Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.40
Elevele ANDREICA RALUCA şi RAŢ PATRICIA din clasa a VIII-a B de la Şcoala cu clasele I-VIII “Avram Iancu” din Satu-Mare întreabă:
Oricine poate învia?
RĂSPUNS: Toţi vom învia la a doua venire a Domnului, după cum zice Sfântul Apostol Pavel: “Că după cum toţi mor în Adam, tot aşa toţi vor învia în Hristos. Dar fiecare în ceata sa: Hristos ca pârgă; apoi cei ai lui Hristos, la Venirea Lui. Apoi vine sfârşitul, când Domnul Îi va preda lui Dumnezeu-şi-Tatăl Impărăţia, când va desfiinţa toată domnia şi toată stăpânirea şi toată puterea” (1 CORINTENI 15,22-24); adică va desfiinţa forţele demonice care I Se împotrivesc lui Dumnezeu [BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD...].
Care va fi natura trupurilor după înviere?
RĂSPUNS: Învierea morţilor este unul din adevărurile fundamentale ale învăţăturii creştine. Prin înviere se înţelege revenirea la viaţă a trupului unui om, după ce acesta a murit cu adevărat. Dacă aceasta se întâmplă după ce trupul celui mort a putrezit, prin înviere se înţelege revenirea la viaţă prin unirea din nou cu sufletul său. Aşadar, prin înviere se reconstituie persoana umană, spre a forma aceeaşi unitate în care a trăit pe pământ. Sufletul fiind nemuritor, n-are nevoie de înviere, pe când trupul fiind supus descompunerii îndată ce sufletul îl părăseşte, are nevoie de înviere pentru a se prezenta la obşteasca judecată împreună cu sufletul, în aceeaşi unitate în care a trăit pe pământ.
Aşadar, învierea morţilor este revenirea la viaţă a tuturor oamenilor care au trăit de la Adam încoace şi au murit înainte de Parusia Domnului. Învăţătura Bisericii despre învierea morţilor se cuprinde succint în articolul 11 din Simbolul Credinţei, astfel: “Aştept învierea morţilor”. Ea se întemeiază pe Revelaţie, credinţa în învierea morţilor având-o şi cei din Vechiul Testament, astfel: – “Morţii vor învia, cei din morminte se vor scula şi cei ce sunt în pământ se vor veseli; că roua de la tine le este vindecare (după Sfântul Chiril al Alexandriei, prin “rouă”, profetul înţelege puterea cea dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt), dar pământul necredincioşilor va pieri” (ISAIA 26,19) [BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD...; TODORAN, Pr. Prof. Dr. Isidor şi ZĂGREAN, Arhid. Prof. Dr. Ioan - TEOLOGIA DOGMATICĂ - manual pentru Seminariile Teologice - ediţia a treia - Tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului BARTOLOMEU, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului; RENAŞTEREA - 2000; pag.349].
Elevul VEREŞ CRISTIAN din clasa a V-a A de la Şcoala cu clasele I-VIII “Avram Iancu” din Satu-Mare întreabă:
De ce prin mărturisire sufletul se uşurează?
RĂSPUNS: Pentru că se debarasează sau se despovărează de ceea ce-l apasă, adică de păcate. Şi un infractor de orice nuanţă ar fi el, psihologic, când îşi mărturiseşte fapta, parcă simte o uşurare, dar păcatul lui, înaintea lui Dumnezeu, tot păcat rămâne. Cu atât mai mult stau lucrurile în Sfânta Taină a Spovedaniei, prin care el obţine de la Dumnezeu dezlegare de păcate, în virtutea puterii pe care Domnul nostru Iisus Hristos a dat-o Apostolilor după Înviere şi urmaşilor lor, episcopii şi preoţii prin cuvintele: “Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (IOAN 20,22-23).
Dacă păcătosul, este dezlegat de păcate în conformitate cu Sfintele Canoane, pentru el este foarte bine, căci s-a împăcat cu Dumnezeu. În acest caz, după Spovedanie preotul îi rosteşte formula de dezlegare prin cuvintele: “Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine fiule duhovnicesc (N – îi spune numele de Botez), şi să-ţi lase ţie toate păcatele. Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale (preotul îi face cu mâna dreaptă semnul crucii pe cap), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin” [AGHIASMATAR - Editura Institutului Biblic...; Bucureşti, 1992, pag. 67-68] şi este dezlegat de toate păcatele mărturisite.
Dacă, datorită unor păcate grele, în conformitate cu Sfintele Canoane, dar după o mărturisire sinceră nu poate fi dezlegat pe moment, tot în avantaj este, căci la oprirea de la Sfânta Împărtăşanie, preotul rosteşte următoarea formulă: “Fiule, atâţia ani îţi poruncesc dumnezeeştii părinţi să nu te împărtăşeşti cu Sfintele Taine, ci numai să bei aghiasmă mare. Şi de vei ţine să nu te împărtăşeşti, ţi se vor dezlega păcatele tale; iar de vei îndrăzni, peste porunca sfinţilor părinţi, ca să te împărtăşeşti, atunci te vei socoti al doilea Iuda. Iar de vei fi bolnav şi tare slab, temându-te de moarte, atunci să te împărtăşeşti; şi de te vei însănătoşi, iarăşi vei rămâne în anii ce ţi s-au poruncit, până când vei plini canonul. Iar dacă te vei împărtăşi de frica morţii, plinind canonul cel dintâi, ţi se va da alt canon pentru împărtăşire şi-l vei plini şi pe acela” [Ibidem, pag. 68], adică, credinciosul fiind sub canon, care înseamnă ascultare de duhovnic şi dincolo de duhovnic, de Hristos, împlinind cu dragoste canonul, chiar prin oprirea de la Sfânta Împărtăşanie, i se dezleagă păcatele, căci lui Dumnezeu Îi place ascultarea forte mult, pentru că ea izvorăşte din smerenie.
Elevul TOMOIAGĂ ANDREI din clasa a V-a A, tot de la aceeaşi şcoală, întreabă:
Ce canon trebuie să îndeplinească fumătorul după Spovedanie?
RASPUNS: Canonul fiind medicamentul împotriva păcatului, orice canon de post şi rugăciune este inutil, atâta vreme cât el nu se lasă de fumat. Principalul antidot împotriva fumatului, este că, după ce a ieşit din scaunul de spovedanie, să nu mai pună ţigară în gură. Preotul-duhovnic să-l oprească de la Sfânta Împărtăşanie până când va constata că a părăsit definitiv păcatul fumatului.
Elevul HUSTI BOGDAN tot din clasa a V-a A, de la aceeaşi şcoală, întreabă:
De ce trebuie să respectăm anumite condiţii când ne spovedim?
RĂSPUNS: Fără aceste condiţii, Spovedania nu este de calitate. În primul rând trebuie să doreşti din toată inima să te spovedeşti, conştientizând căci fără Spovedanie nu se poate nimeni mântui, căci nu este om pe faţa pământului să fie viu şi să nu păcătuiască. În al doilea rând, mărturisirea trebuie să fie completă, căci ascunderea unui păcat cât de mic, le dublează pe toate, de aceea, preotul-duhovnic, după ce ne pregăteşte de Spovedanie prin citirea anumitor rugăciuni, ne rosteşte următorul îndemn, care ne conştientizează şi mai tare de însemnătatea acestei Sfinte Taine, astfel: “Iată, fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu umilinţă. Deci nu te ruşina, nici te teme ca să ascunzi de mine vreun păcat, ci fără sfială spune toate câte ai făcut, ca să iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iată şi sfânta Lui icoană înaintea noastră este. Şi eu sunt numai un martor, ca să mărturisesc înaintea Lui toate câte-mi vei spune mie; iar de vei ascunde de mine ceva, să şti că toate păcatele îndoite (adică duble) le vei avea; ia seama de vreme ce ai venit la doctor, să nu te întorci nevindecat” [Ibidem, pag. 59].
Eleva CĂŢOIU PATRICIA tot din clasa a V-a A, întreabă:
De ce nu se pot spovedi credincioşii în grup?
RĂSPUNS: Medicul poate consulta mai mulţi pacienţi odată? Nu! Aşa cum este medicul pentru bolile trupului, tot aşa şi preotul-duhovnic este pentru bolile sufletului, care sunt păcatele. Bolnavul când merge la medic, îi spune clar ce-l doare, ca medicul să-i poată da tratamentul cel mai bun. Dacă ar intra mai mulţi pacienţi odată în cabinet şi şi-ar spune medicului fiecare durerile lui, ce-ar mai înţelege medicul? La fel este şi cu Spovedania. Fiecare, individual trebuie să-şi mărturisească păcatul, ca preotul-duhovnic să-i poată da canonul cel mai potrivit ca să-l ajute pe păcătos să se îndrepte. Pe de altă parte, Spovedania are un caracter de confidenţialitate. Dacă s-ar face în grup, acest caracter i-ar dispărea. Preotul are obligaţia ca să nu divulge secretul Spovedaniei sub nici un aspect, în caz contrar, el îşi pierde preoţia.
Eleva MARTON DIANA, tot din clasa a V-a A, de la aceeaşi şcoală, întreabă:
De ce Spovedania se mai numeşte Taina Pocăinţei?
RĂSPUNS: Cuvântul POCĂINŢĂ provine din grecescul METANOIA şi latinescul PENITENŢĂ, care înseamnă căinţă, schimbarea spiritului [BRIA, Pr. Prof. Dr. Ion - DICŢIONAR DE TELOGIE ORTODOXĂ A-Z - Tipărit cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte IUSTIN, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; Editura Institutului Biblic...; BUCUREŞTI - 1981, pag. 252] (a stării sufleteşti din rău în bine, sau din bine în şi mai bine).
Elevul MĂGUREAN DAN tot din clasa a V-a A, întreabă:
Cei dinainte de Hristos au şansa mântuirii?
RĂSPUNS: Au şi avut-o, dar numai cei drepţi care au adormit în nădejdea venirii Domnului. Ei au fost scoşi din iad în Sfânta şi Marea Zi de Sâmbătă, când Iisus Hristos S-a coborât cu sufletul la iad şi i-a eliberat de acolo, primul intrat în rai la moartea Domnului fiind tâlharul răstignit de-a dreapta lui Iisus.
Eleva ŢUŢURAŞ SINTIA din clasa a VIII-a A de la aceeaşi şcoală, întreabă:
Cum să rămânem în Hristos şi El în noi?
RĂSPUNS: Prin Sfintele Taine în general şi Sfânta Împărtăşanie în special şi apoi făcând voia Lui prin fapte bune; mai clar prin Har, credinţa dreaptă, adică ortodoxă şi fapte bune; fără aceste trei condiţii nu putem avea o viaţă în Hristos.
Eleva ŢURA FLORIANA tot din clasa a VIII-a A, întreabă:
Cum a vrut vameşul Zaheu să-şi îndrepte păcatele?
RĂSPUNS: Prin ceea ce I-a zis Mântuitorului: “Iată, jumătate din averea mea o dau săracilor, şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit” (LUCA 19,8) [BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD...].
Eleva VULPIE ANDREEA din clasa a VIII-a A, întreabă:
Ce reprezintă spinii din Pilda Semănătorului?
RĂSPUNS: Spinii “…sunt cei care aud (cuvântul lui Dumnezeu), dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc” (LUCA 8,14) [Ibidem].
De ce diavolul îţi ia credinţa?
RĂSPUNS: Ca omul să nu se mântuiască.
Elevul BURYA THOMAS PATRICK din clasa a IV-a de la Şcoala cu clasele I-VIII “Avram Iancu” din Satu-Mare întreabă:
Sufletul ieşit din trup poate vedea şi auzi?
RĂSPUNS: Da. Vede încă mai bine şi aude mai bine ca şi când era în trup. Câtă vreme sufletul este în trup, nu vede decât lumea materială, pe când, după ieşirea sa din trup, vede şi lumea spirituală a îngerilor, dacă a slujit lui Dumnezeu, sau a diavolilor, dacă a făcut în timpul vieţii voia lor.
La ce vârstă arată sufletul după moarte?
RĂSPUNS: La vârsta bărbatului desăvârşit, vârstă pe care a avut-o Mântuitorul când a înviat, adică 33 de ani.
Ce se întâmplă cu sufletul după moarte?
RĂSPUNS: Îndată după moartea trupească, fiecare suflet se supune Judecăţii Particulare. Această Judecată este necesară, deoarece răsplata sau pedeapsa pe care fiecare suflet o va primi după moarte, în funcţie de cât a trăit aici pe pământ cât a vieţuit în trup, trebuie să fie urmare a unei hotărâri date de Judecătorul Cel Drept, chiar dacă nici răsplata nici pedeapsa nu sunt depline sau definitive decât numai după Judecata Universală [TODORAN, Pr. Prof. Dr. Isidor şi ZĂGREAN, Arhidiacon Prof. Dr. Ioan - DOGMATICA ORTODOXĂ - MANUAL PENTRU SEMINARIILE TEOLOGICE - ediţia a treia - Tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului BARTOLOMEU - Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului; EDITURA RENAŞTEREA; 2000; pag. 336]. Cu toate că nu este o judecată solemnă cum va fi cea Universală, la Judecata Particulară sufletul are martori, acuzatori şi apărători. Cel dintâi martor este propria conştiinţă a celui judecat. Conştiinţa celui drept e liniştită şi plină de nădejde, nesimţindu-se împovărat de păcate grele. În schimb, conştiinţa celui păcătos îi provoacă acestuia mustrări continue, ceea ce înseamnă pentru el o stare de adevărat chin.
Spiritele rele sau demonii, nu sunt atât martori, pe cât sunt acuzatori, urmărind să agraveze starea celui judecat. Dar ei sunt îndepărtaţi din jurul sufletului care şi-a pus nădejdea în Hristos, de către îngerii buni, care îi întăresc încrederea şi îi dau curaj. Iar alături de îngeri, şi sfinţii, în frunte cu Maica Domnului, precum şi Biserica de pe pământ prin rugăciunile ei, au un rol deosebit în stabilirea soartei sufletului care se prezintă la judecată. Este semnificativă în această privinţă slujba înmormântării după rânduiala ortodoxă, în care se exprimă în mod deplin manifestarea sobornicităţii Bisericii pământeşti cu a celei cereşti. Biserica de pe pământ se roagă fierbinte şi cere puterilor îngereşti şi Bisericii din ceruri să i se alăture ei într-o rugăciune plenară către Mântuitorul Hristos, ca să aşeze sufletul celui adormit în corturile drepţilor, “unde nu este durere, nici întristare, nici suspinare, ci viaţă fără de sfârşit”.
Unii Părinţi şi scriitori bisericeşti, ca: Sf. Efrem Sirul, Sf. Chiril al Alexandriei şi alţii, au început să arate în mod amănunţit felul în care se face Judecata Particulară, ceea ce a dat naştere la învăţătura despre VĂMILE VĂZDUHULUI. Preluând această învăţătură în rugăciunile ei de la sujba înmormântării…, Biserica ne dă putinţa să ne închipuim modul în care se face Judecata Particulară. După despărţirea de trup, sufletul este dus la judecată, fiind însoţit de îngeri şi demoni. El trece prin anumite vămi (24 la număr), în prezenţa însoţitorilor săi, unde este cercetat pentru faptele care le-a făcut în viaţă. La fiecare vamă, el dă socoteală dacă a făcut sau nu anumite feluri de păcate. Dacă rezultatul cercetării e bun şi el trece prin toate vămile, îngerii îl duc în rai, unde va fi părtaş fericirii veşnice. Dacă însă la vreuna din vămi se va descoperi că a făcut anumite păcate grele, duhurile rele îl iau şi îl duc în iad. Dar în această cercetare amănunţită prin vămi, îngerii şi demonii nu sunt numai însoţitori, ci şi apărători şi acuzatori: în timp ce îngerii îi iau apărarea, demonii îl acuză, agravându-i situaţia, deoarece îi pun înainte păcatele care nu i-au fost iertate prin POCĂINŢĂ (adică SPOVEDANIE). Desigur, cel care judecă sufletul la aceste vămi este Mântuitorul Hristos.
Învăţătura despre VĂMILE VĂZDUHULUI nu e contrară Sfintei Scripturi, deoarece în parabola bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr se spune: “Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam” (LUCA 16,22), iar ideea că sufletele celor păcătoşi sunt duse de îngerii răi rezultă din cuvintele Mântuitorului din parabola bogatului căruia i-a rodit din belşug ţarina: “Nebune, în noaptea aceasta ţi se va lua sufletulu…” (LUCA 12,20). …Aceste vămi desigur nu trebuie înţelese în sens material, ci spiritual, deoarece şi sufletul care trece prin ele este de natură spirituală. Ceea ce trebuie reţinut este ideea fundamentală pe care această învăţătură o exprimă: îndată după despărţirea de trup, sufletul trebuie să se supună unei cercetări, unei judecăţi spre a primi răsplata sau pedeapsa cuvenită pentru modul în care a vieţuit pe pământ în trup [Ibidem, pag. 337-338].
Cei care prezic sfârşitul lumii în 2012, fac păcate?
RĂSPUNS: Da. Oricine prezice anul, luna, ziua sfârşitului lumii, face mare păcat. Cum pot ei să prezică aşa ceva?, când Mântuitorul zice: “Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (MATEI 24,36) [BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD...].
Elevul IOSIF TUDOR ANDREI din clasa a IV-a A de la aceeaşi şcoală, întreabă:
Al cui este păcatul când plăteşti un ucigaş să omoare un om?
RĂSPUNS: Al amândorura. Gravitatea apasă mai tare asupra celui care a plătit ucigaşul, deoarece el dorind să comită crima, prin viclenie şi ca să poată scăpa de pedeapsa legilor satatului, îl pune pe altul să facă acest lucru. El este şi criminal şi viclean şi lipsit de credinţă, că dacă îi poate păcăli pe oameni, pe Dumnezeu nu-L poate nimeni păcăli. Apoi păcatul este şi al ucigaşului, căci încalcă şi el porunca a şasea din DECALOG: “Să nu ucizi!”.
Elevul FERNEA ADRIAN din clasa a IV-a A de la aceeaşi şcoală întreabă:
Dacă cineva îl obligă pe un altul să comită o crimă, al cui este păcatul?
RĂSPUNS: Tot amândoi păcătuiesc grav, dar gravitatea cade mai tare asupra celui obligat, deoarece el prin refuzul de a săvârşi această faptă, se poate încununa de sfinţenie, iar în cazul în care este ameninţat, el devine mucenic.
Elevul HUSTI BOGDAN din clasa a V-a A de la aceeaşi şcoală, întreabă:
Cum poţi deveni preot?
RĂSPUNS: În primul rând trebuie să simţi că ai o chemare lăuntrică, o dorinţă arzătoare de a-L sluji pe Dumnezeu. După terminarea unui liceu sau seminar teologic, urmezi cursurile unei Facultăţi de Teologie, iar după absolvire te căsătoreşti, dacă vrei să fi preot căsătorit, după care, în funcţie de necesarul de slujitori pe care îl are o episcopie, vei fi hirotonit de episcop diacon, după aceea, într-o altă zi, preot, iar pentru a putea spovedi, vei fi hirotesit duhovnic.
Elevul BORCA ADELIN din clasa a V-a A, de la aceeaşi şcoală, întreabă:
Dacă un om, după moarte merge în iad, va putea să mai ajungă în rai?
RĂSPUNS: Da. Prin pomenirea lui cât mai mult la Sfânta Liturghie, mai ales la Proscomidie, prin oficierea de parastase pentru el şi prin fapte de milostenie făcute de cei rămaşi în viaţă pentru sufletul lui; toate acestea cu condiţia ca el să nu fi murit prin sinucidere sau înafara Orodoxiei care este Dreapta Credinţă.
Elevul FILIP MARIUS tot din clasa a V-a A, de la aceeaşi şcoală, întreabă:
Care vor fi semnele celei de-a doua veniri a Domnului şi a sfârşitului lumii:
RĂSPUNS:
-1. Propovăduirea Evangheliei la toate neamurile (MATEI 24,14);
-2. Ivirea de prooroci mincinoşi şi căderea multora de la credinţă, precum şi înmulţirea fărădelegilor între oameni (MATEI 24,11-12; 2 TIMOTEI 3,2-5;
-3. Venirea lui ANTIHRIST (1 IOAN 2,18; 2 TESALONICENI 2,3-9);
-4. Venirea pe pământ al lui Enoh şi Ilie (APOCALIPSĂ 11,3-11);
-5. Multe şi mari catastrofe în natură şi între oameni (MATEI 24,4; MARCU 13,7-13; LUCA 21,9-19);
-6. Convertirea poporului evreu la creştinism (OSEA 3,5; ROMANI 11,25-27);
-7. Arătarea pe cer a semnului Fiului Omului (MATEI 24,30) [TODORAN, Pr. Prof. Dr. Isidor şi ZĂGREAN, Arhidiacon Prof. Dr. Ioan - op. cit., pag. 346-348].
Eleva NOJE ALEXANDRA din clasa a V-a A de la aceeaşi şcoală, întreabă:
După venirea Antihristului, dacă nu toţi oamenii i se vor supune, ce se va întâmpla cu ei?
RĂSPUNS: Vor crunt persecutaţi cei ce nu i se vor supune, dar dacă vor răbda până la sfârşit, se vor încununa de mare sfinţenie.
Elevul MĂGUREAN DAN din clasa a V-a A de la aceeaşi şcoală, întreabă:
Dacă nu ne însemnăm cu 666, este sigur că vom ajunge în rai?.
RĂSPUNS: Da, pentru că cei ce nu se vor însemna, vor fi mărturisitori ai lui Hristos.
<<va urma>>
de Preot Gheorghe Salagian
Articole asemanatoare:
Citatul Săptămînii
Ioana Maria are nevoie de noi !
Ajutati-l pe Andrei!
