Icoanele în Biserica Ortodoxă
Ce este o icoană?
O icoană este o imagine (de obicei bi-dimensionala) reprezentând pe Hristos, sfinti, îngeri, evenimente biblice importante, pilde sau evenimente din istoria bisericii.
Sf. Grigore Dialogul (Papă al Romei la aprox. 590-604), vorbea despre icoane ca fiind Scriptura pentru analfabeti:
“Ceea ce scrisul prezinta cititorilor, imaginea prezinta celor neînvatati care o privesc, caci în ea şi cei ignoranti vad ce ar trebui sa urmeze; în ea pot citi analfabetii” (Epistola către Episcopul Serenus din Marsilia, NPNF 2, Vol. XII, p. 53).
Celor care sugereaza ca acest fapt nu mai este relevant în epoca noastra le aducem aminte de rata mare a analfabetismului pe care o avem în epoca noastra, într-un segment major al populatiei… copiii.
Icoanele ne ridica mintile de la cele pamântesti la cele ceresti. Sf. Ioan Damaschinul a scris, “prin icoane vizibile suntem condusi la contemplarea a ceea ce este divin şi spiritual”. Prin pastrarea memoriei celor pictati în icoane, suntem inspirati sa-i imitam. Sf. Grigore de Nissa (aprox. 330-395) povestea cum nu putea trece pe langa o icoana cu Avraam care-l jertfea pe Isaac “fara sa verse lacrimi”. Într-un comentariu la aceste cuvinte, s-a spus la al Saptelea Sinod Ecumenic, “Daca unui asemenea Doctor imaginea i-a folosit şi i-a produs lacrimi, cu atat mai mult ea va aduce cainta şi-i va face bine celui simplu şi needucat”.
Se închina ortodocsii la icoane?
Crestinii se roaga în prezenta icoanelor (asa cum evreii se rugau în prezenta icoanelor Templului), dar nu la icoane.
Fac icoanele minuni?
Pentru a pune aceasta întrebare într-o perspectiva corecta, sa încercam mai întâi sa raspundem la câteva întrebari: Facea chivotul legamantului minuni (vezi Iosua 3:15, 1 Samuel 4:6, 2 Samuel 11-12)? Vindeca sarpele de arama pe cei muscati de serpi (Numeri 21:9)? Au înviat oasele profetului Elisei pe un om (2 Imparati 13:21)? A vindecat umbra lui Petru pe bolnavi (Fapte 5:15)? Au vindecat hainele lui Pavel pe cei bolnavi şi au scos draci (Fapte 19:12)?
Raspunsul la aceste întrebari este DA, într-un anumit fel. Totusi, ca sa fim mai corecti, Dumnezeu a fost Cel care a ales sa faca minuni prin aceste obiecte. În cazul chivotului şi a sarpelui de arama, avem de-a face cu imagini prin care s-au facut minuni. Dumnezeu a facut minuni prin ramasitele profetului Elisei, prin umbra unui sfant şi prin lucruri care au fost doar atinse de un sfant. De ce? Pentru ca Dumnezeu cinsteste pe cei ce Il cinstesc (1 Samuel 2:30), Îsi gaseste placerea în a face minuni prin sfintii Lui, chiar şi pe aceste cai indirecte. Faptul ca Dumnezeu poate sfinti lucruri materiale nu trebuie sa surprinda pe cei ce cunosc Scriptura. De exemplu, nu numai altarul templului era sfant, ci tot ce îl atingea (Exod 29:37). A respinge adevarul ca Dumnezeu lucreaza prin lucruri materiale înseamna a cadea în Gnosticism.
Prin urmare, da, într-un sens larg icoanele pot face minuni, deoarece El cinsteste pe cei ce-L cinstesc.
Care este diferenta dintre închinare şi venerare?
Crestinii ortodocsi nu se închina la icoane în sensul în care cuvântul închinare este folosit în limba moderna.
Crestinii ortodocsi venereaza icoanele, ceea ce înseamna ca le respecta pentru ca sunt obiecte sfinte şi pentru ca respecta pe cei pe care îi reprezinta. Nu ne închinam icoanelor asa cum nu ne închinam steagului tarii. Respectul fata de steag reprezinta aceaasi atitudine ca şi fata de icoane, un fel de venerare. Asa cum nu veneram lemnul sau vopseaua, ci persoana pictata în icoana, tot asa patriotii nu venereaza tesatura şi culorile, ci tara reprezentata de steag.
Acesta a fost felul de gandire al celui de al Saptele Sinod Ecumenic, care a decretat în al sau Oros:
“Acesta fiind cazul, urmand calea împarateasca şi învatatura de inspiratie divina a Sfintilor Parinti şi a Traditiei Bisericii sobornicesti – caci noi stim ca este inspirata de Duhul Sfant, care se afla în ea – decidem în mod corect şi dupa o lunga examinare, ca asemenea Crucii sfinte şi datatoare de viata, la fel sfintele şi pretioase icoane pictate în culori şi impodobite cu pietre pretioase sau cu alta materie avand acelasi scop (epitedeios) sa fie puse în sfintele biserici ale lui Dumnezeu, pe obiecte şi haine sfinte, pe pereti şi pe strazi, indiferent daca ele sunt icoane ale Domnului Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos, ale Preacuratei Fecioare, Sfânta Nascatoare de Dumnezeu, sau ale îngerilor sau Sfintilor. Caci ori de câte ori vedem reprezentarea lor prin imagini, ori de câte ori le privim, ne aducem aminte de prototipuri, îi iubim mai mult, suntem îndemnati sa ne închinam sarutând imaginea şi sa ne marturisim veneratia (proskenesin), nu adevarate închinare (latreian) care, dupa credinta noastra este cuvenita numai naturii divine, dar în acelasi fel veneram imaginea Crucii celei scumpe şi datatoare de viata, Sfânta Evanghelie şi alte obiecte sfinte pe care le cinstim cu tamaie şi lumanari, dupa obiceiurile înaintasilor nostri. Caci cinstea data imaginii se adreseaza prototipului, iar persoana care venereaza o icoana venereaza pe cel reprezentat de ea. Într-adevar, aceasta este învatatura Sfintilor nostrii Parinti, şi Traditia Sfintei Biserici sobornicesti care a dus Evanghelia de la un capat la celalalt al pamântului.”
Evreii întelegeau diferenta dintre venerare şi închinare (adorare). Un evreu pios isi saruta salul de rugaciune înainte sa şi-l puna şi saruta Tora înainte sa o citeasca în sinagoga. Cu siguranta Iisus a facut la fel, înainte sa citeasca Scriptura în sinagoga.
Primii crestini au înteles şi ei aceasta distinctie. În Martirajulul lui Polycarp (care a fost un ucenic al Sfantului Apostol Ioan, şi al carui martiraj a fost descris de credinciosii bisericii lui, care au fost martori), ni se spune cum unii au cautat sa-l influenteze pe magistratul roman sa nu le dea voie sa ia trupul Sfantului Martir
“ca nu cumva, s-a spus, ei sa renunte la cel rastignit şi sa înceapa sa se închine la acesta. Aceasta s-a facut la îndemnul iudeilor, care au urmarit şi când era sa-l luam din foc, ei nestiind ca era imposibil pentru noi sa renuntam la Hristosul care a suferit pentru mântuirea întregii lumi – desi fara pacat – sau sa ne închinam altuia. Caci Lui, care este Fiul lui Dumnezeu, ne închinam, dar pe martiri îi cinstim doar ca pe ucenici şi imitatori ai Domnului care merita aceasta pentru neegalata lor dragoste fata de Împaratul şi Învatatorul lor… Atunci sutasul, vazand impotrivirea iscata de iudei, l-a pus în mijloc şi l-a ars dupa obiceiul lor. Dupa aceea noi i-am luat oasele, care erau mai de pret decat pietrele pretioase şi mai scumpe decat aurul curat, şi le-am asezat într-un loc potrivit; unde Domnul ne va îngadui sa ne adunam dupa cum putem, cu bucurie, şi sa sarbatorim martirajul lui aducandu-ne aminte de cei care s-au luptat deja şi pregatindu-i pe cei care vor avea de luptat” (Martirajul lui Polycap 17:2- 3; 18:1-3).
Nu interzice Porunca a Doua icoanele?
Se pune întrebarea ce înseamna “chipul cioplit” în Porunca a doua? O întelegere literala ar însemna ca toate imaginile din Templu calcau aceasta porunca. Cea mai buna metoda sa aflam ce însemnau cuvintele evreiesti folosite aici este sa aflam ce însemnau ele pentru evrei. Când acestia au tradus-o în greaca, au folosit cuvantul “eidoloi”, adica “idoli”. Cuvantul evreiesc pesel nu este niciodata folosit cu privire la imaginile din Templu. Este deci clar ca pasajul se refera la imagini pagâne, şi nu la imagini în general.
Sa privim cu atentie pasajul din Scriptura:
“Sa nu-ti faci chip cioplit (adică idol), nici o înfatisare a lucrurilor care sunt în ceruri, sau jos pe pamânt sau în apele mai pe jos decat pamântul. Sa nu te închini înaintea lor şi sa nu le slujesti (închini).” (Exod 20:4-5a).
Daca interpretam aceste cuvinte ca referindu-se la orice fel de imagini, în mod clar heruvimii din Templu calcau aceasta porunca. Daca însa le interpretam ca referindu-se doar la idoli, orice contradictie dispare. Mai mult decât atât, daca textul se refera la toate imaginile, atunci chiar şi carnetul meu de conducere este un idol şi o încalcare a acestei porunci. Una din doua: ori fiecare protestant care are carnet de conducere este un idolatru, ori icoanele nu sunt idoli.
Lasând de o parte pentru moment semnificatia cuvintelor “chip cioplit”, sa vedem ce ne spune de fapt textul. Sa nu faci x, sa nu te închini la x, sa nu slujesti la x. Daca x = imagine, atunci însusi Templul calca porunca. Daca x = idol, atunci nici Templul, nici icoanele ortodoxe nu calcă porunca.
Nu interzice Deuteronom 4:14-19 orice înfatisari ale lui Dumnezeu? Cum putem deci admite icoane ale lui Hristos?
Acest pasaj îi învata pe evrei sa nu-şi faca o înfatisare falsa a lui Dumezeu, pentru ca nu L-au vazut; dar noi, crestinii credem ca Dumnezeu S-a întrupat prin persoana lui Iisus Hristos, deci putem înfatisa “ce am privit” (1 Ioan 1:1). Dupa cum a spus Sf. Ioan Damaschinul:
“În vechime, Dumnezeul neîntrupat şi nemasurat nu a fost niciodata înfatisat. Dar acum ca Dumnezeu a fost vazut în trup şi a vorbit cu oamenii, acestia pot face o înfatisare a lui Dumnezeu asa cum L-am vazut. Nu ma închin materiei, ci Dumnezeului materiei, care a devenit materie pentru mine şi S-a coborât sa locuiasca în materie, care mi-a pregatit mântuirea prin intermediul materiei. Nu voi înceta sa cinstesc aceasta materie care mi-a daruit mântuirea. O cinstesc, dar nu ca Dumnezeu.”
Având în vedere împotrivirea iudeilor fata de imagini, cum au putut primii crestini sa accepte icoane?
Icoane pot fi gasite nu numai în catacombele crestine, ci şi în cele evreiesti din aceleasi perioade. Putem vedea, de exemplu, icoanele evreiesti bine pastrate de la Dura-Europos, un oras distrus de persieni în mijlocul secolului al treilea (ceea ce ne da o idee cât de recente ar fi putut fi).
Uneori, în mod gresit, conceptiile lui Iosefus cu privire la icoane sunt considerate ca fiind cele prevalente la evrei în acea perioada. Unul din textele mult citate este acela care se refera la rascoala care a avut loc atunci când romanii au pus un vultur imperial pe poarta Templului.
Acest episod nu este atât de simplu cum ar crede unii. Acei evrei erau zeloti. Iosephus, care povesteste aceste evenimente, a fost el însusi unul dintre ei, dar a trecut mai târziu de partea romanilor.
El ne spune cum romanii au plasat acest vultur la intrarea în templu, iar poporul l- a dat jos, privindu-l ca pe un sacrilegiu. Întrebarea este însa ce i-a înfuriat pe evrei, imaginea în sine, ori faptul ca romanii o plasasera pe poarta Templului. Conceptile lui Iosephus erau atât de extreme încât el considera ca pâna şi înfatisarile de animale de pe Marea de Arama din Templul lui Solomon ar fi fost pacatoase (Antichitati VIII,7,5).
Atitudinea generala a iudeilor fata de arta religioasa nu era de fapt atât de iconoclasta. În Talmudul palestinian gasim scris (în Abodah Zarah 48d) “În zilele lui Rabbi Jochanan oamenii au început sa picteze imagini pe ziduri, iar el nu i-a oprit” şi “În zilele lui Rabbi Abbun oamenii au început sa creeze imagini în mozaicuri, iar el nu i-a oprit”.
Targumul Pseudo-Ionatan repeta porunca împotriva idolilor, dar adauga, “o coloana cioplita cu imagini şi înfatisari poti sa-ti faci, dar sa nu te închini la ele”.
Cele mai vechi scrieri evreiesti pe care le avem contin ilustratii. Printre acestea sunt imagini cu scene biblice, asemanatoare cu cele gasite la sinagoga din Dura Europos (şi cu cele din biserica aflata alaturi de aceasta sinagoga) care a fost îngropata în secolul al treilea, când persienii au distrus orasul (vezi “Escavatiile de la Dura-Europos conduse de Universitatea Yale şi de Academia Franceza de Inscriptii şi Litere”, Raportul Final VII, Partea I-a, Sinagoga, de Karl H. Kraeling).
Este demn de remarcat ca cele mai timpurii icoane din catacombe erau în majoritate scene din Vechiul Testament şi icoane ale lui Hristos. Predominanta scenelor din Vechiul Testament arata ca aceasta nu era o practica pagâna introdusa de anumiti convertiti, ci una evreiasca, adoptata de crestini.
Daca icoanele sunt atât de importante, cum de nu le gasim în Scriptura?
De fapt le gasim în Scriptura – şi înca în multe locuri! Observati cât de frecvente erau ele în Cort şi apoi în Templu. Existau imagini de heruvimi:
Pe chivot – Ex. 25:18
Pe perdelele din Cort – Ex. 26:1
Pe perdeaua din Sfânta Sfintelor – Ex. 26:31
Doi heruvimi în Locul Sfânt – 1 Imparati 6:23
Pe pereti – 1 Imparati 6:29
Pe usi – 1 Imparati 6:32
Pe alte lucraturi din Templu – 1 Imparati 7:29,36
Existau deci icoane încotro îti întorceai ochii.
Chiar daca admintem ca icoanele sunt un fel de Scriptura, unde era scris evreilor sa le venereze?
Scriptura poruncea evreilor sa se închine înaintea chivotului, care avea pe el imaginea a doi heruvimi. În Psalmul 99:5, se porunceste “Înaltati pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinati-va înaintea asternutului picioarelor Lui, caci este Sfânt!”. Sa observam ca aici cuvântul “închinare” este acelasi cu cel folosit în Exodul 20:5, unde ni se porunceste sa nu ne închinam la idoli.
Ce este “asternutul picioarelor Lui”? În 1 Cronici 28:8, David foloseste aceasta expresie referindu-se la Chivotul Legamântului. Psalmul 99 (98 în Septuaginta) începe cu imaginea Domnului care “sade pe heruvimi” (99:1) şi sfârseste cu îndemnul de a ne închina pe muntele Lui cel Sfânt – ceea ce întareste faptul ca în acest context se refera la Chivotul Legamântului. Aceasta fraza reapare în Psalmul 132:7, unde este precedata de expresia “haide la locuinta Lui” şi este urmata de chemarea “Scoala-Te, Doamne, vino la locul tau de odihna, Tu şi Chivotul maretiei Tale!”
Este interesant ca aceasta expresie este folosita în slujba din biserica referitor la Cruce, şi legatura nu este întâmplatoare – pentru ca pe Chivot, între heruvimi se afla capacul ispasirii, peste care era stropit sângele jertfelor pentru pacatele poporului (Exod 25:22, Levitic 16:15).
Nu a fost Sarpele de Arama distrus tocmai pentru ca poporul îl venera?
Daca te uiti atent la pasajul acesta (2 Împarati 18:4), observi ca Sarpele de Arama nu a fost distrus pentru ca poporul îl respecta, ci pentru ca îl transformasera într-un dumnezeu-sarpe numit Nehustan.
Nu au existat oare iconoclasti în biserica, chiar înaintea protestantilor?
Atunci când discutam despre icoane este important sa avem în vedere ca doua chestiuni separate sunt adesea confundate:
1. Ne este permis sa facem sau sa posedam icoane?
2. Ne este permis sa le veneram?
Din Vechiul Testament este clar ca raspunsul la amândoua este DA. Protestantii se opun venerarii icoanelor, dar de obicei nu se opun oricaror imagini, altfel nu ar avea carti ilustrate, televizoare sau tablouri. În afara de grupul Amish, cu greu poti gasi un alt grup protestant care sa se opuna în mod consecvent tuturor imaginilor. Protestantii se opun de obicei venerarii imaginilor, dar este interesant ca, daca ar fi consecventi, argumentele şi dovezile aduse de ei se potrivesc oricaror imagini.
Iconoclastii, adesea citati de protestanti, aveau de fapt o ideologie opusa acestora. Pe de o parte, iconoclastii au anatemizat pe toti cei care “îndraznesc sa înfatiseze… cu materiale şi culori…” pe Hristos sau pe Sfinti – protestantii cad în aceasta categorie. Pe de alta parte, ei au mai anatemizat şi pe cei care “nu marturisesc pe pururea fecioara Maria ca adevarata Nascatoare de Dumnezeu, mai presus de orice creatura vazuta sau nevazuta, şi nu cauta, printr-o credinta sincera, cererile ei adresate lui Dumnezeu pe care L-a purtat…”. Ei au anatemizat şi pe “oricine care neaga folosul pomenirii Sfintilor” (NPNF2, Vol. 14, p. 545f). De fapt, protestantii s-ar afla mult mai mult sub anatema iconoclastilor decât ortodocsii.
Protestantii aproba faptul ca iconoclastii se opuneau venerarii icoanelor, dar venerarea în sine nu era o problema pentru iconoclasti. Ei se împotriveau venerarii icoanelor pentru ca se împotriveau icoanelor. Ei nu se opuneau venerarii altor obiecte sfinte – de fapt venerau Crucea fara nici un fel de rezerve (Jaroslav Pelikan, Spiritul crestinismului rasaritean (600, 1700), Chicago: University of Chicago Press, 1974, p.110).
Protestantii mai citeaza anumiti parinti ai bisericii ca sa-şi sustina pozitia. Cele mai multe dintre aceste citate nu fac decât sa respinga idolatria, şi nu au nimic de-a face cu icoanele. În putinele cazuri în care sensul ar parea sa fie acesta (unele scrieri continând adaugiri facute chiar de iconoclasti), o interpretare consecventa ar cere respingerea oricaror imagini (nu numai a icoanelor din biserica). Nici unul dintre aceste texte nu atinge subiectul venerarii.
Canonul Sinodului din Elvira este adesea citat în sprijinul pozitiei iconoclaste. În canonul 36, se declara, “Se stabileste ca în biserici sa nu fie picturi, pentru ca ceea ce este adorat nu poate fi pictat pe pereti”. Chiar şi protestantii admit ca întelesul acestui canon nu este atât de clar cât s-ar parea. Nu se stie care a fost cauza acestui canon, nici ce încerca el sa previna, fapt recunoscut chiar şi de protestanti:
“…(canonului 36 al sinodului din Elvira) nu i se poate da prea mare importanta, rostul lui nefiind cunoscut” (Edward James Martin, O istorie a controversei iconoclaste, London: Society for the Promotion of Christian Knowledge, 1930, p.19)
Prin cuvintele folosite, acest canon nu poate fi interpretat ca o condamnare generala a imaginilor. Nu este clar ce se interzicea şi, mai ales, de ce. Diferitele interpretari variaza de la o interdictie a imaginilor în biserica, pâna la încercarea de a feri icoanele de pagâni (posibil, dat fiind ca acest sinod s-a întrunit în timpul persecutiilor). În oricare caz, se stie ca icoanele au fost folosite în bisericile spaniole atât înainte, cât şi dupa acest sinod, fara nici un fel de controverse cunoscute. În orice caz, sinodul a fost unul local, niciodata proclamat la nivel ecumenic.
de Părintele John Whiteford
Articole asemanatoare:
Leave a Reply
Citatul Săptămînii
SINAXAR ORTODOX
Sfântul zilei
Articole Recente
Comentarii Recente
Spovedania – Indrumar
Sfaturi Duhovnicesti
* Ce trebuie să facă fiecare creștin zilnic pentru mântuire?
* Treptele păcatului, Războiul nevăzut, Crucea celor 12 virtuţi
* Cele șapte trepte ale rugăciunii
* Douăzeci de pricini pentru care trăiesc oamenii
* Taina Nunţii – Sfaturi şi rânduieli folositoare
Despre Ierarhi Bisericii
SANATATEA NOASTRA
Catedrala Mantuirii
Donaţii pt comunitatea românească din Sfântul Munte Athos
Feciorie pana la Casatorie
Ajutor pentru Gabriela Tudorache
Pentru Gabi Neamtu
Ajutati-l pe Siluan !
Ioana Miruna Enache
Ioana Maria are nevoie de noi !
Salvati-o pe Alina!
Ajutati-l pe Andrei!
Am realizat un mic articol cu preturile pe care le percepem la comenzile de icoane. Mentionez ca putem realiza aproape cu orice sfant doriti si pe care poate ca o cautati demult dar nu o gasiti. Detalii aici: http://konstantcrestinortodox.blogspot.com/2010/07/primim-comenzi-de-icoane-aplicate.html Va rog sa recomandati articolul mai departe! Va multumesc!
vreau sa-ti spun ceva :
stii ce scrie biblia nu?
” Exod 20:4-6 – Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. ”
noi avem un singur dumnezeu,,.,,,/…………………
de ce sa te inchini mariei?eu personal nu inteleg
noi trebuie sa ne inchinam doar lui Isus,nu unui chip orice ar insemna acel chip.da ce evreii se inchinau heruvimiilor?da cum nu va inchinati la icoane cand le sarutati peste tot?
de exemplu cineva tia dat 1000 de euro ,atunci tu te duci sii ii multumesti tatalui tu pt bani.cum se simte acea persoana care tia dat banii?
noi in numele lui isus avem mantuirea nu in alt nume ca al mariei a lui petru etc
Referitor la pasajul din Exod. Acele cuvinte erau strict pentru evrei, pentru poporul ales, in acea perioada. Emanuel noi acum suntem sub Legea cea Noua, a iubirii, in Noul Testament. Tu vrei sa fii tot in Vechiul Testament? Atunci inseamna ca pentru tine nu inseamna nimic venirea Domnului Iisus Hristos care a avut loc in Noul Testament. Dar eu cred ca tie chiar iti pasa pentru ca altfel nu ai pune aceste intrebari.
Trebuie sa stii ca icoana ortodoxa nu face altceva decat sa arate chipul Domnului Iisus, a Maicii Domnului si noi ne inchinam chipului din Icoana si nu lemnului sau pe ce este pictata icoana. Te rog sa intelegi aceasta Emanuel. Deci chipului din icoana. Si cine este in icoana? Domnul Iisus Hristos, Maica Domnului si Sfintii de-a lungul vreimii care au avut viata curata si placuta inaintea lui Dumnezeu.
Oare tu Emanuel nu ai o fotografie mica cu mama, sau cu tata, sau cu prietena in portofel? Si cand iti este dor nu o scoti si te uiti la ea si o saruti si te rogi in acel timp ca Domnul sa aiba grija de mama, tata si prietena? Iar noi avand chipul Maicii Domnului (cea care l-a nascut pe Dumnezeu, nu pe un om oarecare) nu se cade sa sarutam si sa ne rugam ei pentru noi si pentru prieteni, pentru familie si pentru problemele noastre?
Uite ce zice in Biblie atunci cand Maica Domnului vine la Elisabeta in vizita si aceasta o intampina si sta la casa acesteia 3 luni: Luca 1, 39-49 – tot pasajul. Eu vreau sa iti scot insa in evidenta aceasta: Versetul 42: Si cu glas mare a strigat si a zis: Binecuvântata esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tau. – Este binecuvanta Maica Domnului de toti crestinii? Este! Deci s-a implinit cuvantul! si mai departe: Versetul 48: Ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile. – O fericesc toate nemurile? Da ! Deci s-a implinit si aceasta! Voi de ce nu o cinstiti si o vorbiti de rau ? Vorbiti de rau pe Maica lui Dumnezeu! Ea nu a nascut un om oarecare (ma repet frate Emanuel) Ea a nascut un Dumnezeu! Tie ti-ar place sa o vorbeasca pe mama ta de rau cineva? Nu! Si tu de ce vorbesti de rau pe Fecioara Maria care a nascut pe Dumnezeu? Dumnezeul nostru care iti da mantuirea sufletului!
“mariei”, “iisus” – te exprimi tu asa… din pacate. Sa ma ierti Emanuel ca iti fac observatie, dar nu se cade sa vorbesti asa de sfinti… la pertu…
Ea a nascut pe Domnul Iisus Hristos, una din cele trei persoane ale Sfintei Treimi. Iti dai seama ce sfintenie si ce curatenia a avut Maica Domnului de insusi Dumnezeu Fiul s-a salasluit in Ea? Nu ne putem imagina curatenia si sfintenia! Deosebit de curata si sfanta! Si daca Maica Domnului a fost aleasa si i s-a aratat Arhanghelul Gavril, si a binevestit, pentru a fi Nascatoare de Dumnezeu, eu ca si crestin de ce sa nu o cinstesc? Deci Maica Domnului a vazut un inger din lumea nevazuta! Ce minune! Deci era curata si fara de pacat de a vazut inger din lumea nevazuta, dar si mai mare minune! A Nascut pe Fiul lui Dumnezeu! Lucru infricosator: ca un om sa primeasca in pantecele sau pe Dumnezeu cel care prin cuvantul Sau toate le-a facut si le-a zidit! Ce spui de asceasta?
Eu stiu ca mantuirea vine de la Dumnezeu, dar si sfintii sunt mijlocitori intre noi si Dumnezeu asa cum fiecare om prin Taina Sf. Botez primeste inger pazitor care mijloceste pentru noi inaintea Sfintei Treimi. Dar oare Maica Domnului care a nascut pe insusi Fiul lui Dumnezeu, oare nu are ea aceasta putere, aceasta dragoste de a mijloci pentru noi? Eu zic ca da!
Si altceva vreau sa mai spun: Oare cand Domnul Iisus era pe cruce si Maica Domnului cu Sf. Evanghelist Ioan erau la cruce alaturi de Mantuitorul rastignit, ce spune atunci Domnul Iisus? Gasim aici: Si stateau, lânga crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena. Deci Iisus, vazând pe mama Sa si pe ucenicul pe care Îl iubea stând alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! Apoi a zis ucenicului: Iata mama ta! Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. (Ioan 19, 25-27) – Prin aceasta Domnul Iisus ne-a incredintat-o pe Maica Domnului ca Mama a tuturora! Vezi ce frumos spune! Noi ca fii ai Maicii Domnului: “Femeie, iata fiul tau!” si Maica Domnului ca mama a noastra: “Iata mama ta!”
Domnul si Maica Domnului sa-ti ajute sa patrunzi invataturile Sfintei Scripturi si sa-ti lumineze calea!
Doamne ajuta Emanuel si daca te-am suparat cu ceva sa ma ierti!
Site-ul Călăuza Ortodoxă este pentru creştinii ortodocşi şi pentru întărirea lor în dreapta credinţă. Aceste comentarii eretice, fără milă trebuie şterse, deoarece pot să-i deruteze şi pe creştinii ortodocşi. Am constatat că orice argumente le aduci, ei nu numai că sunt împietriţi la inimă, dar se opun vehement oricărui argument, atât scripturistic, cât şi patristic. Comentariul lui Emanuel, care are un nume aşa de frumos, biblic, este batjocoritor la adresa lui Dumnezeu şi prin faptul că scrie ce scrie şi de Maica Domnului.
Domnule Emanuel, eu m-aş teme de Dumnezeu să scriu un astfel de comentariu. Nu scrie în scriptură: ,,Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel” (PSALM 67,36)? Dacă Dumnezeu este minunat întru sfinţii Săi, gândeşte-te la gradul de sfinţenie a acelei femei care l-a purtat în pântece pe Dumnezeu şi citeşte şi cuvintele Arhanghelului Gavriil de la LUCA 1,35.
Citeşti Biblia numai în litera legii, nu în duhul ei. Litera ucide, Duhul Sfânt este dătător de viaţă.
Pe de altă parte, noi ne închinăm numai lui Dumnezeu, pe sfinţi îi cinstim şi pe Maica Domnului o preacinstim. Cinstind Sfintele icoane, nu cădem în idolatrie, deaorece nu cinstim materia, ci sfântul care este reprezentat pe ea. Dacă te rezumi numai la partea materială, şi Biblia este chip cioplit în sensul literal al cuvântului, dacă te uiţi la procedeul de prelucrare a hârtiei, dar o citeşti cu plăcere, deoarece ea conţine cuvântul lui Dumnezeu.
Aritmetica este foarte simplă: Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu în scris, icoana este cuvântul lui Dumnezeu în imagine.
DOAMNE AJUTĂ!