sept. - Sf. Cuv. Simeon si Amfilohie de la Pangarati;
9 sept. - Sf. Cuv. Onufrie de la Vorona; Sf. Cuv. Chiriac de la Tazlau;
13 sept. - Sf. Cuv. Ioan de la Prislop;
15 sept. – Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partos;
22 sept. - Sf. Ier. Mc. Teodosie de la M-rea. Brazi;
27 sept. - Sf. Ier. Antim Ivireanul.

Luna octombrie:
1 oct. – Sf. Cuv. Iosif si Chiriac de la Bisericani;
21 oct. - Sf. Cuv. Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara, Nicolae Oprea Miclaus, preot Moise Macinic din Sibiel si preot Ioan din Gales;

Luna noiembrie:
12 nov. - Sf. Mc. Atanasie Todoran din Tara Nasaudului;
15 nov. - Sf. Cuv. Paisie de la Neamt;
23 nov. - Sf. Cuv. Antonie de la Schitul Iezer-Valcea;

Luna decembrie:
3 dec. – Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica; 7 dec. – Sf. Mc. Filoteea de la Arges; 13 dec. – Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei; 18 dec. – Sf. Cuv. Daniil Sihastrul; 22 dec. – Sf. Ierarh Petru Movila, mitropolitul Kievului; 26 dec. – Sf. Cuv. Nicodim cel sfintit de la Tismana;

Luna ianuarie:
10 ian. - Sf. Cuv. Antipa de la Calapodesti;
25 ian. – Sf. Ier. Bretanion, episcop de Tomis († 381);

Luna februarie:
28 feb. - Sf. Cuv. Casian Dobrogeanul;
29 feb. – Sfantul Cuv. Gherman din Dobrogea;

Luna aprilie:
11 apr. - Sf. Ier. Calinic de la Cernica;
12 apr. - Sf. Sava de la Buzau;
14 apr. - Sf. Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului;
20 apr. - Sf. Teotim, episcop de Tomis;
24 apr. - Sf. Ier. Ilie Iorest;
24 apr. - Sf. Ier. Sava Brancovici;
24 apr. - Sf. Ier. Iosif Marturisitorul din Maramures;
25 apr. - Cv. Vasile de la Poiana Marului;

Luna mai:
12 mai - Sf. Mc. Ioan Valahul;

Luna iunie:
2 iun. - Sf. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava;
4 iun. - Sf. Mc. Zotic, Atal, Camasis si Filip;
24 iun. – Sf. Niceta de Remesiana;
30 iun. - Sf. Ier. Ghelasie de la Rameti;

Luna iulie:
1 iul. – Sf. Ier. Leontie de la Radauti;
2 iul. - Sf. Voievod Stefan cel Mare (1457-1504);
8 iul. – Sf. Mc. Epictet preotul si Astion monahul;
18 iul. - Sf. Mc. Emilian de la Durostorum (Silistra de azi, Bulgaria);
21 iul. - Sf. Cuv. Rafael si Partenie de la Agapia Veche;

Luna august:
5 aug. - Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamt;
7 aug. - Sf. Cuv. Teodora de la Sihla;
16 aug. - Sf. Mc. Constantin Voda Brancoveanu, alaturi de cei patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei, si de Sfetnicul Ianache, la 16 aug. 1714, la Constantinopol; Sf. Cuv. Iosif de la Varatic;
30 aug. – Sf. Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei; Sf. Cuv. Ioan de la Rasca si Secu.

Au fost pomeniti doar sfintii romani cunoscuti si nici acestia in totalitate. In Duminica Sfintilor Romani vor fi amintiti si cu evlavie cinstiti:
- Sfintii ierarhi, preoti si diaconi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Romane care s-au savarsit muceniceste si au marturisit si au aparat cu jertfelnicie credinta ortodoxa, neamul si tara noastra;

- Sfintii cuviosi si cuvioase care s-a savarsit traind deplin viata calugareasca si care, prin pilda vietii lor si prin rugaciune, au hranit duhovniceste pe toti dreptcredinciosii;

- Sfintii martiri din orice treapta harica sau stare obsteasca si toti aceia care prin patimirile si sangele lor martiric au primit cununa sfinteniei;

- Sfintii romani ucisi de ostile pagane sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum si cei care au cazut in lupta cu acestia sau in amara robie pentru credinta, Biserica si neam;

- care s-au savarsit luptand cu arma cuvantului pentru apararea credintei, a Bisericii Ortodoxe si a binecredinciosilor ei fii. Si toti ceilalti sfinti crestini ortodocsi romani din toate timpurile si de pretutindeni, stiuti si nestiuti, care au sporit in dragostea pentru Hristos, a faptei bune, a rugaciunii si a virtutii crestine, pe care Dumnezeu i-a scris in Cartea Vietii.

Rugaciune catre sfintii romani:

Sfintilor romani, voi, care sunteti podoaba neamului nostru si roada lui cea mai de pret: mucenici, care ati murit pentru Stapanul Hristos; ierarhi, care ne-ati pastorit cu sfintenie; cuviosi, care v-ati nevoit ca niste ingeri in trup; marturisitori, care ati pazit dreapta credinta; si voievozi, care ne-ati aparat Biserica si neamul, stati tari, precum ati si stat, inaintea tronului lui Dumnezeu, rugandu-va cu lacrimi sa ne ierte pacatele si sa ne intoarca spre toata fapta cea buna.

Noi credem si marturisim ca voi, sfintilor care ati odraslit din neamul nostru, sau care ati venit in aceste parti pentru a ne lumina cu viata sau cu moastele voastre, va rugati cu dragoste pentru noi si ne sunteti cel dintai ajutor in fata lui Dumnezeu, si pentru aceasta ne si rugam voua cu evlavie: paziti-ne, impreuna cu Maica Domnului, de toate greutatile si incercarile care se abat asupra noastra; nu de cele ce sunt ingaduite spre pocainta si spre intoarcere la Dumnezeu sa ne paziti, sfintilor, ci de cele care sunt din rautatea si invidia vrajmasilor nostri vazuti si nevazuti, si care sunt mai presus de puterea noastra. Izbaviti-ne, asadar, cu rugaciunile si indurarile voastre, de venirea altor neamuri asupra noastra, de razboiul cel dintre noi, de seceta, de cutremur, de foc, de potop, de boala si de toate necazurile pe care din cauza rautatii noastre le patimim.

Ca, iata, cu nenumarate pacate Il mahnim pe milostivul Dumnezeu: cu uciderea de prunci cea cumplita, cu desfranarea cea rusinoasa, cu hotii si viclenii si minciuni, si indeobste cu toata fapta cea rea. Ne-am indepartat sfintilor, intru totul de Dumnezeu si de Biserica Sa, si va rugam acum sa cereti pentru noi iertare de pacate, chip de pocainta si ravna pentru toata fapta cea buna. Si sa ne intoarceti la dragoste pentru Dumnezeu si pentru Maica Sa si pentru Biserica cea stramoseasca. Ca nu cumva din pricina noastra sa fie hulit Dumnezeu printre neamuri, ci mai degraba sa fim un neam intru care sa se slaveasca sfant numele Lui.

Ca astfel, ridicandu-ne la cinstea cea dintai, sa ne inchinam voua, iubiti ai nostri sfinti romani, si sa slavim pe Dumnezeu cel Unul in Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

sursa

ACATISTUL NOULUI MUCENIC VALERIU GAFENCU, SFÂNTUL ÎNCHISORILOR
(18 februarie)

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele

Condacul 1:

Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei a strălucit, luminând ca o candelă din care s-au aprins mănunchiuri de lumânări în întunericul temniţelor, veniţi, iubitorilor de nevoinţe, să îl cinstim ca pe un dascăl al jertfelniciei, al răbdării şi al iubirii aducătoare de roadă, şi să îi cântăm: Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Icosul 1:

A ajuns până la noi propovăduirea ta, alesule mărturisitor: „Vă cheamă Domnul slavei la lumină, vă cheamă mucenicii-n veşnicii; fortificaţi Biserica creştină cu pietre vii, zidite-n temelii.” Şi vrând a urma îndemnului tău, ne rugăm ţie să fii grabnic apărător al nostru, ca să îţi putem cânta într-un glas:
Bucură-te, cunună a Bisericii şi comoară a neamului românesc;
Bucură-te, că eşti bucurie a credincioşilor şi dar dumnezeiesc;
Bucură-te, nou apostol care în temniţe ai propovăduit dreapta credinţă;
Bucură-te, că harismele tale le-ai ascuns sub veşmânt de umilinţă;
Bucură-te, rudenie a mucenicilor din primele veacuri creştine;
Bucură-te, că pământul Basarabiei se slăveşte prin tine;
Bucură-te, că din anii copilăriei ai stat sub cereasca binecuvântare;
Bucură-te, că spre slujirea Domnului şi a aproapelui ai avut chemare;
Bucură-te, că tinereţea ta a fost pecetluită de feciorie şi jertfelnicie;
Bucură-te, că luptându-te cu ispitele ai fost iubitor de curăţie;
Bucură-te, că din curajul tatălui tău ai învăţat să stai tare în necazuri;
Bucură-te, că nu te-ai temut nici de moarte, nici de chinuri;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 2-lea:

Având mare cinstire faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, nu te-ai sfiit a spune altora: „Maica Domnului îmi împlineşte rugăciunile”, pentru a spori în ei nădejdea în ocrotirea sa cerească. Iar ea, arătându-ţi-se în temniţă în chip minunat, a răspuns evlaviei tale, zicându-ţi: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Pentru aceasta noi, văzând cum Dumnezeu a rânduit să fii întărit pentru a-ţi duce crucea fără cârtire, Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Ai văzut-o pe Preacurata Fecioară, nădejdea celor deznădăjduiţi şi bucuria celor întristaţi, dând mărturie că Hristos a sfinţit închisoarea în care ai pătimit pentru El, împreună cu alţi mucenici, mireni, monahi sau preoţi, pentru ca din jertfa voastră să ia pildă cei de acum şi cei ce vor veni după noi. Cuvintele ei sfinte alungă de la noi orice îndoială în sfinţenia ta, şi pentru aceasta te lăudăm aşa:
Bucură-te, că fiind ocrotit de Maica Domnului temniţa în chilie o ai schimbat;
Bucură-te, a jertfelniciei mireasmă pe care Dumnezeu în lume o a împrăştiat;
Bucură-te, tânăr care ai căutat iubirea cea netrecătoare;
Bucură-te, că virtuţile tale străluceau în faţa celorlalţi ca un soare;
Bucură-te, că Preacurata Fecioară pe calea curăţiei te-a călăuzit;
Bucură-te, că sub sfântul ei acoperământ viaţă cuvioasă ai trăit;
Bucură-te, încredinţarea celor ce aleg calea fecioriei;
Bucură-te, mlădiţă a smereniei şi floare a bucuriei;
Bucură-te, că i-ai cinstit pe sfinţi şi în soborul lor ai intrat;
Bucură-te, chivot peste care Duhul Sfânt S-a revărsat;
Bucură-te, că plângându-ţi păcatele ai cunoscut al umilinţei fior;
Bucură-te, că flacăra inimii tale a fost aprinsă de cerescul dor;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 3-lea:

Învăţător înţelept te-ai arătat, zicând că „orice bucurie adevărată se câştigă cu preţ de jertfă; orice cetate se cucereşte cu bărbăţie, cu credinţă, cu îndrăzneală, cu încredere în misiunea dată de Dumnezeu şi mai ales cu rugăciune.” Pentru care noi, hrănindu-ne cu învăţăturile tale, Îi cântăm lui Dumnezeu, Celui ce te-a înţelepţit: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Filă de Filocalie scrisă cu sânge şi dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus ai fost, mucenice, arătându-te urmaş tainic al marilor Părinţi din vechime. Ai aflat pacea inimii şi i-ai încurajat şi pe alţii să o caute, zicând: „în luptă cu puterile întunericului, cu gândul la Dumnezeu, mi-am găsit pacea în rugăciune”. Iar noi, vrând să mergem pe drumul pe care ai mers şi tu, îţi zicem:
Bucură-te, că prin rugăciunea lui Iisus inima ta a devenit altar;
Bucură-te, că rugându-te neîncetat sufletul tău s-a umplut de har;
Bucură-te, că rugându-te Sfântului Arhanghel Mihail înger în trup ai devenit;
Bucură-te, că de frumuseţile Împărăţiei cerurilor sufletul tău a fost rănit;
Bucură-te, binecuvântare pentru cei împreună-pătimitori cu tine;
Bucură-te, pururea îndemnătorule spre facerea de bine;
Bucură-te, rugătorule pentru cei ce vroiau să se mântuiască;
Bucură-te, că de râvna nemăsurată îi sfătuiai să se ferească;
Bucură-te, că cei ce te cinstesc se minunează de vieţuirea ta;
Bucură-te, că împreună cu cetele îngereşti încep a te lăuda;
Bucură-te, rug aprins de Dumnezeul cel viu în pustia temniţei;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale scăpăm de patima desfrâului şi a mâniei;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 4-lea:

Pentru nevoinţele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru s-au bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i-ai proorocit: „va veni un moment în viaţa ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”, iar la împlinirea cuvintelor tale el I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Zăcând pe patul de suferinţă, în noaptea Sfintelor Paşti, ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au înţeles măsura sporirii tale, că lanţurile şi zidurile temniţei nu puteau închide sufletul tău curat. Şi pentru aceasta te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că Duhul Sfânt în inima ta s-a sălăşluit;
Bucură-te, că Dumnezeu de mari daruri te-a învrednicit;
Bucură-te, că multe din cele viitoare dinainte le-ai cunoscut;
Bucură-te, că ziua trecerii tale la Domnul mai înainte o ai ştiut;
Bucură-te, că cel căruia i-ai destăinuit această taină de sporirea ta s-a încredinţat;
Bucură-te, că la împlinirea proorocirii mărturie despre sfinţenia ta a dat;
Bucură-te, că vestea despre harismele tale în temniţă s-a răspândit;
Bucură-te, că fugind de patima mândriei talanţii primiţi de sus i-ai înmulţit;
Bucură-te, că prin darul primit de la Domnul celor ce se roagă ţie le vii în ajutor;
Bucură-te, că cei ce îţi cer cele de folos cunosc că eşti de minuni făcător;
Bucură-te, că lepădându-te de bucuriile lumeşti ai primit harisme cereşti;
Bucură-te, că acum împreună cu îngerii pe Dumnezeu Îl preamăreşti;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 5-lea:

Celor care te îndemnau, în ultimele zile ale vieţii tale sfinte, să-ţi cruţi puţina vlagă care-ţi rămăsese şi să vorbeşti cât mai puţin, le-ai cerut: „Nu-mi luaţi această bucurie, căci pentru a-L mărturisi pe Hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila Lui trăiesc, şi fără să vă arăt dragostea pe care v-o port nu ar mai avea rost să trăiesc”. Şi noi, văzând în tine icoana iubirii celei nefăţarnice, Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce a pus inima ta această virtute de mare preţ, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Ai fost pildă pentru cei închişi împreună cu tine, smerindu-te şi punând binele aproapelui înaintea binelui tău. Ai iubit învăţăturile Sfintei Scripturi şi ţi-ai modelat viaţa după cuvintele lui Hristos, jertfindu-te pentru aproapele tău şi urcând pe scara virtuţilor, şi pentru aceasta te lăudăm:
Bucură-te, că dăruind altora, de la Dumnezeu înmulţit ai dobândit;
Bucură-te, că dând haina de pe tine celui lipsit lui Hristos I-ai dăruit;
Bucură-te, că precum cei doi bani ai văduvei pomana ta s-a socotit;
Bucură-te, că cei care au aflat de fapta iubirii tale s-au umilit;
Bucură-te, dătătorule de bună voie care ai primit răsplata dumnezeiască;
Bucură-te, arătătorule al drumului spre Împărăţia cerească;
Bucură-te, că urmând cuvântului Evangheliei te-ai arătat chip al milosteniei;
Bucură-te, că ruşinându-ne de faptele tale fugim de patima lăcomiei;
Bucură-te, ostaş al lui Hristos care pentru dragostea Lui te-ai jertfit;
Bucură-te, sfinte mucenice, că fapta ta în inimile noastre a odrăslit;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale inimile noastre împietrite ca ceara se topesc;
Bucură-te, că spre facerea de bine chiar şi cei tari de cerbice se sârguiesc;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 6-lea:

Am auzit sfătuirea ta plină de înţelepciune: „În toate împrejurările roagă-te lui Dumnezeu să se împlinească voia Lui.” Şi vrând să aflăm şi să facem voia dumnezeiască, lepădându-ne de voia noastră şi ferindu-ne de ispitele celui viclean, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Nou Iov fiind, sfinte, cu multă răbdare ai purtat crucea bolii, arătându-ne şi nouă cum trebuie să primim încercările care vin asupra noastră. Din îngăduinţa lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul amorţitor să-şi fi făcut lucrarea, de care lucru uimindu-ne, îţi cântăm:
Bucură-te, că răbdând dureri înfricoşătoare ai cugetat la Cel răstignit;
Bucură-te, că diavolul deznădejdii să te îngenuncheze nu a reuşit;
Bucură-te, leac trimis de Dumnezeu trupului de boală apăsat;
Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi de boli de nevindecat;
Bucură-te, că de la bolnavii care se roagă ţie nerăbdarea o izgoneşti;
Bucură-te, că pe cei ce îi îngrijesc pe bolnavi îi răsplăteşti;
Bucură-te, nou doctor fără de arginţi care prin rugăciune dai tămăduire;
Bucură-te, că eşti diavolilor prigonitor şi celor îndrăciţi izbăvire;
Bucură-te, că de voia noastră ne-ai sfătuit să ne lepădăm;
Bucură-te, că voia Domnului ne-ai cerut să o îmbrăţişăm;
Bucură-te, că ne îndemni să părăsim toată grija cea lumească;
Bucură-te, că ne întăreşti să facem voia dumnezeiască;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 7-lea:

„Sfârşitul vieţii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. M-aş bucura mult să reveniţi la Biserica cea adevărată”, i-ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învăţăturile ereticului Luther şi te-ai rugat pentru venirea sa în Biserica cea adevărată. Voind a ne împărtăşi din râvna ta pentru mântuirea celor ce stau departe de Adevăr, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

„Cine crede fără a fi şi un misionar, acela n-a cunoscut frumuseţea credinţei” – ai spus, mucenice, aprinzând în noi focul mărturisirii lui Hristos. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte, căci te-ai jertfit din iubire pentru un pastor evreu, rugându-te ca el să devină fiu al Sfintei Biserici şi dăruindu-i lui medicamentele care ţi-ar fi putut salva viaţa trupească. Pentru această iubire fără de margini îţi cântăm:
Bucură-te, că în ţarina Domnului ai fost neobosit lucrător;
Bucură-te, că în întunericul temniţei ai fost luminător;
Bucură-te, cel ce pastorului evreu i-ai arătat iubire mucenicească;
Bucură-te, că jertfa ta în sufletele noastre a început să rodească;
Bucură-te, păzitor viteaz al predaniilor bisericeşti;
Bucură-te, cel ce învăţăturilor neortodoxe te împotriveşti;
Bucură-te, că iubindu-i pe eretici ai defăimat noianul rătăcirilor;
Bucură-te, că fără teamă ai vădit felurimea minciunilor lor;
Bucură-te, că ascultându-te pe tine unii oameni de păcatele lor s-au pocăit;
Bucură-te, că după ce au crezut propovăduirii tale în nădejdea Învierii au adormit;
Bucură-te, că de osândă şi de chinurile veşnice s-au izbăvit;
Bucură-te, că înaintea lui Dumnezeu despre faptele tale cele bune au mărturisit;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 8-lea:

Valurile vieţii ne aruncă în vâltoarea patimilor, neînfricatule mărturisitor, şi ne este mai uşor să alegem calea cea largă, spre care ne cheamă necuratul diavol. Dar păstrăm în inimile noastre cuvântul tău: „Trebuie să înfrunţi păcatul până la sânge. Aşa te naşti din nou. Nu există cale de compromis”, şi ducând lupta cea bună Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

„Cum vei putea rezista la marile încercări la care suntem supuşi, dacă nu poţi rezista ispitei fumatului?”, l-ai întrebat pe tânărul care nu-şi dădea seama că prin patima sa îndepărta de la el harul dumnezeiesc; şi acesta, smerindu-se în faţa mustrării tale, nu numai că şi-a înţeles greşeala, ci şi-a schimbat întreaga viaţă. Iar noi, luând aminte la îndreptarea lui şi rugându-ne ţie să ne ajuţi să ne izbăvim de toate patimile, te lăudăm aşa:
Bucură-te, că cei ce te cinstesc mintea de gândurile cele rele şi-o păzesc;
Bucură-te, că lepădând înţelepciunea acestui veac se sfinţesc;
Bucură-te, că scriind pentru noi îndreptarul de spovedanie ai vădit hăţişul păcatelor;
Bucură-te, cel ce eşti stavilă în faţa patimilor şi a poftelor;
Bucură-te, că pentru a scăpa de povara păcatelor la scaunul spovedaniei ne-ai îndrumat;
Bucură-te, că pe oameni să facă ascultare de duhovnic i-ai îndemnat;
Bucură-te, că de împărtăşirea cu nevrednicie cu Sfintele Taine ne fereşti;
Bucură-te, că furtuna patimilor noastre prin rugăciune o potoleşti;
Bucură-te, cel ce în vremuri de desfrâu ai fost pildă de curăţie;
Bucură-te, că nelegându-te de bogăţiile lumeşti ai fost iubitor de sărăcie;
Bucură-te, cel ce, fără să fii monah, ai ţinut voturile monahiceşti;
Bucură-te, că ajungând la sfinţenie spre sfinţenie ne călăuzeşti;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 9-lea:

Vrând să ne trezeşti din amorţeala care ne-a cuprins, robule al lui Dumnezeu, ai scris că „păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului; acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini, acum Îi dau palme, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care Şi-a dat sângele pe Golgota”. Ca să fim feriţi de o astfel de cădere, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

„Creştinii nu pot primi pacea ispititoare a Satanei, creştinii nu vor primi decât pacea lui Hristos, oricât de multe sacrificii li se vor cere”, răsuna în temniţe cuvântul tău, precum al Botezătorului în pustie. O, mucenice, vom şti oare să primim cuvântul tău, când Irozii vremurilor noastre ne vor cere să primim pacea cea mincinoasă prin lepădarea de Hristos? Pentru ca să rămânem tari la vreme de încercare, ne rugăm ţie:
Bucură-te, că pentru pacea cea după Dumnezeu te-ai nevoit;
Bucură-te, că liniştea ta şi pe paznicii temniţei i-a îmblânzit;
Bucură-te, sabie a cuvântului mustrătoare a fărădelegilor;
Bucură-te, adevăr care împrăştie norii minciunilor;
Bucură-te, mângâiere în vremurile de tulburare;
Bucură-te, a făţărniciei pierzătoare de suflet certare;
Bucură-te, dreptar de vieţuire a mirenilor;
Bucură-te, veghetor tainic al mănăstirilor;
Bucură-te, al preoţilor ajutător în propovăduire;
Bucură-te, a ierarhilor râvnitori sprijinire;
Bucură-te, cărare spre Răsăritul răsăriturilor;
Bucură-te, făclie a iubitorilor de adevăr şi ucenic al Adevărului;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 10-lea:

„Sunt fericit că mor pentru Hristos. Totul e o minune. În măsura în care mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi”, ai spus în ultima zi a vieţii tale, mărturisind grija ta pentru cei apropiaţi ţie. Iar noi, cugetând la slăvitul tău sfârşit, Îi cântăm Celui ce te-a chemat în Împărăţia Sa: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Fiind prigonit pentru Hristos, ai mărturisit că îl simţi ca prieten al tău pe fiecare suflet care se gândeşte la tine cu iubire creştinească. Oare iubirea şi cinstirea noastră nu le vei primi? Îndrăznind, ne rugăm ţie, sfinte, cerându-ţi să primeşti şi puţinele noastre laude:
Bucură-te, că sufletul tău de frumuseţile veşnice se desfătează;
Bucură-te, prieten al celor care poveţele tale le urmează;
Bucură-te, cel ce împreună cu cetele sfinţilor te rogi pentru noi;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne izbăvim din nevoi;
Bucură-te, că în temniţă pe cei şovăitori în credinţă i-ai întărit;
Bucură-te, că pe cei îndărătnici prin răbdare i-ai biruit;
Bucură-te, cel ce nu te-ai scârbit când pe nedrept ai fost defăimat;
Bucură-te, cel ce în faţa prigonitorilor îndrăzneală ai arătat;
Bucură-te, că încă în trup fiind ai pregustat veşnica fericire;
Bucură-te, că văzând sporirea ta, ceilalţi s-au umplut de uimire;
Bucură-te, sămânţă a sfinţeniei sădită pe al temniţei pământ;
Bucură-te, slujitor credincios al Noului Legământ;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 11-lea:

S-a adeverit cuvântul tău, sfinte, că „moartea pentru Hristos aduce fericirea vieţii veşnice”. Căci părăsind tu această lume, unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te-a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat, şi aflând apoi de trecerea ta la Domnul, I-a cântat Iubitorului de oameni: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

„Aici va fi într-o zi loc de pelerinaj”, a proorocit Cuviosul Gherasim, cerându-ţi să te rogi pentru el. Şi de la acest slăvit mărturisitor, care de la stăreţia Tismanei a ajuns în temniţa de la Târgu Ocna, fiindu-ţi frate de suferinţă, învăţându-ne a-ţi cere să te rogi şi pentru noi, zicem către tine:
Bucură-te, cel ce cu dreptate sfânt al închisorilor ai fost numit;
Bucură-te, că prin sfinţenia ta marilor mucenici te-ai asemuit;
Bucură-te, că mulţimea pelerinilor care vin la Târgu Ocna a sporit;
Bucură-te, că profeţia Cuviosului Gherasim despre temniţa aceasta s-a împlinit;
Bucură-te, că împreună cu noii mărturisitori din toată lumea pe Hristos Îl slăveşti;
Bucură-te, că de tine se bucură soborul mucenicilor din temniţele româneşti;
Bucură-te, că pe noii mucenici ne-ai îndemnat să-i cinstim;
Bucură-te, că urmând povaţa ta mult folos agonisim;
Bucură-te, prin rugăciune nerăbdarea celor închişi cu tine în răbdare s-a schimbat;
Bucură-te, că pe aceştia precum Sfântul Dimitrie pe Nestor i-ai binecuvântat;
Bucură-te, că împreună cu tine răsplata cea cerească o au primit;
Bucură-te, că întărindu-se în credinţă Adevărul cel veşnic L-au mărturisit;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 12-lea:

Femeii care şi-a riscat viaţa, venind la tine pe ascuns într-o noapte, i-ai cerut: „Vă rog să mărturisiţi oamenilor şi familiei mele dragi că am crezut până la sfârşit, că sunt împăcat, că-mi dau viaţa pentru Hristos şi pentru semeni”. Şi noi, luând îndrăzneala de a mărturisi oamenilor despre pătimirile tale muceniceşti, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Sfinte Mucenice Valeriu, încredinţaţi fiind de sfinţenia ta, ne rugăm lui Dumnezeu ca prin rugăciunile tale să ne dea putere să punem început bun mântuirii noastre. Credem că tu te rogi pentru tot omul ce aleargă la tine cu nădejde, şi pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, crin ales între florile muceniciei;
Bucură-te, că de la tristeţe ai ajuns în Împărăţia bucuriei;
Bucură-te, pentru vremurile de pe urmă far strălucitor;
Bucură-te, mijlocitor pentru noi în faţa Dreptului Judecător;
Bucură-te, mângâiere cerească celor aflaţi în focul ispitelor;
Bucură-te, că vădeşti şi ruşinezi degrabă lucrarea diavolilor;
Bucură-te, pavăză tare la vreme de prigoană a creştinilor;
Bucură-te, cel ce ne îndemni să mergem pe urmele mucenicilor;
Bucură-te, roadă a Evangheliei răsărită în neamul românesc;
Bucură-te, că dreptslăvitorii de alte neamuri cu evlavie te cinstesc;
Bucură-te, că lauda ta în toată Biserica se vesteşte;
Bucură-te, că prin tine Hristos Se preamăreşte;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinte Valeriu, cunună a mucenicilor români din prigoana celui de-al douăzecilea veac, fii apărătorul nostru ceresc! Vezi, sfinte, cursele diavolului cele amăgitoare, vezi patimile care ne împresoară, vezi neputinţa sufletelor noastre. Dar vezi şi nădejdea noastră în ajutorul cel de sus, şi vino şi scoate-ne din focul încercărilor, ca ajungând în Împărăţia cea cerească să Îi cântăm împreună cu tine Dumnezeului celui viu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul întâi şi Condacul întâi:

RUGACIUNE

Sfinte Valeriu, noule mărturisitor al credinţei în Hristos, la tine alergăm ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă ţie. Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi neputinţele noastre, vezi puţinătatea credinţei noastre, şi nu te scârbi de lenevia şi nimicnicia noastră. Ne rugăm ţie, sfinte, grăbeşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ne sprijineşte pe noi. Ştim că ai pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin răbdarea lor ai aflat dar de la Dumnezeu şi astăzi vieţuieşti în lumina raiului. Faptele tale binecuvântate ne-au făcut să te chemăm în ajutor. Suntem încredinţaţi că pe tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credinţă ajutor, nu-l treci cu vederea. Ridică-ne din groapa fricii, în care ne-a aruncat vrăjmaşul diavol, ridică-ne pe calea mărturisirii credinţei în Dumnezeul cel adevărat. Fii nouă pildă, fii nouă îndrumător, că iscusite sunt cursele vrăjmaşului şi nu ne pricepem să ne ferim de ele. Roagă-te să fim feriţi de înşelare şi să primim de la Dumnezeu darul dreptei socoteli. Pe cei căzuţi în păcate ajută-i prin rugăciunile tale să se pocăiască, aşa cum i-ai ajutat prin cuvânt pe păcătoşii pe care i-ai întâlnit în temniţele prin care ai trecut. Roagă-te, sfinte mucenice, pentru duhovnicii noştri, să ne călăuzească pe calea cea dreaptă. Roagă-te pentru toţi preoţii şi diaconii, să le dea Dumnezeu curajul de a semăna cuvântul Evangheliei acolo unde trebuie. Roagă-te pentru ierarhii ortodocşi, să păstorească turma cu frică de Dumnezeu, fără a se teme de mai marii lumii acesteia. Ai grijă, Sfinte Valeriu, de toţi monahii şi de toate monahiile, fiindu-le sprijinitor şi ocrotitor, ca avându-te pe tine împreună rugător să sporească în nevoinţă şi virtute. Ai grijă, sfinte, de toţi cei prigoniţi pentru Hristos, să rabde cu răbdare mucenicească, fără să cârtească. Şi ai grijă şi de prigonitorii lor, rugându-te pentru ei, aşa cum te-ai rugat şi pentru cei ce te-au prigonit pe tine. Întăreşte-ne, sfinte, în lupta pe care o ducem pentru mântuirea noastră, ca mulţumindu-ţi ţie să lăudăm şi să binecuvântăm şi să slăvim întru-tot-lăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune pentru proslăvirea noilor mucenici

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce i-ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc, Cel ce i-ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea mărturia cea bună în faţa prigonitorilor, primeşte de la noi această puţină rugăciune. Sădeşte, Hristoase Dumnezeule, jertfa lor ca o sămânţă pe pământul inimii noastre. Să fie această sămânţă aducătoare de roadă bună, să ne fie nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în faţa celor care îl batjocoresc. Fă, Doamne, ca pilda lor să nu fie dată uitării, ci din ea să se hrănească fiii Bisericii celei dreptslăvitoare. Fă ca virtuţile şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră, şi să primim această mustrare spre îndreptarea noastră. Cerut-a oarecând Sfânta Maria Magdalena trupul Tău, zicând Grădinarului: „Doamne, spune-mi unde l-ai pus, şi eu îl voi lua”. Tot aşa noi cădem înaintea Ta, rugându-ne Ţie cu nădejdea că ne vei ierta îndrăzneala şi nu vei trece cu vederea cererea noastră: „Doamne, arată-ne nouă locurile în care se află sfintele moaşte ale mărturisitorilor Tăi, ca aflându-le să le cinstim cu evlavie”. Şi dacă din pricina păcatelor noastre nu am fost vrednici să ne închinăm lor, ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, Doamne, să nu laşi sfintele moaşte ale robilor Tăi să zacă în uitare, ci scoate-le la lumină, pentru a primi închinarea cuvenită. Ca închinându-ne cu evlavie, să ne putem bucura şi de cinstirea lor în Biserica Ta, după cum li se cuvine, împreună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mucenice. Şi împreună cu ei să Îţi aducem slavă, cinste şi închinăciune Ţie, Dumnezeului cel în Treime lăudat, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Pe aceasta cale va dorin auditie placuta.

Manastirea Camarzani – 01. Troparul Nasterii Domnului

Manastirea Camarzani – 02. Sus pe cer odata inspre Rasarit

Manastirea Camarzani – 03. Leganelul lui Iisus

Manastirea Camarzani – 04. Aseara pe nserate

Manastirea Camarzani – 05. In seara de Mos Ajun

Manastirea Camarzani – 06. Imparatul Romei

Manastirea Camarzani – 07. Tanarul Crai

Manastirea Camarzani – 08. Pe cununa muntilor

Manastirea Camarzani – 09. O brad frumos

Manastirea Camarzani – 10. Colo sus in vremea aceea

Manastirea Camarzani – 11. Cand fost a prunc micut Iisus

Manastirea Camarzani – 12. E iarna grea

Manastirea Camarzani – 13. Cel far de nceput

Manastirea Camarzani – 14. Pe strada din Viflai

Manastirea Camarzani – 15. Povestea lui Mos Craciun

Manastirea Camarzani – 16. Axion Nasterii Domnului

Colinde Volumul 2 – Manastirea Camarzani

Colinde Volumul 3 – Manastirea Camarzani

Colinde Volumul 4 – Manastirea Camarzani

Galerie Foto – Manastirea Camarzani

Din cer senin – Manastirea Camarzani

Din cer senin

Din cer senin un cor divin
Se-aude lin cântând (bis)
Păstori cu harp pe culmi apar
Albi miei în dar ducând (bis)

O stea din zări veghind cărări (bis)
Spre depărtări arzând
Conduce magi cu daruri dragi
În albi desagi ducând (bis)

Şi-un prunc plăpând cu chipul sfânt,
Stă surâzând tăcând (bis)
Iar mama saîil legăna
Şi toţi se bucurau (bis)

Şi cerul sfânt şi acest pământ,
S-au luminat prin Prunc. (bis)
Şi s-au sfinţit şi s-au slăvit,
A cei ce l-au primit. (bis)

Iar noi văzând ne închinăm,
Şi chipu-I sărutăm. (bis)
Cu dor voind a Lui să fim,
Şi-n veci să Îl slăvim (bis)

Din cer senin un cor divin
Se-aude lin cântând (bis)

Troparul: Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu si propovaduirea mintuirii oamenilor, in Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arata si pe Hristos mai inainte Il vesteste. Acesteia si noi cu mare glas sa-i cintam: Bucura-te plinirea rinduielii Ziditorului.

Axion la Intrarea in Biserica a Maicii Domnului – Manastirea Camarzani

Par. Savatie Bastovoi – Predica la Intrarea in Biserica a Maicii Domnului (audio)

Par. Irineu Curtescu – Predica la Intrarea in Biserica a Maicii Domnului (audio)

Parintele Rafail Noica despre “partea cea buna” a celor care pazesc Cuvantul

Am pus troparul sarbatorii de azi mai inainte de predica, pentru ca in el dumnezeiestii Parinti au adunat invataturile acestui mare praznic imparatesc. Troparul sau condacul unui praznic sau al unui sfint aduna pe scurt ori viata acelui sfint, ori insemnatatea acelui praznic despre care se vorbeste. Deci precum ati auzit, inceputul troparului este: “Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu”. Intrarea Maicii Domnului in Biserica a fost primul semn din rinduiala bunavointei lui Dumnezeu de a mintui neamul omenesc. Dar sa vedem in ce fel s-a implinit acest semn, in ce fel s-a desfasurat el si cum s-a aratat pe pamint aceasta bunavointa a lui Dumnezeu de a mintui lumea prin nasterea Maicii Domnului si prin intrarea ei in Biserica.

Iata in cel fel a fost Intrarea Maicii Domnului in Biserica

Implinindu-se trei ani de la nasterea Maicii Domnului, dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana si-au adus aminte de fagaduinta pe care au facut-o lui Dumnezeu mai inainte de a se naste fiica lor, Fecioara Maria. Caci ei, fiind oameni sterpi si neroditori, numai prin rugaciuni, post si milostenie au dobindit pe aceasta dumnezeiasca prunca, Maria. “Doamne, de ne vei da noua un prunc, ziceau ei, noi il vom inchina Bisericii Tale pentru toata viata, numai sa nu ne lasi sterpi si neroditori, spre ocara lumii”.

Deci, aducindu-si aminte de aceasta fagaduinta pe care au facut-o pe cind Fecioara Maria avea trei ani, Sfintii Parinti Ioachim si Ana s-au hotarit sa o dea Bisericii, dupa fagaduinta de mai inainte. Si gindind acestea, au adunat in Nazaret – orasul in care traiau – rudeniile lor de neam imparatesc si arhieresc, ca Sfintul Ioachim era din neamul lui David, iar Sfinta Ana era din neamul lui Aaron.

Dupa ce s-au sfatuit cu rudeniile lor, Sfintii Parinti Ioachim si Ana au adunat multe copile nevinovate si curate, de o virsta cu dinsa si mai mari din Nazaret, ca sa petreaca pe aceasta copila sfinta pina la Ierusalim cu faclii aprinse in miini, cu cintari si cu psalmi. Si au pornit din Nazaret spre templul din Ierusalim cale de peste 150 km, mergind trei zile in sir. Si era o minune mare si prealaudata acea dumnezeiasca adunare alcatuita din rudele Preasfintei Fecioare Maria. Pe cale cintau mai cu seama psalmii lui David si cele ce se potriveau cu aceasta mare taina si ducere a Maicii Domnului in Sfinta Sfintelor, zicind asa: Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau. (Psalm 44, 12). Adica, uita pe tatal tau si pe mama ta, ca a poftit Imparatul – adica Dumnezeu – frumusetea ta, cum zice psalmul 44, si te cheama in Sfinta Sfintelor.

Si mergind ele pe drum, toata lumea se minuna si se intreba: “Unde merge aceasta adunare?” Ca era o adunare de oameni cinstiti, impreuna cu dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana si atit de stralucitoare, ca o adunare de stele pe cer, iar in mijloc stralucea ca o luna Preasfinta si Preacurata Fecioara Maria, prunca cea de trei ani, care mergea in Sfinta Sfintelor. Si sa nu credeti ca mergeau numai ele, caci in chip nevazut mergeau si ingerii lui Dumnezeu, care, la fel, cintau si petreceau pe Preasfinta Fecioara Maria. Caci si chivotul Legii Vechi, cum zice Sfinta Scriptura, l-au dus cu psalmi si cu cintari frumoase, iar inaintea chivotului Legii mergea, cintind si dantuind, imparatul David (II Regi, 6, 5-17). Caci el era si prooroc si vedea ca acest chivot, care poarta in sine mana, este preinchipuirea Preasfintei Maicii lui Dumnezeu, care va purta in sine mana cea dumnezeiasca, pe purtatorul de mana, pe Iisus Hristos.

Dar daca inaintea chivotului, care era inchipuirea Maicii Domnului, dantuia David si era insotit de tot Israelul, apoi inaintea acestui chivot viu si insufletit, care era dumnezeiasca prunca Maria, nu mergea imparatul cel de pe pamint, nu mergeau oamenii din tot Israelul, ci nevazut mergeau milioane de ingeri si mergea Insusi Imparatul cerului si al pamintului, Iisus Hristos. La aducerea Preasfintei Maicii Domnului in templu, ingerii laudau si cintau de bucurie, pentru ca se aducea lui Dumnezeu aceasta biserica vie si insufletita. Se aducea in Sfinta Sfintelor aceasta biserica dumnezeiasca purtata de Duhul lui Dumnezeu, dupa cum auziti ca se cinta in Biserica, la condacul praznicului: “Preacurata biserica a Mintuitorului, camara cea de mult pret si Fecioara, sfintita vistierie a slavei lui Dumnezeu, astazi se aduce in casa Domnului… Acesta este cortul cel ceresc”. Asa o aduceau ingerii si o laudau, caci nu era o copila de rind, ci era biserica insufletita a Duhului Sfint, caci cu dinsa calatorea harul Duhului Sfint, fiind umbrita si plina de puterea Lui.

Cind au ajuns la Ierusalim, dupa o cale de trei zile, s-a facut si acolo o minune preaslavita. Biserica cea zidita de Solomon si restaurata de Zorobabel, dupa ce a fost pustiita pe timpul robiei babiloniene, era o biserica foarte frumoasa, caci se minuna oarecind Petru de zidurile ei. La intrare, biserica avea cincisprezece trepte, dupa numarul celor 15 psalmi, pe care preotii si levitii ii cintau cind intrau la slujba. La fiecare treapta ce urca in biserica se cinta cite un psalm din psalmii treptelor, dupa cum ii vedem pina astazi in Psaltire. Cind a ajuns Fecioara Maria la aceste 15 trepte, dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana voiau sa o duca de mina, ca pe o copila ce nu poate pasi pe trepte. Dar, fiind intarita de harul Duhului Sfint, ea s-a desprins din miinile parintilor si de ceata fecioarelor care o conduceau cu faclii aprinse si cu cintari, si a inceput sa urce ca o porumbita nevinovata peste toate treptele, ca o pasare a raiului, si a ajuns la treapta de sus unde erau preotii imbracati in vesminte de aur impreuna cu proorocul Zaharia.

Urcindu-se Fecioara, s-au mirat preotii si tot poporul cum o copila de trei ani a putut sa urce treptele asa de usor ca si cum ar fi zburat. Apoi luind-o in brate marele prooroc Zaharia, care era si arhiereu si caruia i se descoperise de la Dumnezeu cine este aceasta dumnezeiasca prunca, a dus-o in biserica si, dupa ce a inchinat-o, a facut un lucru cu totul neobisnuit si cu totul neingaduit de Legea Veche. A adus-o pe Fecioara Maria, nu in sfinta unde intrau preotii, ci dupa a doua catapeteasma, in Sfinta Sfintelor, unde erau: chivotul legii, cel ferecat peste tot cu aur si heruvimii care umbreau altarul si masa si toiagul lui Aaron care infrunzise si sarpele cel de arama si celelalte lucruri sfinte ale lor.

Si s-au adunat toti preotii si nu numai ei, ci si ingerii si cu totii s-au minunat, cum se poate sa intre o copila in Sfinta Sfintelor si cum a indraznit Zaharia sa aduca pe cineva in Sfinta Sfintelor unde preotii nu aveau voie sa intre si nici arhiereul nu putea sa intre decit o data pe an, dar si atunci nu fara jertfa de animale si stropind altarul si jertfelnicul cu singe pentru curatirea lui si a poporului.

Deci, acolo unde arhiereul nu indraznea sa intre decit o data pe an, acolo a dus-o pe Sfinta Fecioara, cum s-a cintat astazi la axionul praznicului, care zice ca “ingerii, vazind intrarea Preacuratei Fecioare Maria, foarte s-au spaimintat, cum o fecioara, o copila, a intrat in Sfinta Sfintelor…!” Dar dumnezeiescul prooroc Zaharia, stia cine este aceasta copila. Preotii Legii Vechi insa nu stiau ca aceasta copila va fi maica Arhiereului Celui Mare, care “va strabate cerurile”, cum zice Sfintul Apostol Pavel, si va impaca lumea cu Dumnezeu Tatal, si se va jertfi pe Sine, aducindu-Se jertfa o data pentru totdeauna, pentru mintuirea neamului omenesc (Evrei 4, 14; 9, 12-14).

Zaharia stia, ca prooroc, ca aceasta copila este mai sfinta decit Sfinta Sfintelor, pentru ca ea va purta in sine, pe Acela Care sta in Sfinta Sfintelor, cea nefacuta de mina, in ceruri, pe Arhiereul bunatatilor celor viitoare, cum zice Sfintul Apostol Pavel. De aceea au adus-o in Sfinta Sfintelor. Iar dupa ce s-a inchinat jertfelnicului celui de aur si la sicriul legii Domnului, au luat-o si au dus-o in casa fecioarelor si a locuit acolo impreuna cu ele 12 ani. Numai rugaciunea o facea in Sfinta Sfintelor.

Dar cum a trait Fecioara Maria la templu 12 ani? Templul lui Solomon, care fusese refacut de Zorobabel, avea in jurul lui 90 de camere, cum arata vechiul istoric iudeu Iosif Flavius. Treizeci de camere, in partea de jos, erau destinate vaduvelor care isi duceau vaduvia in curatenie, in post si rugaciune si erau pururea in templu. Asa era Ana, fiica lui Samuil din neamul lui Aser si alte multe vaduve care petreceau si se hraneau din venitul templului si slujeau la curatenie si la toate trebuintele lui. Deasupra acestor camere erau alte treizeci de camere in care locuiau nazoreii, un fel de calugari ai Legii Vechi, care traiau necasatoriti, asemenea calugarilor de astazi. Deasupra acestor camere, la etajul al doilea, erau alte treizeci de camere unde petreceau fecioarele templului.

Toti credinciosii care voiau sa pastreze fetele lor curate pina la maritat, le aduceau la templul lui Solomon si le dadeau sub ingrijirea preotilor si arhiereilor, sa petreaca in rugaciuni si cintari, cosind vesminte si broderii si spalind si curatind templul. Intr-una din aceste camere destinate fecioarelor a adus Proorocul Zaharia pe Preacurata Fecioara Maria si a dat-o in mina fecioarelor celor mai in virsta. Fiind foarte luminata de Duhul Sfint aici a invatat Fecioara Maria toata Scriptura, precum si lucrul de mina, asa cum invata si Sfintul Ghermano. Si se mirau fecioarele celelalte de istetimea si de curatia mintii ei, caci a deprins indata toata dumnezeiasca Scriptura si tot lucrul miinilor, cel mai gingas si mai curat pentru folosul templului. Si era iubita de toti pentru intelepciunea ei.

Despre nevointa ei ingereasca in templu ne spun sfintii Teofilact, Ghermano, Teodorit si alti parinti bisericesti, ca Fecioara Maria priveghea de seara pina dimineata in Sfinta Sfintelor, cugetind adinc si rugindu-se lui Dumnezeu, in rapire si in extazul mintii. Acolo se ruga pentru mintuirea intregului neam omenesc. In zorii zilei adormea putin, apoi iar se scula la rugaciune. Si era pururea in genunchi de la ceasul al treilea pina la al noualea, cind se ducea la locasul fecioarelor si incepea lucrul miinilor. Insa, cum spun Sfintii Parinti, pururea era in rugaciune si cugetare la legea lui Dumnezeu ziua si noaptea. Seara la ora sase venea Arhanghelul Gavriil si-i aducea Fecioarei Maria hrana ingereasca din cer in Sfinta Sfintelor. Asa s-a hranit ea timp de 12 ani, nu cu hrana paminteasca, ci numai cu hrana cereasca adusa de Arhanghelul Gavriil.

Pe acest dumnezeiesc arhanghel, Zaharia proorocul de multe ori il vedea si se minuna foarte, cum un inger din cer vine s-o hraneasca pe aceasta copila, sa-i aduca o data pe zi impartasire ingereasca si cugeta intru sine: “Oare ce are sa fie aceasta Fecioara aleasa de Dumnezeu?” Isi aducea aminte ca Dumnezeu a hranit un popor intreg in pustie cu mana; isi aducea aminte ca Dumnezeu a hranit pe Ilie proorocul, dar a trimis corbii sa-i aduca de doua ori pe zi hrana. Isi aducea aminte Zaharia ca Dumnezeu a hranit pe Daniil in groapa cu lei, dar n-a venit nici un inger, ci a rapit ingerul pe Proorocul Avacum din Ierusalim cu piine si zeama, cum spune Scriptura, si l-au dus sa hraneasca pe Daniil in groapa leilor, cind acesta striga: “Adu-Ti aminte de mine, Dumnezeule, ca am flaminzit!” Dar de aceasta fecioara nu se dumirea, ca nu venea sa-i aduca piine paminteasca, nici carne ca lui Ilie, ci ii aducea hrana ingereasca.

Asa a fost petrecerea Preasfintei Fecioare Maria in Sfinta Sfintelor. Era ca un heruvim plin de intelepciune. Era ca un serafim pentru ca ardea cu dragoste necontenita pentru Dumnezeu, ziditorul ei, care a zamislit-o in pintecele sterp al mamei sale. Inima ei era in cer, iar trupul ei curat era in Sfinta Sfintelor, ca un inger cuvintator si dumnezeiesc careia ii slujea cel mai mare peste arhangheli, Arhanghelul Gavriil. Fecioara Maria petrecea neincetat in rugaciunea inimii si Il odihnea pe Dumnezeu in gindirea ei cu lacrimi si extaz. Pentru aceasta arhanghelul o slujea, o hranea si o pazea pentru ca era biserica a Dumnezeului celui viu si se pregatea sa fie salas al Mintuitorului lumii, pe Care nu-L incape cerul si pamintul.

Intrarea Maicii Domnului in Biserica – Evanghelia cu Marta si Maria

V-ati pus intrebarea pentru ce s-a citit astazi evanghelia cu Marta si Maria si pentru ce la toate praznicile Maicii Domnului nu se citeste altceva? Iata de ce dumnezeiestii Parinti care au alcatuit sinaxarul, fiind plini de Duhul lui Dumnezeu, au rinduit toate evangheliile si apostolii de peste an si toate cintarile bisericesti dupa lucrarea si insemnatatea fiecarui praznic, in asa fel, ca sa se dezvaluie prin toate taina acelui praznic, lucrarea acelui sfint, viata acelui mucenic sau cuvios. Prin evanghelia de astazi se arata ca Maica Domnului, Maria cea Preasfinta si Preacurata, si-a ales partea cea buna (Luca 10, 42).

Si care este partea cea buna in viata crestinului? Pe toata fapta buna trebuie s-o insotim cu rugaciunea, dupa cum ne invata si marele Apostol Pavel in epistola catre Tesaloniceni, unde zice: Neincetat va rugati! (I Tesaloniceni 5, 17). Dar si Mintuitorul zice in Sfinta Evanghelie: Luati aminte, privegheati si va rugati (Marcu 13, 33). Si Sfintul Apostol Petru zice: Fiti treji, privegheati, ca potrivnicul vostru, diavolul, umbla racnind ca un leu, cautind pe cine sa inghita (I Petru 5, 8 ) Si Sfintul prooroc David de asemenea ne spune: Bine voi cuvinta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda lui in gura mea (Psalm 33, 1).

Iata pentru ce s-a citit Evanghelia aceasta. Ca sa ne invete pe toti ca Maica Domnului si-a ales partea cea buna, partea Mariei, cum spune Mintuitorul catre Marta: Marto, Marto te ingrijesti si spre multe te silesti, dar un lucru trebuie: caci Maria (care statea la picioarele lui Hristos) partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea! (Luca 10, 41-42).

Fratilor, daca am alege partea Mariei in viata noastra, daca am sta la picioarele Domnului ca Fecioara in Sfinta Sfintelor, daca am petrece in rugaciune si in gindire de Dumnezeu ca dinsa, nu ne-ar hrani pe noi oamenii, ci ingerii din cer; dar noi ne punem nadejdea mai mult in miinile si in priceperea noastra. Dar iata ce spune proorocul Ieremia: Blestemat este omul care se increde in om si isi face sprijin din trup omenesc (Ieremia 17, 5). In alt loc zice: Nebun este acela care saruta miinile sale si zice ca acestea m-au hranit pe mine. Te-au hranit miinile tale? Dar daca Dumnezeu iti dadea o boala, ai fi putut face ceva cu miinile si cu priceperea ta? La fel si psalmistul zice: Arunca spre Domnul grija ta si El te va hrani (Psalm 54, 25). Sa nadajduim mai intii in Dumnezeu si apoi sa lucram cu cinste, cu dragoste si cu dreptate, ca zice iarasi Scriptura: Cel ce nu vrea sa lucreze, acela sa nu manince (II Tesaloniceni 3, 10). Deci lucrul nostru trebuie sa fie insotit de rugaciune, sa fie inceput si terminat cu rugaciune si cu gindul la Dumnezeu si atunci toate vor fi cu spor.

Iubiti credinciosi,
Astazi Fecioara Maria a fost adusa la Ierusalim, in Biserica Domnului sa se roage, sa vorbeasca cu Dumnezeu si cu ingerii, sa se indumnezeiasca, sa se faca biserica vie a Duhului Sfint, sa se pregateasca pentru a naste pe pamint pe Iisus Hristos, Mintuitorul lumii.

Maica Domnului s-a nascut prin rugaciune, a petrecut 12 ani la templu numai in post, in rugaciune si in neintinata feciorie. Ea si acum se roaga neincetat in bisericile noastre, impreuna cu toti sfintii, pentru noi, pentru mamele si copiii nostri, pentru toti cei ce cred in Dumnezeu si iubesc poruncile Lui. Maica Domnului sta in genunchi inaintea Preasfintei Treimi si se roaga impreuna cu ingerii si cu Apostolii pentru pacea lumii, pentru iertarea pacatelor si mintuirea tuturor oamenilor.

Sa ne rugam si noi, fratilor, lui Dumnezeu impreuna cu Maica Domnului si cu toti sfintii. Sa venim cit mai regulat la Sfinta Biserica, mai ales in Duminici si sarbatori. Sa ascultam cu evlavie sfintele slujbe, sa ducem viata curata pe pamint, sa ne iubim unii pe altii si sa iertam, ca sa fim iertati.

Maica Domnului ne invata cum sa ne rugam, cu cita evlavie trebuie sa mergem la biserica si in ce chip sa traim pe pamint ca sa dobindim imparatia cerurilor. Sa laudam deci pe Nascatoarea de Dumnezeu si sa rostim cu credinta aceasta scurta rugaciune: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, mintuieste-ne pe noi!” Amin.

de Arhimandrit Ilie Cleopa

Corul ALTARUL – Slujba Vecerniei a Sf. Nectarie de Egina