Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.46

Eleva HORN KARINA din clasa a IV-a C de la Şcoala cu clasele I-VIII “Avram Iancu” din Satu-Mare, întreabă:

De ce Apostolii n-au crezut de la început că Iisus Hristos înviase?
RĂSPUNS: Datorită lipsei de credinţă grabnică în Hristos, în Scripturi, în Evanghelii, care este marea scădere şi piedică principală ce ţine pe oameni în descurajare, în nelămurire, în tulburare şi nu-i lasă să-şi atingă scopul vieţii lor. Aici este marea …deosebire între Hristos şi lume. Oamenii lumii “care rătăcesc şi duc şi pe alţii la rătăcire”, ironizează (adică batjocoresc, iau în derâdere), dispreţuiesc şi califică ca nepricepuţi pe cei ce sunt gata să creadă sau cred în Iisus Hristos [PAPACOSTA, Serafim - MINUNILE DOMNULUI - CARTE DE PREDICI - Editura REÎNTREGIREA; ALBA IULIA - 2001; pag. 398].

Cum se aprinde Lumina Sfântă de la Ierusalim în chip minunat?
RĂSPUNS: Locul unde se petrec faptele este Mormântul Domnului, care se află în rotonda mare din partea de vest a Bisericii Sfântului Mormânt. În jurul Mormântului Domnului se află patru altare creştine, aşezate după ordinea lor istorică şi orientate spre cele patru puncte cardinale:
-la răsărit se află biserica mare a Învierii, aparţinând ortodocşilor;
-la sud se află altarul armenilor;
-la vest se află altarul copţilor;
-la nord se află altarul catolicilor.

Dovadă incontestabilă a Dreptei Credinţe (ORTODOXIEI), SFÂNTA LUMINĂ se aprinde în fiecare Sâmbătă Mare, între orele 12,30-13,30, numai la altarul ce aparţine ortodocşilor, fapt care, chiar dacă a fost contestat în trecut, astăzi se pare că este recunoscut de toată lumea [MUHA, Camelia - RELIGIE CREŞTIN-ORTODOXĂ - caiet pentru elevi, clasa a VIII-a; Editura Sfântul Mina - 2009; pag. 58; după Preot Ioan - CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE CELE TREI MARI MINUNI ÎN BISERICA ORTODOXĂ; Bibliografia menţionată de autor: LUMINA SFÂNTĂ DE LA IERUSALIM, Episcopul Auxentios al Foticeii; CELE MARI MISTERE VIZIBILE ŞI INCONTESTABILE DIN BISERICA ORTODOXĂ, Protosinghelul Ioachim Pârvulescu, stareţul Mănăstirii Lainici].

Anul acesta (2010), am aflat în direct eu personal de pe postul Radio România Actualităţi, venind de la biserica din Bercu Nou unde am slujit Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia – cea mai lungă Sfântă Liturghie din cursul anului bisericesc, că Lumina Sfântă s-a aprins la ora 14,07. Reporterii trimişi de acest post de radio şi alţi reporteri de la posturile de televiziune din ţară, au constat pe viu acest eveniment. Încă din noaptea Vinerii Mari, după slujba Prohodului Domnului, câţiva poliţişti necreştini (un turc, un arab, un reprezentant al statului Israel) verifică toate obiectele din interiorul Sfântului Mormânt, inclusiv lespedea, să nu aibă vreo sursă de foc. De asemenea, arhiereul grec care presară vată pe Mormântul Domnului este controlat corporal. Se sting toate luminile, se încuie şi se sigilează uşa Sfântului Mormânt, care va rămâne în paza gardienilor.

A doua zi credincioşii se adună în Biserica Învierii, având în mâini mănunchiuri de câte 33 de lumânări, după numărul anilor pe care i-a trăit Iisus pe pământ. De la Betleem vin câteva sute de arabi ortodocşi, care înconjoară Sfântul Mormânt, rugându-se cu voce tare. Cântă cu toată puterea, acompaniaţi de tobe. Toboşarii stau cocoţaţi pe umerii celorlalţi, care dansează nebuneşte în jurul Sfântului Mormânt. De la sediul Patriarhiei Ortodoxe a Ierusalimului începe o procesiune impresionantă, care îl are în frunte pe patriarhul însuşi.

Se opresc în faţa Sfântului Mormânt pecetluit, apoi îl înconjoară de trei ori, după care patriarhul împreună cu cei care slujesc se retrag în altarul bisericii ortodoxe. În jurul orei 12, patriarhul îşi scoate veşmintele cu care slujeşte, rămânând doar într-un veşmânt alb (stihar), cu mânecuţe, brâu şi epitrafil (patrafir). În faţa Sfântului Mormânt este controlat, ca nu cumva să aibă vreo sursă de foc, de către poliţişti necreştini, în prezenţa reprezentanţilor oficiali ai armenilor, copţilor şi catolicilor. Apoi patriarhul rupe peceţile şi intră, însoţit de un arab musulman, în prima încăpere, numită CAPELA ÎNGERULUI. În vreme ce musulmanul rămâne în această încăpere, patriarhul intră singur în cea de-a doua încăpere, îngenunchează în faţa lespedei Sfântului Mormânt şi începe să se roage. În timpul acestei rugăciuni vatra şi lespedea par să fie cuprinse de sclipiri ca de rouă. La un moment dat, după câteva minute, se poate observa o scânteie luminoasă ca de fulger rostogolindu-se în zig-zag prin cupola mare a bisericii. Coboară apoi ca un glob de lumină ce se sfarmă în mii de bucăţi, apoi intră înlăuntrul Mormântului ca o rază subţire, se coboară asupra lespedei şi aprinde vata presărată deasupra. Patriarhul adună cu mâinile goale vata aprinsă de o flacără galben-verzuie, o pune în două cupe de aur şi revine în Capela Îngerului şi în prezenţa musulmanului, aprinde două buchete mari de 33 de lumânări şi iese cu ele în faţa Sfântului Mormânt. Candelele de deasupra, ca şi o parte din lumânări şi sfeşnice, se aprind singure. Câţiva diaconi îl iau pe patriarh şi îl conduc către altar, prin îmbulzeala dezlănţuită a mulţimii. În câteva clipe lumânările tuturor sunt aprinse. Biserica e asemenea unei flăcări vii [Ibidem, pag. 58-59].

În anul 1580, în timpul Patriarhului Sofronie al Ierusalimului, s-a întâmplat următoarea minune: Lumina Sfântă a ieşit printr-un stâlp de piatră despicat, din următorul motiv: armenii erau în acel timp rău intenţionaţi faţă de ortodocşi. Ei au promis guvernatorului Ierusalimului o sumă foarte mare de bani ca el să intervină şi să împiedice pe Patriarhul Ortodox să intre în Biserica Învierii în Sfânta şi Marea Sâmbătă. Din cauza lăcomiei, guvernatorul a ascultat şi a poruncit să se facă aşa.

Astfel, numai armenii, cu mare veselie, au intrat în Biserică nădăjduind să primească Lumina Sfântă, în timp ce ortodocşii stăteau cu Patriarhul afară în curte şi plini de mâhnire, lângă o coloană de piatră, rugau pe Dumnezeu cu inimile pline de căinţă să-şi arate mila Sa. În timpul rugăciunii lor, sus pomenita coloană s-a despicat şi Lumina Sfântă a ieşit prin ea. Văzând aceasta, Patriarhul s-a ridicat repede şi închinându-se cu evlavie a aprins lumânările pe care le avea în mâna sa şi a împărţit lumina ortodocşilor spre sfinţirea lor. Când au văzut minunea, portarii mahomedani au deschis imediat porţile bisericii. Patriarhul şi mulţimea au intrat în biserică, cântând: “Cine este mare ca Dumnezeul nostru…”, şi apoi s-a oficiat Sfânta Liturghie. Ca urmare a acestei minuni, unul dintre acei portari mahomedani ai Bisericii a mărturisit tare pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi a crezut în El. Dar când au auzit aceasta foştii săi coreligionari (mahomedani) s-au umplut de mânie şi l-au ars în curtea sfântă şi, în acelaşi timp a primit o moarte de martir [Ibidem, pag. 59].   <<va urma>>

de Preot Gheorghe Salagian

Articole asemanatoare:

1. Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.45
2. Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.48
3. Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.52
4. Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.30
5. Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.47