Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.32

Eleva Kardoş Paula din clasa a II-a A, întreabă: Ce ne puteţi spune despre Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos?
RĂSPUNS: Despre Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, ne relatează în Sfânta Scriptură, Sfinţii Evanghelişti Luca şi Matei, ei completându-se unul pe celălalt. Sfântul Evanghelist Luca îşi începe relatarea astfel: “Iar în zilele acelea a ieşit poruncă de la cezarul August să se înscrie toată lumea” (LUCA 2,1). Această înscriere era un recensământ al populaţiei în vederea stabilirii impozitelor către statul roman [BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD...]. “Această înscriere s-a făcut pe când Quirinius guverna Siria” (LUCA 2,2). “Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa” (LUCA 2,3). “Şi Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din seminţia lui David, ca să se înscrie cu Maria cea logodită cu el, care era însărcinată” (LUCA 2,4-5). “Iar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască” (LUCA 2,6). “Şi L-a născut pe Fiul ei Cel Întâi-Născut şi L-a înfăşat şi culcat în iesle, fiindcă pentru ei nu era loc la han” (LUCA 2,7).

În limbaj biblic, termenul de întâi-născut nu implică în mod necesar existenţa unor fraţi mai mici, ci se referă exclusiv la prescripţiile Legii Vechi care-i acordau primului născut de parte bărbătească o demnitate aparte şi prerogative speciale, sub incidenţa chiar a sacralităţii, după cum reiese şi din Vechiul Testament, astfel: “Sfinţeşte-Mi pe tot întâiul-născut, pe cel dintâi la sânul mamei între fiii lui Israel: de la om până la dobitoc, el este al Meu!” (IEŞIRE 13,2). “Sfinţeşte-Mi”, este în înţelesul de a sfinţi, a consacra, cu ideea de a pune deoparte, a păstra în rezervă, a-i hărăzi cuiva un anume scop. Dătător de viaţă, Dumnezeu revendică pentru Sine pârga vieţii, întâiul fruct al pântecelui matern.

Prin această sfinţire, primul născut al omului devenea proprietatea lui Dumnezeu, primul născut al animalului Îi era destinat tot lui Dumnezeu, dar ca animal de jertfă [Ibidem]. “Şi în ţinutul acela erau păstori care stăteau pe câmp şi-şi păzeau turma făcând noaptea de strajă” (LUCA 2,8). “Şi, iată, îngerul Domnului a stat lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor şi ei s-au înfricoşat cu frică mare” (LUCA 2,9). “Şi îngerul Domnlui le-a zis: Nu vă temeţi. Că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că-n cetatea lui David vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos-Domnul” (LUCA 2,10-11). “Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un Prunc înfăşat şi culcat în iesle” (LUCA 2,12). “Şi, deodată, laolaltă cu îngerul s-a văzut mulţime de oaste cerească lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire!” (LUCA 2,13-14) [Ibidem]. “Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem şi să vedem lucrul acesta ce s-a făcut, pe care Domnul ni l-a făcut nouă cunoscut” (LUCA 2,15) [Idem]. “Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle” (LUCA 2,16) [Idem]. “Şi văzându-L, au vestit cuvântul ce li se grăise despre Copilul Acesta” [Idem](LUCA 2,17). “Şi toţi cei ce au auzit se mirau de cele ce le spuneau păstorii” (LUCA 2,18) [Idem]. “Iar Maria păstra toate cuvintele acestea, punându-le întru inima ei” (LUCA 2,19) [Idem]. “Şi s-au întors păstorii slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte le-au auzit şi le-au văzut aşa cum li se spuseseră” (LUCA 2,20) [Idem].

În completarea Sfântului Evanghelist Luca, despre Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, Sfântul Evanghelist Matei relatează următoarele: “Dar naşterea lui Iisus Hristos, astfel a fost: “Fiind Maria, mama Sa, logodită cu Iosif, mai înainte de a fi ei laolaltă ea s-a aflat pe sine având în pântece de la Duhul Sfânt” (MATEI 1,18). Acest episod se deschide prin particula adversativă “dar”, adică: “spre deosebire” de ceea ce (sau cum) a fost înainte. În cazul de faţă, intenţia Evanghelistului este aceea de a demonstra că dacă strămoşii după trup ai lui Iisus s-au născut în chip firesc; naşterea Sa a avut un caracter suprafiresc [Idem]. “Iar Iosif, bărbatul ei, drept fiind şi nevrând el s-o dea în vileag, a vrut s-o lase pe ascuns (MATEI 1,19). Prin cuvintele “drept fiind” înţelegem că Iosif respecta legile şi adevărul; era inocent [Idem].  <<va urma>>

de Preot Gheorghe Salagian

Articole asemanatoare:

1. Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.33
2. Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.36
3. Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.45
4. Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.9
5. Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxa p.4