Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.9

Eleva Ţura Floriana din clasa a VII-a A, întreabă:

1. Ce ne puteţi spune Crearea lumii în general?
RĂSPUNS: Dumnezeu este Unul în Fiinţă şi în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt [TODORAN, Preot prof. Dr. Isidor şi ZĂGREAN, Arhidiacon Prof. Dr. Ioan - TEOLOGIA DOGMATICĂ ORTODOXĂ - manual pentru Seminariile Teologice - ediţia a treia - Tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului BARTOLOMEU, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului; RENAŞTEREA 2000; pag. 105]. Însuşirea externă a Tatălui este cea de Creator, deoarece Lui I Se atribuie în mod special creearea lumii. Este însă adevărat că şi celelalte două Persoane ale Sfintei Treimi au participat la creaţie.

Astfel despre Fiul, Sfântul Evanghelist Ioan zice: -”Toate prin El s-au făcut; şi fără de El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (IOAN 1,3). Despre participarea Duhului Sfânt la Creaţie, Moise în Cartea Facerii, scrie: -”Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” (FACERE 1,2). Despre participarea celor Trei Persoane la Creaţie, tot Moise, scrie: – “Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră” (FACERE 1,26) [Ibidem, pag.135]. Dar cu toate că Persoanele Treimice au luat parte la Creaţie, însuşirea specială de Creator revine Tatălui, ceea ce s-a precizat şi în articolul 1 din Simbolul Credinţei: “Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute” [Idem].

Elevul Crişan Petrică întreabă:

1. Ce ne puteţi spune despre Creearea lumii nevăzute, că tot am auzit vorbindu-se despre ea şi ce se înţelege prin lumea nevăzută?
RĂSPUNS: Prin cuvintele: “Întru-nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (FACERE 1,1), înţelegem: -în interiorul dimensiunii nemărginite şi atemporale a lui Dumnezeu, atunci când El prin propria Sa voinţă şi putere, a hotărât ca lumea să aibă un început, sugerează că Dumnezeu transcende începutul (adică El este dincolo de timp, aceasta însemnând veşnicia lui Dumnezeu), că El este anterior oricărei mişcări; -prin cer, Sfinţii Părinţi înţeleg lumea îngerească…[BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD...; Editura Institului Biblic...; BUCUREŞTI - 2001]. Din cele relatate se înţelege că lumea nevăzută sau spirituală este lumea îngerilor. Cuvântul ÎNGER, înseamnă sol, crainic, vestitor, trimis. Dar acest cuvânt nu ne spune nimic cu privire la fiinţa îngerilor, căci se referă numai la funcţiunea pe care ei o împlinesc în iconomia mântuirii, anume de a face cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu, de ale trimite mesaje acestora…. Despre existenţa îngerilor avem nenumărate dovezi atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament [TODORAN, Preot prof. Dr. Isidor ZĂGREAN, Arhidiacon prof.Dr. Ioan - op. cit. pag.138].

Mai mulţi elevi din clasa a VII-a A, întreabă:

1. Care este originea îngerilor?
RĂSPUNS: Biserica a învăţat dintotdeauna că îngerii, asemenea întregii creaturi, au fost creaţi de Dumnezeu din nimic. Numeroşi sfinţi, plecând de la cuvintele cu care începe Cartea Facerii: “La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (FACERE1,1), spun că prin cer – în opoziţie cu pământul – trebuie să înţelegem universul în totalitatea lui, deci întreaga creatură în afară de pământ. Alţii afirmă că prin “cer” se înţelege lumea îngerilor, adică locuitorii cerului, “cereştile şi netrupeştile puteri” …[TODORAN, Preot prof. Dr. Isidor şi ZĂGREAN, Arhidiacon prof. Dr. Ioan, op.cit., pag. 139].

Dacă Moise nu vorbeşte în cărţile sale despre originea îngerilor, o face de teama ca evreii să nu divinizeze aceste creaturi [Idem]. Deşi nicăieri în Sfânta Scriptură nu se arată când au fost creaţi îngerii, Sfinţii Părinţi au convingerea că ei au fost creaţi de Dumnezeu înaintea lumii văzute [Idem], bazându-se pe următoarele argumente biblice: -”În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului, atunci când stele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau?” (IOV 38,6-7), aici arătând clar că în ziua a patra a creaţiei, când s-au făcut cei doi luminători mari şi stele (FACERE 1,16-19), îngerii deja erau creaţi, căci au adus laudă lui Dumnezeu. Dacă în ziua a patra erau creaţi, este de presupus că au fost creaţi înainte de a se fi început creearea lumii materiale, deoarece nu se poate concepe că Dumnezeu, după primele trei zile ale creării lumii materiale, ar fi întrerupt-o pe aceasta, spre a-i crea pe îngeri, iar apoi ar fi continuat creearea lumii materiale [Idem].

Elevul Crişan Petrică întreabă:

1. Cum sunt îngerii? Au trupuri ca şi noi, oamenii? Ce funcţii îndeplinesc ei?
RĂSPUNS: Analizând dogmatic, întrebarea ta se putea pune pe scurt: Care este natura şi funcţiunea îngerilor? Îngerii sunt de natură spirituală. Acest fapt îl arată Sfânta Scriptură atât în mod direct, cât şi indirect, atribuindu-le însuşiri pe care numai fiinţele spirituale le pot avea [Idem], astfel: -”Cel ce-i face pe îngerii Săi duhuri şi pară de foc pe slujitorii Săi” (PSALM 103,4); aici se pune întrebarea: Cum oare îi face Dumnezeu pe îngerii Săi duhuri, de vreme ce ei sunt duhuri prin însăşi natura lor? Ideea este că îngerul, ca duh, este născut din Duhul Sfânt, aşa cum va preciza mai târziu Evanghelistul: “Cel ce este născut din Duh, duh este” (IOAN 3,6).

Omul însuşi are duhul născut din acelaşi Duh, ceea ce îi conferă putinţa de a deveni om duhovnicesc. Şi aşa cum îngerii, ca duhuri din Duh, stau pururea în faţa lu Dumnezeu, de aceeaşi părtăşie a luminii dumnezeeşti (necreate) se învrednicesc, prin Duhul Sfânt şi oamenii duhovniceşti [BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD...; Editura Institului Biblic...; BUCUREŞTI - 2001]; -”Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii” (EVREI 1,14).

Eleva Vulpie Andreea din clasa a VII-a A, întreabă:

1. Toţi îngerii sunt egali? Câţi îngeri a creat Dumnezeu?
RĂSPUNS: Referindu-se la numărul îngerilor, Sfânta Scriptură foloseşte diferite numiri spre a arăta mulţimea lor, dar nicăieri numărul lor nu este precizat [TODORAN, Preot prof. Dr. Isidor şi ZĂGREAN, Arhidiacon prof. Dr. Ioan - op. cit. pag. 141]; astfel de numiri sunt: -legiuni: “…sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsaprezece legiuni de îngeri?” (MATEI 26,53); -tabără: “Şi s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea cea iubită” (APOCALIPSĂ 20,9); -mulţime de oaste: “Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu…” (LUCA 2,13); toate aceste numiri arătând că numărul lor este foarte mare.

Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte de “popoare infinite de puteri netrupeşti, ale căror mii nu le poate număra nimeni”, iar Sfantul Clement Alexandrinul spune că îngerii sunt în număr infinit. Desigur, nu putem deduce numărul îngerilor nici din faptul că fiecare om are îngerul lui păzitor, deoarece în paza unui înger pot fi mai mulţi oameni deodată. Dar este de presupus că numărul lor a rămas acelaşi după căderea celor răzvrătiţi, căci n-avem dovezi că Dumnezeu a creat alţi îngeri în locul acelora. De asemenea, ei fiind spirite (mai bine zis duhuri), nu se înmulţesc, nici nu mor, numărul lor rămânând acelaşi [Idem]. Deşi sunt fiinţe spirituale, nu toţi îngerii sunt egali între ei.

Datorită perfecţiunii lor, în funcţie de însuşirile cu care au fost înzestraţi de Dumnezeu când au fost creaţi, ei sunt de mai multe categorii. După Sfânta Scriptură şi după cele cuprinse în scrierea DESPRE IERARHIA CEREASCĂ a Sfântului Dionisie Areopagitul, îngerii se împart în nouă cete, grupaţi în trei triade sau clase, în ordinea lor ierarhică. Acestea sunt:
-1.Scaunele sau Tronurile, Heruvimii, Serafimii;
-2.Domniile, Stăpâniile, Puterile;
-3.Începătoriile, Arhanghelii, Îngerii.

În această ordine, cetele îngereşti stau în jurul tronului ceresc, cei din prima triadă fiind pe cel mai înalt plan, care iau cunoştiinţă în mod direct de voia şi mesajele divine, comunicându-le celorlaţi din celelalte clase [Ibidem, pag. 142].

Eleva Ţura Floriana din clasa a VII-a A întreabă:

1. Dumnezeu i-a creat oare pe toţi îngerii buni? Sau şi buni şi răi?
RĂSPUNS: Ca fiinţe spirituale create, îngerii au aceleaşi însuşiri spirituale ca omul, şi anume: raţiune, simţire şi voinţă liberă, pe care au exercitat-o şi întărit-o în bine; de aceea ei sunt fiinţe superioare omului, după cum reiese din Sfânta Scriptură: – “Ce este omul că-Ţi aminteşti de el? Sau fiul omului că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el” (PSALM 8,4-5; EVREI 2,6-7) [Idem].

Ca fiinţe spirituale înzestrate cu libertate, îngerii aveau posibilitatea să progreseze în perfecţiune şi virtute, dar în acelaşi timp aveau şi libertatea de a păcătui [Idem]. Eleva Vulpie Andreea întreabă: Cred că datorită acestei libertăţi, o parte din îngeri au căzut. Ne puteţi spune cum s-a produs căderea lor? RĂSPUNS: Folosindu-se rău de libertatea lor şi răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu, din mândrie, o parte din îngeri au fost izgoniţi din cer, ajungând îngeri răi sau diavoli [Ibidem, pag.143]. Iată cum s-a produs această cădere: La început îngerii nu ştiau că Iisus Hristos (ca Dumnezeu veşnic, nu ca Om) este numit de Duhul Sfânt “Îngerul Sfatului Celui Mare”, cum Îl numeşte proorocul la ISAIA 9.5, cu care se sfătuia permnent Tatăl. “Îngerii nu-L ştiau de Fiu al lui Dumnezeu”, spune Sfântul Vasile cel Mare în HEXAIMERON. Deci, când a strigat Sfântul Arhanghel Mihail: “Închinaţi-vă Îngerului Sfatului Celui Mare”, unii din îngeri n-au vrut să se închine Lui şi de aceea au căzut în adâncul iadului, cum spune Mântuitorul: “Am văzut pe satana, căzând ca un fulger” (LUCA 10,18) [BĂLAN, Arhimandrit Ioanichie - NE VORBEŞTE PĂRINTELE CLEOPA - vol. 4; cu binecuvântarea P.S. EFTIMIE, Episcopul Romanului; EDITURA EPISCOPIEI ROMANULUI; 1996; pag.8].

Despre căderea îngerilor răi sau al lui Lucifer, proorocul Isaia Zice: -”Cum a căzut din cer Luceafărul cel ce răsărea dimineaţa! Cel ce tuturor neamurilor le trimitea porunci, acum e zdrobit la pământ. Dar tu ai zis în cugetul tău: În cer mă voi sui, deasupra stelelor cerului îmi voi aşeza tronul, pe muntele cel înalt voi şedea, deasupra munţilor înalţi cei dinspre miazănoapte; deasupra norilor mă voi ridica, fi-voi asemenea Celui-Preaînalt…” (ISAIA 14,12-14). Sfinţii Părinţi, şi îndeosebi Sfântul Vasile cel Mare, au reţinut versetele 12-14 ca fiind viziunea cea mai potrivită asupra căderii lui Lucifer: nu din suprasaturaţie divină, nici prin tentaţie carnală, ci din orgoliu [BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD...].  << va urma >>

de Preot Gheorghe Salagian

Articole asemanatoare:

1. Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxa p.3
2. Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxa p.1
3. Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxa p.4
4. Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.6
5. Dialog profesor-elev la disciplina Religie Ortodoxă p.8