Lecţia Nr.1 de Religie Ortodoxă pentru clasa a IV-a

CUM DEVENIM CREŞTINI?

Iisus este Prietenul copiilor. Acest adevăr trebuie să-l cunoaştem din cuvintele Lui consemnate în Sfânta Evanghelie. Deseori, părinţii care Îl ascultau pe Iisus însoţiţi de copiii lor, îi duceau pe micuţi la El pentru ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să-i binecuvinteze. De teamă să nu-L obosească pe Mântuitorul, ucenicii îi îndepărtau, însă Iisus îi mustra, spunându-le: -”Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu” (LUCA 18,16).

Iisus este Prietenul copiilor şi al nostru. Dacă-I cerem, chiar El ne ajută să-L urmăm şi să devenim fraţii Lui, intrând în familia Sa care este Biserica. Prin Biserică am devenit creştini, iar acest lucru nu se poate realiza la nimeni decât numai prin Sfânta Taină a Botezului. Botezul este semnul care arată că eşti creştin, fiu al lui Dumnezeu şi fratele lui Iisus Hristos.

Noi nu putem deveni creştini fără Botez. Botezul este “naştere din nou din apă şi din Duh Sfânt. Acest adevăr îl mărturiseşte Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos Care zice în convorbirea Sa cu Nicodim următoarele cuvinte: -”Adevăr, adevăr îţi spun, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (IOAN 3,5). Acest text este fundamental pentru instituirea Botezului creştin ca Taină, necesitate absolută mântuirii omului.

Mântuitorul doreşte ca toţi oamenii să fie creştini. De aceea, El a trimis pe Apostolii Săi în lume, zicându-le: -”Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (MATEI 28,19);

-”Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; dar cel ce nu va crede, se va osândi” (MARCU 16,16).

EXERCIŢII APLICATIVE: Citeşte cu atenţie şi formulează învăţăturile pe care le poţi extrage din lecturile care urmează:

S-a întâmplat ca la Botezul creştin ortodox al unui copil să fie de faţă şi un om care nu era de acord cu ceea ce se întâmplă în biserică. Apropiindu-se de tatăl noului botezat, omul l-a întrebat:
- Spune-mi, cum poţi să faci una ca asta unui copil aşa mic? De ce nu-i respecţi libertatea? Dacă atunci când va creşte mare va fi împotriva la ceea ce aţi făcut voi, astăzi?

Cu multă seriozitate, tatăl i-a răspuns, întrebându-l:
- Dumneata ai copii acasă?
- Bineînţeles, am trei copii acasă, dar nici unul nu e botezat – a răspuns ,,străinul”.
- Dar spune-mi, i-ai hrănit când erau mici?
- Ce întrebare-i asta? Îţi baţi joc de mine?
- Şi le-ai dat carne din prima zi de viaţă?
- Desigur că nu, au mâncat lapte ca toţi copiii. Dar tot nu înţeleg rostul întrebărilor tale.
- Păi, de ce n-ai aşteptat să crească mari, ca să-i întrebi dacă vor să fie hrăniţi… şi ce vor să primească ca hrană… I-ai hrănit pentru că ştiai că fără mâncare nu pot creşte, le-ai dat lapte pentru că ştiai că este cel mai bun pentru vârsta lor… Vezi, aşa şi noi, creştinii, ştim exact ce este mai bun pentru copiii noştri ca să crească şi să se dezvolte…

Înţelegând tâlcul vorbelor tatălui, omul a plecat capul ruşinat, făgăduindu-şi că se va gândi bine la această discuţie.

Se zice că un copil îl ajuta pe tatăl său la împachetatul unor lăzi cu bunuri şi apoi era pus să le transporte la oarecare distanţă, unde le depozita. Cineva care trecea pe acolo, îi zise copilului: ,,Nu crezi că e prea grea lada aceasta?”. Copilul răspunse: ,,Tata ştie cât pot eu duce şi nu mă încarcă mai mult. Doar mă iubeşte!”. (Antonie Plămădeală – TÂLCURI NOI LA TEXTE VECHI – p. 351).

Un tată pleacă împreună cu copilul său să se plimbe spre pădure. Trece pe sub un măr şi copilul cere: ,,Tată, dă-mi şi mie un măr!”. Şi tatăl culege un măr şi i-l dă. Merg mai departe şi copilul vede o floare frumoasă. Şi spune: ,,Tată, vreau şi eu una din florile acelea!”. Şi tatăl rupe o floare şi i-o dă. Mai încolo copilul vede un tufiş cu fructe roşii, foarte atrăgătoare şi cere: ,,Tată, dă-mi şi mie din fructele acelea roşii! Şi tatăl refuză…. Copilul plânge… Tatăl nu i-a explicat de ce nu i-a satisfăcut dorinţa. Era prea mic să înţeleagă… .

Tatăl nu-i dăduse acele fructe pentru că erau otrăvitoare, ceea ce copilul nu ştia, nici nu înţelegea, noţiunea fiindu-i încă necunoscută. (Antonie Plămădeală – TÂLCURI NOI LA TEXTE VECHI – p. 312).

BIBLIOGRAFIE:
1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD…;
2. MUHA, Camelia – RELIGIE CREŞTIN-ORTODOXĂ – Caiet pentru elevi – Clasa a IV-a; Editura Sf. Mina – 2009.

de Preot Prof. Gheorghe-Radu Sălăgian – Şcoala cu clasele I-VIII “Avram Iancu”, Satu-Mare.

Articole asemanatoare:

1. Lecţia Nr.2 de Religie Ortodoxă pentru clasa a V-a
2. Lecţia Nr.1 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VI-a
3. Lecţia Nr.3 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VII-a
4. Lecţia Nr.3 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VI-a
5. Lecţia Nr.3 de Religie Ortodoxă pentru clasa a V-a