Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.24
Tot elevul Borca Adelin din clasa a IV-a A întreabă:
1. Cum se împart antihriştii?
RĂSPUNS: Despre numele “antihrist” se poate vorbi în două sensuri: în sens general sau comun şi în sens particular sau individual, precum şi despre numele Iisus; întâi în sens general, pentru că mulţi s-au numit cu acest nume [ANTIHRISTICA - SEMNELE VENIRII LUI ANTIHRIST ŞI ÎNFRICOŞĂTOAREA JUDECATĂ; Cuvânt înainte şi Studiu introductiv de Arhim. Veniamin Micle; Sfânta Mănăstire Bistriţa, Eparhia Râmnicului; 1994, pag.54].
În Vechiul Testament, întâlnim pe Isus Navi. Isus Navi sau Iosua Navi este urmaşul lui Moise la conducerea poporului lui Israel. El a ocupat Canaanul între anii 1220-1200 î. Hr. (înainte de Hristos) [Ibidem, pag, 54, 150]. Tot în Vechiul Testament mai întâlnim nume înrudite cu Iisus şi anume pe Isus fiul lui Sirah [Ibidem, pag.54]. Cartea ÎNŢELEPCIUNII LUI ISUS FIUL LUI SIRAH sau ECCLESIASTICUL, în unele redactări ale Septuagintei are un titlu prescurtat: ÎNŢELEPCIUNEA LUI SIRAH, dar deseori e pomenită BEN SIRAH = FIUL LUI SIRAH sau SIRACIDA. Autorul ne prezintă chiar câteva date biografice din care reiese că făcea parte din clasa nobiliară, ceea ce i-a permis ca, încă de tânăr, să descopere şi să cultive înţelepciunea prin mijlocirea rugăciunii, a meditaţiei şi a unei vieţi controlate după legea iudaică, dar nu mai puţin prin contactul nemijlocit cu oamenii din diferite straturi sociale, prin călătorii şi, nu în ultimul rând, prin lecturi.
Aşa se face că în viziunea lui Sirah, înţelepciunea e arta de a trăi; avându-şi izvorul în Dumnezeu – ba, mai mult, apărând la un moment dat ca o fiinţă necreeată! -, ea e făcută pentru om şi are menirea de a-i face acestuia călăuza eminamente practică, negreşelnică, aducătoare de fericire. Opera a fost scrisă în ebraică în preajma anului 190 î.Hr., de către Fiul lui Sirah, dar nepotul acestuia avea s-o traducă, şaizeci de ani mai târziu, în limba greacă; aceasta este versiunea care ni s-a păstrat şi care a fost adoptată oficial de Biserică.
Deşi nu a fost nici când acceptată în canonul ebraic al Vechiului Testament, ea a fost întotdeauna preţuită şi citată de către rabini; la urma urmelor, e una din capodoperele literaturii sapienţiale [BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD. Tipărită cu binecuvântarea şi prefaţa Prea Fericitului Părinte TEOCTIST - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; VERSIUNE DIORTOSITĂ DUPĂ SEPTUAGINTA, REDACTATĂ ŞI ADNOTATĂ DE BARTOLOMEU VALERIU ANANIA, ARHIEPISCOPUL CLUJULUI; Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; BUCUREŞTI - 2001].
În particular este sfântul nume al lui Iisus, deosebit, al unui singur, Iisus Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, precum îngerul a zis Fecioare: “Iată vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele lui îl vei chema Iisus” (LUCA 1,31), “căci El va mântui pe poporul Său de păcatele lui” (MATEI 1,20) [ANTIHRISTICA...., pag. 54].
Tot aşa, şi numele Hristos în două sensuri; întâi în general, că Hristos este cuvânt grecesc şi înseamnă unsul lui Dumnezeu; unii ca aceştia au fost hristoşi, adică unşi cum au fost credincioşii împăraţi [Idem]. Spre pildă, întâiul uns în Israel a fost regele Saul. El este primul rege al statului Israel, uns de proorocul Samuel. Domneşte între anii 1030-1010 î.Hr., având reşedinţa la Ghibeea [Ibidem, pag. 54,150]. Iată cum este numit regele Saul în Vechiul Testament: “Şi a zis David către oamenii lui: Să mă ferească Dumnezeu să fac eu una ca aceasta împotriva stăpânului meu, a unsului Domnului” (1 REGI 24,7) [BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂTULUI SINOD...]. << va urma >>
de Preot Gheorghe Salagian























