In ce fel se cade a se duce crestinii la Biserica

În cinci feluri se cade, fraţi creştini, a vă duce la Biserica lui Dumnezeu: de nevoie, din dorinţă, adeseori, cu curăţenie şi din datorie. Se cade întîi să mergeţi la biserică de nevoie; că precum cei flămînzi şi însetaţi simt nevoia să meargă la masă şi la izvor spre a se sătura de mîncare şi de băutură, aşa şi voi creştinii, care sunteţi flămînzi, atît de pîinea cea duhovnicească care este trupul Domnului, cît şi de pîinea cea înţelegătoare, care este cuvîntul de învăţătură. Aceasta zice şi Sfîntul Grigorie Teologul: „Pîine este cuvîntul lui Dumnezeu cu care se hrănesc sufletele ce flămînzesc după Dumnezeu”. La fel şi cei ce îsetează, atît de băutura cea fără de moarte, care este Sîngele Domnului nostru Iisus Hristos, cel dătător de viaţa, cît şi băutura cea duhovnicească care este cuvîntul de învăţătură.

Aşa şi voi, creştinii cei flămînzi şi însetaţi, sunteţi siliti să mergeţi la sfînta biserică ca să vă hrăniţi din masa cea tainică care este acolo, adică Trupul şi cuvîntul Domnului şi să vă potoliţi setea voastra din izvorul vieţii, care este Sîngele Domnului şi învăţătura Sfintei Scripturi ce izvorăşte din Biserica lui Hristos. Căci zice Domnul: De veţi mînca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sîngele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi(Ioan 6, 53).

Se cade să se ducă creştinii la biserică de nevoie, pentru că biserica este ca o corabie. Că precum în vremea potopului au scăpat de moarte numai cei ce au intrat în corabie, iar ceilalţi s-au înecat şi au pierit, aşa şi acum, cîţi creştini se duc la biserică se izbăvesc de potopul păcatelor, iar cîţi rămîn afară de biserica se îneacă şi pier.

Sunteţi datori să mergeţi la biserică, pentru că biserica este stînă duhovnicească, iar voi sunteţi oi cuvîntătoare ale turmei lui Hristos. Că, precum oile care rămîn afară de stînă se primejduiesc şi pier, ori lupul le mănăncă, ori altă fiară le răpeşte, aşa şi creştinii care nu merg la biserică, ci rămîn afară de ea, se primejduiesc şi se ucid de lupul cel nevăzut, adică de diavolul, ca şi de fiarele patimilor iar cîţi se află în biserică, scapă de primejdie.

Aceasta a spus-o şi Sfîntul Ioan Gura de Aur, zicînd: „Rămîi în biserică şi nu vei fi trădat de biserică; iar de fugi din biserica, nu este vinovată biserica. Că de vei fi înăuntrul Bisericii, nu intră lupul; iar de vei ieşi afară te va pierde fiara. Nu este de vină stîna la aceasta, ci nerăbdarea şi necredinţa ta; că nimic nu este mai tare decît Biserica. Nădejdea ta să fie Biserica: mînturiea ta să fie Biserica; scaparea ta sa fie Biserica, căci este mai înaltă decît cerurile şi mai desfătată decît pămîntul şi niciodată nu îmbătrîneşte, ci întotdeauna înfloreşte”.

Sunteţi datori, creştinilor, să mergeţi la biserică, fiindcă biserica este spital de obşte, care vindecă pe toţi păcătoşii ce sunt răniti de diavol. Deci, aşa cum cei ce au răni pe trupul lor merg la doctori şi la spital să se vindece, ca să nu moară, la fel şi creştinii răniţi de patimi şi păcate, fiind în primejdie de moarte, trebuie să meargă la spitalul cel de obşte, care este biserica, pentru a-şi arăta ranile la duhovnici prin spovedanie şi a se vindeca de ele.

Noi crestinii trebuie să mergem la biserică cu multă dorinţă, pentru că biserica este mama de obşte a tuturor creştinilor pe care i-a născut din botez şi i-a hrănit cu laptele credinţei şi cu Sfintele Taine. Creştinii încă sunt datori să meargă la biserică cu dorintă, pentru că biserica este casa lui Dumnezeu şi locuinţă de obşte a tuturor creştinilor. Aceasta o spune şi Sfîntul Ioan Gura de Aur, zicind: “Pentru tine şade preotul în biserică. Pentru tine stă diaconul ostenindu-se la slujbă. Deci ce răspuns vei da, nemergînd la biserică !? ”

Trebuie să mergem la biserică cu dorinţă, fraţii mei, fiindcă biserica este rai şi grădină. Ca precum tot omul are mare bucurie să intre în vreo grădină frumoasă, cu copaci şi flori de multe feluri, spre veselia inimii lui, aşa şi creştinii se cuvine să alerge la biserică cu mare bucurie, ca să se îndulcească de frumoasele flori şi învăţături ale dumnezeieştii Scripturi. Că zice Sfîntul Ioan Gura de Aur: “Ce livadă este aşa de frumoasă ca Biserica? Aici nu este Eva care împiedică, ci Biserica ce ridică şi îndreptează sufletul. Aici nu este frunza copacilor, ci rodul Sfîntului Duh”.

Se cade, creştinilor, să mergeţi cu dorinţă la biserică, pentru că biserica este ca un praznic unde toţi oamenii se duc să cumpere, să cîştige şi să se îmbogăţească. Cu aceeaşi bucurie se cade creştinilor să meargă la biserică lui Dumnezeu, ca să dobîndească, nu aur, argint sau pietre scumpe care sunt trecătoare, ci cuvinte dumnezeieşti.

Se cade, creştinilor, să alergaţi la biserică cu dorinţa, aşa cum aleargă corăbierii la liman cînd vine primejdia pe mare. Căci Biserica este liman duhovnicesc, întărit şi fără furtună, şi cei ce aleargă la acest liman scapă de valurile grijilor acestei lumi.

Se cade vouă creştinilor să mergeti la biserică adeseori, adică dimineaţa şi seara, cum ne învaţă Sfinţii Părinţi. Că dacă proorocul David, fiind împărat şi avînd grija poporului, se ruga de şapte ori în zi, precum spune psalmul 118, ce lucru mare este dacă creştinii se roagă de doua ori pe zi în biserică ? Iar dacă nu puteţi să mergeţi de doua ori pe zi, fiind biserica departe sau fiind bolnavi sau orice altă pricină binecuvîntată, se cade să mergeţi în fiecare duminică şi sărbătoare spre a asculta Sfînta Liturghie şi cuvintele Evangheliei, şi să vă rugaţi împreună lui Dumnezeu.

Fiindcă este mare ruşine pentru creştini, cînd neamurile şi păgînii, îndată ce se scoală din somn, se duc să se închine la zeii lor cei mincinoşi, iar creştinii care se închină adevăratului Dumnezeu, nu se duc adesea la biserică să se închine şi să dea lui Dumnezeu lauda şi mulţumirea cuvenită.

Sunteţi datori, creştinilor, să mergeţi la biserică ca să vă împăcaţi şi să vă iertaţi cu fraţii vostrii. Că de veţi avea vrăşmăşie cu cineva şi nu vă cereţi iertare, nu este primită la Dumnezeu jerfa şi rugăciunea voastră. Căci zice Domnul: Dacă vei aduce darul tău la altar şi acolo iţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă darul tău înaintea altarului, şi mergi mai întîi de te împacă cu fratele tău, apoi vino şi adu darul tău(Matei 5,23).

In sfîrşit, sunteţi datori, creştinilor, să mergeţi la biserica lui Dumnezeu, fiindcă biserica este singura şi adevărata casă de rugăciune a lui Dumnezeu. Aceasta ne spune şi Hristos, zicînd: Casa Tatălui Meu se va chema casă de rugăciune pentru toate neamurile.

Unde sunt acum acei creştini care aud sunînd clopotele bisericii, care-i cheamă la sfintele slujbe, iar ei stau acasă nepăsători ? Unde sunt creştinii pe care-i cheamă biserica la Vecernie, la Utrenie şi la Sfînta Liturghie, iar ei se dedau la beţii la jocuri, la certuri şi la judecăţi? Hristos a iubit Biserica şi s-a jerfit pe Sine pentru ea(Efeseni 5, 25), iar noi creştinii să nu mergem la Biserică? Oare nu socotiţi că atunci cînd puteţi şi nu vă duceţi la biserică, vă despărţiţi de ceilalţi creştini ca nişte mădulare putrede ale Bisericii, şi prin aceasta vă despărţiţi singuri de Hristos, şi de nu luaţi nici un dar şi nici un ajutor de la El ?

Deci, fraţi creştinii, iubiţi Biserica lui Hristos şi dacă nu puteţi să mergeţi mai des la slujbele bisericii, duceţi-vă măcar de doua ori pe săptămînă, sîmbăta şi duminica, precum şi în sărbători, cum ne învaţă Sfinţii Apostoli şi Sfîntul Ioan Gura de Aur.

Hristoitia, Cuvîntul XII – In ce fel trebuie să meargă creştinii la Biserică, Bucureşti, 1937, p. 457-476.

Articole asemanatoare:

1. Cum se cuvine a sta crestinii in Biserica
2. Icoanele în Biserica Ortodoxă
3. Tinerii fată în fată cu Biserica
4. Icoanele în Biserica Ortodoxă
5. Despre pierderea simtamantului pocaintei la crestinii de azi