Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.28
În afară de elevul PODINĂ BENJAMIN din clasa a II-a, mai mulţi elevi ai Şcolii cu clasele I-VIII “Avram Iancu” Satu-Mare, doresc să cunoască mai multe amănunte despre regele Irod. Acestea le vom relata mai departe.
La Irod cel Mare, lanţul crimelor – cu sau fără raţiune – continuă, mărind spaime şi trezind temeri. Salomeea – una din surorile lui Irod, chip şi asemănare după măsura lui – îl convinge că moartea lui Hircan şi Aristobul au înverşunat-o pe regină: Mariamna a pus la cale asasinarea celui ce îi era soţ şi stăpân. În definitiv, de ce n-ar fi aşa când Hircan îi era bunic şi Aristobul frate? Dacă aşa stau lucrurile, de ce n-ar lua-o regele înaintea reginei? Şi iat-o pe frumoasa Mariamna… dusă în faţa unui complet de judecată alcătuit în grabă şi ţinut în taină.
Câţiva martori, câţiva complici şi un rechizitoriu: regina a pus la cale moartea regelui. Sentinţa: pedeapsa cu moartea…, şi Mariamna a fost executată ca atâţia alţii. Iar coşmarul abia după aceea a început, căci iatăl pe “monstrul fără milă” pradă unor năpraznice remuşcări despre care Iosif Flaviu vorbeşte într-un stil aproape modern: “…Era atât de zguduit după soţia sa moartă, încât pasiunea sa era vecină cu nebunia. Nici un leac nu-i era de folos şi, ajungând în pragul disperării, medicii lăsară însănătoşirea lui la voia întâmplării” [COPĂCEANU, Emanuel - FIUL LUI DUMNEZEU; Editura ALL Bucureşti, pag. 271-272].
Spre a o uita, Irod se căsători cu altă femeie, care avea acelaşi nume şi era la fel de frumoasă. Tot ceea ce a mai putut face pentru nefericita regină a fost ridicarea unui monument de o splendoare uimitoare ale cărui urme se văd şi astăzi în partea de nord a Ierusalimului [Ibidem, pag. 272]. Cum din pricina aceasta Irod lăsase treburile domniei pe seama câtorva sfetnici, bătrâna împărăteasă Alexandra, mama Mariamnei, împreună cu câţiva demnitari, făcură imprudenţa de a pune la cale înlocuirea regelui cu unul din fiii săi nevârstnici. Dar monstrul auzind, se trezi din bolnăvicioasa sa ipohondrie şi pofta de a ucide învie cu o cruzime nouă, căci toţi – începând cu împărăteasa (Alexandra – mama Mariamnei) plătiră până la unul nefericita şi neizbutita conspiraţie [Idem].
Noile crime îi îndârjesc şi mai mult pe iudei împotriva lui Irod care făcuse greşeala de a le impune obiceiurile romanilor. Cum ei ţineau prea mult la legile şi datinile lor, se răzvrătiră, încât merseră până acolo că zece iudei îşi luară îndatorirea de a ucide pe tiran.
Uciderea trebuia să aibă loc în sala unui teatru, într-o anumită zi. Numai că, din teamă şi laşitate, unul din cei zece dezvălui complotul şi mânia lui Irod n-a mai avut margini. Iată-l din nou pe Iosif Flaviu vorbind despre această nefericită întâmplare: descoperiţi cu arme asupra lor, ei au declarat deschis că hotărârea le-a fost dictată de dorinţa comună de a apăra instituţiile ţării pe care orice evreu este obligat să le respecte şi să moară pentru ele, arătând astfel un curaj neînfricat. Ei au fost duşi la locul de execuţie de gărzile regelui şi au îndurat cu răbdare supliciul până ce şi-au dat duhul. Cel care a trădat a fost prins şi mulţimea înverşunată l-a ucis…[Ibidem, pag. 272-273]. <<va urma>>
de Preot Gheorghe Salagian























