Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.2

CAP. III – EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ŞI RESPONSABILITATEA ÎN PERSPECTIVA ECUMENISMUULUI ŞI DIALOGULUI INTERCONFESIONAL

Deontologia şcolară ne obligă să nu cultivăm atitudinile de respingere a celor ce sunt de alte confesiuni sau culte, decât majoritarii: atitudinea separatistă, de marginalizare sau culpabilizare a grupurilor confesionale minoritare nu trebuie deloc încurajată în şcoală. Unele ritualuri sau festivităţi religioase care conduc la diferenţiere sau separare pot fi deplasate din şcoală către familie sau comunitatea confesională respectivă 16).

Aceasta nu înseamnă că preotul profesor ortodox nu va oficia Tedeumul de la început de an şcolar deoarece în şcoală sunt alte confesiuni, dar nu va exclude de la participarea la această slujbă a elevilor de alte confesiuni şi credinţe religioase şi nici nu-i va obliga pe unii dintre aceştia să participe dacă nu vor. De exemplu la Şcoala cu clasele I-VIII ,,Avram Iancu” din Satu-Mare unde sunt profesor de Religie Ortodoxă, am amenajat cu sprijinul direcţiunii un cabinet de Religie. Sfinţirea cabinetului s-a făcut pe data de 20 decembrie 2005, când în şcoală în fiecare an se ţinea înainte de a pleca elevii în vacanţa de Crăciun, tradiţionala seară de colinde.

La slujba de sfinţire l-am invitat şi pe părintele protoiereu de Satu-Mare, preotul Ioan Socolan şi încă doi colegi preoţi, părinţii Gheorghe Vâlcu de la Parohia Ortodoxă Română Viile Satu-Mare şi Tiberiu Vălean de la biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Satu-Mare, iar doamna director Florica Boroş care era atunci în această funcţie, l-a invitat, fiind în relaţii bune, pe profesorul de religie baptistă, pastorul Mihai Micula, care a asistat la toată slujba, fără pretenţii de a sluji împreună, dar dându-i-se dreptul de a spune la sfârşit câteva cuvinte cu ocazia evenimentului.

Iată o formă de ecumenism, interconfesionalitate şi responsabilitate, fiind uniţi, dar neamestecaţi.

NOTE:
-16) CUCOŞ, Constantin – op.cit. Permisivitatea faţă de alteritate nu înseamnă însă impasibilitate şi acceptare a orice. Cât priveşte, de pildă, unele secte, credem că influenţa acestora asupra şcolilor ar trebui să fie supravegheată sau interzisă în situaţii bine determinate, (mai ales când acestea urmăresc cu orice preţ acapararea de prozeliţi). Şcoala nu trebuie să fie transformată într-o scenă a disputelor sau o trambulină de convertire sau recrutare a credincioşilor 17).
-17) Idem.  <<va urma>>

de Preot Gheorghe Salagian

Articole asemanatoare:

1. Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.3
2. Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.1
3. Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.5
4. Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.4
5. De la ateism la ecumenism – de Savatie Bastovoi