Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.2

CAP. III – EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ŞI RESPONSABILITATEA ÎN PERSPECTIVA ECUMENISMUULUI ŞI DIALOGULUI INTERCONFESIONAL

Deontologia şcolară ne obligă să nu cultivăm atitudinile de respingere a celor ce sunt de alte confesiuni sau culte, decât majoritarii: atitudinea separatistă, de marginalizare sau culpabilizare a grupurilor confesionale minoritare nu trebuie deloc încurajată în şcoală. Unele ritualuri sau festivităţi religioase care conduc la diferenţiere sau separare pot fi deplasate din şcoală către familie sau comunitatea confesională respectivă 16).

Aceasta nu înseamnă că preotul profesor ortodox nu va oficia Tedeumul de la început de an şcolar deoarece în şcoală sunt alte confesiuni, dar nu va exclude de la participarea la această slujbă a elevilor de alte confesiuni şi credinţe religioase şi nici nu-i va obliga pe unii dintre aceştia să participe dacă nu vor. De exemplu la Şcoala cu clasele I-VIII ,,Avram Iancu” din Satu-Mare unde sunt profesor de Religie Ortodoxă, am amenajat cu sprijinul direcţiunii un cabinet de Religie. Sfinţirea cabinetului s-a făcut pe data de 20 decembrie 2005, când în şcoală în fiecare an se ţinea înainte de a pleca elevii în vacanţa de Crăciun, tradiţionala seară de colinde.

La slujba de sfinţire l-am invitat şi pe părintele protoiereu de Satu-Mare, preotul Ioan Socolan şi încă doi colegi preoţi, părinţii Gheorghe Vâlcu de la Parohia Ortodoxă Română Viile Satu-Mare şi Tiberiu Vălean de la biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Satu-Mare, iar doamna director Florica Boroş care era atunci în această funcţie, l-a invitat, fiind în relaţii bune, pe profesorul de religie baptistă, pastorul Mihai Micula, care a asistat la toată slujba, fără pretenţii de a sluji împreună, dar dându-i-se dreptul de a spune la sfârşit câteva cuvinte cu ocazia evenimentului.

Iată o formă de ecumenism, interconfesionalitate şi responsabilitate, fiind uniţi, dar neamestecaţi.

NOTE:
-16) CUCOŞ, Constantin – op.cit. Permisivitatea faţă de alteritate nu înseamnă însă impasibilitate şi acceptare a orice. Cât priveşte, de pildă, unele secte, credem că influenţa acestora asupra şcolilor ar trebui să fie supravegheată sau interzisă în situaţii bine determinate, (mai ales când acestea urmăresc cu orice preţ acapararea de prozeliţi). Şcoala nu trebuie să fie transformată într-o scenă a disputelor sau o trambulină de convertire sau recrutare a credincioşilor 17).
-17) Idem.  <<va urma>>

de Preot Gheorghe Salagian

Articole asemanatoare:

1. Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.3
2. Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.1
3. Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.5
4. Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.4
5. De la ateism la ecumenism – de Savatie Bastovoi

1. 

   Dan Orghici says:

   26 December 2010 at 18:13

   De ce trag pentru uni clopotele?

   Aceste rânduri sunt adresate în special onorabilului cler ortodocs, doar dumnealor se datorează indignarea mea din acest ceas, urât ceas și de revoltă acum când serbăm Nașterea Domnului Isus, mă dor și mă rod clipele petrecute de parcă ar fi vii înlăuntru-mi, mă ard ca un jeratic aprins. Doamne dacă ar fi după noi oameni nu cred că ai fi scăpat așa ușor ca de Pilat, Crucea și Calvarul ar fi părut joc de prunc pe lângă pedeapsa pe care am fi pus-o noi.
   Vorbim Isuse atât de frumos, mergem la biserică ascultăm predici lungi și cei despre care voi face vorbire în ceste rânduri sunt chiar cei ce predică, chiar acei ce zic că Îți slujesc. De fac asta au ba Te las pe Tine drag Isus să0I judeci, eu doar consemnez fapte ce pe mine mă dor.
   Astăzi a doua zi de sărbătoare închinată Nașterii Domnului nostru Isus Cristos, sărbătoare dar totuși o parte din comunitatea Orăștiei îmbracă faine de doliu, un tragic accident ia dintre noi trei suflet, o mamă și cei doi copii ai săi, cortegiul funerar își are traseul și prin fața Biserici noastre Biserica greco-catolică cu hramul Sfântului Proroc Ilie Tezviteanul, nimic deosebit până aici, se trag clopotele după obicei, Preotul Silviu Bindea parohul Sfântului Locaș așteaptă pios pe scări și convoiul funerar trece și trece și se tot duce de parcă ar fi trecut pe lângă o șiră de paie sau vre-o glugă de coceni nu pe lângă o Biserică în care se Slujește Lui Dumnezeu. Rămân înmărmurit, înțeleg mireni, înțeleg durerea ce te face să nu mai raționezi în momente de grea cumpănă, dar nu pot pricepe cum onorabilul cler ortodocs nu-și face nici semnul Sfintei Cruci, ceva mă face să nu pricep cum nu te închini dând mărire lui Dumnezeu când treci prin fața unei Biserici.
   Înțeleg faptul că clerul Biserici Ortodoxe Române nu poate sluji nici un fel de slujbă cu celelalte culte dar de aici și până a nu respecta pe ceilalți este o cale lungă care duce sau mai bine zis aduce cu lipsa de respect. Nu cer nimănui să mă respecte pe mine ca om, nici eu nu respect pe nimeni. Dar respect pe Dumnezeu și tot ce decurge de aici și mă respect pe mine, astfel respect și pe alți, se vede că preoți tineri ai Biserici Ortodoxe Române nu au respect nici de Domnul și nici pe ei nu se respectă. Destul de rău și urât au fost educați, nu credeți?
   Citeam demult o povestire a unui clasic român, în care se zice că un evreu voia să meargă la târg, vorbi evreul nostru cu un căruțaș să-l ducă. În ziua cuvenită veni omul cu căruța și plecară, în dreptul Bisericii evreul zise căruțașului evreul să se întoarcă înapoi acasă că a uitat ceva, sau întors și au plecat din nou și tot așa de trei ori, la a treia întoarcere evreul spune căruțașului că nu mai merge cu el. căruțașul întreabă de ce? La care evreul răspunde: ” am trecut de trei ori dus și de trei ori întors prin fața Biserici voastre și nu ai dat Mărire lui Dumnezeu niciodată, ei dacă ție nu ție frică de Dumnezeu ce frică îți va fi de mine și nu mă vei prăda când ți-o veni ție la socoteală. Cei doi nu au mers împreună. Morala îți aparține cititorule!
   Să nu fiu înțeles greșit, nu, nu sunt un antiortodox (Drept Măritor doresc să ajung și eu, vai drept măriri mele). Nu sunt anti clerical, respect instituția Preoție și tot ce decurge de aici. Nu sunt anti ecumenic, dimpotrivă sunt un luptător pro ecumenism, unul dintre acei ce ar fi bucuroși să serbeze Paștile în fiecare an deodată cu toți creștinii acestei lumi. Dar nici nu pot trece indiferent la nepăsare.
   Dacă ceva doare, dacă ceva face ca răni pe care le considerai de mult închise șă erupă din nou, e acel ceva este lipsa de respect și demnitatea a fraților din clerul ortodocs, aș vrea să vă spun rușine dar cred că nu mai aveți nici din aia, Dumnezeu vă ierte că eu v-am iertat!

   reply
2. 

   Preot Gheorghe Sălăgian says:

   31 July 2011 at 22:24

   Frate Dan Orghici! Ar fi bine să fi mai explicit şi să nu te ascunzi după cuvinte! Nu uita: când loveşti ORTODOXIA, L-ai lovit pe Hristos.

   reply