Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.5

Pe lângă acest canon (45 Apostolic), mai sunt canoane care prevăd următoarele:

• ,,Dacă cineva s-ar ruga împreună chiar şi-n casă cu cel scos de la împărtăşire, să se afurisească” (CANONUL 10 APOSTOLIC) 38);
• ,,Dacă cineva fiind cleric, s-ar ruga împreună cu clerici caterisiţi, să se caterisească şi el” (CANONUL 11 APOSTOLIC) 39);
• ,,Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagoga (adunarea) iudeilor sau ereticilor spre a se ruga, să se şi caterisească şi să se şi afurisească” (CANONUL 64 APOSTOLIC) 40);
• ,,Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu, dacă stăruiesc în eres” (CANONUL 6 AL SINODULUI AL CINCILEA LOCAL DE LA LAODICEEA DIN ANUL 343) 41);
• ,,Celor ce sunt ai Bisericii nu le este îngăduit să meargă la cimitire, ori la cele ce se zic locuri muceniceşti ale oricăror eretici, pentru rugăciune ori pentru vindecare; şi unii ca aceştia, de vor fi credincioşi, să se excomunice până la un anumit timp. Iar pocăindu-se şi mărturisindu-se că au greşit, să se primească” (CANONUL 9 AL SINODULUI AL CINCILEA LOCAL DE LA LAODICEEA DIN ANUL 343) 42).
  

În ceea ce priveşte CANONUL 10 APOSTOLIC, tâlcuirea sau explicarea lui, este următoarea:

,,Prin afurisire sau excomunicare, orice creştin era pus în afara Bisericii. Această pedeapsă se dădea pentru păcate grele sau pentru altfel de abateri de la disciplină, care în fond nu erau altceva decât tot păcate, pentru că pedepsele pe care le aplică Biserica, se justifică numai prin gravitatea păcatului pe care îl implică unele fapte ale creştinilor. Celui pedepsit cu excomunicarea nu-i era permis în nici o formă să păstreze legături cu membrii Bisericii şi nici acestora nu le era îngăduit să rămână în contact cu cel excomunicat, pentru că orice tratare cu indulgenţă a celui pedepsit de Biserică, însemna desconsiderarea pedepsei aplicată de Biserică şi deci o abatere de la disciplina bisericească a celor ce nu respectau hotărârile conducerii bisericeşti. De altfel, izolarea în care era pus cel afurisit, are înţelesul de stare în care respectivul trebuie să mediteze asupra păcatului săvârşit şi să se pocăiască, pentru a se face vrednic să fie reprimit în Biserică, căci afurisirea nu însemna osândă veşnică, ci o pedepsire mai aspră, prin care nu se urmăreşte totuşi moartea păcătosului, ci, după cuvântul Scripturii ,,să se întoarcă şi să fie viu”, adică să se reabiliteze. Nesocotirea de către ceilalţi creştini a oricăror pedepse care se aplică vreunuia ce se abate de la rânduiala bisericească, înseamnă uneori sprijinirea greşelii, încurajarea păcatului, iar nu ajutorarea celui căzut să se ridice. În legătură cu afurisirea sau excomunicarea, mai observăm că, în Biserica veche ea avea şi înţelesul de oprire temporară de la Sfânta Împărtăşanie sau de la cuminecare ,,comunicatio” – de unde şi cuvântul ,,Excomunicatio – excomunicare”. Se ştie că şi în Sfintele Canoane este folosită uneori în acest sens (CANOANELE 27, 52 TRULAN; 47 IOAN PUSTNICUL)” 43).

Tâlcuirea sau explicarea CANONULUI 11 APOSTOLIC este următoarea:

,,Se impune pentru clericii de orice grad să urmeze, faţă de clericii caterisiţii, aceeaşi rânduială la care sunt obligaţi toţi credincioşii afurisiţi, fiindu-i oprit fiecărui cleric să se roage împreună cu clericii caterisiţi şi în primul rând să liturghisească cu aceştia” 44). Acest canon şi mai ales tâlcuirea şi explicarea lui ar trebui să-i pună pe gânduri pe preoţii, care la anumite evenimente au slujit împreună cu ex-preotul ortodox şi actual ,,preot” greco-catolic Vasile Goje din Ardud, care în 1998 a fost caterisit de Prea Sfinţia Sa Iustinian Chira, episcopul Maramureşului şi Sătmarului, pentru ÎNALTĂ TRĂDARE, deoarece în ianuarie 1998 a părăsit credinţa ortodoxă, trecând la cea greco-catolică, producând tulburări mari în localitate, la fiecare Sfântă Liturghie oficiată în Ardud trebuind să participe forţe ale Poliţiei şi Jandarmeriei judeţului Satu-Mare.

Nu putem trece cu vederea tâlcuirea CANONULUI 64 APOSTOLIC care este următoarea: “În Biserica veche, datorită antagonismului în care se găseau creştinii cu ereticii şi cu necreştinii, s-a impus în mod spontan un separatism religios faţă de aceştia. De altfel e de la sine înţeles, că dacă anumite relaţii comune cu ereticii şi cu necreştinii nu puteau fi evitate sau interzise, apoi relaţiile cu caracter strict religios, care ar fi de natură să-i aducă în situaţia de a se ruga împreună – nu puteau fi îngăduite; căci într-adevăr, rugăciunea împreună cu ereticii înseamnă o recunoaştere implicită a credinţei lor, fapt care este contrar poziţiei principale pe care s-a situat Biserica faţă de eretici şi necreştini. Ea singură este depozitarea adevărului mântuitor revelat şi ea singură, prin mijloacele harului sfinţitor, poate asigura mântuirea credincioşilor. Recunoaşterea valorii soteriologice a practicii religioase ale unor religii şi ale ereticilor, înseamnă implicit recunoaşterea netemeiniciei poziţiei pe care s-a situat Biserica faţă de necreştini şi eretici. Pentru aceste motive, oricărui cleric îi este interzis, sub pedeapsa caterisirii şi afurisirii să se roage cu ereticii şi necreştinii, fie în locaşurile de cult ale acelora, fie înafară. Acelaşi lucru este interzis şi laicilor, sub pedeapsa afurisirii” 45).

În ceea ce priveşte tâlcuirea CANONULUI 6 AL SINODULUI AL CINCILEA LOCAL DE LA LAODICEEA DIN ANUL 343, aflăm următoarele: “Pornind de la precizarea făcută de Mântuitorul, Care a spus: “Cel ce nu este cu Mine, împotriva Mea este” (MATEI 12,30; LUCA 11,23), părinţii dispun categoric ca ereticii, care stăruie în erezie, să nu fie admişi în Biserică” 46).

Tâlcuirea CANONULUI 9 AL Sinodului mai sus amintit, este următoarea: ,,Interzicând vizitarea cimitirelor ereticilor, părinţii sancţionează pe cei botezaţi cu oprirea temporară de la Sfânta Împărtăşanie şi cu prelungirea termenului de catehumenat, până la pocăinţă, acelor ce nu respectă această dispoziţie” 47).

Note:
38) Ibidem; pag. 14;
39) Idem;
40) Ibidem; pag. 40;
41) Ibidem; pag.217;
42) Ibidem; pag.218.
43) Ibidem; pag. 14.
44) Idem.
45) Ibidem; pag. 40.
46) Ibidem; pag. 217.
47) Ibidem; pag. 218.

<<va urma>>

de Preot Gheorghe Salagian

Articole asemanatoare:

1. Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.4
2. Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.3
3. Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.1
4. Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.2
5. Ecumenism și Ortodoxie Ecumenică