Lecţia a IV-a de Religie Ortodoxă la clasa a VII-a

CREAREA LUMII

De fiecare dată când mergem la biserică pentru a lua parte la Sfânta Liturghie, mărturisim cu voce tare, în SIMBOLUL CREDINŢEI, credinţa noastră în Dumnezeu-Tatăl, ,,Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor”, în ,,Unul Domn Iisus Hristos, …, prin Care toate s-au făcut” şi în ,,Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul…”. Aşadar, vedem limpede că cele trei Persoane ale Sfintei Treimi au creat împreună lumea văzută şi cea nevăzută.

Se pune întrebarea: Cum anume a participat la creaţie fiecare dintre cele trei Persoane?

Biserica, pe temeiul Revelaţiei sau Descoperirii Dumnezeieşti, ne învaţă că Dumnezeu-Tatăl a luat hotărârea de a aduce la existenţă lumea şi tot El a făcut planul acestei minunate lucrări.

Dumnezeu-Fiul sau Cuvântul a adus la îndeplinire planul Tatălui.

Dumnezeu-Duhul Sfânt a venit să dea viaţă, să plinească şi să desăvârşească toate.

Au luat parte la Creaţie toate Persoanele Sfintei Treimi, dar însuşirea specială de CREATOR revine numai Tatălui. Sfinţii Părinţi, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, au precizat: ,,Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor”. Însă pe temeiul împreună-lucrării Persoanelor, de câte ori vorbim despre CREAREA LUMII, spunem simplu că Dumnezeu a creat lumea sau Dumnezeu este Creatorul.

Dumnezeu a creat toate cele văzute şi nevăzute din nimic, prin puterea cuvântului Său. În afară de om, toate au fost aduse întru existenţă prin cuvintele rostite de Dumnezeu: ,,Şi a zis Dumnezeu: Să fie…”, aşa cum stă la începutul Sfintei Scripturi şi după cum zice Psalmistul David: ,,El a poruncit şi ele s-au zidit” (PSALMUL 148,5). Lumea este creată deodată cu timpul, iar existenţa ei se raportează mereu la timp, neputând fi veşnică.

Motivul pentru care a creat Dumnezeu lumea este IUBIREA, BUNĂTATEA şi MILOSTIVIREA Sa, deaorece El a dorit să împărtăşească tuturor făpturilor bunătăţile Sale. Scopul întregii creaţii este acela de a fi fericită şi de a-L slăvi pe Dumnezeu.

Lumea a fost făcută în timp, după un anumit plan, într-o anumită succesiune. Sfânta Scriptură ne spune că mai întâi a fost creată lumea nevăzută (înaintea lumii văzute), după cum reiese din următorul verset biblic: ,,Întru-nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (FACERE 1,1). Prin cuvântul CER sau CERURILE trebuie să înţelegem lumea nevăzută a îngerilor. Cuvântul PĂMÂNT desemnează lumea minerală, vegetală şi animală care ne înconjoară.

Îngerii, fiinţe raţionale pe care noi nu le putem vedea cu ochii noştri fizici, dar care atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament şi-au manifestat şi îşi manifestă prezenţa şi lucrarea, sunt fiinţe spirituale, fără trup material, duhuri, inferioare lui Dumnezeu, dar superioare omului, după cum aflăm din Sfânta Scriptură:

-”Ce este omul, că-ţi aminteşti de el? sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pentru o clipă mai prejos de îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat” (PSALM 8, 4-5);

-”Cel ce-i face pe îngerii Săi duhuri şi pară de foc pe slujitorii Săi” (PSALM 103, 4).

Îngerii au fost creaţi de Dumnezeu pentru a fi slujitori şi vestitori ai voinţei Lui şi au fost înzestraţi cu libertate şi voinţă proprie, după cum zice Sfântul Apostol Pavel: ,,Oare (îngerii) nu sunt toţi duhuri menite să slujească, trimise spre slujire de dragul celor ce trebuie să moştenească mântuirea?” (EVREI 1,14).

Numărul îngerilor este foarte mare. După slujirea pe care o au, aceştia sunt împărţiţi în nouă cete, grupate în câte trei triade, astfel:
- triada întâi: – Tronurile (Scaunele), Heruvimii, Serafimii;
- traida a doua: – Domniile, Stăpâniile, Puterile;
- triada a treia: – Începătoriile, Arhanghelii şi Îngerii.

Dintre îngeri, numiţi ,,cereştile şi netrupeştile puteri”, o parte au căzut din pricina mândriei nemăsurate şi au devenit îngeri răi sau diavoli. Folosindu-se rău de libertatea lor şi răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu, din mândrie, o parte dintre îngeri au fost izgoniţi din cer, ajungând astfel îngeri răi sau diavoli. Numele de îngeri răi li s-a dat deoarece ei nu voiesc şi nu fac niciodată binele, ci numai răul. Despre căderea îngerilor care au devenit diavoli, ne vorbesc:
- Proorocul Isaia: “Cum a căzut din cer Luceafărul cel ce răsare dimineaţa! Cel ce tuturor neamurilor le trimitea porunci, acum e zdrobit la pământ. Dar tu ai zis în cugetul tău: – În cer mă voi sui, deasupra stelelor cerului îmi voi aşeza tronul…” (ISAIA 14, 12-13);
- Mântuitorul: “Văzutu-l-am pe Satana din cer ca un fulger căzând” (LUCA 10, 18).

A urmat apoi crearea lumii văzute, care s-a desfăşurat vreme de şase zile, astfel:

- în ziua întâi a făcut Dumnezeu materia şi lumina, căci dacă prin ,,cerul”, sau ,,cerurile” se înţelege lumea nevăzută a îngerilor, prin ,,pământul” se înţelege lumea văzută, dar într-o formă nedefinită, deoarece ,,pământul era netocmit şi gol”, ceea ce înseamnă că materia creată trebuia organizată, din ea urmând să ia fiinţă tot ceea ce există în univers; şi deoarece deasupra adâncului domnea întunericul, Dumnezeu a făcut lumina, căci fără lumină nu este posibilă vreo lucrare sau vreo creştere a fiinţelor ce urmau să fie create mai târziu;
- în ziua a doua, Dumnezeu a făcut tăria, adică bolta cerească, despărţind apele de sus de cele de jos; cu aceasta a început organizarea materiei, pentru ca să se creeze condiţiile necesare vieţii fiinţelor vii;
- în ziua a treia, Dumnezeu a despărţit apele de uscat, făcând să apară oceanele, fluviile şi râurile, iar pământul să devină uscat, pentru a putea creşte pe el plantele; tot atunci Dumnezeu a făcut toate plantele după felul lor;
- în ziua a patra, Dumnezeu a făcut luminătorii mari: soarele şi luna, şi luminătorii mici: stelele, şi i-a aşezat pe tăria cerului, ca să lumineze pământul şi să cârmuiască ziua şi noaptea;
- în ziua a cincea, Dumnezeu a făcut vieţuitoarele din apă şi păsările din aer, fiecare după felul lor, binecuvântându-le spre a se înmulţi;
- în ziua a şasea, Dumnezeu a făcut toate animalele mari, târâtoarele, fiarele sălbatice şi animalele domestice, toate după felul lor, iar la urmă l-a făcut pe om.

Toate aceste detalii le găsim la FACERE 1, 1-31.

Omul este ultima şi cea mai de seamă dintre creaturi – încheierea şi coroana creaţiei. După natura lui dublă, trup material şi suflet spiritual, omul aparţine şi lumii materiale şi lumii spirituale, el aflându-se la întretăierea dintre ele şi constituind o împreunare a acestora, o ,,lume mică”, numită MICROCOSMOS, ,,chip al lumii celei mari”, al MACROCOSMOSULUI.

Ca toate celelalte creaturi, omul îşi are originea în Dumnezeu, dar pe când celelalte creaturi apar prin simpla exprimare a voinţei divine: “să fie” (FACERE 1), omul este creat după sfat dumnezeiesc, astfel:

-”Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră” (acesta nu este un plural al maiestăţii, ci un plural gramatical autentic; Sfinţii Părinţi văd în el prima revelaţie sau descoperire scripturistică a Persoanelor Sfintei Treimi)…” (FACERE 1, 26);
-”Şi l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său (aici în mod indirect se arată unitatea Persoanelor Sfintei Treimi); după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat şi femeie i-a făcut” (FACERE 1, 27);
-”Şi Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din ţărână luată din pământ, şi a suflat asupra lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul cu suflet viu” (FACERE 2, 7);
-”Şi a zis Domnul Dumnezeu: “Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor pe potriva lui” (FACERE 2, 18);
-”Atunci Domnul Dumnezeu a adus asupra lui Adam un somn greu; şi el a adormit; şi a luat una din coastele lui şi locul ei l-a plinit cu carne. Iar coasta pe care Domnul Dumnezeu o luase din Adam, a prefăcut-o în femeie şi a adus-o la Adam. Şi a zis Adam: “De data aceasta iată os din oasele mele şi carne din carnea mea!; ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din bărbatul ei!”. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un singur trup” (FACERE 2,21-24).

BIBLIOGRAFIE:
1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD; Tipărită cu binecuvântarea şi prefaţa Prea Fericitului Părinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; VERSIUNE DIORTOSITĂ DUPĂ SEPTUAGINTA, REDACTATĂ ŞI ADNOTATĂ DE BARTOLOMEU VALERIU ANANIA; Editura Institului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; BUCUREŞTI – 2001;
2. MUHA, Camelia – RELIGIE CREŞTIN-ORTODOXĂ – Caiet pentru elevi, cadre didactice şi părinţi – clasa a VII-a; Editura ,,Sf. Mina”; Iaşi – 2008;
3. TODORAN, ISIDOR – TEOLOGIE DOGMATICĂ: manual pentru seminariile teologice/ pr. prof. dr. Isidor Todoran, arhid. prof. dr. Ioan Zăgrean – Cluj-Napoca: Renaşterea, 2000;

de Preot prof. Gheorghe-Radu Salagian – Parohia Ortodoxa Româna Micula Noua cu filia Bercu Nou si Scoala cu clasele I-VIII “Avram Iancu”, Satu-Mare

Articole asemanatoare:

1. Lecţia a VII-a de Religie Ortodoxă la clasa a V-a
2. Lecţia a VII-a de Religie Ortodoxă la clasa a VII-a
3. Lecţia Nr.1 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VI-a
4. Lecţia Nr.2 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VIII-a
5. Lecţia a V-a de Religie Ortodoxă la clasa a VII-a

1. 

   www.IcoanePeSticla.com says:

   26 February 2012 at 15:40

   Executam icoane pictate pe sticla dupa izvoade traditionale romanesti. Pentru a vedea si comanda icoanele puteti accesa site-ul http://www.IcoanePeSticla.com

   reply