Duminica – sărbătoarea săptămânală a creştinilor – Partea II

B. ATITUDINEA MÂNTUITORULUI FAŢĂ DE SABAT

Iisus este Domnul şi al sâmbetei, precum este Domn şi Stăpân al tuturor, în sensul că nimeni nu poate să I Se împotrivească. Evreii căutau să-L omoare fiindcă dezlega sâmbăta, făcând din ea o zi de rând, iar nu una stfel:

Şi pentru aceasta Îl prigoneau Iudeii şi căutau să-L omoare, că făcea aceasta sâmbăta (l-a vindecat pe slăbănogul de la Lacul Betezda sau Vitezda). Iar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez. Deci pentru aceasta căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu” (IOAN 5,16-18).

Mântuitorul Hristos a arătat în fapt, prin Învierea Sa, că Legea cea Nouă, Legea harului începe prin Sângele Lui vărsat pentru eliberarea tuturor oamenilor de sub robia Satanei. Aşadar, Duminica este în ziua celei de-a doua zidiri a lumii, ziua de sărbătoare inaugurată de Hristos în Legea harului.

Dar chiar înainte de această pecetluire a zilei Duminicii, este bine să observăm punctul de vedere al Mântuitorului cu privire la sâmbătă. Când a venit tânărul cel bogat (MATEI 19,16-23), dornic să afle de la Mântuitorul cum să dobândească viaţa de veci, şi Domnul atrăgându-i atenţia asupra poruncilor, acela a întrebat: ,,Care porunci?” Domnul i le-a amintit şi Evanghelia indică între ghilimele din rândul acestor porunci din Decalog numai câteva, între care nu pomeneşte porunca sâmbetei; aceasta, tocmai că Mântuitorul nu a socotit-o folositoare pentru dobândirea vieţii de veci.

Zadarnic anatematizează doamna E. Whitte pe cei ce nu vor păzi sâmbăta, acest lucru l-ar fi spus chiar Mântuitorul când încă era pe pământ, dacă considera că este de o mare importanţă pentru creştini acest lucru. Ziua de sărbătoare pentru creştini, se înţelege, este ziua Duminicii – Ziua Învierii Domnului – Ziua bucuriei. Sabatul a fost numai umbra Duminicii.

Când adventiştii se referă la Sfântul Apostol Pavel că ar fi predicat numai sâmbăta, trag greşit concluzia că el o socotea ziua cea sfântă. Ca şi Mântuitorul, grăia, propovăduind cuvântul, când lumea era adunată. Aşadar, îi putea găsi adunaţi şi atunci le grăia. Când era vorba de porunci precise, Sfântul Pavel nu pomeneşte nimic de sâmbătă: ,,Pentru că porunca: să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturiseşti strâmb…”(ROMANI 13,9); iar colosenilor le spune răspicat: ,,Aşadar, nimeni să nu vă judece pentru mâncare sau băutură sau cu privire la vreo sărbătoare sau lună nouă sau sâmbete; ele sunt o umbră a celor viitoare, dar trupul e a lui Hristos” (COLOSENI 2,16-17). Iată toate sărbătorile vechi au căzut, fiind doar o umbră a sărbătorilor care vor veni prin Hristos, care au venit şi pe care Sfânta şi Dreapta Biserică Ortodoxă, batjocorită de secte cu o ură satanică şi antihristică le ţine cu toată dragostea pentru Hristos Cel Răstignit Vinerea şi Înviat DUMINICA.

BIBLIOGRAFIE:
- 1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD…;
- 2. MOLDOVAN, Preot prof. Dr. Ilie – op.cit.

Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian

Articole asemanatoare:

1. Duminica – sărbătoarea săptămânală a creştinilor – Partea IV
2. Duminica – sărbătoarea săptămânală a creştinilor – Partea I
3. Duminica – sărbătoarea săptămânală a creştinilor – Partea III
4. Sâmbăta, zi de odihnă pentru creștini? (I)
5. Sâmbăta, zi de odihnă pentru creștini? (II)