Lecţia a VII-a de Religie Ortodoxă la clasa a V-a

FAPTA SI RASPLATA – PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV SI A SARACULUI LAZAR

Dragi elevi!

În aceasta ora de Religie vom dezbate un subiect foarte sensibil si anume: “FAPTA SI RASPLATA – PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV SI A SARACULUI LAZAR”.

Înainte de toate, trebuie sa cunoastem trei lucruri esentiale:
-1) continutul pericopei(*) bibilice care trateaza acest subiect;
-2) localizarea biblica;
-3) învataturi religios-morale.

1) Continutul pericopei biblice este urmatorul: “Era un om bogat care se îmbraca în porfira(**) si în vison(***), veselindu-se în chip stralucit. Iar un sarac, anume Lazar, zacea în fata portii lui, plin de bube, si-ar fi poftit sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului; cu toate acestea, însisi câinii, venind, ei îi lingeau bubele(****). Si a murit saracul si a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Si a murit bogatul si a fost îngropat. Si în iad, fiind el în chinuri, îsi ridica ochii si-l vede de departe pe Avraam si pe Lazar în sânul lui. Si i-a zis, strigând: Parinte Avraam, ai mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude vârful degetului în apa si sa-mi racoreasca limba, ca ma chinuiesc în aceasta vapaie. Dar Avraam i-a zis: Fiule, adu-ti aminte ca tu ti-ai primit pe cele bune în viata ta, si Lazar, de asemenea, pe cele rele; iar acum, aici, el se mângâie, iar tu te chinuiesti. Si peste toate acestea, între noi si voi prapastie mare s-a întarit, încât cei ce vor sa treaca de aici la voi sa nu poata, nici de acolo sa treaca la noi. Si el a zis: Atunci rogu-te, parinte, sa-l trimiti în casa tatalui meu, ca am cinci frati: sa le dea lor marturie, ca sa nu vina si ei în acest loc de chin. Dar Avraam i-a zis: Îi au pe Moise si pe profeti; sa asculte de ei. Iar el a zis: Nu, parinte Avraam, ci daca se va duce la ei cineva din morti, se vor pocai(*****). Si i-a zis: Daca nu asculta de Moise si de profeti, nici daca ar învia cineva din morti, tot nu vor crede”.

2) Localizarea biblica. Aceasta pericopa biblica o gasim în Sfânta Evanghelie de la LUCA 16,19-31.

3) Învataturi religios-morale.

Aceasta pericopa evanghelica, rostita de Mântuitorul sub forma de pilda, ne pune în fata doua extreme:
- pe de o parte, un om bogat, care se desfata si-si vede numai de ale sale si un altul necajit, dar rabdator si supus vointei lui Dumnezeu;
- pe de alta parte, sufletul bogatului tot atât de plin de bube ca si trupul lui Lazar si stralucirea exterioara a bogatului – oglinda starii interioare a lui Lazar.

Fiecare în parte si-a luat rasplata pentru faptele savârsite pe pamânt. Astfel, murind saracul, îngerii i-au luat sufletul si l-au dus în sânul lui Avraam, iar murind si bogatul, sufletul lui a fost dus în iad. Altfel spus, dintr-un pom ce parea putred, îngerii au cules un rod minunat, iar din pomul ce parea verde si plin de roade, n-au aflat nimic de cules.

Dumnezeu nu cauta nici la functie, nici la avere, ci la inima fiecaruia. De aceea, în împaratia lui Dumnezeu intra cei cu suflete nobile, cei bogati în mila si credinta, nu în bani si averi; cei bogati în întelepciunea lui Dumnezeu, nu a lumii; cei cu inima vesela, nu de petreceri, ci de bucuria comuniunii lor cu Dumnezeu. Asadar, nu pentru saracie a fost rasplatit Lazar, ci pentru credinta si rabdarea sa, iar bogatul a fost pedepsit pentru egoismul sau, pentru lipsa de iubire si mila fata de aproapele.

Daca bogatul, atâta vreme cât a fost pe pamânt nu si-a dorit nimic din cer, daca n-a dat pentru toate bunatatile raiului nici macar o firimitura de pâine, atunci Dumnezeu l-a rasplatit dupa cum se cuvenea: a fost dus în flacarile iadului pentru nepasarea si împietrirea inimii lui.

Lazar însa, care n-a avut parte în viata cea trecatoare decât de suferinte, pe care le-a îndurat cu credinta si nadejde, dar plângea si râvnea dupa bunatatile ceresti, în împaratia cerurilor le-a dobândit pe toate acestea.

Sub masca bogatului vedem ca de fapt sta un om sarac sufleteste, care toata viata lui a agonisit averi si lux, dar nu s-a îngrijit de sufletul sau. Clipa cea necrutatoare a mortii l-a gasit fara nimic agonisit pentru vesnicie, iar toate cele ale sale care sunt trecatoare, au ramas pe pamânt fara vreo utilitate.

Adevaratul bogat este saracul Lazar, bogat în cele duhovnicesti, caci prin rabdarea cu care a suportat saracia, frigul, foamea si nepasarea celor din jur, el a dobândit cu adevarat comoara în cer.

Din aceasta pilda învatam limpede ca în viata aceasta fiecare îsi pregateste plata si rasplata viitoare si, ca pentru a nu se adânci prapastia dintre aici si acolo, numai scara milosteniei, a faptelor vrednice de numele de crestini, ne pot ajuta.

4) RETINETI!

Viata aceasta este una pregatitoare pentru Împaratia cerurilor.
Trebuie sa folosim în aceasta viata prilejul de a ne câstiga mântuirea, prin ascultarea si împlinirea cuvântului lui Dumnezeu.
În functie de faptele savârsite acum, vom primi rasplata în ceruri.

5) AFLATI MAI MULT!

Bogatul este fara de nume, ca sa se arate ca cei care nu fac fapte bune nu sunt trecuti în cartea vietii, nu sunt recunoscuti de Dumnezeu: “Nu îmi voi aminti de numele lor pe buzele Mele” (PSALM 15, 4).

Numele saracului Lazar înseamna ,,Dumnezeu m-a ajutat”, potrivindu-se foarte bine acestui om, caruia Dumnezeu i-a rasplatit suferintele. Faptul ca i se spune numele, vrea sa arate ca faptele istorisite s-au petrecut cu adevarat.

6) AFLATI SI MAI MULT!

Îndata dupa moartea trupeasca, fiecare suflet se supune judecatii particulare. Aceasta judecata este necesara, deoarece rasplata sau pedeapsa pe care fiecare suflet o va primi dupa moarte, în functie de ce a facut aici pe pamânt cât a vietuit în trup, trebuie sa fie urmarea unei hotarâri date de Judecatorul Cel Drept, chiar daca nici rasplata, nic pedeapsa nu sunt depline sau definitive decât numai dupa Judecata Universala.

7) LECTURA.

Un sat oarecare se asterne tacut la poalele unui munte înpadurit, în vârful caruia strajuieste singuratic un castel. Oamenii satului privesc cu o curiozitate plina de respect castelul cu ferestre luminate, prin care razbat uneori acorduri line de pian. La doua-trei zile ei îl pot vedea pe noul stapân al castelului iesind sa se plimbe calare pe un cal alb. Ce haine are si ce chip, ce privire! Toata lumea numai despre el vorbeste.

Într-o zi acest print misterios s-a hotarât sa vada ce fel de oameni locuiesc în satul de lânga castelul sau. Simtea privirile indiscrete ce-l însoteau de fiecare data când iesea sa-si faca plimbarea de seara, dupa o zi de lucru la cartile pe care le scria. S-a gândit ca n-ar fi rau sa arunce si el o privire în sufletele acelor oameni. Printul si-a facut un plan interesant si s-a îmbracat cu niste haine rupte si murdare pe care le avea de la un cersetor, pe care-l primise acum ca slujitor. Ajutat de slujitorii sai, s-a murdarit pe mâini, pe picioarele desulte si pe fata, încât era de nerecunoscut si inspira mila celor care îl vedeau.

Astfel deghizat, printul a iesit din castel, a coborât în sat si acolo a început sa cerseasca din poarta în poarta, la toate casele. Unii oameni l-au miluit si i-au dat câte ceva de mâncare, altii ceva de îmbracat si altii chiar câte un banut. Unii oameni, mai bogati fiind, l-au batjocorit si chiar l-au ,,mângâiat” cu câte un bat peste spate, încât ti se facea mila.

Dupa o zi de cersit pe la toate gospodariile, lasându-se seara, cu traista plina în spate, printul s-a retras neobservat de nimeni sub poala padurii si, de acolo, sus în castel.

Revenindu-si din oboseala pricinuita de “misiunea secreta”, printul si-a trimis slujitorii sa vesteasca pe locuitorii satului ca-i asteapta la un mare banchet pe care-l organizeaza în castelul sau.

Zis si facut. Iata-i acum grupuri, grupuri, locuitorii satului vin îmbracati de sarbatoare, mai întâi cei mai înstariti si mai bine vazuti sateni, apoi cei mai sarmani. Asezându-se satenii la mese asa cum îi sfatuiau slujitorii, la un semn al printului ce statea în capul mesei mari, au fost aduse niste platouri de pe care fiecare a primit câte un pachetel. La un moment dat, printul i-a invitat pe sateni sa serveasca masa si, dupa rostirea unei scurte rugaciuni, fiecare invitat si-a deschis pachetul, dar, când sa puna continutul acestuia în farfurie…, ce sa vezi? Satenii bogati si cu mari pretentii au vazut în farfuriile lor resturi de mâncare uscate, mucegaite de nici nu le venea sa le atinga. Unii sateni mai sarmani, aflasera în pachetele lor câte o bucata de pâine pufoasa, fructe, câte un ou praspat si chiar câte o bucatica de carne gustoasa si bine pregatita. Toti, bogati si saraci, priveau nedumeriti la cele ce se întâmplau sub ochii lor, apoi, cu priviri mirate, cautau catre print. Când murmurul invitatilor sai a început sa creasca, printul s-a ridicat în picioare si, cu blândete, dar cu fermitate, a început sa vorbeasca cu glas rar, pe-ntelesul tuturor:

“Iubiti invitati!, sunt onorat de prezenta dumneavoastra si va salut, multumindu-va ca ati dat curs invitatiei pe care v-am facut-o. Va ve-ti întreba probabil ce se întâmpla aici si de este o farsa sau un lucru adevarat ceea ce vedeti, nu-i asa? Ei bine, spre bucuria unora si parerea de rau a altora, tin sa va anunt ca tot ceea ce veti vedea este foarte important… Dorind sa va cunosc, v-am pus la încercare dragostea catre Dumnezeu si, îmbracat în cersetor, v-am vizitat la casele dumneavoastra, batând din usa în usa, rugându-va sa faceti mila cu mine în numele lui Dumnezeu. Si, ce am primit? Ceea ce aveti fiecare în farfuria din fata dumneavoastra. Va amintiti acum? Despre cuvintele rele, despre loviturile primite, nu va mai povestesc nimic pentru ca le-am iertat si le-am uitat. La încheierea acestui cuvânt, vreau sa va spun ca la judecata, când Dumnezeu va veni pe pamânt, fiecare ne vom înfatisa înaintea Lui cu faptele si milosteniile noastre si atunci vom primi rasplata pentru cele bune sau rele ale noastre”.

În linistea ce se asternuse dupa cuvintele printului, fiecare sateam simtea cum un fior, de frica si neliniste pentru unii si de pace, iubire si caldura pentru altii, le strabatea fiinta si-n mintea fiecaruia se bateau gânduri si imagini…, se luau hotarâri.

La porunca printului, mesele au fost încarcate cu alte bunatati si toti, saraci si bogati, darnici si zgârciti, s-au veselit, multumind lui Dumnezeu ca le-a dat un stapân asa de întelept.

Începând cu acea zi, în fiecare duminica, satenii se întâlneau cu printul credincios si întelept la slujba Sfintei Liturghii în biserica noua din sat. Cum priveau chipul printului, imediat îsi aminteau de lectia primita si, cautând spre icoana Mântuitorului, se întrebau daca milosteniile si faptele lor sunt sau nu bineplacute lui Dumnazeu – Dreptul Judecator si ce plata vor avea pentru toate acestea.

Bogatii deveniti milostivi si cei sarmani, întariti în credinta lor prin lectia primita, au trait muti ani fericiti împreuna cu printul lor, în pace si buna întelegere crestina.

Cuvinte si expresii noi:
(*) Pericopa = fragment, capitol sau subcapitol din Biblie;
(**) Porfira = vesmânt colorat în rosu, care era purtat pe deasupra;
(***) Visonul = stofa foarte fina si scumpa din care era facuta tunica de sub haina de purpura; tesatura fina din in egiptean;
(****) Ei (câinii) îi lingeau bubele = nu numai ca nu-l hranea nimeni, dar devenise el însusi hrana pentru câini;
(*****) “…se vor pocai” = se vor întoarce la Dumnezeu; în Bierica Ortodoxa, Pocainta este numita si “al doilea Botez”, pentru ca intentia ei este actualizarea harului Botezului.

BIBLIOGRAFIE:
1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURA, EDITIE JUBILIARA A SFÂNTULUI SINOD – tiparita cu binecuvântarea si prefata Prea Fericitului Parinte TEOCTIST – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; VERSIUNE DIORTOSITA DUPA SEPTUAGINTA, REDACTATA SI ADNOTATA DE BARTOLOMEU VALERIU ANANIA, ARHIEPISCOPUL CLUJULUI; Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; BUCURESTI – 2001;
2. BRIA, Preot Prof. Dr. Ioan – DICTIONAR DE TEOLOGIE ORTODOXA A-Z – Tiparit cu binecuvântarea Prea Fericitului Parinte IUSTIN, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; Editura Institutului Biblic…; BUCURESTI – 1981;
3. MUHA, Camelia – RELIGIE CRESTIN-ORTODOXA – Caiet pentru elevi, cadre didactice si parinti; Editura ,,Sf. Mina” – Iasi 2008;
4. TODORAN, Pr. Prof. Dr. Isidor si ZAGRREAN, Arhidiacon Prof. Dr. Ioan – DOGMATICA ORTODOXA – Manual pentru Seminariile Teologice; Editura RENASTEREA; Cluj-Napoca – 2000.

de Preot prof. Gheorghe-Radu Salagian – Parohia Ortodoxa Româna Micula Noua cu filia Bercu Nou si Scoala cu clasele I-VIII “Avram Iancu”, Satu-Mare

Articole asemanatoare:

1. Lecţia a VI-a de Religie Ortodoxă la clasa a V-a
2. Lecţia Nr.1 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VI-a
3. Lecţia Nr.2 de Religie Ortodoxă pentru clasa a V-a
4. Lecţia a IV-a de Religie Ortodoxă la clasa a VII-a
5. Lecţia Nr.3 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VI-a