Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.22
O altă întrebare a elevului Borca Adelin din clasa a IV-a A este:
1. Antihristul are vreo legătură cu Lucifer?
RĂSPUNS: Are. Ca să înţelegi mai bine răspunsul la această întrebare, trebuie să şti cine este Anrihristul.
Cuvântul ANTIHRIST este luat din limba greacă şi este compus din două părţi: anti – care înseamnă contra, şi numele Hristos; deci ANTIHRIST înseamnă CEL CARE ESTE ÎMPOTRIVA LUI HRISTOS. Tot potrivnicul, prigonitorul, vrăşmaşul şi neprietenul lui Hristos poate fi numit ANTIHRIST. Astfel de antihrişti au fost şi sunt mulţi; ei s-au manifestat încă din epoca Sfinţilor Apostoli şi nu încetează nici astăzi [ANTIHRISTICA - SEMNELE VENIRII LUI ANTIHRIST - ÎNVIEREA MORŢILOR ŞI ÎNFRICOŞĂTOAREA JUDECATĂ; Cuvânt înainte, Studiu introductiv şi note de Arhimandrit Veniamin Micle; Sfânta Mănăstire Bistriţa, Eparhia Râmnicului; 1994; pag. 53].
Se cuvine a preciza pentru lămurirea tuturor credincioşilor că, încă nu a venit adevăratul ANTIHRIST, care se va arăta la sfârşitul lumii; şi pentru ca nu cumva să creadă creştinii ortodocşi că cele relatate… sunt simple plăsmuiri şi să râdă ca fraţii lui Iosif de el (Iosif fiind unul dintre cei doisprezece fii ai patriarhului Iacov, care a fost vândut din invidie de fraţii săi unor negustori care l-au dus în Egipt, conform FACERE 37, 13-28) [Ibidem, pag. 52, 149], toate cele relatate aici se întăresc cu dovezi din Sfânta Scriptură [Ibidem, pag. 52].
Toţi antihriştii seamănă neghina învăţăturii lor, precum Simon Vrăjitorul sau Magul (Simon Magul, vrăjitor din Samaria, este menţionat în cartea FAPTELE APOSTOLILOR 8,9-24. A voit să cumpere cu bani de la Sfinţii Apostoli harul dumnezeiesc, zicând: “Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca aceia pe care voi pune mâinile să promească Duhul Sfânt” (FAPTELE APOSTOLILOR 8,19). De aici s-a născut cuvântul SIMONIE, adică practica de a cumpăra demnităţile bisericeşti, păcat condamnat de Canoanele Bisericii Ortodoxe) [Ibidem, pag. 53, 149], împăraţii Nero, Maximian, Diocleţian şi Iulian, ereticii Arie, Macedonie, Nestorie, Sabeliu şi Apolinarie [Ibidem, pag. 53].
NERO, împărat roman, a împărăţit între anii 54-68, instituind o guvernare sângeroasă. În anul 64, Roma a fost mistuită de un incendiu uriaş. Bănuit că ar fi autorul, Nero a învinuit pe creştini, iniţiind marea persecuţie împotriva lor [Ibidem, pag. 149]. MAXIMIAN, a fost împărat roman între anii 286-305 – mare persecutor al creştinilor [Ibidem, pag. 150].
DIOCLEŢIAN, a fost împărat roman între anii 264-305 [Idem].
IULIAN, a fost împărat roman între anii 361-363, numit şi APOSTATUL sau RENEGATUL, pentru că s-a lepădat de credinţa creştină şi a sprijinit renaşterea practicilor păgâne [Idem].
ARIE, preot în Alexandria Egiptului, a trăit între anii 256-336, a fost iniţiatorul arianismului, erezie (învăţătură de credinţă falsă, mincinoasă) care neagă deofiinţimea Fiului lui Dumnezeu cu al lui Dumnezeu-Tatăl (mai clar nu L-a recunoscut pe Iisus Hristos ca Dumnezeu). El a fost condamnat de Sinodul I Ecumenic, ţinut la Niceea în anul 325 [Idem].
MACEDONIE, fost arhiepiscop al Constantinopolului între anii 342-360, devine eretic semiarian şi reprezentant de frunte a ereziei PNEVMATOMAHILOR – care se traduce LUPTĂTORI ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT, care negau dumnezeirea Duhului Sfânt [Idem].
NESTORIE, a trăit între anii 360-451; fost patriarh al Constantinopolului (428-431), devine iniţiatorul nestorianismului, erezie care atribuie lui Hristos două Persoane: una dumnezeiască şi una omenească, Iisus. El refuza Fecioarei Maria atributul de Născătoare de Dumnezeu sau de Maica lui Dumnezeu. A fost condamnat de Sinodul al III-lea Ecumenic, întrunit la Efes în anul 431 şi depus din treaptă [Idem], mai bine zis: caterisit.
SABELIU, originar din Cirenaica (Nordul Africii), a trăit în secolul al III-lea, fiind cel mai de seamă reprezentant al ereziei antitrinitare, care combătea doctrina sau învăţătura despre Sfânta Treime [Idem].
APOLINARIE, episcop de Laodiceea, este iniţiatorul ereziei numite APOLINARISM, care neagă prezenţa unui suflet uman în Persoana lui Iisus Hristos. A fost combătut de Biserica Ortodoxă; moare în anul 390 [Idem].
Aceştia şi mulţi alţii erau antihrişti, pentru că se împotriveau lui Hristos, Adevăratul Dumnezeu şi învăţăturii Sale mântuitoare [Ibidem, pag. 53]. << va urma >>
de Preot Gheorghe Salagian























