Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.35
Eleva DONCA MARIA-GEORGETA din clasa a VI-a A de la ŞCOALA CU CLASELE I-VIII “AVRAM IANCU” din Satu-Mare întreabă:
De ce Mântuitorul este numit DOCTORUL sufletelor şi al trupurilor?
RĂSPUNS: Dacă parcurgem paginile Sfintei Scripturi a Noului Testament, constatăm numeroase minuni săvârşite de Iisus Hristos, iar o pondere foarte mare o au TAUMATURGIILE, adică vindecări ale bolilor trupeşti şi sufleteşti.
Eleva ARDELEAN LORENA din clasa a VI-a A tot de la aceeaşi şcoală, întreabă:
De ce se citesc pericope biblice la Taina Sfântului Maslu?
RĂSPUNS: Taina bisericească este fundamentată pe cuvântul bublic, care este şi argumentul ei. Înalt Prea Sfinţia Sa Prof. universitar Dr. Laurenţiu Streza, când eram student spunea: “Taina fără cuvânt (se referea la cuvântul biblic ca argument) este MAGIE, iar cuvântul fără Taină este TEORIE”. Finalitatea Tainei Sfântului Maslu trebuie să fie vindecarea de boli trupeşti şi sufleteşti, de aceea şi argumentul biblic trebuie să fie mai mare, ca omul credincios să nu ajungă la concluzia că Taina este o invenţie a preoţilor. La neoprotestanţi este numai cuvânt, predică multă, fără Taină, goală de conţinut.
Eleva VRAJA BIANCA din clasa a VIII-a B, tot de la Şcoala cu clasele I-VIII ,,Avram Iancu” din Satu-Mare, întreabă:
Din pildele rostite de Mântuitorul, reiese vreo învăţătură?
RĂSPUNS: Da. Dacă nu ar reieşi, Mântuitorul n-ar fi spus-o. Prin pilde sau parabole, El face ca învăţătura Sa să fie mai accesibilă oamenilor.
Eleva SPILLER EVELIN din clasa a VIII-a B, tot de la aceeaşi şcoală, întreabă:
Ce a păcătuit Zaheu?
RĂSPUNS: Pentru a-ţi putea răspunde mai bine la această întrebare, este bine să cunoşti mai bine istoria lui Zaheu-vameşul. În Biblie se găseşte la LUCA 19, 1-10. El era căpetenia adunătorilor de contribuţii din Ierihon şi dorea foarte mult să-L vadă pe Iisus Hristos… Iisus trecea prin oraş şi ocazia sa părea favorabilă, dar mulţimea îl îmbulzea. Zaheu era mic de statură, aşa că mărturiile vechi bisericeşti îl considerau ca pe un pitic; el nu a putut nici să se apropie de Iisus, nici să-L vadă de departe. Atras de curiozitate şi nebăgând de seamă insultele oamenilor, cu care era deprins ca vameş, alergă înainte şi se urcă într-un sicomor (dud) pe lângă care avea să treacă Iisus. Când a trecut Mântuitorul pe acolo, i-a zis să se coboare, că vrea să rămână în casa lui. Cu toate acestea mulţimea care urmărea faptele Domnului, nu-l considera vrenic pe acel vameş ca să primească un asemenea ospăţ recunoscut de toţi ca foarte bogat, bogăţiile fiind adunate prin răpiri, începu a murmura, văzând că Iisus primeşte ospitaliatea unui om păcătos. Dar cu tot dispreţul ce i se arăta, Zaheu începe chiar din ziua aceea o viaţă şi o reputaţie mai bună; convertit prin învăţăturile lui Iisus…, bogatul vameş promite că jumătate din averea sa o va da săracilor, iar dacă a nedreptăţit pe cineva cu ceva, întoarce împătrit.
Zaheu era evreu şi printre funcţionarii fiscali erau şi evrei; aceştia erau urâţi de poporul care considera profesia lor ca o trădare, iar averea lor, ca şi cum ar fi răpită de la confraţii lor. Cuvintele Mântuitorului: “Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”, dau de înţeles şi că într-adevăr acel vameş era păcătos, dar prin căinţă s-a mântuit. Mai departe cuvintele “că şi el este fiul lui Avraam”, dovedesc, că deşi era în serviciul străinilor, totuşi observând Legea, putea să fie alături de fariseii, care se lăudau că numai ei sunt adevăraţii fii ai lui Avraam, liberi de orice influenţă străină. “Fiul Omuli a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut” – aluzie directă şi lămurită la viaţa trecută a vameşului, care, căindu-se, s-a făcut model de pocăinţă şi adevărat Apostol al Mântuitorului, prăznuit pe 20 aprilie [TIMUŞ, episcop Gherasim al Argeşului - DICŢIONAR AGHIOGRAFIC CUPRINZÂND VIEŢILE SFINŢILOR DE LA A LA Z;..., Editat de Mănăstirea PORTĂRIŢA; Jud. Satu-Mare, 1998; pag. 934-935].
Eleva MAN CRISTINA din clasa a VIII-a B, întreabă:
Dacă Sfintele Sărbători nu s-ar ţine, este păcat?
RĂSPUNS: Mare păcat. Încălcăm porunca a patra din DECALOG, în care Dumnezeu zice: “Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca s-o sfinţeşti. Şase zile să lucrezi; în ele făţi toate treburile, dar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău; în ea să nu faci nici o muncă, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc la tău, nici străinul care poposeşte la tine, fiindcă în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate câte sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o” (IEŞRE 20,9-11) [BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD...].
Prin această poruncă, Dumnezeu impune cinstirea zilei de odihnă, instituită îndată după terminarea creării lumii şi a omului (FACERE 2,2). Această zi este ziua sâmbetei sau ziua a şaptea, în care Dumnezeu interzice evreilor săvârşirea oricăror lucrări pentru câştigarea celor necesare traiului. Repaosul zilei şabatului nu este numai o reţinere de la lucrările fizice, ci şi un prilej de examinare a vieţii, de aducere-aminte de crearea lumii, iar pentru poporul evreu îndeosebi, de aducere-aminte de scoaterea lui din robia egipteană şi de toate binefacerile primite de la Dumnezeu (DEUTERONOM 5,15). Porunca aceasta necunoscută moralei păgâne, îl înalţă pe om din punct de vedere moral şi îi dă prilejul de a cultiva cele mai alese virtuţi religioase şi morale. Faptul că în creştinism ziua sâmbetei a fost înlocuită cu ziua Duminicii ca zi de odihnă (ziua întâi) nu schimbă cu nimic sfinţenia zilei de odihnă. Principalul motiv pentru care creştinii cinstesc Duminica în locul sâmbetei este ÎNVIEREA DOMNULUI, care s-a petrecut în zi de Duminică.
De asemenea şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli tot Duminica. Deci înlocuirea sâmbetei cu Dumninica drept zi de odihnă în creştinism, nu înseamnă călcarea poruncii a patra, deoarece sâmbăta a fost zi de odihnă numai în Vechiul Testament [ZĂGREAN, Arhidiacon Prof. Dr. Ioan - MORALA CREŞTINĂ - Manual pentru Seminariile Teologice; Tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului; ediţia a IV-a; Editura RENAŞTEREA; Cluj-Napoca 2004; pag. 34-35]. De asemenea, pe lângă ziua de duminică, mai avem şi sărbători care se împart în praznice împărăteşti, închinate lui Dumnezeu, de care ne leagă anumite evenimente din istoria mântuirii, precum şi sărbătorile în cinstea sfinţilor, căci cinstindu-i pe sfinţi, tot pe Dumnezeu Îl cinstim, deoarece El i-a îmbrăcat în haina sfinţeniei, după cum zice Psalmistul David: “Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi” (PSALM 67,36). Deci este un păcat foarte mare a nu ţine Duminicile şi sărbătorile.
Eleva ŞEREŞ DIANA din clasa a V-a B, de la Şcoala cu clasele I-VIII “Avram Iancu” din Satu-Mare, întreabă:
De ce Mirungerea este o Taină a Bisericii?
RĂSPUNS: Pentru că prin ea, cel botezat primeşte un har întăritor al Duhului Sfânt, Taina bisericească, fiind, după definiţia Înalt Prea Sfinţitului Părinte Laurenţiu, mitropolitul Ardealului, “o lucrare văzută prin care se împărtăşeşte harul nevăzut al Duhului Sfânt” [Citat din memorie].
Eleva VARGA LARISA-GABRIELA din clasa a VIII-a B, de la aceeaşi şcoală, întreabă:
Dacă nu postim, este păcat mare?
RĂSPUNS: Da. Postul nu este o invenţie a preoţilor, ci poruncă dumnezeiască. Prima poruncă referitoare la post a fost dată de Dumnezeu primilor oameni, atfel: “Iată, vă dau toată iarba dătătoare de sămânţă pe faţa-ntregului pământ, şi tot pomul purtător de rod cu sămânţă de pom într-însul; acestea vor fi hrana voastră” (FACERE 1,29) [BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD...]. Până după potopul din timpul lui Noe, oamenii nu au mâncat carne. În această privinţă, Sfântul Ioan Gură de Aur zice (citez din memorie): “Dacă postul a fost necesar în rai, cu atât mai mult este necesar în afară de rai”. Deci câtă vreme suntem sănătoşi, trebuie să postim. Postul este SĂNĂTATE, iar lăcomia pântecelui este BOALĂ şi MOARTE.
Elevul ZELIG COSMIN din clasa a VIII-a B, tot de la aceeaşi şcoală, întreabă:
Dacă venim de la discotecă şi mergem la biserică, este păcat?
RĂSPUNSUL la această întrebare îl dă Mântuitorul: “Nimeni nu poate sluji la doi domni…” (MATEI 6,24) [Op.cit]. În majoritatea discotecilor se fac lucruri nu tocmai bune, în multe cazuri terminându-se cu acte de violenţă sau chiar crime. Nu mai vorbim de înjurături şi alte vorbe urâte care se spun şi se aud într-o discotecă. Cum poţi participa după astfel de evenimente la Sfânta Liturghie? Nu suntem împotriva distracţiilor, dar nu a acelora de tip discotecă, împrumutate din occident. Specific românilor este hora şi jocul popular, dar şi acestea se făceau duminica după Vecernie, nicidecum înainte de Sfânta Liturghie, sub supravegherea preotului, ca să nu apară incidente. Oamenii atunci aveau alt respect faţă de preot, în zilele noastre acest respect fiind mult diminuat.
Elevul PENTE AXEL-CASIAN din clasa a VIII-a B, întreabă:
Ce sunt pietrele de poticnire?
RĂSPUNS: Pricinile de sminteală, sau mai pe înţeles faptele noastre rele, care îndeamnă şi pe alţii să le săvârşească. <<va urma>>
de Preot Gheorghe Salagian
No Responses to “Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.35”
Trackbacks/Pingbacks