Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.25
Elevii clasei a IV-a A, precum şi mulţi alţi elevi de la Şcoala cu clasele I-VIII ,,Avram Iancu” din Satu-Mare, unde sunt profesor de Religie, întreabă:
Care sunt semnele premergătoare venirii lui Antihrist?
RĂSPUNS: -1.DESFIINŢAREA STĂPÂNIRII ROMANE. Creştinii din Tesalonic, văzând vremea cumplită din zilele lor, credeau căci sunt aproape timpurile de pe urmă ale venirii lui Antihrist. Dar pe cei ce cugetau aşa, Sfântul Apostol Pavel îi povăţuieşte să nu se grăbească a judeca cele nepătrunse şi le scrie două Epistole.
În cea de-a doua, zice [ANTIHRISTICA - SEMNELE VENIRII LUI ANTIHRIST - ÎNVIEREA MORŢILOR ŞI ÎNFRICOŞĂTOAREA JUDECATĂ - Cuvânt înainte, Studiu introductiv şi note de Arhim. Veniamin Micle; Sfânta Mănăstire Bistriţa, Eparhia Râmnicului - 1994; pag. 72]: “În ceea ce priveşte venirea Domnului nostru Iisus Hristos şi adunarea noastră împreună cu El, vă rugăm fraţilor, ca nu degrab să vă pierdeţi cumpătul (literal: să nu vă clătinaţi cu mintea. În limbajul lui Pavel şi în context “mintea” înseamnă puterea omului de a-şi folosi propria judecată, de a-şi menţine echilibru interior, de a nu-şi vicia gândirea în funcţie de anumite zvonuri prăpăstioase) şi nici să vă-nspăimântaţi, nici de vreun duh (adică de vreo persoană care pretinde că vorbeşte sub inspiraţia Duhului Sfânt), nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă pornită ca de la noi (E limpede că printre Tesaloniceni erau puse în circulaţie false epistole ale lui Pavel, prin care agitatorii apocaliptici căutau să se folosească de autoritatea numelui său. E unul din motivele pentru care Apostolul îşi pune scrisul şi semnătura proprie la sfârşitul unor scrisori, ca semn de autenticitate ca de exemplu în 2 TESALONICENI 3,17), cum că Ziua Domnului a şi sosit. Să nu vă amăgească nimeni în nici un chip, căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va arăta Omul-nelegiuirii, Fiul-pierzării, Potrivnicul (aceste trei apelative se referă la una şi aceeaşi persoană. După Sfântul Ioan Hrisostom, această persoană nu va fi Satana, ci un om care se va folosi din plin de puterile înşelătoare ale Satanei), cel ce se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau e făcut pentru-nchinare, aşa ca să se aşeze el în templul lui Dumnezeu şi să se arate pe sine că este dumnezeu” (2 TESALONICENI 2,1-4) [BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD...].
Aici este puţină osteneală cu privire la cuvintele adresate tesalonicenilor de Sfântul Apostol Pavel, Dascălul Bisericii… Ce este “lepădarea de credinţă”, despre care Sfântul Apostol Pavel zice că va veni mai înainte de a se arăta Omul-nelegiuirii, Fiul-pierzării”, adică Antihrist? Mulţi au crezut că Sfântul Apostol Pavel se referă la depărtarea ereticilor şi sectarilor de Sfânta Credinţă Ortodoxă, adică depărtarea sau rătăcirea ereticilor Arie, Nestorie, Macedonie şi ale urmaşilor lor şi mai ales de separarea apusenilor de credinţa Bisericii Ortodoxe. Din această socoteală nu se poate dovedi, pentru că despărţirea lor de dreapta credinţă a început încă din timpul Sfinţilor Apostoli [ANTIHRISTICA..., pag. 72-73].
Sfântul Apostol Ioan zice: “Copiii mei, este ceasul de pe urmă; şi precum ştiţi că vine Antihrist, aşa şi acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem că-i ceasul de pe urmă. Dintre noi au ieşit, dar nu erau dintre noi; că de-ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi. Dar aceasta, pentru ca să se arate că nu toţi sunt dintre noi” (1 IOAN 2,18-19), iar Sfântul Apostol Pavel zice: “Să nu vă amăgească nimeni în nici un chip, căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va arăta Omul-nelegiuirii, Fiul-pierzării (2 TESALONICENI 2,3) [BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD....], este periculos să se susţină că încă din vremea Sfinţilor Apostoli, ar fi venit pe lume Antihrist.
Tot aşa se cuvine a zice şi despre înstrăinarea romanilor de Biserica Răsăritului, care a început în anul 800 de la Hristos, când Leon al III-lea, papa Romei, trecând cu vederea pe împăraţii bizantini de la Constantinopol, a aşezat în noul Imperiu din Apus pe Carol cel Mare şi l-au dus la Roma cea veche de i-a dat tronul romanilor şi l-a încoronat, cum scrie Baronie în Cronograf, la anul 800 [ANTIHRISTICA..., pag. 73].
Leon al III-lea este papă al Romei între anii 795-816. Carol cel Mare, rege al francilor între anii 768-814, a fost încoronat de papa Leon al III-lea împărat al Occidentului, în anul 800. A reformat administraţia, justiţia şi armata; a sprijinit cultura şi Biserica [Ibidem, pag. 153]. Nu multă vreme trecând după aceea, în anul 809, romanii s-au îndepărtat şi mai mult, că au schimbat Simbolul credinţei sau Mărturisirea dreptei credinţe, cea întărită de Sfintele Sinoade Ecumenice şi propovăduită de Sfinţii Părinţi a toată lumea, prin adăugarea a ceea ce zic ei că, Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul.
Acestea se pot citi la Baronie, la Zonara, la Nichifor Calist şi la alţii [Ibidem, pag. 73]. Ioan Zonara a fost monah şi comentator al Sfintelor Canoane şi a trăit în secolul al XII-lea [Ibidem, pag. 153]. Învăţătura greşită a Bisericii Apusene că Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul, se numeşte ADAOSUL FILIOQUE. În această privinţă, un mare teolog pe nume Vladimir Lossky, zice: “Fie că ne place sau nu, problema purcederii Duhului Sfânt a fost unicul motiv dogmatic al despărţirii dintre Răsărit şi Apus [HADDAD M., Robert - PE URMELE LUI FILIOQUE - în STUDII TEOLOGICE - revista Facultăţilor de Teologie din Patriarhia Română, seria a III-a, anul IV, nr. 3, iulie-septembrie 2008; Bucureşti, pag. 167].
Lunga şi dureroasa dispută cu privire la FILIOQUE, deşi fundamental o controversă doctrinară, s-a născut în mijlocul frământărilor politice seculare şi a rămas sub influenţa amestecului lumesc. Nu a trecut mult până când FILIOQUE a pătruns în spaţiul ecclesiologic (bisericesc), devenit inextricabil legat de problema primatului papal. Şi, în timp ce majoritatea frământărilor politice seculare relevante pentru FILIOQUE au dispărut în zilele noastre, problemele ecclesiologice şi doctrinare rămân nerezolvate [Ibidem, pag.168]. <<va urma>>
de Preot Gheorghe Salagian























